448 matches
-
Atunci când e lună nouă și mă lași ochi dulci să-ți fac? O coamă de cal Ce-i gândul, ce-i gândul? O coamă de cal! Lonjă ..., rotire ..., e profund sau banal Răsfiră în flute cu pas triumfal, Ori strânge volute cu dinți de șacal, Te mângâie-n cântec,-ți-ntinde pocal, Apoi un pumnal răsucește global. E albul din aripi în zbor sideral Sau roșul de foc în lotru costal, E albastru-cain și rece-letal, Ori negru de tunet cu iz de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
multor... Am înțeles, am înțeles. Sunteți un poet, domnule Gafton. — Paradisul este plan, copile? Tabloul divinității e plan! Diavolul a introdus a treia dimensiune... Un om ca Ianuli reprezintă ceva profund, drept și nobil, să știi, domnule. Dar Emilia e voluta care lipsea... o binefacere. Domnul Gafton se ridicase în picioare. În costum alb, cu părul și mustața albe, perfecte, înlocuia un distins epicureu, de o sceptică și blândă înțelepciune. Ca să vezi, ca să vezi: înlocuitorul Marcel, de necrezut! — Hai să mergem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cehii aveau tendința să curme discuția, spunînd, pe scurt, că asta a fost și cu asta, basta, acum avem alte probleme. Și începeau să vorbească, eventual, despre ce făceau ei acum. Dimpotrivă, ai noștri se întorceau în trecut cu multiple volute și nu mai ieșeau din el decît pentru a înjura, scurt și apăsat, prezentul. Apoi reveneau la trecut. Din păcate, proiectul nu a mai continuat. Tare aș fi fost curios să văd ce ar fi povestit românii în anul 2000
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
Ester. Mai era Palatul de cleștar și apăruse și prima serie din Fantomele din Spessart. Acasă, dacă vroiam să mă întorc în seara aceea cu tata, mă aștepta o surpriză. Nu spuneam nimic, mâncam și mă uitam la musculițe, la volutele lor rapide în jurul becului, la intrarea lor în beznă și la reapariția în lumină. Până la urmă m-am hotărât să plec acasă doar pentru a doua- zi, iar poimâine să mă întorc înapoi. Tata a fost de acord, așa că, după
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
profită, vicios, de această descoperire. Ca să mărească efectul muzicii, el încercă pe rând să-l asfixieze, să-l pârjolească, să-l opărească, să-l dinamiteze, să-l electrocuteze, să-l iradieze pe arhitect. De fiecare dată linia melodică se schimba, volutele sonore și mai mult decât sonore se răsuceau altfel, în compoziții mai puternice și mai pătrunzătoare decât tot ce realizase vreodată geniul artistic al oricărui compozitor. Căci, în aceste momente, arhitectul nu mai imita stiluri și modalități deja existente, ci
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
birou, și Adrian se dădu în lături, lăsîndu-i să vorbească cu bătrânul. Apoi întoarse capul și făcu câțiva pași, la întîmplare. De-abia acum hall-u i se dezvăluia în toată vastitatea lui, luminat în chip misterios, parcă prin tavan și volutele coloanelor, căci nu se vedeau, nicăieri, ferestre, iar lumina zilei, care ar fi trebuit să se reverse prin cele două mari uși turnante, părea depărtată și palidă. Cât putea cuprinde cu ochii, se întindea un singur covor gros, roșu-aprins, a
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
alambicată, a unei paralele intermitente Între realitate și mit ― ceea ce amintește de proza lui Joyce sau de poezia lui la T. S. Eliot ―, adică prin travaliul de aducere În modernitate a unui Întreg păienjeniș de rambleuri mitologice, ecluze arhetipale, ample volute simbolistice cu ajutorul cărora, renunțând la efemeritățile coruptibile, Își reconstituie universul interior ca pe o pupilă cauzală sau ca pe un cer recluzionat cu care se acordează poetic-existențial, imaginându-se pe sine. Aceasta este, poate, și-o provocare, chiar și peste
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
din 7-13 iulie 2011 am scris în extaz despre cele două CD-uri mateine de la Huma nitas cu același Marcel Iureș: Sub pecetea tainei și Remember. Sunau, cu un cuvânt la modă, demențial. Vocea lui Iureș se plia perfect pe volutele aluzive, parșive, carnale ori serafice, pe catifelele grele, cearcănele filigra nate, bijuterile, bubele, fantasmele și sarcasmele juniorului caragialian. Tot pe atunci, Iureș făcea o creație amețitoare - pentru mine egală performanței din Richard III-ul regizat de Mihai Măniu țiu la
Ce mi se-ntâmplă: jurnal pieziş by Dan C. Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/580_a_1318]
-
era repetat și amplificat de corul întregii păduri. Lui Seine i se părea că se află, nici mai mult nici mai puțin, decât într-un colț de rai. Un porumbel a coborât, la un moment dat, din înălțimi, în largi volute și s-a așezat pe una din ramurile proaspăt plantate de călugăr. Acestuia i s-a părut că pasărea întărește cuvântul Domnului și îi urează bun venit, prezentându-i omagiile încurajatoare ale acelor preafrumoase locuri. În acele timpuri depărtate, pădurea
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92338]
-
pe care-1 slujeau toate vocile scoborâte în mezzo. . .. Ici-colo o invocare debilă se urca de la tenor sau soprană și printre toți începu a trece panglica wneîntreruptă a unei melodii ce părea desfășurată dintr-un ghem fără capăt, ce-și întorcea volutele de mătase asupra lor înseși în sute de unduiri. Așa neîntreruptă, melodia îți da intermitențe de puls și firul ci înnodat ca ochiuri în jurul gâtului îți făcea o împletitură sufocantă prin care respirația se strecura ca un suspin de plâns
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
anatomiei feminine la cealaltă. Vai, mă număr printre cei care sunt mai aproape de metafizică pe acest continuum al feminității. Despre cele câteva femei (dar ce femei!) care mi-au onorat mintea, viața și patul am scris de zeci de ori. Volută a corpului lor și rictus al gurii lor și câr lionț al capriciilor lor n-au rămas neconsemnate în pagini boțite și fierbinți asemenea cearșafurilor unui bărbat singur. M-am plim bat de nenumărate ori prin muzeul înghețat și gol
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
-un templu, ci ca-ntr-o cofetărie, am știut că niciodată de-atunci încolo n-aveam să revăd știma de lapte și miere din golful cu stabilopozi, înfășurată-n părul ei de sârme și vrejuri și cârcei și spirale și volute de aur... De ce iubim femeile Pentru că au sâni rotunzi, cu gurguie care se ridică prin bluză când le e frig, pentru că au fundul mare și grăsuț, pentru că au fețe cu trăsături dulci ca ale copiilor, pentru că au buze pline, dinți
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
retrasă în bârlog, nu doar că n-am decedat, dar am adus o ființă nouă pe lume. E ca și cum edificiul scheletului meu psihic s-ar fi prăbușit, atunci pe drum, și acum se reconstruiește, cu alte unghiuri, cu arcuri și volute de susținere mult mai bine calculate, arhitectul s-a trezit din adolescența lui șuie și prelungită și a început să facă planuri adevărate, bine cumpănite. Acum acoperișurile trebuie să reziste, interioarele trebuie să fie luminoase și pilonii rezistenți, coloanele - nu
Fructul. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Luminița Marcu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1772]
-
carte faimoasă al cărui titlu evocă foarte bine criza civilizației, în care căzuse Occidentul: Nelle ombre del domani (În umbra zilei de mâine). Huizinga își începe cartea cu un citat din Bernard de Chiaravalle care este valid și astăzi, în voluta istorică a primului post-modernism: „Fiecare epocă își are nopțile ei iar nopțile timpului nostru nu sunt puține” (Habet mundus iste noctes suas et non paucas). Creștinul, chiar între umbrele așa de răspândite și crescânde ale pământului din apus, crede și
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
doilea conține doi sfincși; al treilea un pom sacru însoțit în centru de două caprine și de doi lei pe laturi, în timp ce registrul de sus este decorat cu un animal deasupra căruia se află un soare înaripat și flancat de volute (Fig. 9). Nu se știe sigur cum se utilizau aceste două postamente; probabil se foloseau ca piedestal pentru cupe, navicele sau, cel mult, ca suporturi pentru reprezentările cultuale. Figurile de sfincși înaripați, soare înaripat, pom sacru, ce ornamentează adesea aceste
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
foloseau ca piedestal pentru cupe, navicele sau, cel mult, ca suporturi pentru reprezentările cultuale. Figurile de sfincși înaripați, soare înaripat, pom sacru, ce ornamentează adesea aceste postamente, amintesc de decorațiunile din repertoriul iconografic al templului (sfincși, coloane cu capiteluri cu volute, soare înaripat) care marchează prezența divinității. Unii cercetători au încercat să identifice divinitățile reprezentate în imaginile de pe postamentul cultual citat mai sus, de la Tell Taanach, dar e dificil să propunem o lectură de ansamblu sigură (Oggiano, 2005, pp. 71-74). Numeroase
Religia în Israelul antic by Paolo Merlo () [Corola-publishinghouse/Science/101005_a_102297]
-
prea mult în sânge. Dresajul, măcar al vitezei sale de turație, își punea și aici, vrând-nevrând, amprenta. Continuam totuși să monologhez. Încercam tehnici de comunicare directe și dure, asupra cărora n-am să insist. Dar și atunci, ca și acum, volutele pohetice îmi subminau puterea de respingere totală a dresajului, poate singura în stare să mă scoată din impas. Toate acestea, plus altele, m-au făcut să revin curând la scris. și, ca să nu cad din nou pradă scriiturii, refiguram numai
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
subsolului! Călătorie spre centrul pământului, douăzeci de mii de leghe sub mări, peșterile de pe insula misterioasă, imensul regat subteran din Indiile Negre! Trebuie să reconstituim un plan al călătoriilor lui extraordinare, și cu siguranță că vom găsi o schiță a volutelor Șarpelui, o hartă a acelor ley-uri reconstituită pentru fiecare continent. Verne explorează de sus și de jos rețeaua curenților telurici.“ Colaboram. „Cum se numește protagonistul din Indiile Negre? John Garral, aproape o anagramă a lui Graal“. „Să nu fim extravaganți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o mare plăcere, le aruncă pe fereastră. Își puse ochelarii, ca și cum ar fi făcut În ciudă cuiva. Sau lui Însuși. Emma deschise aparatul. Vocea lui Montserrat Caballé se izbi de geamurile Închise. N cunoscuse niciodată un bărbat care să aprecieze volutele unei soprane. Ce voce, Caballé, nici măcar nu mă pot compara cu ea - vocea mea e ca mieunatul unei mâțe În călduri, după părerea admirativă a lui Antonio. Antonio. Poate că astăzi l-am șters pentru totdeauna din viața mea. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Se seamănă pe pământ nu doar o nouă generație de bebeluși, ci și gânduri, culori, alb, roz, gri, căci tapiseria e pe terminate, marile figuri ale veacului sunt împlinite, păsările heraldice, vânătorii, licorna, acum nu mai trebuie încheiat decât chenarul, volute scânteietoare, motiv floral, stil pierdut. Urzeala e aceeași de la un capăt la altul, din caierul mohorâtelor norne care la orice dau din umeri zicând, ei și? sau mare scofală! sau eeee-xtraordinar! Dar băteala! Băteala e ce e! Răzbătând din sala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
câștigătoare la jocurile de noroc la manetă. Bunelu țopăi hohotind, iar ceilalți se prăpădiră de râs. Priviră, apoi, chiar și ei mirați, la spectacolul următor. Era, poate, și din cauza trăscăului care le înviorase ochii și le îmbujorase obrajii. Omul-pasăre făcea volute, începând deja să amestece limbile, păsărește. Puteai să juri că ai în fața ta doi frați siamezi. Puțică își îmbrăcaseră haina largă, singura pe care, laolaltă cu punga duhnind a aurolac, erau dispuși s-o împartă. Fiecare cu câte o mână
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
bufet obișnuit, cu un cat superior aplicat peste un parter, însă în dimensiuni așa de mari, încît servitoarea nu putea ajunge cu mâna la cheia ușii de sus și se urca pe un scaun. Sculptura lui cu ecusoane, frunze și volute era înrudită cu aceea a pupitrelor și jețurilor din bisericile baroce occidentale, mai frenetică totuși, de un țesut indiscernabil. Atenția musafirilor, care sorbeau fie ceai, fie cafea, era îndreptată asupra unei alte mobile de lemn. Aceasta era un pendul, extravagant
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cât să încapă pendulul propriu-zis, încît ecranul se afla între subsuorile femeilor, care își împreunau mâinile deasupra orologiului, ținând în palme un mic glob. Celelalte brațe libere erau lăsate de-a lungul coapselor. Pe deasupra capetelor femeilor trecea un ornament în volute, închipuind un fel de fronton curb. Discul pendulului era mare și greu, ținut de o baghetă șerpuitoare și brodată, limbile ceasului aveau forma de frunză. Era șase fără un minut. - Vedeți limbile? atrase atenția Panait Suflețel. Acum se produce "erupția
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ei, stânjeneau guvernul, iar alte partide în incertitudinea viitorului nu ocoleau contactul secret cu ele. Deodată Ioanide puse lui Gaittany întrebarea precisă, care-i sta de mult pe limbă: - Cunoști pe Gavrilcea? Gaittany nu se arătă surprins, dar râzând, făcând volute de evaziune cu mâna prin aer, zise: G. Călinescu - Prea bine nu-l cunosc, mai mult am auzit de el, e unul din șefi, pricepi... - Șef de ce? Gaittany făcu din cap gestul care însemna: Fugi de-aci, că nu te
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
lemn. Vreau s-o văd. Am să viu la dumneata. Și într-adevăr, mașina lui Gaittany se opri în fața curții cu casă de lemn, Gaittany contemplă stâlpii orientali de la intrare, acoperișul de olane, obloanele, ferestrele și execută cu mâna o volută însemnînd: "Admirabil!" Apoi intră înăuntru, privi peste tot, deschise ușile, pipăi sobele, admiră rafturile și pereții de lemn lustruit și exclamă: - Ești un bărbat eminent, ai făcut un lucru delicios! Te felicit! Hagienuș nu putu răbda mult și se prezentă
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]