377 matches
-
rămâne de obicei o reverie a apei, în timp ce visările mării transcend substanța care le provoacă, încurajate de inexistența unui al doilea țărm. Reveriile apoi nu sunt decât prin excepție reverii ale infinitului; ele rămân reverii ale licărului, ale luciului, ale volburei, ale undei, ale spumei. Toate acestea ți le oferă și marea. Dar numai marea acordă imaginii reveriilor tale dimensiunea necuprinsului, a înaintării fără hotar. Și câmpul? - aș putea fi întrebat, - oare câmpul, stepa, sau chiar nisipul, pustiul, cu ce sunt
Marea și Visul File din carnetul unui memorialist - vara 1992 by George Radu () [Corola-journal/Imaginative/9057_a_10382]
-
fără început; Dar boala îndoielii sapă-n trup, Cu fiecare gând sunt în răspăr, Poate-ntr-o zi coloanele se rup, Poate mă amăgesc cu adevăr Din frumusețe închide ochii! Lumea se preface, E o rotire largă care soarbe, O volbură de vânturi fără pace, Cu aripile putrede și oarbe; Ai vrea să știi încotro se îndreaptă, Ce rost e-n zvârcolirea nebunească, De ce răsare steaua înțeleaptă, De ce încep tăcerile să crească; Privind de jos, pare că ard departe Doar focuri
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
forța gravității e voia prin care lucrurile se repetă vei ajunge și tu uitarea ne face imponderabili liberi întotdeauna pe drumuri uiți ca să iei înălțime să trăiești să scrii tu însă nu nu poți să te desparți tremuri înfășurat în volbura chipurilor ce te-au ajutat să ajungi aici faruri trecute peste față urcă le simți dintr-o parte a corpului în alta cum izbucnesc pete mici ca într-o radiografie apoi privirea fund de mare secată și „nu se mai
Poezie by Dan Bogdan Hanu () [Corola-journal/Imaginative/6179_a_7504]
-
ai acesteia. Dar dezavuarea metaforizării presupune eforturi continue, fiindcă metaforizarea este solicitată chiar de procesele limbii, unde se ascunde și fascinează, însoțind cuvântul că o umbră, mai ales, în încercările inadecvate de recuperare a individualului. Și mai cu spor, sub volbura presiunilor ideologice. Este fapt evident că în procesul cunoașterii teoretice individualul se pierde, din prima clipă și faza, chiar prin numirea să, recuperarea rămânând în sarcina celei artistice, care să-și încerce șansele în vederea unei conjugări în câmpurile ontice. În
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_363]
-
scriitor și ca jurnalist, se datorează, în primul rând, limbii și literaturii române, amândouă de o unică vastitate, de o unică bogăție. Importantă este nu numai (sau nu atât) obârșia unui neam, cât dăinuirea și perenitatea lui. Dăinuim, iată, prin volburile istoriei, rămânând teferi, rămânând români, latini prin limba, datini și grâi. Căci „noi locului ne ținem,/ cum am fost așa rămânem”. Dăinuim de mai bine de 2000 de ani si n-avem de gand sa pierim de pe fața pământului, așa cum
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/86_a_359]
-
de murit Zăvoare și ninsori se-arată locul dar ceasul se ascunde în care-ar fi sclipirea să-și pogoare nămeții purtători de semne și de duh îngust e timpul și cerurile scunde zăvoarele de jind și de-așteptare încenușează volburi prin văzduh unde-i ninsoarea mieilor - pe când se va'ndura pe frunte să aștearnă uitatele străluminări vibrând ieșirea dintr'un negru vis de iarnă? Tăcerea spartă pedeapsa raiului pierdut ne leagă lege nescrisă: din tăcerea spartă nu-i cu putință
Poezii by Alexandru LUNGU () [Corola-journal/Imaginative/16333_a_17658]
-
aveam să trăiesc fiorii primelor vânători. Mai presus de toate, fascinația „aretului“, acele lungi secunde de tăcere încordată, fără suflare, când se presimte prada, iar nările ogarului freamătă superb. Capul tremurător al câinelui, oprit brusc și lipit de coapsa vînătorului, volbura cenzurată a sângelui pe care i-o întrevezi sub piele, totul urmat de țâșnirea către prepelița zburând razant cu miriștea, focul de pușcă și fuga la comanda „aport“ - iată un tablou menit să-ți rămână înrămat pe viață în ochii
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
ținea la distanță. La colțuri reapărea, apropiindu-și ciocul de urechea lui pentru a șopti: ia-o pe aici, ia-o pe acolo. La capătul unei străzi, o poartă ruginită era închisă cu un lanț și învăluită în tulpini de volbură, dar el se strecură printre două gratii strîmbe. Văzu planeta sîngerie între niște tufișuri în formă de pagodă din ale căror tulpini cărnoase și sfărămicioase se prelingea un sirop alb. Cioara bătea din aripe deasupra cărării de zgură de la picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
primul rând, la jumătate de metru de ochii care-i priveau. Cedric, bunăoară, își recunoscuse vecinii de cartier din The Crest, sosiți până la unul în catacombele swamp-ului. Cu toții vorbeau între ei, și vocile li se-mpleteau ca niște tulpine de volbură la rădăcina unui arbore uriaș - marea voce a cascadei de aur și vânt. Concentrîndu-te doar asupra unui singur chip, îi auzeai în clipa aceea și vocea, oricât de departe ar fi fost prostituata sau pastorul, de parcă s-ar fi născut
Orbitor by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295572_a_296901]
-
Și-n visuri aurite aripele-i răcori! Pîn-te-am văzut, o, Mira... pân te-am văzut în față, Înger cu sân de piatră, cu diadem de gheață, Și de-atunci sânt întocmai c-araba vijelie Ce-și mână a ei suflet pin volburi din pustie, Pin volburi de arenă, prin un nisip de foc Ce ard suflarea-ntrînsa dar nu o țin în loc; Căci ea înflăcărată departe-n veci aleargă Pin arida pustie, pin val de mare largă, La îngerul ce plană-n palatul
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
aripele-i răcori! Pîn-te-am văzut, o, Mira... pân te-am văzut în față, Înger cu sân de piatră, cu diadem de gheață, Și de-atunci sânt întocmai c-araba vijelie Ce-și mână a ei suflet pin volburi din pustie, Pin volburi de arenă, prin un nisip de foc Ce ard suflarea-ntrînsa dar nu o țin în loc; Căci ea înflăcărată departe-n veci aleargă Pin arida pustie, pin val de mare largă, La îngerul ce plană-n palatul fericit Gândit de-adîncul mărei
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
seca. 4 2254 Ce este adevărul? Stafia nebunului, vrăjitorului, omorâtorului ieri în lumina zburîndului azi. Ce este Dumnezeu? Surdele nebunii a mii de mii de oameni pe care o frunte senină sau încinsă -n aur o modelează într-o uriașă volbură de foc. Mirele universului, naturei. Ce e elizeul? Ce este iadul? Inima cea nemărginită. Inima cea nemărginită. Împopuleaz-o cu angeli ce-ngenunche pe nouri, cântând din arfe de aur. Împopuleaz-o cu inima lumilor pe tron de porfiră, cu Dumnezeu - iată
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
făceau oamenii când se Întâlneau cu Yeti sau cu monstrul din Loch Ness? Încercau să-i facă o poză. Preț de-o secundă, Callie se văzu așa. Ca pe o creatură masivă, păroasă, poposind la marginea pădurii. Ca pe o volbură, scoțându-și capul de balaur dintr-un lac Înghețat. Acum ochii i se umpleau de lacrimi, făcând scrisul să vălurească, așa că se răsuci și se grăbi să iasă din bibliotecă. Dar sinonimul o urmărea. Cât timp ieși pe ușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
privind-o cum umblă cu șurubelnița într-un adaptor de impedanță (pe care le rebutam cu zecile), de parcă ar fi dat delicat deoparte petalele unui trandafir în căutarea staminelor. Mai la o parte, pe un gard de fier năpădit de volbură stătea Tîti, Titina, cum i se zicea, cu mutra încrețită a junelui Voltaire. Băieții s-au apucat să joace fotbal cu o cutie de pateu, fetele trăncăneau într-un colț din care emana parfum, iar eu, trist și tulbure, nebăgat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
scoteau lutul, casele oamenilor erau de lemn, frumos vopsite în azuriu sau ocru, ori rămase pur și simplu la culoarea scândurilor vechi. Câte 29 un cimitir își lucea crucile de piatră în soare, aruncat pe panta unui deal, invadat de volbură și albine... Norii își proiectau umbrele pe colinele de o sută de nuanțe de verde... Dar să mă topesc cu totul în priveliștea săracă mi-era imposibil, căci din când în când, în mașină, monotonia cântecelor era întreruptă de câte
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
stivele de scânduri putrezind anonim în spatele casei. Nu-ți ridica șoldul la rangul voluptuos de stăpân al clipei longiline, adeseori traversa mustește în păcuri lubrefiante, sub marfare și trenuri mixte, de o mie de ori mai savuroasă, mai încleiată în volbura nezmulsă de cantonierii vaganți... Nu-ți slăvi buricul adânc, alături de ghizdul statornic și umed al fântânii. Și mai ales, o, mai ales ferește-te să-ți preamărești genunea, prăpastia cărnoasă a bucuriei suculente dintre coapse, văile fericirii intime... Undeva, departe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
și jură credință regelui Vladislav Iagello, reginei Hedviga și regatului Poloniei, despre care act a și eliberat document în toată regula. Prin întîmplările din învecinata Polone, dar mai mult încă prin imprudența sa proprie, Roman Vodă se lăsă atras în volbura mișcărilor războinice de acolo. Căpetenia unui neam rutean, Theodor Korioatowicz, care, propriu vorbind, era vasal unguresc, având drept feud cetatea Munkacs, întorsese spatele feudului și suveranului său și începuse a roi spre Podolia, a căreia domnie o și luă în
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
scară și am coborît treaptă cu treaptă, pășind cu o precauție infinită. M-am oprit la jumătatea traseului și am scrutat bezna ce inunda parterul. CÎnd venise, Fumero lăsase ușa de la intrarea principală deschisă. VÎntul stinsese lumînările și spulbera Înăuntru volburi de zăpadă. Frunzele uscate și Înghețate dansau pe tavan, plutind Într-un tunel de luminozitate prăfoasă prin care se insinuau ruinele din casă. Am mai coborît patru trepte, sprijinindu-mă de perete. Am Întrezărit o sclipire a vitrinei de la bibliotecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
-l cuprindea când se gândea la acele ținuturi, la tot ceea ce îmi spusese despre ele, la nopțile în care se auzeau doar cântările broaștelor, căldura năclăindu-ți trupul, marele fluviu noroios aducând copaci și hoituri de capre, nuferi albi și volbură de apă smulse de pe țărmuri. Câteodată, Gachentard imita dansurile femeilor, grațioasele mișcări ale mâinilor, cu degetele arcuite, rotirea ochilor și muzica fluierelor, pe care o recompunea șuierând, în timp ce se prefăcea că ar cânta la coada unei măturici. Îl vedeam adesea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
vreme senină și frumoasă. E luni dimineață. Asta e. Nu mai am nimic de spus. Am spus totul, mi-am dus confesiunea până la capăt. Era timpul. Acum pot veni lângă tine. Belle de jour este numită în franceză floarea de volbură (convolsus arvensis), numită uneori și rochia-fecioarei sau crin de câmp (n. tr.) Quilles e un joc popular în unele regiuni din sud-vestul Franței. Este un sport asemănător cu tradiționalul „jeu de boules“ („pătanque“) (n. tr.) La Sedan a avut loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
Gâdea, omul meu, simțind ce caut, mă ducea într-un loc pe care îl știa el. Fără să-mi spuie el nimic, am cunoscut acel loc. Era o grădină sălbatică, înflorită nou de la nuferii din baltă până la malurile ușor înclinate. Volburi se răsuceau pe trestii, iriși galbeni deschideau cărări, boschete de tamarix își atârnau strugurii dulce mirositori. După sălcii urmau pâlcuri de salcâmi înfloriți încă, al căror parfum părea că se târăște nevăzut și nesimțit pe oglinda luciului. Înainte de a ajunge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ar săvârși o copilărie, cum spune Marc Aureliu, care zice mai departe: durata vieții omenești este doar un punct din vecie, substanța vieții un flux ce curge continuu, senzațiile bezne, întreaga alcătuire a trupului sortită unei grabnice putrefacții, sufletul o volbură, soarta greu de ghicit, faima îndoielnică; toate ca o apă curgătoare, un abur și vis, un drum pe care o singură călăuză e în stare să te poarte - filosofia. Și își mai zicea, el, Andrei Vlădescu, că amăgirile, câte există
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
pe care a trebuit să le părăsească pentru a lua pe umeri această sarcină plină de responsabilități. Iată ce spunea Loichiță: „Grea a fost misiunea de aici, cu toate că ea s-a desfășurat între ai săi. Încercări de împăciuire neizbutite, când volbura s-a iscat în conducerea administrativ - bisericească a arhidiocezei sale, mai apoi criza economică mondială nemaipomenită ce a bântuit și la Fondul Bisericesc cu totala sleire a veniturilor sale în ultimii ani ai arhipăstoriei sale, l-au amărât și l-
Nectarie Cotlarciuc, Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei by Marius Vasile Ţibulcă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91906_a_107347]
-
tremurând peste ochelarii colorați, ajustându-i fără să fie nevoie pe nas. Ei, el nu era ce credea Shula că este. Mai mult de atât, nu era ce credea Feffer. Cum putea el să satisfacă nevoile acestor imaginații? Feffer În volbura furioasă a spiritului său Îl lua drept punct fix. În asemenea revoluții hiperenergetice te Îndrăgosteai de idei de stabilitate, și Sammler era o idee de stabilitate. Și cât de bogat Îl flata Feffer! Lui Sammler Îi părea rău pentru asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
pentru situația lui Elya. Gândindu-se la acea situație Îi veniră În minte alte imagini - un creier care se umplea de bășici, o spumă sau o mâzgă ruginie de sânge care acoperea această altă plantă din capul nostru. Ceva ca volbura. Nu, ca o conopidă umflată. Șurubul care strângea artera nu putea reduce presiunea și unde vasul de sânge era varicos și mai fragil decât pânza de păianjen, avea să se desfacă. Un potop Înspăimântător! Puteai Încerca să te gândești cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]