523 matches
-
un timp, abia străvăzîndu-se prin fumul albastru din hrubă. Urcă pe ladă și, după tot acel ceremonial al verificării amănunțite a armei și cartușelor, care dură mai mult decât de obicei, căci nimeni nu-și refuza plăcerea să mângâie aproape voluptuos țeava revolverului, luă pistolul, îl încarcă, vârând cele două cartușe la întîmplare în orificiile butoiașului, pe care îl puse în rotație trecîndu-și palma peste el. Micul râs zimțat se auzi din nou în liniștea sălii, dar, ca întotdeauna, liniștea nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
huța Garoafa, mai mereu prima sosită, în fusta ei roșie luată de la maică-sa, pe care-o mai purtaseră câteva surori, și în papuci cu pompon. Avea râsul acela de parcă s-ar strâmba de ceva neplăcut, al indiencelor. Și totuși voluptuos, vicios, fățarnic. Ne-am apucat să aranjăm tronul pentru noua ocupantă, să-l acoperim cu frunze și crenguțe verzi ,am reîmprospătat culorile celor șapte cercuri cu cretă colorata. Au venit și gemenele, scăpate de griji și fericite că zilele lor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
brusc m-am regăsit față-n față cu magazia dărăpănată în care se găsea REM-ul. Fără să ezit nici o secundă, am scos cheia de aur și am împlîntat-o în lacătul ruginit. Așa cum mă așteptasem, se potrivea perfect, se răsucea voluptuos, ca în unt. Am aruncat lacătul cât colo și-o clipă m-am sprijinit cu fruntea de ușa stacojie. Am întredeschis-o și am intrat. Mă aflam într-o cameră de mărime mijlocie, cu pereții zugrăviți într-un galben-crem liniștitor
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
strigă. Yvonne ! Te rog stai dreaptă și nu te mai uita așa ! Când se uită așa, am impresia că lușează, le explică celorlalți. Ca să nu mai fie silit să privească spre gheridonul Profesorului, musafirul a luat în palmă nereida roz, voluptuos răsturnată într-o scoică și cu picioarele rotunde ușor desfăcute. Deși a mai cerce tat-o de atâtea ori pe furiș, abia acum se întreabă dacă este într-adevăr posibil să faci obiect de artă și lux dintr-un detaliu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
Ju era un lăcaș de lux și de plăcere (Judy avea mania băilor), cu o cadă de dimensiuni uriașe îngropată în podeaua acoperită cu dale, o chiuvetă și un bideu asortate la culoare, toate dintr-un porțelan roșu, lucios și voluptuos curbat. Dalele de pe jos erau negre. Robinetele și suporturile de prosoape, dintr-un metal auriu. Prosoape groase, pufoase, negre, tivite cu roșu, atârnau pe suporturi. Pe un raft negru, strălucitor, se înșirau borcănașe și sticle conținând (Tom nu avu nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
un animal atât de caraghios să știe că e câine? Pune-l jos, stă direct pe brânză. Gabriel îl așeză pe Zet pe podea, unde începu pe dată să se frece de picioarele ei și să se zbenguie, mișcându-și voluptuos fundulețul negru cu alb, de parcă s-ar fi pregătit pentru un salt, îl ridică iar și-l așeză pe genunchi, unde Zet se instală comod, privindu-l pe Brian cu o insolență amuzată, foarte personală. — Am putea locui la un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sfârșitul nu va întârzia /sunt părăsit de orice urmă de spaimă /nu-mi clănțăne dinții nu-mi tremură pleoapele), amintind, din nou, de cuvintele lui Emil Cioran: Este o lipsă de mândrie creaturală în a nu-ți oferi inima istovirii voluptuoase a morții. Doar strângându-te neîncetat o strângi în tine, îi reduci din infinit. În concluzie, prin volumul său, Ion Cocora aduce o poezie-confesiune, în care sufletul, palimpsest și el, se exprimă cu asupra de măsură, contabilizând datele vârsteilimită, cu
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
de ani și Lică 39, deși tocmai în ziua aceea vârsta era mai bine gravată pe fața lui accentuată de asprimea expresiei și lipsită de umbra juvenilă a musteții. Ada simți un fel de desperare anticipată de femeie matură și voluptuoasă. Urcă pe scara a doua a palatului. Un fecior era acolo pe săli: - De vine domnul să mă anunți îndată! zise. Mai vioi, înțelese repede și se înclină. Pentru servitori acum Maxențiu, acolo, departe, era ca și mort, și Lică
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
pereții sub țiri ca hârtia ai blocului se auzea tot: apa trasă la closet, voci de la televizor, muzică... După ce a tăcut, și-a aprins din nou o țigară și a fumat-o în tăcere până la capăt. Apoi s-a lungit „voluptuos“ lângă mine, m-a pupat „dulce“, m-a mângâiat ob scen - fără ghi limele de data asta - și-a vrut s-o luăm de la capăt. Atunci i-am dat mâna la o parte și i-am spus, ca un automat
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ca tăcerea Îndepărtată, ca imaginea Întunericului dulce și răcoros de pe coama muntelui, ca trupul alb și mîngîierea Îmbietoare a unei femei. Și chiar În clipa cînd mă gîndeam la toate acestea am auzit glasul plin, senzual, al unei femei răsunînd voluptuos, grav și duios din Întunericul unui chioșc de vară de peste drum. Oare ce schimbări avusese războiul? Ce ne făcuse? Ce miracol al transformării se petrecuse În viața noastră? Nu adusese nici o schimbare; Înviorase, Înnobilase și aureolase toate momentele vechi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
parlamentele locale, nu confruntarea centru-perferie. Nu acestea mă sperie, ci veșnicia mulțumită de sine a provincialismului cultural, mai ales că acesta răsare unde nu te aștepți. Cred că siesta ideilor este numele potrivit al acestei ațipiri duminicale, aceasta se prelungește voluptuos până ce vin rătăciții națiunii și fac larmă pe ulița mare și tulbură odihna, cum zice bănățeanul, din soba din față. Există un provincialism cultural la vedere, acela al regiunii mediocrilor artistic. Iacătă că în capitala Banatului, ca să vorbesc provocativ și
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ar fi atunci susținătorii lui Crin Antonescu? Aș zice că aproape nimeni. Crin Antonescu spune adevărurile unei guvernări cu o serie de corigențe pe care le știa demult și le-a trecut cu vederea pentru a se deda, cu aplicație voluptuoasă, în întreținerea unui climat politic tensionat între președinte și premier, avându-i pe amândoi la egală distanță în vizorul atacurilor. Șeful deputaților liberali din Cameră își urmărește propriile frustrări și își calculează cu un cinism redutabil propria carieră politică. Acest
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
la pocăință”, spune Proclu; de asemenea, și Sf. Ambroziu: „voința își găsește o mare alinare în muzică ... psalmodia calmează mânia, înlătură gândurile, ușurează tristețea”. Influența morală a muzicii este recunoscută și atunci când se recomandă discipolilor să se ferească de muzica voluptuoasă. Spune Ioan Crisostomul: „Ceea ce provoacă beția, tot aceea provoacă și muzica rea, slăbind vigoarea minții, distrugând forța sufletului și dând libertate pasiunilor rele”. Pericolul creat de muzica obscenă provine din faptul că imaginația influențează sentimentele; când memoria este ocupată de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
se uita la Rima, care dormea mai tot timpul. Se mai aflase în preajma frumuseții, dar nu se așteptase niciodată să o atingă sau s-o țină în brațe, iar însuși gestul de a fi îmbrățișat și mîngîiat era atît de voluptuos, că se simțea aurit pe dinăuntru. încîntîndu-l, se lăsa încîntată și asta se reflecta în încîntări multiple care străluceau și-i înconjurau ca o aură. Trupul ei frumos și curat lucea, chiar transpirat fiind, de parcă însăși armura de argint care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
-ntreba uneori cine e femeia aceea care i se împotrivea. O privea în lumina chimică a dimineților, înainte să iasă dintre cearșafuri. Era o brună frumoasă, cu gene lungi, dar cu buzele prea subțiri pentru gustul lui. În statura ei voluptuoasă, gura îi părea închiriată de la alt chip. Uneori, după împerechere, se gândea la gura cărnoasă a împărătesei lui, Farah, după care își proiectase, în cap, buzele femeilor. Ghazal avea bulbii ochilor mari și verzi. Când îi dezvelea de sub pleoape, părea
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
strângă în brațe. Acum, atitudinea ei nu mai lăsa loc la nici o îndoială, devenise limpede. Se așezase pe marginea patului, picior peste picior, în așa fel încît să i se dea, ușor, la o parte halatul. Și, cu o spaimă voluptuoasă, am descoperit că era goală pe dedesubt. Ca să mă ajute să-mi înving o eventuală timiditate, făcu și o mișcare greșită, lăsîndu-mă să-i văd coapsele grase și albe până sus. Mă privea cu ochi galeși, aburiți de așteptare și
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Ignatius împinse căruciorul spre Cartierul Francez și, într-un moment fugitiv de descătușare, se gândi la posibilitatea unei aventuri. Cuprinsă de invidie, Myrna ar fi ros marginea ceștii ei cu cafea espresso. I-ar fi descris în scrisori fiecare moment voluptuos trăit cu această erudită. Cu educația ei și cu concepția boetiană despre lume, ar fi avut desigur o atitudine foarte stoică și fatalistă față de orice stângăcie sau gafă sexuală ce ar fi comis-o el. Ar fi fost înțelegătoare. „Fii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și-i aruncă jos pe amatori, suspină: — Ce nostim! Camera însăși era, cum ar fi definit-o un decorator de interior, sobră. Cu pereții și tavanele înalte albe, era puțin mobilată, cu doar câteva piese de mobilier antic. Singurul element voluptuos în spațiul acela mare erau draperiile de catifea de culoarea șampaniei, legate în părți cu panglici albe. Cele două sau trei scaune stil fuseseră probabil alese pentru forma lor bizară și nu ca să se așeze cineva pe ele, căci păreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
funia netedă. Ajuns sus, o senzație pînă atunci necunoscută a Început să iradieze din tot pîntecele, mergînd pînă la mușchii brațelor. Îmi simțeam picioarele ca de cîrpă și mă țineam zdravăn de funie, Încercînd să nu pierd nimic din furnicătura voluptuoasă În seama căreia m-aș fi lăsat dacă n-aș fi fost În primejdie de moarte dînd drumul funiei. Nu pricepeam ce mi se Întîmplă și continuam să stau acolo sus așteptînd să se ivească vreo soluție. Am auzit În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
la loc, François!“. Uitasem că ne cățăram pe funie pe echipe, era un soi de cursă de ștafetă pe verticală. Cu extazul acela neprevăzut, Îmi făceam echipa să piardă! Seara, ca un adevărat savant, am Încercat să reproduc experimental senzațiile voluptuoase pe care le descoperisem cu totul din Întîmplare. Cocoțat pe un scaun, m-am atîrnat de cornișa dulapului celui mare căruia Îi găsiseră loc În camera mea, iar cînd picioarele au părăsit marginea scaunului și mi-am adus, prin tracțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
să-și trădeze convingerile. Deodată observă un echipaj TV care strângea decorurile de la o transmisiune În direct. Uitându-se mai atent, recunoscu În fruntea echipei o veche prietenă de-a ei din New York, Diane. Diane Keith era o negresă Încântătoare, voluptuoasă, de patruzeci și ceva de ani, care arăta de parcă ar fi avut maxim treizeci. Cu doi ani În urmă, avusese o premoniție cum că viața ei ar fi fost mai bună În L.A. și Îi surprinsese pe toți părăsind New
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
trebui să fie purtate de femei Îndrăgostite. Ascundeți doar bărbații pe care Îi iubesc În spatele liniilor inamice și vor face totul ca să ajungă la ei. Kitty se uită la Desert Rose. Strălucea. Părea frumoasă, mulțumită. Dacă o femeie atât de voluptuoasă fusese În stare să aștepte un an fără sex, ce mai Însemna o oră În ploaie În plus? Nimic. Fusta ei portocalie era fleașcă, părul nu mai avea nici o formă și totuși ea Își facea griji pentru Charlie. — Să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
aminti de o scenă din ultimul film al lui Fellini, Glasul lunii. Eroul, un poet, un visător semiboschetar, sărac lipit, ajunge Într-un club de noapte imens căutând-o pe Cenușăreasă. Încăperea e plină de sute de tinere femei superbe, voluptuoase, perfecte și aproape dezbrăcate, care Îl Înconjoară ca o armată de Circe. Cu un pantof de sticlă de-al Cenușăresei Într-o mână, poetul le pune pe toate tinerele să-l probeze. Spre uimirea sa, pantoful li se potrivește tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
strângă în brațe. Acum, atitudinea ei nu mai lăsa loc la nici o îndoială, devenise limpede. Se așezase pe marginea patului, picior peste picior, în așa fel încât să i se dea, ușor, la o parte halatul. Și, cu o spaimă voluptuoasă, am descoperit că era goală pe dedesubt. Ca să mă ajute să-mi înving o eventuală timiditate, făcu și o mișcare greșită, lăsându-mă să-i văd coapsele grase și albe până sus. Mă privea cu ochi galeși, aburiți de așteptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
nu sunt decât cea care sunt, iar lui nici de asta nu-i pasă. E posibil? E un vis? Cu ce preț va trebui să-l plătesc? — E vorba despre Valentina, explică Sasha, privind hipnotizat gura lucioasă de culoarea cireșei voluptuos Întredeschisă. — Ce a făcut? oftă Emma dezamăgită. Ei, poftim. De fapt, la ce se aștepta? Profesorul nu simțea nici cea mai mică atracție față de ea. Nici nu arătase vreodată că observase aparițiile ei asidue la ședințele din sala profesorală. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]