1,117 matches
-
mă comport cum trebuie. Îmi vine să vărs. Lăsând la o parte povestea cu Seymour, plecarea înseamnă barăci din prefabricate în baze aeriene unde îngheți bocnă, avansuri obraznice din partea bravilor noștri luptători și pungile alea oribile de hârtie în care vomiți în avion. Fapt este că Seymour se însoară - da, se însoară, așa încât te rog să fii atent. Eu nu pot să particip la nuntă. Deplasarea asta poate să țină de la șase săptămâni până la două luni. Am cunoscut-o pe fată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
noapte am primit pentru prima oară un blid de mâncare și cu toate că de patru zile și patru nopți nu avusesem nimic În gură, nici unul din noi nu ne-am putut atinge de mâncare. Tot timpul eram cuprinși de grețuri și vomitam fără Întrerupere”35. Înhumarea Grupuri de evrei prinși la Întâmplare pe străzi sau În locuințe, cu ajutorul brutal al slujbașilor primăriei și În special al podarilor Întăriți cu polițiști localnici, au adunat cu perseverență cadavrele rămase pe străzi lăturalnice, pe terenuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2137_a_3462]
-
Atunci ce înseamnă pentru dumneta a face parte din ordinele sfinte? Fraza sună deplasat și pompos și impresionant pe buzele lui John Robert. Cum mai poți merge înainte? Părintele Bernard simți brusc că i se face greață, îi venea să vomite de furie; o vomă neagră de ură pe care o resimți subit pentru Rozanov era gata să i se reverse din gură peste covor. O înghiți și răspunse cu efort: — Uite că pot. Bine, bună ziua. Se îndreptă spre ușă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
urmele circulare, cafenii, ale ceștilor - la care băuseră până atunci ceai din pahare de plastic. Lumina alburie a ninsorii revela până în cele mai sordide detalii pereții verzui, murdari, răpciugoși ai culoarului de promenadă și alama rece, umedă a leului care vomita apa de Ennistone într-un fel de lighean. Zet, instalat pe un scaun, îi însoțise de astă-dată. Câinii erau admiși doar pe promenadă, cu condiția de a fi ținuți în lesă. Gabriel care-l luase cu ea la cumpărături, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
să-și apese pieptul cu mâna. S-ar fi zis că un element străin, prea mare pentru el, i se strecurase în trup, și acum încerca stângaci și dureros să iasă afară; și parcă întregul lui trup simțea nevoia să vomite. Știa că ar trebui să facă ceva, ceva foarte dificil și neplăcut, poate chiar fatal, dar încerca să nu se gândească la acest lucru. Întreaga făptură i se resorbea în senzațiile-i fizice și în această nouă suferință. Când ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
simt cum mi se împâclesc, cum mi se încețoșează ochii! O-o-o-o...! Nu vă mai văd...! Unde ești, Vierme...? Unde ești, Frățioare...? Unde-mi ești, Dănuță...? Unde sunteți...? Hei...! O să mor, că sunt bătrân! Mi-e rău...! Mi-e greață...! Vărs...! Vomit...! Borăsc...! Pe voi!... Ha, ha, ha, ha, ha! Rahat pe varză! Ce v-am făcut! Huideo! Labelor! Căcănarilor! Cretinilor...! Du-te-n mă-ta, de javră! Clovnule! îl repede Avocatul, transpirând copios, pe la tâmplele grizonante. Ești un mare nenorocit! Fii
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
să urc..., să mă lămuresc ce este deasupra..., și de unde vin ăia toți...? și unde se duc...? și mi se împleticeau..., și mi se împiedicau..., și mi se tăiau picioarele... Apoi, se frânge ca secerat, de la mijloc și începe să vomite galben-intens, cu jet, peste bocanci! Acum, credeți? întreabă Bursucul. Credo quia absurdum est! Tu..., tu mi-ai trimis mesajele! aproape îl ia Dănuț de piept, pe blond. Tu! Tu erai! Arată-mi mobilul tău, imediat! Arată-mi-l! Cu amendamentul
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
am ajutat-o pe Brandy cea cu corpul mort și îndopat cu medicamente să ajungă înapoi la etaj și, din nou, i-am dat jos toate hainele. Când am încercat să-i mai arunc în gură niște Darvon, le-a vomitat, așa că am întins-o iar pe pardoseala băii și, când mi-am împăturit peste braț jacheta ei, în buzunarul interior am simțit vârât ceva de carton. Cartea lui Miss Rona. Strecurat în carte e-un suvenir din viitorul meu. Trântită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1904_a_3229]
-
sa; își prostituează propriul frate; colecționează cocotele și nu rezistă tentației libidinale; își însușește filosofia altora - atomismul lui Democrit din Abdera, hedonismul lui Aristip din Cirene; nu este cetățean atenian - ce oroare!; îi frecventează pe cei puternici; proferează neîncetat obscenități; vomită de două ori pe zi din cauza exceselor alimentare; cheltuie zilnic averi pe mâncare; se dedă, noaptea, unor practici sectare; îi detestă pe toți ceilalți filosofi; ce-i drept, n-a omorât, jupuit și mâncat copilași - de astfel de fapte vor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
încoronat, în final, de întrebuințarea unor penisuri artificiale confecționate din piele și frecate cu piper măcinat și urzică pisată ca în Satiricon. Caricatura discipolilor lui Epicur care se dedau la ospețe și dezmățuri gen Trimalchio, în care erai obligat să vomiți ca să poți apoi s-o iei de la capăt cu îndestularea pântecelui, ne scutește să cercetăm mai îndeaproape: în Grădină, ca și la vila lui Piso, regula sunt mesele frugale. Violența, brutalitatea, cheltuielile nesăbuite nu corespund idealului epicurian, care cere măsură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Începu să mânuiască rușinat obiectul incriminat, pe care ea Îl apreciase atât de mult cândva, și-l puse Înapoi În pijama, Încă umed și pe jumătate erect. Maja se ridică și spuse că nu se simțea bine, Îi venea să vomite. Îl rugă să plece, căci se rușina s-o facă În prezența lui, chiar dacă Între ei nu mai existau secrete și erau căsătoriți de atâta vreme. Râgâia și tremura și-și strâmba gura cu o grimasă de dezgust atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și-i era teamă să nu rămână abandonat În voia destinului, În lumea aceasta atât de mare și de sălbatică. Studentul fu examinat În grabă, răspunse În grabă. Asistentul nu-i asculta răspunsurile, studentul nu se asculta nici el. Vorbea. Vomita informații prost digerate, frânturi de jurisprudență. În curând avea să devină avocat și mai târziu judecător. Mai devreme sau mai târziu toți urmau să-și găsească locul În lumea cea mare, numai Zero, la cei douăzeci și trei de ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cărora cele două momente ar trebui privite distinct. Faptul În sine se realizează În mod integral doar În momentul În care agentul obține autonoma disponibilitate a bunului, astfel Încât acesta din urmă să nu mai fie În controlul direct al păgubitului. Vomită și el noțiunile Îngurgitate În săptămânile anterioare. O fabrică, o linie de montaj. Măcinate, amestecate, introduse În mașina infernală, Împachetate și Împrăștiate În lume fără a fi altceva decât niște necunoscuți anonimi - zero. Totuși, Zero reuși să alunge Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
locuri, prefăcându-se de fiecare dată că acela era singurul loc. Avea să se Îmbuibe ca un burduf și să-și distrugă ficatul, avea să Înghită pumni Întregi de Alka Seltzer, apoi să-și bage degetele În gât și să vomite totul În coșul de gunoi de la sediul vreunui sindicat, dar totul era inutil: Președintele Îl lăsase să cadă. Îl sacrificase. Acum vedea totul foarte clar. Maja Încercase să-l atenționeze, dar el n-o crezuse. Iată de ce nu-i aprobaseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
timpul așezată pe canapea, singură și nespus de tristă, ca un cuier, În timp ce toți În jurul ei se distrau nebunește. Nimeni nu o fila. În cele din urmă, pentru a-și mai ridica puțin moralul, se Înfundase de Sangria și apoi vomitase toată noaptea. Bunica Îi dăduse să bea un Canarino și-i spuse că nu era nimic mai rău decât o mahmureală tristă. Părea că știe despre ce vorbește. Bunica nu-i spusese mamei - căci Între fiică și nepoată, bunica era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
cocoșel, dar numai din auzite. Miria spunea că băieții ți-o freacă de amigdale și vor s-o Înghiți, dar e tare. Valentina n-ar fi supt niciodată, chiar niciodată cocoșelul unui băiat. Numai gândul la asta o făcea să vomite. Când Își scoase hanoracul și apoi tricoul Își dădu seama că Axel Rose Îi examina cu o privire clinică push-up-ul - care Îi sporea cu trei numere măsura sânișorilor albi ca niște rodii, Încrețiți de stânjeneală. Miria observă că țâțele ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
salvele de tun de la amiază, la Romanina, la raionul Toys’r’us, ca să-și aleagă jucăriile - vă cumpăr tot ce vreți, tot - și plătea și stătea tot timpul mut până În clipa În care se aprindea dintr-o dată și Începea să vomite injurii teribile la adresa mamei, curvă fără minte, care-i distrusese viața și-l asasinase. Nu, era din nou tati, cu obișnuitele lui gesturi teatrale, cu atitudinea lui obișnuită de omnipotent, mă gândesc eu la toate, nu-i nici o problemă, sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
agitată și probabil că mi-aș fi petrecut dimineața respectivă făcând unul din compoturile mele, dacă nu aș fi fost scutită de o asemenea prostie trebuind să mă grăbesc cu Portia la veterinar. Biata de ea își petrecuse întreaga noapte vomitând peste tot în sufragerie. Dimineața, se retrăsese pe canapea, unde se întinsese scâncind în cel mai jalnic mod cu putință. Am sunat pe robotul veterinarului la 7 dimineața și am cerut o consultație de urgență la 9. Când am dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
că una din fete chiar dă semne că s-ar trage mai aproape. Sau cel puțin așa pare la Început, dar apoi se dovedește că, de fapt, e scîndură de beată și s-a dat mai Într-o parte să vomite puțin. Așa că vă duceți, jalnici, la culcare. Iar dimineața ne trezim fiecare În patul lui, Vlad adunîndu-și fizicul derutant de pe dușumeaua de lemn prăfuit a căsuței. Dă un nou Înțeles expresiei „mă ridic din pat“, spuneți voi. E obișnuit cu
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Ceaușeasca, savanta analfabetă. Ptiu! — Nu e chiar așa ușor. Să-i vedem Întîi prinși. Să-i vedem cum se căiesc. Dați-mi voie, vă rog, dați-mi voie să ies, se aude de undeva dintr-o margine. Îmi vine să vomit. Din televizor ni se spune că Consiliul Frontului de Salvare Națională lucrează la redactarea unui document care va elibera țara de dictatură. Va fi citită de Ion Iliescu În fața națiunii. Cetățeni și cetățene, Începe el, atunci cînd apare iar. Cetățeni
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
În minte: chiar dacă uneori mai și mor, eroii adevărați În nici un caz nu leșină! Între timp, congestia obrajilor i se schimbase Într-o paloare morbidă, verzuie. Christina se Îndreptă cu repeziciune spre ușă, ca și cum s-ar fi grăbit undeva să vomite, acolo se opri, se Întoarse o clipă spre Naggie - pesemne voind să-i spună ceva, dar nereușind să articuleze vreun cuvînt - apoi ieși lăsînd ușa larg deschisă. Naggie se ridică să-i vină În ajutor, fără Însă a reuși s-
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
repede, indiferent ce ar fi mîncat - și mînca orice, fără prea multe nazuri. Îi plăceau mai ales peștii mici și aripile de la puii de găină. În schimb, laptele nu-i priia defel, după ce bea un pic, făcea diaree sau Îl vomita. CÎnd spunem cuvîntul „pisică“, cei mai mulți dintre noi ne reprezentăm o femelă. CÎnd spunem „pisoi“, sau „motan“, ne reprezentăm desigur un mascul. Totuși, ce cuvînt vom folosi pentru a desemna un motan care nu e mascul sau o pisică lipsită de
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
intestinelor să i se relaxeze Întrucîtva, deblocînd tranzitul digestiv, Însă de această dată se simțea prea obosit, epuizat fizic, pentru a recurge o metodă atît de dură. — Pe unde naiba umblă doctorul ăsta? Mă doare capul de-mi vine să vomit! se plînse maiorului. I-ar fi putut răspunde că nu știe și nici nu-l mai interesează, deoarece hotărîse oricum să-și depună demisia chiar În acea zi. Tocmai În acest scop venise; o avea În buzunarul interior al hainei
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
costumul de pirat primit de ziua lui de la Ruby. Mirosea un pic a scutec cu pipi. Fi nu reușise să-l schimbe În noaptea precedentă. —Blestema de flățior mai mic, declară el. Cheamă Connor și face căcățel de iepuraș și vomită la mine. —Știu, dragule, spuse Fi, dar n-o face special. Și Îți place de Connor de fapt, nu-i așa? Ben Își lua sabia de pirat din plastic verde de pe masă și Începu s-o agite prin aer violent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
În timpul zilei. Dacă Avocado are febră, descurcă-te. Acoperi telefonul și i se adresă lui Ruby. — Am nevoie de asta cum am nevoie de o gaură În cap. E bona. Complet nevrotică... Apoi zise: —Marta! Nu! Nu o lăsa să vomite pe fotoliu. E Ludovic al XV-lea, pentru numele lui Dumnezeu! Știi cât m-a costat să restaureze chestia aia?... Uite, chiar nu-ți dai seama că face toate astea doar ca să atragă atenția?... Nu, nu vin acasă. Refuz să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]