1,402 matches
-
la altul al satului, în timp ce clopotele bisericii bat, fiind foarte solicitant din punct de vedere vocal, deoarece se cântă afară, în aerul ,,tare” al nopții de iarnă. Preuca este însoțită de 1-3 băieți mai puțin talentați la cântat, dar mai voinici, numiți ,,măgari” - în Greblești (,,iepe” - în celelalte sate ale comunei), desemnați să poarte ,,disagii” (desagii) în care se pun darurile în natură: colaci, cozonaci, afumături de porc, nuci, mere, băutură etc. În Priloage, un cătun aflat peste Olt de Robești
TRADIŢII ŞI OBICEIURI DE CRĂCIUN DIN SATUL GREBLEŞTI, COMUNA CÂINENI, JUDEŢUL VÂLCEA* de MARIAN PĂTRAȘCU în ediţia nr. 2166 din 05 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344367_a_345696]
-
Articolele Autorului La nașterea fiului lor mama a implorat ursitoarele să aibă parte de un flăcău chipeș care să trăiască ani mulți și să cunoască ceea ce ei îi rămăsese străin în viață - fericirea Tatăl în schimb își dorea un copil voinic înalt și spătos, bun ca pâinea lui Dumnezeu Ursitoarele însă l-au menit să sufere Referință Bibliografică: Predestinare / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 551, Anul II, 04 iulie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion Untaru : Toate
PREDESTINARE de ION UNTARU în ediţia nr. 551 din 04 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/344488_a_345817]
-
era el cel ce se reflecta în imaginea obiectului din fața sa. Simțea că era altcineva venit din alte timpuri, cineva dintr-o poveste atemporală, un Făt Frumos, așa arăta de bine, cu părul căzut în plete ondulate pe umerii săi voinici. Oare să fie oglinda fermecată? se întrebă el deodată. Să fiu Făt Frumos cel din oglindă, sau ospătarul Andrei de la restaurantul din central orașului? Să am întâlnire cu Ileana Cosânzeana și nu cu Georgiana, studenta pictoriță? Pentru câteva clipe începu
FĂT FRUMOS DIN OGLINDĂ (DIN LUMEA COPILĂRIEI) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1214 din 28 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347991_a_349320]
-
de metri doar... - Dacă mă primește și ea, merg, a rostit Fănel în timp ce s-a aplecat către Monica și, cu gesturi destul de stângace, a luat-o în brațe, a sărutat-o pe frunte și a urcat-o pe umerii săi voinici... * Monica era în culmea fericirii. Privea lumea de sus cu ochii plini de curiozitate, amețită parcă de mulțimea care o observa și-i zâmbea prietenește. După foarte puțin timp, a strigat la frățiorul său: - Ești așa de mic. Mai mic
ISPITA (10) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348055_a_349384]
-
Acasa > Eveniment > Comemorari > PLAI Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 314 din 10 noiembrie 2011 Toate Articolele Autorului Plai Un loc de vis lăsat-a Demiurgul Să înflorească veche așezare - Pe munți voinici cu brațe proptitoare - Poem din file vechi de cronici - burgul. În Schei devreme soarele răsare, Aici sosește mai târziu amurgul Și își strunește cu mândrie murgul Oricare „jun” pe drum de sărbătoare. Un Mureșan sunat-a „Deșteptarea”, Iar Pann face
PLAI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 314 din 10 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348179_a_349508]
-
când colegele Verginicăi se străduiau să vină acasă cu note bune, ea, fără vreo strădanie deosebită, veni cu un copilaș frumos, înfășat într-o rochiță mai veche și care, evident, răcnea cât îl țineau plămânii, semn că era sănătos și voinic. Părinții se bucurară nespus la vederea nepoțelului și, conform tradiției, tatăl o stâlci în bătaie pe proaspăta mămică, alungând-o din casă cu vorbe pline de tâlc: - Pleacă în lumea largă, să nu te mai văd în ochi, că ne-
VERGINICA, PIVOTUL DEMOGRAFIEI de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1275 din 28 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347473_a_348802]
-
norocos. După acest eveniment, m-am retras la uneltele mele și am schimbat nada în cârlige. Era deja ora nouă, începuse să fie mai cald pe mal, iar broaștele și-au început concertul. Un broscoi, cât un pumn de om voinic, stătea pe o piatră la marginea apei și își umfla două baloane în zona capului, scoțând un orăcăit gutural. În păduricea de pe malul celălalt, se auzea cucul cântând, strigându-și numele. Ca un ecou, și alte păsări îi răspundeau din
MONSTRUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1095 din 30 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347692_a_349021]
-
se ocupă exclusivi de clerici sau echivalenții lor începând în epoca de piatră ci folosește religia drept fir conducător, un fir al Ariadnei, în labirintul istoriei. In economia de subzistență tribală, aidoma marilor turme de bizoni, era necesar un conducător voinic și sprinten, un exemplu de urmat pentru toată comunitatea. Necesitățile psihicului uman, din ce în ce mai pregnante în cursul dezvoltării individului, a creat și un conducător spiritual, uneori cu atribut de medic, care îmbărbăta tribul invocând ajutorul unor entități superioare devenite în timp
LIDER VERSUS POLITRUC. de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/350008_a_351337]
-
minte nu-i trecea să-și formuleze obișnuita scuză pentru proaspăta absență. Aștepta pe hol, într-o visare desăvârșită. Ușa clasei s-a deschis brusc, înainte de a se suna de recreație. De dincolo de ea și-a făcut apariția statura înaltă, voinică, a profesorului: - Ce-i cu tine Albert? - Am întârziat domn’ profesor. - De ce n-ai intrat în sala de clasă? Știi doar că eu vă permit. - De fapt, abia am sosit... - Aha, deci ai chiulit! - N-am chiulit domn’ profesor; am
VII. CASA SUFLETULUI MEU de ADRIAN LIȚU în ediţia nr. 2041 din 02 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/365164_a_366493]
-
găsit un soț minunat. Luca, tatăl Deliei nu se pensionase încă, era maistru la o fabrică de conserve. Și el se ținea bine, Avea șaizeci și doi de ani, un păr ce încă nu se albi de tot, un bărbat voinic cu trăsături frumoase. Au avut și încă mai aveau, o căsnicie durabilă. Marea lor suferință era faptul că fata lor dragă locuia prea departe, ziceau ei. Știi ce mă gândesc, Luca? Ce ar fi dacă m-aș muta la fată
SĂ NU UIȚI TRANDAFIRII CONTINUARE de VIORICA GUSBETH în ediţia nr. 1812 din 17 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366359_a_367688]
-
Împărat ce hălăduise pe aceste meleaguri cu veacuri de om înainte și că vechii zei ai pământului o trimiseseră aici ca să ocrotească viețuitoarele și pădurile și pe oameni. În fiecare zi, în fața casei ei veneau pe rând sau împreună urșii voinici, vulpile viclene, cerbii și căprioarele sprintene, râșii cu gheare ascuțite și privire piezișă și tot ce era sălbăticiune și păsăret, fără să-și pricinuiască vreo vătămare una alteia, fără de teamă. Veneau acolo, primeau mângâiere și vorbe numai de ele înțelese
POVESTEA GOANŢEI ŞI A TROTUŞULUI de LEONID IACOB în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366506_a_367835]
-
Împărat ce hălăduise pe aceste meleaguri cu veacuri de om înainte și că vechii zei ai pământului o trimiseseră aici ca să ocrotească viețuitoarele și pădurile și pe oameni. În fiecare zi, în fața casei ei veneau pe rând sau împreună urșii voinici, vulpile viclene, cerbii și căprioarele sprintene, râșii cu ... Citește mai mult Povestea Goanței și a TrotușuluiDemult, când de pe-aceste locuri pierise stăpânirea vestitului Comanus cel Bun, pe malul apei ce venea bolbotind de departe din munți, într-o căsuță
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
Împărat ce hălăduise pe aceste meleaguri cu veacuri de om înainte și că vechii zei ai pământului o trimiseseră aici ca să ocrotească viețuitoarele și pădurile și pe oameni.În fiecare zi, în fața casei ei veneau pe rând sau împreună urșii voinici, vulpile viclene, cerbii și căprioarele sprintene, râșii cu ... XII. A NINS CU FLORI, de Leonid Iacob , publicat în Ediția nr. 1583 din 02 mai 2015. a nins cu flori A nins cu flori-minune pe dealurile mele, mireasma de cireș se
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/366517_a_367846]
-
costumul militar de culoare kaki, încins cu o curea maronie pășea în fruntea celor 15-20 de instrumentași care cum depășeau poarta grădinii își începeau programul. Bubuitul tobei mari, pe care o purta atârnată de partea superioară a corpului ăl mai voinic dintre militarii orchestrei, bubuia ;cel cu talgerele complecta zgomotul, iar sunetele flautului spărgeau văzduhul. Chioșcul din Grădina Mare era îndată înconjurat de noi copii care ne urcam pe garduțul verde cu linii gălbuie, care înconjura podiumul pe care se afla
MIREL IANCOVICI de PAUL LEIBOVICI în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/365543_a_366872]
-
Dedicată copiilor Dacă mă vei deschide, Vei călători ca Alice în țara minunilor, Te vei aventura ca Pinochio împreună cu motanul și vulpoiul Vei deveni prințul sau prințesa din Fusul fermecat Sau vei culege merele din grădina minunată, ca Prâslea cel Voinic. Vei putea fi alături de căpitanul Nemo În călătoriile lui pe mări sau te vei îndrepta spre centrul pământului . Dacă mă vei citi Vei putea pătrunde în pădurea Scufiței Roșii să fii Hänsel sau Grätel O vei putea ajuta pe Fetița
ELOGIU CĂRŢII de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1724 din 20 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/366178_a_367507]
-
El? Ne poate trece pe toți trei odată, nu doar pe tine. Sandu se aplecă și o luă cu ușurință pe Irina în brațe, trecând-o dincolo de prag, ca să o depună pe patul cam strâmt, este drept, pentru o persoană voinică ca el. Irina era veselă și se alinta ca o puștoaică. Ana era un pic contrariată de comportamentul libertin al colegei sale. Nu ar fi crezut dacă cineva i-ar fi spus că Irina este iubita sau amanta lui Sandu
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
fără niciun țel pe munte. Începu singură să-și arunce de pe ea tot ce o incomoda, să-l ajute pe Sandu în economia timpului. Era o tânără un pic plinuță, dar nu grasă. Fiind înaltă, ți se părea mai degrabă voinică, o sportivă de la aruncarea ciocanului. Poate că asemănarea dintre fizicul lor i-a atras și mai mult. Sandu o ajută să se elibereze de pantalonii de blug, cam strâmți pentru construcția fizică a Irinei și care îi scoteau și mai
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. IX de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1117 din 21 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/361602_a_362931]
-
intrare a paradisului ! Freacă-te la ochi, corp profesoral al infinitului! Inspiră-te, garnizoană a pântecului ! Îmbucă, maxilar al ochiului ! Bucură-te, lumânare a sufletului ! Căci la intrarea din spate a Teatrului Național din Iovacra, a fost sădit un pâlc voinic de brazi ! PS. Găsim în cronici prăfuite versuri pline de romantism visător, al strămoșilor noștri care în timp ce plantau de zor copaci ( ex: brazi ) prin ogrăzile școalelor, căci țara era odată, ceea ce este și azi, o ogradă pe care mulți venetici
DE PE CARACALULUI LA ŞCOALA OLTENEASCĂ, ÎN POLITICĂ, ŞI ÎNAPOI de JIANU LIVIU în ediţia nr. 369 din 04 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361771_a_363100]
-
era plin de cuiburile lor. Din timp în timp, un argat de al nostru se ducea și aducea puii cei mai mari ce erau cât porumbeii de mari și mama făcea ciulama din ei. Porci aveam câte unu gras și voinic care era sacrificat de Ignat. Eu fugeam să nu-l aud guițând, dar după ce-l pârleau cu paie și îl spălău bine, venem și așteptăm să-mi dea bășica să o umflu și să o umplu cu grăunțe să sune
ULTIMA MEA IUBITĂ de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 776 din 14 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351889_a_353218]
-
cerul gurii, si in cerul gurii avea pete negre și roz. L-am oblojit și l-am vindecat de lovitură pe care o avea la picioruș. Sub îngrijirea noastră Tuzik a crescut și s-a făcut un dulău mare și voinic, pe care mă plimbam călare. El era cuminte și nu mă trântea, parcă iar fi plăcut și lui. Abia târziu, când eram în liceu, mi-am dat seama că Vichentie al meu era un fel de Ivan Turbinca a lui
PRIETENUL MEU VICHENTIE de OVIDIU CREANGĂ în ediţia nr. 45 din 14 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351911_a_353240]
-
pe „doctoraș” de mai-mai să-l albească. - Să trăiești domn doctor, că matale mi-ai salvat bărbatul! Murea săracul cu ograda plină de orătănii, cu vinul în beci și cu slănina în pod. Ia uitați-vă ce bărbat frumos și voinic are mama aici! Și s-a ridicat pe vârfuri ca să-și sărute bărbatul pe obraz. Cât erau ei de duri, câte cazuri analizaseră, câte dosare citiseră, câți deținuți periculoși văzuseră, acum s-au înmuiat într-atât de tare încât le-
SĂ TRĂIEŞTI, DOMN DOCTOR! de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 778 din 16 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351910_a_353239]
-
se afla o turmă de oițe. Baciul era plecat în sat să aducă sare la mioare. A lăsat oițele în paza dulăilor ciobănești, niște câini mari care se puteau lupta și cu ursul și în grija lui Ion, un flăcău voinic și arătos de-ți venea să crezi că este cu adevărat Făt-Frumos. Pe când soarele, din slava cerului se pregătea să o ia încetinel spre apus, oițele se odihneau la umbră. Sub un copac, la marginea stânii sta Ion cu Miorița
POVESTIRI PENTRU COPIII STRĂMUTAŢI DIN ŢARA LOR (I) de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 780 din 18 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/351938_a_353267]
-
Nistru și Carpați Dup-atât amar și jale când de-o mamă suntem frați? N-auzi tu cum plâng morminte, glasul marilor srăbuni? Cum bat clopotele sfinte, singure, la rugăciuni?! Stefan-Vodă și cel Mare, nu-i auzi pe-ai lui voinici Cănd prin lunca ta, cărare făceau printre venetici? Cum de stai curgând alene și privești cu nepăsare Haita fiarelor viclene ce te ține la hotare? Când vei spulbera tu norii cei spurcați din răsărit Ce ne-au otrăvit feciorii, neamul
PRUTUL de VALERIU CERCEL în ediţia nr. 1025 din 21 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352493_a_353822]
-
Batem la ușă și suntem poftiți să întrăm. Cine era evlaviosul bătrân? Imposibil să bănuiți măcar. Era Savu Georgescu, agent secret al poliției, pus aici să supravegheze mișcările mitropolitului Ghenadie și a mulțimii vizitatorilor acestuia. D. Savu Georgescu, un băiat voinic, era în cămașa de noapte țărănească, cu papuci-n picioare; așezat la o parte a mesei citea tare, iar de partea cealaltă un coleg al d-sale, d. Ionescu, în aceiași misie delicată la mănăstire, ascultă foarte pătruns sfintele cuvinte
CARTEA CU PRIETENI XXIX- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351452_a_352781]
-
după gât și a vrut să îl ia. „Mai îmbrățisați-vă odată!” a spus râzând omul, văzând cum ne privim, eu și mânzul. Și, om cum mi-s, am spus îmbrățișând mirarea din fața mea: „Să fii cuminte. Să crești mare și voinic”. Am rămas cu amintirea acelei fragile gingășii prin care ne-am apropiat. A redeșteptat în mine ceva, înțelegerea începuturilor. Când tu crezi sau, mai bine zis, simți apropierea de cineva, clipe în care se clădesc mii de culori și sunete
IZVORUL IUBIRII (3)INOROGII ŞI FRAGILITATEA GINGĂŞIEI de DOR DANAELA în ediţia nr. 402 din 06 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346690_a_348019]