1,084 matches
-
mă gândeam că-n loc de vorbe era mai bine să-i fi dat o pâine... Când la venirea mea de vară am întrebat ce face Niță, n-am așteptat răspunsul căci am trezit o față care-mi spunea că voinicul mut plecase...Apoi mi-a spus povestea de sfârșit... De zile multe Niță nu mai știa mâncatul, durerea-i seca vlaga, și neputința îi înghițea lacrimi. Ce n-ar fi dat s-audă o vorbă, chiar și-o vorbă rea
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
El, căci îi păstra un loc la drepți. Și bietul Niță, un flăcău bătrân a plecat din lumea fără bucurii scăpat de povara pădurilor de brazi pe care-i tot cărase în spinare... Povestea mea se-ncheie cu adevărul că voinicul mut a fost odată dar a plecat din Rucăr la soroc și a lăsat în amintire un suflet nobil în trup de pălmaș. IOAN MUȚIU Referință Bibliografică: Voinicul mut de IOAN MUȚIU / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
-i tot cărase în spinare... Povestea mea se-ncheie cu adevărul că voinicul mut a fost odată dar a plecat din Rucăr la soroc și a lăsat în amintire un suflet nobil în trup de pălmaș. IOAN MUȚIU Referință Bibliografică: Voinicul mut de IOAN MUȚIU / George Nicolae Podișor : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 312, Anul I, 08 noiembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright © 2011 George Nicolae Podișor : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai
VOINICUL MUT DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 312 din 08 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340727_a_342056]
-
bătrâni care locuiau undeva departe, dincolo de lanțul muntos. Dumnezeu știe dacă nu și-or fi dat duhul... - Cu voia ta aș vrea să știu dacă mai trăiesc! - Dacă-i mai găsești în viață să-i aduci la conacul nostru! Și voinicul încălecă sprinten pe murgul său și se pierdu pe cărarea din pădure care ducea către falnicii munți de la miazăzi. Se strecură pe o vale sălbatică unde doar adierea vântului și urletele fiarelor sălbatice se făceau auzite. Înaintă pe lângă râu până la
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
ciripească, puii de căprioare să zburde. În acel moment ușa colibei scârțâi din țâțâni și în prag apăru un bătrîn cu barba albă până la brâu, iar din spatele său se strecură o bătrânică. - Cine ești tu fecior de împărat? - rosti bătrânul. Voinicul se apropie de ei. - Nu sunt fiu de împărat. Am fost un copil orfan pe care boierul din sat l-a crescut. El mi-a dăruit acest fluier fermecat. Nu-l recunoașteți? Bătrânii îl priveau uimiți. - De azi înainte veți
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
copil orfan pe care boierul din sat l-a crescut. El mi-a dăruit acest fluier fermecat. Nu-l recunoașteți? Bătrânii îl priveau uimiți. - De azi înainte veți fi considerați bunicii mei. Vă voi lua la conac! Zis și făcut. Voinicul ajunse vestit peste mări și țări cu fluierul său fermecat. După ce colindă lumea în lung și-n lat se întoarse pe plaiurile natale și în drumul său întâlni o prințesă frumoasă cu care se căsătorii și făcură o nuntă ca
FLUIERUL FERMECAT, DE CRISTINA NĂLBITORU de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1263 din 16 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340920_a_342249]
-
SUB SEMNUL BLESTEMULUI Autor: Ion Nălbitoru Publicat în: Ediția nr. 1372 din 03 octombrie 2014 Toate Articolele Autorului Într-o dimineață însorită principele intră vesel în salonul de oaspeți și chemă la ordin pe cei mai distinși și credincioși slujitori. - Voinicii mei, m-ați slujit cu credință până acum. Îmi doresc în continuare același respect din partea voastră și din când în când să vă aduceți aminte de faptele noastre vitejești pentru apărarea acestor meleaguri străbune. Pe tine, căpitane Preda, te învestesc
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
până acum. Îmi doresc în continuare același respect din partea voastră și din când în când să vă aduceți aminte de faptele noastre vitejești pentru apărarea acestor meleaguri străbune. Pe tine, căpitane Preda, te învestesc cu răspunderea pentru apărarea ținutului alături de voinicii tăi. V-am lăsat vistieria principatului plină ca să pălătiți tribut Sultanului, în caz de amenințare cu războiul. Aveți grijă ca locuitorii să nu cadă în foamete și sărăcie indiferent de secetă sau pârjol în fața dușmanului. - Ce vorbe fără rost sunt
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
a treia zi, aproape de asfințitul soarelui, principele Pătru Valdescu dă pentru prima oară semne de oboseală. Cei din jurul său îl îndeamnă la odihnă. Cu fața palidă, dar cu un zâmbet luminos pe buze, li se adresează calm și cu blândețe: - Voinicii mei, continuați ospățul până în zori și nu întrerupeți lăutarii din cântecele lor. Cântați și chefuiți căci așa îmi este voia. Nu părăsesc această lume cu regrete. Să nu mă plângeți, ci să fiți mândri că ați avut un asemenea principe
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
câteva nopți la rând în locul cu pricina. Bănuia că nu-i ceva curat, dar spera că încă mai este sub protecția vrăjii și nu i se poate întâmpla nimic rău. Totuși, teama îl cam încerca și luă în companie doi voinici. De cum căzu înserarea urcară pe metereze. Cercetară împrejurimile cu privirea, apoi se așezară la povești ca să treacă timpul mai ușor. Se întunecase de-a binelea când de după coama dealului se arătă roata lunii inundând întinderile cu razele sale pline de
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
o flacără firavă lângă un stejărel. Treptat limbile focului de un galben auriu se înălțară către bolta întunecată a cerului. - Aici este comoara! - exclamă Radu Valdescu în culmea fericirii. Este ceea ce se cheamă jocul galbenilor sau flăcările aurului! După mine, voinicii mei! Ceata de oșteni îl urmă orbește. Cu cât se apropiau, cu atât focul se întindea ca o dâră de lumină către adâncul pădurii apoi crescu în intensitate, în pâlpâiri fascinante. - Acesta-i drumul spre adevărata comoară! Acolo-i îngropată
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
o știe tot omul. Până și copiii o știu. Încă nu adormise, când a simțit că cineva îl bate pe umăr. Privind în spate, a zărit o creangă agățată de straiul său. - Ce-i, ce s-a întâmplat? a întrebat voinicul surprins. - Nu te speria, e timpul să-ți împărtășesc o taină, l-a liniștit bătrânul arbore. - Nu poți amâna? sunt obosit, vreau să mă odihnesc. - Nu, nu pot amâna. Mâine voi fi sacrificat, sătenii mă vor tăia pe motiv că
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
au rămas în frumusețea vie a martiriului sfânt. Am atins smerit stâncile, foste odinioară schimnicii Hotarului de veghe, ce-au tors din Caierul timpului sumanul veșniciei. Am îmbrățișat falnicii brazi, scânteietori în sumanele lor verzi, în care s-au întrupat Voinicii noștri daci, să-I steie reazem lui Dumnezeu. Am sărutat buclele izvoarelor, care duc mărturia dreptei credinței, din care beau lumină Sfinții noștri de Sus. M-am închinat crucilor monahale, care suie la ceruri, ca niște Potire cu cuminecarea jertfei
TAINA SCRISULUI (43) – LA ÎNCEPUT A FOST CUVÂNTUL DĂTĂTOR DE VIAŢĂ de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341387_a_342716]
-
portiță și pătrunde într-un cimitir, pe o alee înconjurată de cruci.Ceva luminos o atrage ca un magnet. Pare o capelă luminată în reflexe străvezii iar în fața ei un chip de foc. Continuă să se apropie ca vrăjită. Un voinic se desprinde din flăcări și-i întinde mâna. Narcisa i-o prinde și fără cuvinte parcă plutesc pe aleea luminată de acel foc miraculos și ies din cimitir. Fata încercă să deslușească chipul necunoscutului, dar umbrele continuă să i-o
REGATUL LUI DRACULA (V) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1135 din 08 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341993_a_343322]
-
Proaspătul tătic nu știe cum să reacționeze. Îl prinde cu grijă între palme și-și lipește ușor buzele de fruntea bebelușului. PRINȚIȘOR:(extaziat de fericire) Cât este de frumos! NARCISA: Seamănă cu tine! PRINȚIȘOR: Seamănă cu amândoi! Va crește un voinic seducător! NARCISA: Toate fetele vor întoarce capul după el! ASISTENTA ȘEFĂ:(în glumă) Nu cumva vreți să-l și logodiți!? PRINȚIȘOR: Aveți grijă de asistentele tinere să nu rămână gravide! Cu toții se amuză. INT. / DORMITOR LA VILĂ / NOAPTE A mai
REGATUL LUI DRACULA (VI) (SCENARIU FILM) de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1142 din 15 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/342076_a_343405]
-
haine domnești, spre dezamăgirea mamei sale, de pe vremea când își lepădase straiele țărănești la plecarea lui la gimnaziul din Zlatna. Acasă, printe moți, caută să le cunoască suferințele, procesele lungi și nemiloase în care erau târâți aceștia prin tribunalele vremii. Voinicul de 18 ani, în 1844, se înscrie la cursurile Facultății de drept din Cluj, alături de el, în același an, erau Iosif Sterca Suluțiu, Ion Pipoș, Nicolae Bîrlea. Iosif Sterca Șuluțiu în Monografia sa închinată prietenului din copilărie, Avram Iancu, îl
TESTAMENTE UITATE- TESTAMENTE CARE DOR (AVRAM IANCU-CRAIUL MUNŢILOR) de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 167 din 16 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341745_a_343074]
-
numai dintre ei nu terți „recomandați”, viitorii conducători. Astfel un ales devenit conducător era la propriu cel mai bun dintre cei mai buni. Nu era necesar războiul electoral cu cadouri electorale cu tot. De regulă, aleșii democrației grecești erau tineri, voinici cu mare putere de muncă. Munca era, bineînțeles, primul atribut care conferea eligibilitatea. Dar, conducătorul ales era controlat de „sfatul înțelepților” al vârstnicilor care au făcut ceva în viață. Nu averi ce carton mai mult sau mai puțin licite. Se
TINEREŢE VERSUS BĂTRÂNEŢE de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1216 din 30 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341808_a_343137]
-
prin lume? Victor Perdevară: În perioada copilăriei am citit multe basme și povești populare în care am găsit sămânța ce a rodit mai târziu. Din acel moment mi-am spus, cu atlasul în mână, ca voi face înconjurul lumii ca voinicul din poveste. În vremurile noastre am ales să folosesc velo-mârțoaga pentru a realiza o călătorie inițiatică peste șapte mări, șapte continente. Veronica Ivanov: Care este scopul acestei călătorii? Ce ți-ai propus să faci prin acest proiect? V.P.: Misiunea principală
INTERVIU CU GLOBTROTTERUL ROMÂN VICTOR PERDEVARĂ de VERONICA IVANOV în ediţia nr. 1188 din 02 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341868_a_343197]
-
la pândă, patrula neobosit și de atunci să vină-n casă, șoarecii n-au îndrăznit. Astăzi, vara mea, Micuța, crește și ea pisoiași, îi iubește și-i alintă, ca pe niște copilași. Am avut și noi pisici, o pleiadă de voinici și câteva pisicuțe, grațioase și drăguțe. Le-am iubit și mângâiat, de șoareci ne-au apărat și în nopțile cu lună torceam caieru-mprenă. Înțeles-am mai târziu, ceea ce acum eu știu, „Rațiunea-i prima dona în viața omului!” Referință Bibliografică
RAŢIUNE de CÂRDEI MARIANA în ediţia nr. 754 din 23 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342311_a_343640]
-
însuși împăratul este prizonierul lui?Atunci, lăncierii ăștia? S-au dat cu zmeul? Bietul împărat! Ia să mă lupt eu cu zmeul, să salvez împărăția. Poate, cine știe...mă capăt cu jumătate din împărăție plus o prințesă pe deasupra. Și Tudorel voinicul puse mâna pâlnie la gură și strigă în toate direcțiile: a-hooo! A-hooo! Dar hăulitul său subțire fu sugrumat pe loc de Căpcăunul Tăcere, acest monstru invizibil. Mai mult, hidosul căpcăun îl lovi în moalele urechilor cu o măciucă de liniște
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
însuși împăratul este prizonierul lui?Atunci, lăncierii ăștia? S-au dat cu zmeul? Bietul împărat! Ia să mă lupt eu cu zmeul, să salvez împărăția. Poate, cine știe...mă capăt cu jumătate din împărăție plus o prințesă pe deasupra. Și Tudorel voinicul puse mâna pâlnie la gură și strigă în toate direcțiile: a-hooo! A-hooo! Dar hăulitul său subțire fu sugrumat pe loc de Căpcăunul Tăcere, acest monstru invizibil. Mai mult, hidosul căpcăun îl lovi în moalele urechilor cu o măciucă de liniște
NUIAUA FERMECATĂ-2 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1803 din 08 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/342627_a_343956]
-
Nu am crezut că în cenușă arde focul Și macii se aprind spre asfințit, Că-n iureșul furtunii se încinge jocul Și frunzele valsează la sfârșit. Nu am crezut că merele-s de aur, Că Prăslea poate fi atâta de voinic, Că-n lupta el doboară și-un balaur Iar șerpii de frică lui au amuțit. Acum eu cred că totu-i cu putință Și-n flacăra aprinsă de idei, Las o fereastră larg deschisă Albastrul cerului să scrie în condei
EU CRED de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1242 din 26 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/341556_a_342885]
-
că potera pornise pe urmele haiducilor lui Pintea Viteazul. Aceștia s-au retras pe muchia stâncoasă ce se înalță deasupra masivului. Potera a luat urma haiducilor și a urcat după ei pe acele colțuri ascuțite de piatră. Atunci Pintea cu voinicii săi și-au dat drumul pe partea opusă, în hău. Legenda spune că ceata de haiduci a alunecat pe piatră până la poale și atât căpitanul cât și o parte dintre ei au scăpat cu viață. Din pasul Gutâi șoseaua coboară
ALTARUL SPIRITUALITĂŢII ROMÂNEŞTI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 975 din 01 septembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/340547_a_341876]
-
povestit din bătrâni. Ziua începu cât se poate de minunată atunci când ostașul a ales să facă drumeția de ocolire a promisei sale moșii. Soarele străluci blând printre cetinile brazilor. Oștenii încă dormitau în poiană, într-un liniștit popas de munte. Voinicul nostru se trezi încă dis de dimineață, își spălă obrazul cu apă rece de la izvorul de alături, își făcu câteva cruci largi, așa cum învățase de la bunicii săi statornici în ale credinței pravoslavne. Înfulecă ceva în pripă de-ale gurii, bău
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]
-
un oștean, vizibil sufocat de trudă. Ajuns în dreptul voievodului, oșteanul se poticni și căzu cu fața în țărână. Își dăduse sufletul! Întreaga curte a voievodului fusese consternată de această întâmplare. Nu le venea a crede. Era un prilej de jale, voinicul era îndrăgit de toți, îl știau cât de destoinic era. Oare de ce și-a dat sufletul pentru o moșie întinsă? I-au făcut un mormânt, acolo, la marginea poienii. I-au împodobit mormântul cu cetini multe. În vârf i-au
LĂCOMIA DE PĂMÂNT de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1368 din 29 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341077_a_342406]