382 matches
-
Cuza cu funcția de premier, pentru că domnitor nu are cum să mai fie - de unde și tot acest montaj cu o simbolistică aparte în care amestecăm nepoata, finul, unitatea, Chișinăul, acest domn Chirtoacă și toate celalate ingrediente într-o operă de vodevil de foarte proastă calitate... Președintele Băsescu crede că este o strategie de succes și dacă vă uitați la tot setting-ul de până acum, inclusiv povestea cu "hai să ne unim", care este o gafă teribilă ce întărește separatismul transnistrean, se
Băsescu și Ponta au gafat de Ziua Națională, semnalează Valentin Stan by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/33837_a_35162]
-
o colecție de articole și mici eseuri, cele șase secțiuni care structurează cuprinsul cărții reușesc să confere o surprinzătoare coerență textelor scrise, cum altfel, ocazional. Avem, pentru început, o galerie de portrete (care va să zică o bună parte din personajele principale ale vodevilului obscenității publice), urmează Comedia presei, un tablou mai general, și apoi trei teme cuprinzătoare: comunismul, tranziția și integrarea în UE și NATO, fiecare cu seria aferentă de momente alcătuitoare. Simplificând și apelând la metaforă, se poate spune despre acest volum
Apel la decența pubilcă by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12693_a_14018]
-
cea mai dificilă. De dificultățile pe care le presupune înscenarea textului caragialian m-am convins încă o dată urmărind premiera orădeană regizată de Ion Sapdaru. într-un text publicat în caietul-program, regizorul afirmă că D'ale carnavalului "este un antivodevil; un vodevil clasic franțuzesc debutează cu un ghem de încurcături, confuzii, conflicte care, pe parcursul acțiunii, se desfac, se limpezesc; piesa lui Caragiale însă, se termină fără ca măcar una din probleme să fie rezolvată, din contră, totul se încâlcește și mai mult". Și
D'ale carnavalului by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/14754_a_16079]
-
deja altă discuție. Uneori, ele nu trec de genunchiul broaștei. De pildă, atunci când, după o indiferență categorică la avansurile protagonistului, soția unuia din prieteni îi cade acestuia în brațe cât ai zice douăzeci și două de milioane. Secvența e de vodevil: "- Ai un număr de telefon?, întrebă el. Ea păru că ezită. Nu răspunse. Poate că de fapt nu avea telefon. Sau poate că nu voia să i-l dea ș...ț - Dacă știam că vinzi mașina, poate ți-o cumpăram
Romanul nimănui by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6883_a_8208]
-
toamnă pe orădeni să contracteze abonamente pentru stagiunea ce sta să înceapă, regizorul Ion Cibotaru ar fi urmat să însceneze piesa Bufnița roșie de D.R. Popescu. Dar pentru că "viața e plină de surprize", dramaturgului român i-a fost preferat un vodevil franțuzesc rebotezat pe românește Vacanță în Guadelupa, scris de Pierre Sauvil și Eric Assous și care odată intrat în circuitul teatral românesc grație programului Face à face e aprig exploatat, cu rezultate nu tocmai convingătoare. Ca să ne încredințeze că și
Premiere orădene by Mircea Morariu () [Corola-journal/Journalistic/15136_a_16461]
-
foc, moment în care autorul se trezește cântând: Cic-a fost un moș Ș-avea un cocoș Nu cânta cocoșule Sai de joacă moșule! - Ce-i asta? mă întreabă Costache (Păstorel adică, n.n.). - Un cânticel comic, zic, dintr-o comedie - vodevil, pe care am văzut-o în copilărie, cu circa jumătate de veac în urmă. - Lumpatius vagabondus, preciză Costache. îmi amintesc și eu. E vorba, pare-mi-se, e vorba de un ins care mănâncă lupul, lupul mănâncă vulpea și Vulpea
Păstorel recomandă: piftie de cocoș bătrân by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10015_a_11340]
-
În primul, te aștepți ca personajele să schimbe replici articulându-le normal, apoi cântate. În al doilea, deja aerul de artificialitate te face să ascuți urechile și să vezi granițe foarte clare, ca, de exemplu, în Chicago, unde numerele de vodevil au rolul de a comenta sau de a exemplifica o situație care ți-a fost deja servită pe tavă într-un dialog. Resnais nu pare însă dispus să își ghideze spectatorul prin acest șotron intricat și, ca orice șotron, plin
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
nu pare însă dispus să își ghideze spectatorul prin acest șotron intricat și, ca orice șotron, plin de delimitări. Așa că le desființează și le deconstruiește într-un mod original. Întâi și întâi, în loc să dea succesiunii de replici și numere de vodevil un aer cât de cât realist, el o artificializează și mai mult. Nu doar la un singur nivel. Ca să exemplific mai bine imaginați-vă o piesă de Oscar Wilde: personajele exudă spirit și ironie, dar, deși acționează în virtutea unor sentimente
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
iveală o compoziție foarte ordonată și precisă. Care însă nu cadrează cu situația, pentru că musafirii nu beneficiază de gazdă. Contradicție carrollescă, într-adevăr. Regizorul vrea însă să confere o anume continuitate tramei, ca atare nu vrea pauze între numerele de vodevil și replici. Iar o manevră îndrăzneață: în loc să facă un musical, muzicalizează tot filmul. Face tranziția de la discurs la cântec într-un singur cadru. Chiar și atunci când personajele își exersează capacitățile vocale în formații complicate care merg de la trio până la octet
Din operetă în musical by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/11612_a_12937]
-
Alecsandri a jucat un rol important în răspîndirea ei: prin poezia , din ciclul Doine, idilă grațios-erotică și desuet artificială ("Păstorul zise: Cinel-cinel, / Copilei june de lângă el"; Nu ghici-ndată / Vesela fată / și pe guriță fu sărutată") și mai ales prin vodevilul Cinel-cinel, scris în 1856 și reprezentat în 1857. Formula, considerată ca specifică zonei lingvistice moldovenești, continuă să circule mai ales în titlul unor antologii de ghicitori. Dicționarele noastre înregistrează secvența cinel-cinel, fără a-i atribui o etimologie certă. Dicționarul Academiei
Cinel-cinel by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9335_a_10660]
-
Elsinore, Editura Cartea Românească, 2006) nu mai urmează rețeta tentantă și destul de facilă a personajelor cu mască, a întâmplărilor indiscrete cu scriitori. Mutare cu atât mai inspirată cu cât o asemenea deconspirare a mediului actoricesc ar putea lesne aluneca în vodevil. Și, în fond, cu ce folos? Așadar, amatorii de filiații sau de identificări vor avea surpriza de a rămâne blocați în ipoteze. Teatrul Național "Străbunul Dromichetes" din Călărași, în care se petrec toate intrigile volumului, e impenetrabil cu instrumentele versatilelor
Căderea Elsinore-ului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Imaginative/10096_a_11421]
-
e când în baruri, când în închisoare, totul e showbiz, iar avocații, mai maligni decât criminalele, sunt cei mai puternici artizani ai iluziei. Chiar dacă acțiunea se petrece în mare parte într-o închisoare, e loc pentru dans și cântec, adică vodevil, în psihicul personajelor Roxie Hart (Renée Zellweger) și Velma Kelly (Catherine Zeta-Jones). Problema care se pune de obicei când vine vorba de adaptarea unei piese la film este dacă rezultatul nu va arăta ca o piesă filmată. Or, în Chicago
Lungmetraje anti-Valentine's Day by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12011_a_13336]
-
uniforme de paradă, cu toate tinichelele lor de decorații, sclipind pe piept, călcând ritmic în sunetele festive ale fanfarei conduse de un capel maestru cu favoriți abundenți și care parcă nu mai murea niciodată... mi s-a îmbrehăit de acest vodevil! O adevărată grădină zoologică, în care Leo, jivina mea pe rotile, cheală și umplută cu paie, părea cea mai decentă vietate. Poate de aceea, simțind cât de tare îi disprețuiesc, clienții s-au rărit peste măsură. Legea fiecărui negustor, de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
dar că e perfect asimetrică și că tocmai această asimetrie face chipul uman recognoscibil și memorabil. Fotografiam numai fața clienților, căci foarte puțini dintre ei mai vroiau să se pozeze cu Leo. Poate pentru că masca și rolul lor ridicol de vodevil ieftin deveneau mai evidente în vecinătatea lui. Odată ajuns acasă, am revelat jumătatea din dreapta a feței, după care am întors clișeul și am revelat aceeași jumătate în partea stângă. Experiența mi-a reușit din plin. Am rămas consternat a doua
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
începea... cu vizionarea filmului lui Fellini. Și totul îmi pare, și astăzi, că purta atmosfera acestui uriaș creator. Mi se pare că și Pălăria florentină continuă să povestească tot despre cum se face teatru. Într-un alt registru, cel al vodevilului și sub rigoarea comediei, dar cu aceeași tandrețe față de iluzie, de iubire, de minciună și păcatul omenesc. Umanitatea spectacolelor lui Silviu Purcărete, generozitatea lui ca artist, fac ca orice formă iau viziunile sale regizorale să tindă spre perfecțiune, dar să
Seducția iluziei by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3816_a_5141]
-
reprezintă scrierile dramatice. Aceste scrieri pot fi uneori neînsemnate din punct de vedere literar; ceea ce le ridică întotdauna și le face plăcute este modul de interpretare al artistului dramatic. 46 {EminescuOpXIII 47} De multe ori de-a rândul se dă vodevilul La Rousotte, și putem zice că reprezentațiile ar servi de model prin unitatea care domină întreaga reprezentație (l'ensemble ) cât și prin interpretarea foarte nimerită a rolurilor. D-nul și d-na Verneuil, d. Feroumont - artist de mare talent și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a Înțelege, fără greșeală, unde, de ce și cum s-ar fi situat, acum. Sorin dispunea de un inatacabil bun-simț, de un sănătos și alert instinct al evaluării oamenilor și cărților, cu dreaptă, genuină măsură. Ironiza instantaneu prețiozitatea, dubioasele jocuri de vodevil politic, demagogia de orice fel, xenofobia de orice fel, inclusiv, și mai ales, cea „subtil” ambalată În țopenie elitară. Minciuna, discursurile patetice, de „nobilă”, imaculată intransigență Îl oripilau, ca și distanțarea retorilor „stimați” În Forum de „prostimea” de care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
-ți numească persoanele pe care le-a cunoscut «câtuși de puțin» În Garda de Fier paramilitară și antisemită?” Chick recunoaște că avea o slăbiciune față de Radu, față de enciclopedicele sale turniruri În conversație și chiar față de mondenele sale alunecări comice În vodevil. Naratorul Chick (nu Bellow) recapitulează relația sa cu Radu (nu Eliade), somat de Ravelstein (nu Bloom) și Rosamunda (nu Janis Bellow). Oricâte asemănări am descoperi Între albumul biografic și distribuția de măști ale romanului nu avem de-a face, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2122_a_3447]
-
mai veche a Livezii, regizorul spune :”singurul meu merit e că am respectat indicațiile lui Cehov și am Încercat să le-nțeleg, concret. Citind și notele lui Meyerhold, am fost Încurajat să dezvolt cu actorii o atmosferă de circ, de vodevil, o formă de teatru exploziv, total, care povestea nu o dramă psiho logică, ci o comedie umană”(p.182). Viziunea este valabilă, desigur, dar ea nu e , totuși, cuprinsă În didascaliile ceho viene ; de altfel, ar fi prea simplu ca
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
puteau să se recreeze. Forța care propulsa Giulia era transformarea de sine. Privind În largul mării, cultivatori de tutun se Închipuiau șoferi de curse, vopsitorii de mătase se vedeau magnați pe Wall Street, vânzătoarele de confecții se visau dansatoare de vodevil la Ziegfeld Follies. Oceanul Întunecat se Întindea În toate direcțiile. Europa și Asia Mică zăceau moarte În urma lor. Înainte erau America și noi orizonturi. În a opta zi pe mare Lefty Stephanides, grandios, stând Într-un genunchi, sub ochii a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
petrecută la teatru. Bunicul meu, neștiind că avea să fie concediat În curând, se răsfățase cu patru bilete pentru Minotaurul, care juca la Teatrul de Familie. La Început Desdemona refuzase să meargă. Era Împotriva teatrului În general, În special a vodevilului, dar În cele din urmă, incapabilă să reziste temei elene, Își pusese o pereche nouă de ciorapi de mătase, o rochie neagră și un pardesiu și o pornise cu restul lumii, mai Întâi pe trotuar și apoi În Packardul cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
acum, nu de data asta. ― Oprește-te, i-am spus. ― Ce? ― Oprește-te. ― De ce să mă opresc? ― De aia. ― De ce de aia? ― Pentru că nu te plac În felul ăsta. Se ridică. De parcă ar fi fost tipul din vechea schiță de vodevil, cel din patul pliant care se tot Închide, Jerome se ridică perfect treaz. Apoi sări din pat. ― Să nu te superi pe mine, am spus eu. ― Cine spune că m-am supărat? spuse Jerome și plecă. Restul zilei trecu Încet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
de vițel, sparanghel, cartofi copți. — Comand Întotdeauna mai mult cînd plătește Procuratura. Unde e Loew? Vreau să vadă ce cumpără. Smith rîse. Jack aruncă o privire la croiala costumului lui: lăbărțat, bun de camuflaj, face din mine un irlandez de vodevil și Îmi acoperă de minune pistolul automat calibrul 45, boxul și bastonul. — Ce-are de gînd Loew? Dudley Își cercetă ceasul. — Da, aproximativ treizeci de minute de politețuri ar trebui să fie un preludiu suficient de lung pentru afaceri În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
cu pardesiul și cu pălăria și ieși pe ușă fără să-și ia rămas-bun. Cunoscîndu-l, am bănuit că supărarea i se evaporase Înainte să ajungă la gară. Ceea ce mă mira era absența lui Fermín. Îl văzusem deghizat În preot de vodevil În piața San Felipe Neri, așteptînd ca Nuria Monfort să iasă În goana mare și să-l conducă la marele secret al Întregii intrigi. Încrederea mea În acea strategie se prefăcuse În scrum și mi-am Închipuit că, dacă Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
prelungire negativă a lumii; iar în extaz, nu poți să califici o plinătate, în așa măsură confuzia unică absoarbe diferențele ființei. O lume de urzici altruiste și de bolovani invitîndu-se la menuet... sau de stârvuri ce-și surâd ca-n vodevil... Realitatea trebuie chemată la viață sau interzisă. Prezența spiritului devenită colectivă anemiază creșterea unui popor și-l apropie de decadență prin tulburarea rafinamentului. Finalul unei țări este în genere un surmenaj istoric, o istovire explicabilă și fatală. Nobila deficiență a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]