665 matches
-
de damă și alte mărunțișuri. Câteva zile, Nastia nu a ieșit din camera ei și nu a vorbit cu nimeni. Motea urca la ea cu mâncarea și se întorcea cu farfuria aproape neatinsă. Nici madam Segal nu se dovedi mai vorbăreață. Ziua, lucra în "atelierul" ei, o cămăruță de lângă bucătărie, unde ținea mașina de cusut, iar seara, când se instala în salon, cosea cu nasul în lucru. Doar Motea nu-și pierduse uzul vorbirii, dar locotenentul nu îndrăznea să abordeze cu
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
reîntregită la intervale regulate, datorită fascicolelor luminoase care cădeau pe valuri. "Păcat că n-ai venit cu noi, Lillișu!" Fata ridică din umeri: "E prea frig." " Da, dar merita." Lillișu își țuguie buzele într-o strâmbătură sceptică. Nu era totdeauna vorbăreață. Cât despre lumina farului măturând marea, nu găsea se pare în asta nimic extraordinar. Nel se încăpățână: "O să fac un tablou cu farul..." Diferendul părea totuși mai vechi: "Știi, Filip, i-am făcut lui Lillișu portretul și nu-i place
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
a născut într-o duminică, la 29 iulie 1883, la Varano dei Costa, mic grup de case vechi situate pe o înălțime a Doviei, cătun al comunei Predappio, lângă Forli, în Romagna. Tatăl, Alessandro, era meșter fierar; cam palavragiu și vorbăreț, amator de femei și de băutură, corespondent al ziarelor anarhiste din Forli și care se mândrește că scrie despre socialism și revoluție. Familia Mussolini a scos-o greu la capăt. Tatăl a izbutit totuși să construiască o mică batoză, pe
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
electorale, veneau de la Bacău, bancherul Cristea Cristoveanu, avocat din Bacău, cu Gr. Mârza și un altul, Racoviță din partea liberală. Bancherul Cristea Cristoveanu rupea în două teancuri de bani: o jumătate de hârtie o dădea unui cetățean mai isteț și mai vorbăreț, cu putere de convingere, care spunea că, dacă vor fi aleși ca deputați (cei cu banii), vor primi și cealaltă jumătate din bancnotă. Trebuia numai să te prezinți la Banca din Bacău a lui Cristea Critoveanu ... După 1918 a început
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
-l mai poți permite. Seara, ni se propune o reprezentație la Théâtre du Nord, situat în Piața Charles de Gaulle. E un spectacol-cabaret foarte static. Dintre cei patru actori, șeful - un ins cu perucă albă, înfoiată - este și cel mai vorbăreț. Rolul său este să nareze. Ceilalți doi schițează din când în când niște gesturi dezordonate, spre a ilustra cumva interminabila poliloghie a colegului mai vârstnic: fac exerciții fizice, cântă la instrumente muzicale, se încurcă în propriile haine. Spectacolul îi nemulțumește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
de muncă ieftină, aproape gratuită. „Marca” unei lumi ce nu a dispărut definitiv, imprimată în vorbirea, gesturile cotidiene, procedurile de lucru. Până la „spiritul protestant” e cale lungă... În autobuzul care ne duce la hotel ne „reperează” o rusoaică blondă, destul de vorbăreață. Se recomandă drept jurnalistă de la Kaliningrad, sosită aici să vadă cum se descurcă polonezii cu noi, pentru a transmite alor săi, care ne vor găzdui după, prețioasele informații. Îi răspundem monosilabic la întrebări, deloc încântați de întâlnire, și ne lasă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Karl Martin Sinijarv - un tip robust, „copil al naturii”, chel, bărbos și foarte chefliu. Acesta însă, în ciuda constituției sale, obosește primul. Ca învingător, Vasile are onoarea unui dans cu Felicitas Hoppe. Alții au parte de un final mai puțin fericit. Vorbărețul David Matevossian, attendent-ul armean, din prea multă abilitate (face volute gratuite), se rănește la nas în spada azerului Abdullayev, care reușise să-i pareze toate atacurile. Am asistat, de fapt, la reeditarea unui conflict geopolitic, cel din Karabah, în variantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
în seara precedentă, în familia care îl invitase la cină. Gazdele - un cuplu de vârstă medie - membri în high-life-ul administrativ al orașului, oameni legați, în mod sigur, cu Securitatea, ca toată funcționărimea locului. El - mai tăcut și mai morocănos. Ea - vorbăreață, arogantă, afișând un aer de parvenită. Se lăuda întruna cât de bună e viața în orașul lor și cât de mulțumiți sunt cetățenii ruși din enclavă. La care Porlan, care văzuse și înțelesese cum stau lucrurile cu fericirea la Kaliningrad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
La Ermitaj, cozile sunt înfiorătoare. Prețul unui bilet de intrare pentru cetățenii ruși este de 15 ruble, iar pentru străini, 250 de ruble (o diferență scandaloasă). „Ruși” sunt considerați aceia care vorbesc rusește, nu există alte elemente distinctive. Sunt foarte vorbăreț la casa de bilete (în asemenea momente, mă mobilizez exemplar) și reușesc să cumpăr patru tichete pentru „rușii” Nicolae Prelipceanu, Adrian Popescu și VITALIE CIOBANU. „Ajută la ceva și limba asta”, îmi spune pe ton de compliment Nae Prelipceanu. Cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
uriașă în care, pentru prima dată, eram un „străin”. Cineva (chiar VASILE GÂRNEȚ) m-a rugat să-mi recapăt suflul și să-mi revin din starea deplorabil-depresivă care mi se citea pe față. Ceea ce am reușit, bănuiesc, la întâlnirea cu vorbărețele cititoare, admiratoare ale Anei Blandiana. - A demonstrat cumva Trenul Literaturii, în acest timp când există diferențe mari în plan politic și economic între Estul și Vestul continentului, că scriitorii, cultura în general, pot fi un factor energizant în procesul de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
să ploaie, totuși nu face decât să picure din când în când. Încolo, dușmanul cel mare al singurătății mele este urâtul. Persoanele câte sânt abia vreo două din ele rup câte un cuvânt nemțesc ori franțuzesc. Astfel deși nu tocmai vorbăreț de felul meu sunt condamnat la un mutism absolut. [...] Vântul și valurile lacului, cu freamătul lor neîncetat, iată singurul acompaniament al zilelor și nopților, care se scurg uniforme și monotone, ca bătăile unui ceasornic de perete 115. E parcă o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
stat, foarte robust, gras, cu ochii verzui albaștri, nas acvilin, fața rumenă și rotundă, cu mustăți și puțină barbă rotunjită de jur împrejur, la bătrânețecu părul alb, nepleșuv; cu portul și exteriorul bine îngrijit 318. Atrage atenția faptul că era vorbăreț și plin de spirit mușcător, dar mai ales că Avea un glas sonor, muzical și se exprima în cea mai curată și aleasă limbă românească; concis în stil. Îi plăcea să povestească întâmplări și aduceri aminte din trecut 319, așa încât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
amice, iar noi doi - pensula se repede către pieptul fotografului -, am intrat prin ea. Și iată-ne. Ev Mediu. Nu e super? Te plictisesc cumva, sper că nu ți-ai înghițit limba?! Apucă aparatul și îl întrebă din priviri pe vorbăreț - apărea și dispărea, se trăgea într-o parte, îi vedeai jumătate din trup, apoi dispărea din nou și auzeai doar câteva mormăieli artistice dacă îi poate face o fotografie. Pictorul arboră un zâmbet imens. Dinții de un alb surprinzător - numai
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Nikita cu sania la poartă și se porni pe jos înspre biserică însoțit de un călugăr ce lăsa impresia că îl așteptase. Așa sunt ei, se gândi Ulitin. Le place să învăluiască totul în mister. Tânărul călugăr era agitat și vorbăreț și părea cu nu este în stare să îl privească pe Ulitin în ochi. Poveștile sale erau triviale, pe alocuri chiar isterice. Îi aminti lui Ulitin de copii în ajunul unei sărbători. Poate că e sărac cu duhul, gândi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
pe călugăr să i-o ia înainte. Nu mai rezista pălăvrăgelilor acestuia, însă Fratele Innochentie se opri și aștepta ca să-l ajungă. § Fratele Innochentie îl introdu-se într-o încăpere plină cu pelerini înstăriți. Cu toții păreau cuprinși de aceeași înflăcărare vorbăreață pe care Ulitin o observase la călugăr. Imediat ce intrară, toate fețele se întoarseră spre ei curioase, provocând o liniște momentană, înghițită rapid de zumzăitul oapeților. Ulitin se simțea copleșit în numele bătrânului călugăr pe moarte. Ăștia aștaptă un miracolo, gândi el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
aș vrea să‑i văd că‑ți leagă mâinile. - Dar mă sufoc! Eu am propria mea versiune asupra a ceea ce s‑a Întâmplat. Se găsea acolo un medic de gardă care nu purta un halat alb, ci era În cămașă. Vorbăreț și competent, cu obrajii aprins colorați și maniere degajate, mi‑a explicat condiția mea. În asemenea Împrejurări, bărbații și femeile răsar, apar, se materializează. Doctorul ăsta guraliv părea să vorbească despre probleme tehnice care nu aveau legătură cu starea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
m‑am alăturat altor vreo șase pasageri și m‑am culcat. Soția mea trebuia să vină a doua zi să mă ia. Mașina era parcată undeva În apropiere, dar nimeni dintre cei de aici nu părea a dormi. Și nici vorbăreți nu erau oamenii. Se sculau din pat. Se Învârteau prin hol și se așezau pe marginea vreunui pat. Podeaua nu mai fusese măturată de vreo cincizeci de ani sau mai bine. Sala nu era Încălzită. Trebuia să dormi complet Îmbrăcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și, pînă cînd se prăpădise, ea Îl ajutase În prăvălia de pe bulevardul Batignolles, după care se retrăsese Într-un mic apartament din strada Lamarck. — N-am ce să-i reproșez, spunea ea despre Hélène Lange, doar că nu era prea vorbăreață. Soții Maleski urmau cura la Vichy de patru ani. În primul an, stătuseră la hotel, și În cursul plimbărilor zăriseră un anunț despre o cameră de Închiriat pe strada Bourbonnais. Se interesaseră de preț și reținuseră camera pentru vara următoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2055_a_3380]
-
sfârșit ușurat, ca și cum mi s-ar fi luat o piatră de pe inimă. Casa era curată și răcoroasă; o mică tămâierniță scotea miresmă de iasomie. I l-am prezentat pe Rotari drept viitorul duce de Brescia, și el, devenit neașteptat de vorbăreț, a început să-mi facă o descriere din care nu lipseau admirația și prietenia. La sfârșit tatăl meu a părut încântat. L-am întrebat ce era cu toiagul ăla; el mi-a explicat că suferea de boala marelui papă Grigore
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
groază până să aleagă exact același lucru în fiecare zi - ton și porumb cu pâine neagră, tăiată drept, și nu diagonal, așa cum făceau ei de obicei. Pe toți îi cunoștea și se înțelegea de minune cu ei, fiind atât de vorbăreață încât se mira și ea. Într-un fel, semăna cu relația ei cu clienții de la Car Crew, unde fusese întotdeauna deschisă și drăguță. Pe deasupra, lui Barry îi plăcea că era rapidă și eficientă și că clienții începeau să revină din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
cu încetul ea îmi sfâșie tabloul în care mă integrasem cu atâta plăcere, piazza pustie, cerul întunecat, ploaia, răpindu-mi pentru totdeauna posibilitatea de a mai afla vreodată de ce toate acestea îmi erau atât de apropiate, fata din fața mea, caldă, vorbăreață, nu-i înțeleg prea bine toate cuvintele, buzele ei care se mișcă ritmic, focul din cămin, o imitație modernă de cămin, pizza picantă, apoi cafeaua, reușesc să descifrez din vorbele ei părerea de rău că nu mă poate găzdui peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
fiul risipitor mă primesc, Aida e plecată în Italia cu Rareș, micul Paganini, Vechea mea cameră, n-a locuit nimeni în ea anul trecut, dacă nu m-aș fi întors anul acesta ar fi dat-o în chirie, rămân, bătrânul vorbăreț, cu pipa în gură și tanti Nora în jurul lui ca o cloșcă, nu le-am mai dat nici un semn de viață, pe unde am umblat? Și le povestesc toată mizeria și măreția vieții mele, încheind cu durerea amară ce-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
asemenea greu să lucrezi cu copiii creativi. Ei se diferențiază de obicei prin comportamente specifice: sunt mai nerăbdători, se plictisesc ușor, doresc mereu ceva nou, te asaltează cu întrebările, comentează, cer explicații suplimentare, experimentează posibilitați care uneori sunt riscante, sunt vorbăreți, comunicativi, curioși, vin cu diverse materiale (reviste, jocuri, cd-uri) pe care trebuie să le arăți/explici/discuți, chiar dacă tema zilei nu se potrivește cu preferința copilului, cu interesul lui din acel moment. Dacă am observa cu mai multă atenție comportamentul
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Aurora Maria GĂINESCU, Florentina GENERALU () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93134]
-
fața lui Hiyoshi. Ceva Îl făcea să râdă. Hiyoshi se Împrietenea repede, chiar și cu adulții. Faptul că Îl atinsese pe cap un străin - ba mai mult, un luptător - făcea ca ochii săi mari să strălucească de mândrie. Deveni repede vorbăreț, ca de obicei. Dar știți, nimeni nu mă numește Hiyoshi. Singurii care-mi spun așa sunt mama și tatăl meu. — Din cauza felului cum arăți, cred. — Ca o maimuță? — Ei, tot e bine că știi. — Așa-mi zice toată lumea. — Ha ha
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]
-
Mai Întâi se dusese la Futatsudera, dar se Întorsese imediat la Hachisuka, unde-și Începuse noua viață. Era ager la minte și gata să facă orice. Oameni glumeau pe socoteala lui, dar el se abținea să facă la fel. Era vorbăreț, Însă niciodată ipocrit. Koroku Îl pusese să muncească În grădină și ajunsese să țină mult la el. Deși era doar un servitor, Hiyoshi nu se ocupa doar de curățatul podelelor. Munca lui Îl ținea aproape de Koroku, astfel că era zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2247_a_3572]