650 matches
-
dar... O iubești, pentru că n-a mai ajuns la Paris, așa cum plănuiați amândoi, ci a colindat orașul pentru lecții de pian particulare, cinci lei ora, și s-a Îngrijit de fata adoptată a vecinilor, arestați, amândoi, Într-o noapte, de vorbăreața... cum o chema? Clementina, parcă. O iubești pentru că degetele ei Îngroșate de reumatism, dar cu pielițele unghiilor Îngrijit tăiate au să Împingă timide banii greșit numărați pe tejgheaua slinoasă În fața vânzătoarei disprețuitoare, iar aprobarea de pașaport pentru o călătorie În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
enervat cel mai tare și-am strigat la nefericit, dar știți ce răspuns mi-a dat? Stupefiant! „Vere dragă”, mi-a spus omul acesta, pe care nu-l văzusem niciodată Înainte să fi ajuns acolo, nici pe el, nici pe vorbăreața lui nevastă, nici pe fiul lor, un puști care se tot Învârtea prin jurul meu, ăsta, În schimb, nu scotea o vorbă. Fac o paranteză pentru apelativul „vere”, care mă scoate din sărite, el desemnează o relație socială de complicitate, pornită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
toți cu inteligența și șarmul ei. Probabil că toată lumea a fost dezamăgită de muta asta cu părul nețesălat și s-a întrebat ce-a naiba a văzut Nick la mine, după ce a avut o nevastă așa de frumoasă și de vorbăreață. Susan a oftat din rărunchi astfel că Nick a ridicat ochii din cartea pe care se apucase s-o citească. —Ești bine? Susan a dat din cap și-a zâmbit, s-a suit la rândul ei în pat și s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
soldat negru. — Ali! Cel strigat se apropie repede: Da, domnule sergent. — Tu ești negru, ca sclavii tâmpitului ăstuia. El n-o să spună nimic, pentru că e targuí și crede că onoarea lui ar putea rămâne pătată pe vecie, dar akli sunt vorbăreți: le place să povestească ce știu și s-o găsi vreunul dispus să câștige niște bani și să-și scoată stăpânul dintr-o încurcătură - făcu o pauză scurtă. în seara asta du-le un pic de mâncare și de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
și tu? am Întrebat, oferindu-i lui Brian sticla mea de bere. Nu, mulțumesc. Nu beau. — Ah, așa e. Hm... Nu mă gândisem de dinainte ce aveam să-i spun, iar acum nu-mi mai găseam cuvintele. Fiind eu Însămi vorbăreață, mi se pare că oamenii care nu scot o vorbă sunt o mare pacoste. -Azi te-am văzut lucrând la sală, mi-am Încercat eu norocul, la plezneală. Singurul răspuns pe care l-am primit a fost un mormăit nedefinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
pe lungul coridor, slab luminat, când, dintr-odată, izbucnesc țipete, chemări În ajutor și hohote venite dinăuntru. Intrigați și neliniștiți, ofițerii, care n-au putut să se abțină să nu pătrundă În zona interzisă, se izbesc de o bătrână slujnică vorbăreață: tocmai a fost descoperită, moartă În patul ei, Terken Hatun, având alături unealta crimei, perna mare și moale care a Înăbușit-o. Un eunuc cu brațe puternice a dispărut; slujitoarea Își aduce aminte că acesta fusese introdus În harem cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
port ciudat, o fi efectul culorii, gândi ea, să vină el odată și să se termine cu misterul. Se referea la șef, la directorul general, care Întârzia. Era zece și un sfert când apăru În sfârșit. Nu era un om vorbăreț, sosea, dădea bună ziua și imediat intra În cabinetul său, unde secretara avea ordin să intre numai după cinci minute, timpul pe care el Îl considera necesar să se facă comod și să-și aprindă prima țigară a dimineții. Când intră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
Nu știam despre ce să vorbim și de fapt nici nu exista un subiect comun de discuție. În loc să vorbim, beam apă, ne jucam cu obiectele de pe masă și așteptam să se întoarcă Kizuki ca să urnească conversația. Naoko nu prea era vorbăreață, iar mie îmi plăcea mai degrabă să ascult decât să vorbesc, așa că întotdeauna mă simțeam stânjenit când rămâneam doar cu Naoko. Nu vreau să spun că eram incompatibili, dar pur și simplu nu aveam despre ce vorbi. Eu m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
ce-am terminat de mâncat, am strâns masa, ne-am așezat pe jos, am ascultat muzică și am băut vinul care mai răm\sese. Ea a băut două pahare până am terminat eu unul. Naoko a fost neobi[nuit de vorbăreață în seara aceea. Mi-a vorbit despre copilăria ei, despre școală, despre familie, povestindu-mi totul, până în cele mai mici amănunte. M-a uimit memoria ei. Am stat și am ascultat, cu senzația că ceva nu e totuși în regulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
Nici nu-mi place, nici nu-mi displace. Eu, de exemplu, nu m-aș gândi să intru la Universitatea T½dai, n-aș fi capabil să mă culc cu o fată care-mi place ori de câte ori am chef și nici nu sunt vorbăreț. Nici nu mă admiră lumea, nici iubită n-am. Ce perspective are unul care termină o facultate privată de mâna a doua? Ce se poate face cu o specializare în literatură? — A, deci vrei să spui că mă invidiezi? — Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
adânc, de parcă vroia să se liniștească. — La sfârșitul orelor, beam ceai și stăteam de vorbă. Uneori îi mai arătam cum se cântă jazz la pian, în stilul lui Bud Powell sau Thelonius Monk, dar de cele mai multe ori vorbeam. Era tare vorbăreață și mă fermeca, pur și simplu. Ți-am spus și ieri că, în general, scornea povești, dar mi se păreau interesante. Avea un spirit de observație ascuțit, limbaj ales, umor cu carul și era ironică. Știa cum să ia omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
iar despre carnea de porc din Tokyo. Reiko s-a bucurat teribil de discurile pe care i le-am adus de la oraș. A transcris câteva melodii pe partituri și apoi le-a interpretat la chitară. Naoko era și mai puțin vorbăreață decât fusese prima oară. Când eram toți trei împreună, stătea doar pe canapea și zâmbea. Vorbea Reiko și pentru ea. — Nu te-ngrijora, îmi spunea Naoko. Mă aflu într-unul din momentele când prefer să vă ascult decât să vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
la maxim; în acest moment ne simțim însă cu mult mai degajați. În total suntem șapte. În afară de mine, Finn și Daisy, au mai venit patru străini, singurii ale căror răspunsuri la anunțul lui Davey au sunat destul de normal. Cea mai vorbăreață este Charlotte, îmbrăcată într-o pereche de pantaloni bufanți, în carouri. Sinceră să fiu, nu prea îmi place tipa, mă cam intimidează. Ben arată ca un om normal, Jennifer e drăguță, roșcată și foarte tânără, Jim e un tip trist
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pildă despre „ce-am mâncat la prânz“ sau „ce lucru ciudat mi s-a întâmplat zilele astea la lucru“. Noi doi vorbeam o mulțime despre filme. Dacă aș vrea să-l fac să se relaxeze la telefon, ca să fie mai vorbăreț, ar trebui să-l întreb despre ultimul film cu Jet Li sau despre vreun model mai recent de mașină și imediat aș auzi cum vocea lui devine mai volubilă, mai fluentă, deoarece ar intra într-o zonă familiară, care-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
momente de destinsă ușurință În conversație, sau se distra producând alternative absolute, cu o hilară lipsă de a crede În ele. Asta era pe când Împreună cu Diotallevi construia manuale ale imposibilului, lumi pe dos, teratologii bibliografice. Și văzându-l atât de vorbăreț și de entuziast În timp ce-și construia Sorbona lui rabelaisiană, nu aveai cum să Înțelegi cât de mult Îl frământa exilarea lui din facultatea de teologie, cea adevărată. Am Înțeles după ce eu Îi ștersesem acesteia adresa, În timp ce el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
da viață ordinului, și nu invers, și constituie o rețea de putere ce se sustrage jurisdicției regale... Eu nu sunt un om de știință, sunt un om de acțiune. În loc să fac prea multe supoziții, am făcut ceea ce atâția Învățați, prea vorbăreți, n-au făcut niciodată. Am fost În locul de unde veneau templierii și unde-și aveau ei baza de două secole, unde puteau Înota ca peștii În apă...” „Președintele Mao zice că revoluționarul trebuie să stea În mijlocul poporului ca un pește În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
privire spre coechipierul care abia se ținea pe picioare. ― Salut! Mai ești cu noi, Brett? ― Păi! ― Norocul nostru! (Ripley făcuse mișto. Se întinse ceva mai estetic decât colegii ei amorțiți). Sunt fericită să văd că marele nostru orator este la fel de vorbăreț. Brett se mulțumi să zâmbească. Era cam tot atât de volubil ca și mașinile pe care le avea în primire, ceea ce nu însemna mare lucru. Echipajul obișnuia să-l tachineze mereu cu chestia asta. În aceste ocazii râdeau cu el, nu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
doamna Cocuța, o doamnă care nu iese din apartament până nu se gătește cu atenție, de parcă ar merge la un spectacol, deși are peste 80 de ani și arată cu mult mai tânără, văduvă fiind de câțiva ani. Este foarte vorbăreață, nu-i tace gura deloc. Îi place să discute cancanurile de la televizor cu mult haz. Știe câte se întâmplă în blocul unde locuiește, deși nu aș spune că bârfește. Cum mă vede, mi se adresează:Dom’Minache, n-ai vrea
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
și cu mine. Inginerul cina la prieteni. Maitreyi vorbi tot timpul cât a durat masa. De altfel, observasem de mult că nu tace decât când e de față tatăl sau vreun bărbat strein. Cu noi, ceilalți din casă, era foarte vorbăreață. ― Ar trebui să te plimbi puțin, serile, vorbi Maitreyi. Mama spune că iar ai slăbit... Răspunsei ceva indiferent și pe un ton distant, ceea ce observă numaidecât d-na Sen. Începu s-o întrebe pe Maitreyi în bengali, și ea răspundea
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
cerceteze și să analizeze, să rezolve probleme. Au abilități în domeniul matematicii și al științelor"; Grupul A • "persoane creative, talentate, cu înclinații artistice, care detestă un loc de muncă în care sînt nevoite să respecte reguli stricte"; Grupul S • "persoane vorbărețe și sociabile, săritoare, care preferă să-i ajute, să-i învețe sau să-i vindece pe ceilalți"; Grupul L • "persoane care preferă să-i influențeze, să-i convingă sau să-i organizeze pe cei-lalți, pe scurt, conducătorii înnăscuți"; Grupul C
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
cu gândul că lui Tudor îi este acolo mai bine decât i-ar fi aici... S-a consolat cu situația lui de acolo, despre care nu prea știu amănunte, decât câte ceva de la Niki, pentru că dintre ei doi el este cel vorbăreț. Dar presupun că este o situație bună, pe care, oricum, n ar fi avut-o aici... Eu așa îi explic... — Mă rog... dacă este cazul să... Nu știam că există asemenea interes pentru... — Vezi cum o iei ? Ești o femeie
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
despre toți și despre toate, o calitate pe care eu o apreciez ! Numai un exagerat ca Puiu putea să facă o ditamai gogoașă din asta ! îți interzic, spunea, să-i mai povestești despre noi orice ! Mai ales cum ești tu vorbăreață, și el, care toată viața n-a făcut altceva decât să tragă oamenii de limbă și să escrocheze... Prostii de-ale lui Puiu, gelozia care îi întunecă... Sus, la etaj, se aude iar telefonul. — Uite, madam Delcă, dumneata mă știi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
liniștit În mașina tatălui tău, care conduce tăcut pe șoseaua plină de serpentine, spre Hațeg, micul oraș din munți unde ai fost repartizat - se pare că e vorba de o unitate mică de artilerie. Nu e de felul lui un vorbăreț, dar acum, parcă mai mult ca În alte rînduri, Îți simte nervozitatea și te lasă să-ți rumegi gîndurile. E septembrie, destul de rece, și, deși peisajul spectaculos funcționează tera peutic, nu poate face minuni. Te simți ca greierul din fabulă
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
salută, unu-doi-trei-patru, țipă el iritat cînd, În cele din urmă, Înțelesul cuvintelor răcanului Își croiește drum prin desișul minții lui... Pe loc stai! La stîn-ga! Pe loc repaus! SÎntem pe o alee În spatele dormitorului. Îl scoate pe răcanul nesincronizat și vorbăreț din formație și Îl pune să bată singur pas de defilare În fața noastră. Csabi nu pare un prostovan, dar e stînjenit de evoluția lucrurilor și de faptul că e lipsit de adăpostul grupului și, cînd caporalul Portocală țipă la el
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
încă în Ennistone) privind tabela locatarilor, aflată în hol. Dacă ar fi intrat pe ușa principală, ar fi trebuit să schimbe câteva cuvinte cu portarul. Dac-ar fi fost un portar care-l cunoștea, s-ar fi dovedit fără îndoială vorbăreț și i-ar fi furnizat informația dorită; dar un portar care nu-l cunoștea l-ar fi întrebat cine e și ce caută la această oră. Și în prezenta lui stare de spirit, speriată și împovărată de sentimentul vinovăției, Tom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]