1,090 matches
-
un gest chelnerului. într-un minut era lângă mine, ștergând orice urmă din vechea mea băutură. Luând și hârtia care stătea sub vechiul pahar, a întins una nouă, albă și moale, cu numele hotelului. Pe ea a așezat încă o votcă martini. Am pus picior peste picior, iar ochii lui au căzut peste cizmele mele din piele, dezaprobându-le, apoi m-a întrebat dacă mai doresc ceva. I-am zâmbit dulce și i-am spus că nu, mulțumesc, eram bine. A
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pahar, în barul unui hotel, cu o femeie pe care probabil nu o voi mai vedea niciodată. Mă întrebam dacă va păstra scrisorile; Clifford va dori să fie distruse, cu siguranță. După o vreme, mă încălzisem de la mers și de la votcă, și nu mai băgam în seamă gerul din aer. încercam să nu mă gândesc la Nat, dar nu prea reușeam. Poate ar trebui în schimb să mi-l amintesc. Primul pas spre uitare e să-ți aduci aminte de cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
aduna: făină, stafide, praf de lapte, cafea, mere, ciocolată, aspirine, valium, semințe de mac. Și bineînțeles toate cerealele: grâu, porumb, orz, ovăz, orez. Un loc aparte în clădirea numită și „templul“ o aveau sticlele de whisky, coniac, lichior, gin, vin, votcă, țuică și altele. Ideea lui Zaharel luase proporții fantastice. Porumbița, sub imperiul admirației, fusese imprudentă și-l ceruse pur și simplu de bărbat pe Zaharel care, năucit de atâta succes, răspunsese că era o mare onoare pentru el să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
de o glumă vulgară a lui Iag la care am râs atât de dezgustător, încât m-aș fi pălmuit singur cu plăcere, am băgat banii în buzunar cu gestul celui care i-a furat cu o clipă înainte. Am băut votcă undeva într-un restaurant cu aspect de circiumă, un restaurant al cărui nume pur rusesc „Oriol“ se lăfăia cu litere albe pe un fond galben-verzui. Votca ne-o turnă dintr-un ceainic alb o slugă care privea cu invidie la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
buzunar cu gestul celui care i-a furat cu o clipă înainte. Am băut votcă undeva într-un restaurant cu aspect de circiumă, un restaurant al cărui nume pur rusesc „Oriol“ se lăfăia cu litere albe pe un fond galben-verzui. Votca ne-o turnă dintr-un ceainic alb o slugă care privea cu invidie la fiecare ceașcă pe care o ducea la gură Iag. Acesta își turna votca direct pe gât fără să se schimonosească, ba chiar luminându-se la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
nume pur rusesc „Oriol“ se lăfăia cu litere albe pe un fond galben-verzui. Votca ne-o turnă dintr-un ceainic alb o slugă care privea cu invidie la fiecare ceașcă pe care o ducea la gură Iag. Acesta își turna votca direct pe gât fără să se schimonosească, ba chiar luminându-se la față. Eu, însă, nu puteam bea în stilul lui. Nu-mi plăcea și, mai ales, îmi era dezagreabil momentul când, trăgând aer în piept, simțeam cum îmi îngheață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
însă, nu puteam bea în stilul lui. Nu-mi plăcea și, mai ales, îmi era dezagreabil momentul când, trăgând aer în piept, simțeam cum îmi îngheață gura și gâtul și cum mă umplu tot de mirosul dezgustător al spirtului. Beam votcă pentru că, în mediul nostru, beția era considerată un act de curaj și pentru că voiam să demonstrez propria mea forță nu știu cui și nu știu de ce: adică voiam să beau mai mult ca alții și să fiu mai treaz ca aceștia. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
în mediul nostru, beția era considerată un act de curaj și pentru că voiam să demonstrez propria mea forță nu știu cui și nu știu de ce: adică voiam să beau mai mult ca alții și să fiu mai treaz ca aceștia. Și, deși votca nu-mi plăcea deloc și-mi impuneam fiecare mișcare pe care o executam extrem de concentrat, m-am simțit victorios când, după ce am consumat mai multe ceainice, Iag a închis brusc ochii, s-a albit la față și, cu capul sprijinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
pe lângă noi, în drumul lui. Nelly era așezată alături de mine. Avea gâtul cam strâmb, însă când și când, cu zâmbetul ei neîntrerupt și cu ochii ei alungiți, reușea să transforme această diformitate în cochetărie. Și pentru că, probabil, în capul meu votca juca bine, o sărutam fără să mă mai gândesc că ne văd trecătorii. Nelly avea un obicei neplăcut: în timp ce îmi lipeam buzele de gura ei umedă, rece și strânsă bine, mormăia pe nas un mmmă care creștea în intensitate. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
zi dimineața m-am trezit, mai exact am fost trezit de un sentiment de neliniște sfâșietor, de o bucurie intensă, neobișnuită pentru durerea cruntă de cap, pentru uscăciunea ca de tablă a gurii și pentru înțepăturile în inimă pe care votca mi le producea de obicei. Era încă devreme. Pe coridor, dădaca își târșâia papucii, șoptind „pșș, pșș, pșș“ pentru persoana cu care discuta în imaginația ei. Se vede că era tare agitată, căci, oprindu-se chiar lângă ușa mea, exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
aer. În orășelul acela nici nu avea unde să iasă seara să se distreze. Terasa din centru era singurul loc unde se putea duce. Și, ce să facă acolo? Să bea bere? Ce băutură era asta? Nici măcar nu aveau o votcă mai de Doamne-ajută. Fără a fi dependent de alcool, lui Vlad îi plăcea viața și în nici un caz nu ducea paharul la ureche. Ar fi putut pleca la Deva ori în capitală, la București, unde ar fi găsit oricâtă distracție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
plăcea să lase afacerea nesupravegheată iar pe de alta, eveni mentele din Cipru erau prea aproape și nu voia să își asume nici un risc. Trebuia să rămână acolo și să se împace cu situația. Partea proastă era că rezerva de votcă care îi plăcea lui se terminase. Constatase că este o problemă să facă rost de o votcă de calitate. Băutură cu numele de votcă se găsea din belșug, dar nici pe departe nu era ceea ce-și dorea el. Încercase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu voia să își asume nici un risc. Trebuia să rămână acolo și să se împace cu situația. Partea proastă era că rezerva de votcă care îi plăcea lui se terminase. Constatase că este o problemă să facă rost de o votcă de calitate. Băutură cu numele de votcă se găsea din belșug, dar nici pe departe nu era ceea ce-și dorea el. Încercase pălinca autohtonă și se văzuse nevoit să recunoască că nu era rea deloc. Începea să înțeleagă de ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Trebuia să rămână acolo și să se împace cu situația. Partea proastă era că rezerva de votcă care îi plăcea lui se terminase. Constatase că este o problemă să facă rost de o votcă de calitate. Băutură cu numele de votcă se găsea din belșug, dar nici pe departe nu era ceea ce-și dorea el. Încercase pălinca autohtonă și se văzuse nevoit să recunoască că nu era rea deloc. Începea să înțeleagă de ce românii nu se prea omorau cu votca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
votcă se găsea din belșug, dar nici pe departe nu era ceea ce-și dorea el. Încercase pălinca autohtonă și se văzuse nevoit să recunoască că nu era rea deloc. Începea să înțeleagă de ce românii nu se prea omorau cu votca din moment ce aveau la dispo ziție așa ceva, însă din când în când, tot îl mai încerca dorul după o petrecere între bărbați stropită din belșug cu votcă. La sfârșit de săptămână își făcuse obiceiul să meargă la terasa unde se ducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
nu era rea deloc. Începea să înțeleagă de ce românii nu se prea omorau cu votca din moment ce aveau la dispo ziție așa ceva, însă din când în când, tot îl mai încerca dorul după o petrecere între bărbați stropită din belșug cu votcă. La sfârșit de săptămână își făcuse obiceiul să meargă la terasa unde se ducea toată suflarea din micul orășel. Nu făcea mare lucru acolo, altfel înțelegea el să se distreze la local. Muzica nu-l încânta de loc, pentru că țânțarii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ar fi privit cu neîncredere. Nu l-ar fi crezut și cine îl putea condamna pentru aceasta? Lui însuși dacă cineva i-ar fi povestit așa ceva, l-ar fi trimis la plimbare, suspectându-l că a între cut măsura la votcă. Din păcate, patronul îl chemase chiar el și luase decizia de a-l elimina pe bătrân. Deocamdată, Boris încă nu era convins că aceasta era cea mai potrivită măsură. Și asta nu pentru că dispariția lui Calistrat nu i-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
pe Spinoza și Kierkegaard, fără a exclude Însă unele „premise anarhiste“. Dacă Îl vom fi Înțeles bine pe Franckel, acest „riguros imperativ moral“ (citatul e din Ben Haas) nu excludea deci, din codexul său, anume premise hedoniste: În ciuda oricăror așteptări votca, cînepa indiană și desfătarea trupească erau așezate pe același plan cu cititul, călătoria și pelerinajul. Franckel vedea În toate astea, și eu nu-l cred prea departe de adevăr, nivelul cel mai de jos al interferenței celor două energii, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
poarte o discuție cu el. Maestrul, ezitînd Între principiul etic și cel poetic - căci după primul l-ar fi respins, iar după al doilea l-ar fi ascultat - va sta cu el Într-o crîșmă Întunecoasă și va comanda două votci pascale, pare-se, conform ritualului. Jeshua Krohal, căci așa se numea tînărul, Îi va mărturisi Maestrului că frecventa acel cartier de cînd Îi picase În mînă o lucrare a sa care Îl Încredințase că experiența e „asexuată, deci amorală“, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
provoca, ajungînd În mîna unui ins imatur, tot atîta rău, pe cît bine (căci, după cum Însuși Platon o spune, dacă maestrul e cel care Își alege ucenicii, cărțile nu-și aleg cititorii). Aprins de gînduri necurate și Încins probabil de votcă, Ben Haas hotărî ca dintr-un ins total neinteresant - ucenicul nefiind În stare să răspundă la nici o Întrebare disimulată a Maestrului - să facă un hasidic (cuvînt ce semnifică instruire, inițiere, umilință) dacă nu cumva putea fi vorba de o pornire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
conștient fiind că acel „act experimental“ nu avea nici o valoare În sine dacă nu era pus În slujba actului creator. CÎnd Jeshua Krohal va pronunța titlul cărții la care lucra, Drumul În Canaan, Ben Haas va pun brusc paharul cu votcă pe masă. Cel căruia i se spunea Maestru se va lămuri Însă chiar din seara aceea asupra viitorului său discipol, că avea toate Însușirile pentru care, dacă era să-și asculte glasul rațiunii, n-ar fi trebuit să se Încumete
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
ar trebui să vrem și noi ceva mai bun, mai acătării. Adevărul este că nu prea aveam timp de boierie, era mult de muncit, trudeam cu toții și, când ne adunam pe la casele noastre, abia dacă mai pridideam să bem o votcă împreună, să mai bârfim ceva, că ne și prăbușeam, rupți de oboseală. Costel Constantin a divorțat și a plecat primul, Ovidiu Moldovan - Ovidel sau Ovidiumic, cum îi spuneam noi pentru a-l deosebi de Ovidiu Iuliu Moldovan -, a plecat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
și mai în vârstă dintre noi, îi dă niște bani și-l trimite după salam și pâine, leșină din nou cât se poate de teatral, apoi își amintește și strigă lui Florin: ― Nu uita să iei și două sticle de votcă; dacă tot nu aveți febră musculară din cauză de dulceață, măcar să vă îmbătați, că nu știu cum o scoatem la capăt cu examenul. ― He, he, spune Moni, Zoe dragă, tu nu știi vorba aia că dacă ai ghinion la sport, ai noroc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]
-
că tot trupul îi tremură și e gata să se prăbușească. O durere ce-l năucea și care s-a transformat în ură și dorință de răzbunare. A cerut tipului care preluase coletul să-i dea băut: - O sută de votcă sau coniac, baștane, ce ai p’aci! Ceva tare să fie... - Îmi pare rău... nu pot să te servesc. - Cum adică? Am bani... Ia! a ripostat Cartuș, scotocind nervos prin buzunare și trântind câteva bancnote pe tejgheaua lucioasă. Dacă nu
CAP.I / 6 de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 382 din 17 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361269_a_362598]
-
eu știam cum se întâmplase. Dar nu m-a crezut nimeni. M-am revăzut în barul întunecat și jilav din Calea Moșilor, cu gulerul trenciului ridicat, cu părul răvășit și ud de ploaia rece de toamnă. Trăgeam din paharul de votcă plictisit, cu cerul gurii tăbăcit de încă o țigară. Nici nu observasem când cei doi apăruseră-n taverna sordidă. Ea, blondă, cu ochii nefiresc de mari își etala picioarele superbe prin tăietura rochiei de lamé, c-o voluptate provocatoare,anormală
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]