419 matches
-
și lui frică, după aia, ea reprezenta Partidul, Bretan așa se prezenta: Partidul. Mare curaj s-o dea afară, se putea interpreta insultă... doar știi, lucrurile se pot întoarce rău, nu mai ai pe unde scoate cămașa. Irina se ridică, vrăbiuțele tăcură. „Suntem mai răi ca alții?“, era gata să întrebe neantul. Da, ar fi răspuns și apoi ar fi spus: Nu, neștiind care din răspunsuri e mai trist, și ar fi sfârșit prin acel „nu știu“ mai apăsător decât oricare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Parcă nu-mi vine să mă întorc acasă, să înfrunt reproșurile Sabinei. Iau autobuzul 104, cobor în apropierea Cișmigiului și mă strecor pe străduțe până în parc. Mă hotărăsc pentru o bancă în rondoul scriitorilor, lângă bustul lui Vlahuță. E soare, vrăbiuțe țopăie și cârâie, trandafirii cu capetele grele ca după o beție răstoarnă în aer miresme de săpun palmolive. Din tufișurile de la spatele meu se aud pensionarii: amestecă piesele de rummy, aruncă zarurile în cutiile de table, îl laudă pe Hagi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pot relaxa practicând pescuitul sportiv, jogging-ul, violul în grup și grătarele duminicale. Deasupra liceului este mai tot timpul pâclă, întrucât sistemul de canalizare solară nu aruncă încoace nicio rază. Se pot distinge, totuși, unele specii de turturele sârbești și vrăbiuțe băștinașe. Dedesubt, în adâncuri, se spune că ar fi tuneluri cimentate, prin care Nicolae și Elena Ceaușescu treceau spre Dunăre, să se plimbe cu yachtul pe canalul săpat de elita capitalistă până la Marea Neagră. Unii spun că și Ilici Piele-Roșie, președintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pe jumătate afectată, despre "prietenul ei de la facultatea de matematică", acel Silviu care avea să fie coșmarul meu timp de luni de zile . Dar în acea după-amiază zâmbeam amuzat, cu gândul aiurea, îi vedeam atât de bine defectele: mintea de vrăbiuță alintată, pretențiile de cultură, gesturile ușor manierizate. Râsul ei mă făcea și pe mine să râd, căci atunci își dezvelea niște dințișori strâmbi, nostimi, ca de liliac malițios, ce-i drept între niște buze frumoase, de o formă cu totul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
cu lapte și scorțișoară, portocale și suc de lămâie. Au trecut pe aici și mama ei cu bărbată-su. Maică-sa îi seamănă până în cele mai mici amănunte, dar cu o doză mai mare de frivolitate sporovăitoare: o minte de vrăbiuță, gata oricând să povestească lucruri nostime. Faptul că m-au adus într-un salon de femei m-a tulburat la început, dar m-am obișnuit destul de repede. Mi-e cam frică de pasivitatea cu care am început să accept situația
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și ce era rău. Râdea la fel dacă-i povesteai o comedie sau dacă-i spuneai prețul ouălor. Și, când deschidea gura, repeta de câte ori avea prilejul aceeași frază: "Faci dacă ai energia necesară". Avea ceva sensibilitate, dar inima ei de vrăbiuță nu alegea nimic, cum nu poate furnica percepe norii. Or, cum nu mi-a plăcut niciodată să fiu confundat cu nimeni, am vrut s-o leg de mine, ca să-i pot da apoi cu piciorul și să sufere din pricina asta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
Vezi să nu te îneci cu dintele", i-am strigat și atunci individul a plecat trântind ușa. Emilia a izbucnit în plâns fiindcă îl iubea. Dacă mă părăsește, mă omor", a zis printre sughițuri și, auzind-o, am râs. O vrăbiuță ca ea? N-avea energia să trăiască, darmite să moară. Și, Doamne, ce surpriză a fost să aflu peste vreo trei zile că fata aceea meticuloasă care bea din plictiseală nu glumise; își pusese capăt zilelor. Încă o dată a trebuit
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
și ce era rău. Râdea la fel dacă-i povesteai o comedie sau dacă-i spuneai prețul ouălor. Și, când deschidea gura, repeta de câte ori avea prilejul aceeași frază: „Faci dacă ai energia necesară”. Avea ceva sensibilitate, dar inima ei de vrăbiuță nu alegea nimic, cum nu poate furnica percepe norii. Or, cum nu mi-a plăcut niciodată să fiu confundat cu nimeni, am vrut s-o leg de mine, ca să-i pot da apoi cu piciorul și să sufere din pricina asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Vezi să nu te îneci cu dintele”, i-am strigat și atunci individul a plecat trântind ușa. Emilia a izbucnit în plâns fiindcă îl iubea. „Dacă mă părăsește, mă omor”, a zis printre sughițuri și, auzind-o, am râs. O vrăbiuță ca ea? N-avea energia să trăiască, darmite să moară. Și, Doamne, ce surpriză a fost să aflu peste vreo trei zile că fata aceea meticuloasă care bea din plictiseală nu glumise; își pusese capăt zilelor. Încă o dată a trebuit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
acolo ce ai, ce vrei să schimbi, una bună, țiple de nes. A intrat o vrabie acum două-trei zile, de a alergat-o animalul nostru de s-a băgat aia, a ieșit singură afară, s-a dus. E jale cu vrăbiuțele, intră. Am văzut la emisiunea lui Adreea Marin că unui copil i-a zburat porumbelul și un vecin n-a mai vrut să-l dea înapoi. I-a dat Adrea alt papagal, și așa e ea papagală... mi-e atipatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
va fi acela care o va lua de nevastă? Tare mi-ar plăcea să-l văd.“ Din fericire, sunt o mulțime de zicători vechi ce ridică-n slăvi bărbații și desconsideră femeile: „E greu să crești fiice și pitici“ sau „Vrăbiuțe, cum puteți voi pătrunde taina marilor gâște?“ Pe când Tomoe stătea cufundată în ziar, Takamori s-a străduit să-și amintească zicătorile și i-a mai trecut puțin iritarea. Dar adevărul e că de multe ori marea gâscă trebuia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
pătrunde taina marilor gâște?“ Pe când Tomoe stătea cufundată în ziar, Takamori s-a străduit să-și amintească zicătorile și i-a mai trecut puțin iritarea. Dar adevărul e că de multe ori marea gâscă trebuia să se împrumute tot de la vrăbiuță și situația nu era tocmai de invidiat. — La urma urmei, sunt fratele tău, se scuza el, ploconindu-se. Nu putea uita că ea era cu șase ani mai mică. — Neghiob sentimental! Îi arse un pumn. Nu ți-am împrumutat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
fi rău să-i dea numele ilustrului strămoș. — Nici eu... nici câine-san... nu avem unde dormi, spuse zâmbind stins. — Zice că n-are unde să tragă la noapte. Femeile s-au consultat, încercând să găsească o soluție. Semănau cu niște vrăbiuțe care ciripeau. Bărbatul acesta simplu care le căzuse în mâini devenise parcă o jucărie favorită de care trebuiau să aibă multă grijă. Era interesant și le stârnise curiozitatea. Singurii străini pe care i-au întâlnit au fost niște americani fuduli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Îi scoase turbanul. Șuvițele negre, fine-fine, Îi căzură din nou peste urechi. În oglindă, Maja Își privi cu mirare și cu neliniște imaginea reflectată. Nimeni nu putea să-și Închipuie că această tânără doamnă, grațioasă, mignonă și fragilă ca o vrăbiuță era În realitate o plăsmuire insensibilă cu două fețe. Maja privi neliniștită foarfecele argintii ce sclipeau În mâinile lui Michael. Deci fără șuvițe, spunea cu vocea lui controlată. Sunteți o adevărată conservatoare, doamnă Fioravanti, vă este teamă de lucrurile noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
ai dreptate, spune Ana. Ia privește la gutui Cum așteaptă mâna toamnei, Să-i dea pufușor de pui! Crizanteme din grădină Vrea să-și scoată la lumină Florile să i le picteze toamna Cu toate culorile. Dar ce spui de vrăbiuțe, A-ntrebat un alt elev, Vor mai ciripi voioase Când stropi de ploaie le lovesc? Pe crenguțe dezgolite De frunziș, stând zgribulite Își vor plânge puii care Nu au pene pe-aripioare! Strigă Viorel mai tare: Nu, tu toamnă visătoare N-
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
să ne-o strici, Pentr-un buzunar de nuci? Toamnă, nu te supăra pe el, Spune Ana-ncetinel, Împrăștie-ți culorile Peste toate florile. Pune mâine dimineață Fructelor multă dulceață. Din boabele de struguri Fă să curgă mustul râuri. Puilor de vrăbiuțe Le vom construi căsuțe. Micul nostru copăcel Va fi îngrijit și el, Va primi o haină groasă De la sora ta geroasă. Doamna noastră directoare Ne privea-ntrebătoare: „Să primească toamna oare?” Măicuței mele Măicuță ești oglinda mea Când mă privesc
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
trecut prin această perioadă. Te vor privi urât, fiindcă de multe ori și tu te comporți ciudat. Adolescența este firul subțire al vieții, care poate fi mișcat și răsturnat la orice adiere ușoară a vântului. Ești ca un pui de vrăbiuță care este tentat să încerce orice este nou. Liniile magice ale adolescenței te fac să dorești să simți gustul și aroma primei țigări, a primei cești de cafea, a primului pahar de alcool, ba chiar, pentru senzații tari, ai putea
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Liniile magice ale adolescenței te fac să dorești să simți gustul și aroma primei țigări, a primei cești de cafea, a primului pahar de alcool, ba chiar, pentru senzații tari, ai putea încerca drogurile sau etnobotanicele. La fel ca acea vrăbiuță, care în drumul ei în derivă poate găsi niște cereale otrăvitoare și ar putea muri sau ar putea să mai trăiască puțin în chinuri groaznice, așa și tu, adolescentule, ai putea alege drumul greșit, drumul spre culmile întunericului, iar cerealele
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
pe potecile goale, să fug fără oprire peste stânci și peste pietre, să mă opresc brusc în inima ta și să stau ceasuri întregi. Să privesc stelele, într-o noapte cu lună plină. Să aud din depărtare cum o mică vrăbiuță rupe o creangă. Să aud vântul rupând glorioasa tăcere a nopții. Uite! O stea căzătoare! Îmi doresc să se oprească timpul, să fie o veșnicie acum! Să fim doar noi două departe de toți și de toate! Și-aș mai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ghiocei și viorele. Pe câm pul renăscut la viață, aburii noi de ceață se ridică. E binecuvântarea dimineții pentru plantele în drăznețe să apară. Micii gândăcei ies din adormire și zumzăie prin florile îmbietoare și amețitoare ale zarzărului din grădină. Vrăbiuțele și alte mici păsărele se ivesc pe la ferestre: ,,Bună dimi neața! Proaspeți zori de zi o să-mi spăl fața în roua dimineții...” Revăd din nou forfota gospodinelor, bucuroase că pot din nou să trebăluiască, unele mătură, altele scutură, unele sădesc
Primăvara în haine de sărbătoare. In: ANTOLOGIE:poezie by Estera Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/246_a_680]
-
vom urca În fiecare noapte la cer și tu mă vei Învăța să merg cu motocicleta printre stele. Eu aveam deja picioarele și inima puse În ghips după trei ani de București. iar el se bucura că a găsit o vrăbiuță căzută din cuib, căreia putea să-i pună atele la piciorușe. Deși mă născusem cu opt ani mai târziu decât el, În realitate eram cu mult, mult mai bătrână. iar el știa asta. Dar sunt lucruri pe care el, cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
vom urca în fiecare noapte la cer și tu mă vei învăța să merg cu motocicleta printre stele. Eu aveam deja picioarele și inima puse în ghips după trei ani de București. Iar el se bucura că a găsit o vrăbiuță căzută din cuib, căreia putea să-i pună atele la piciorușe. Deși mă născusem cu opt ani mai târziu decât el, în realitate eram cu mult, mult mai bătrână. Iar el știa asta. Dar sunt lucruri pe care el, cu
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
obținut de pe fiecare unghie de pământ, și, așa mai departe. Și era, de o severitate, soră cu tirania, În privința a tot ce putea să Însemne, scurgerea, la moment dat, a vreunei firimituri de profit, În gura, fie, cât a unei vrăbiuțe, de om sărac și necăjit. La un moment dat s-a pus problema lărgirii ariei acordate cimitirului satului reședință de comună. Au venit cereri și intervenții, buluc, de prin toate părțile. El - nu și nu. Și, nu, a rămas, În
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
Aura Cernat, o distinsă bibliotecară, la unul din liceele municipiului. Citește ea, rapid, la umbra teiului În floare, de pe trotuar, două - trei povestiri aproximative, după care lecturează, cu aceeași grabă, titlurile celorlalte. Vine, apoi, cu pașii aproape țupăiți, ca o vrăbiuță, deși, la trup, nu prea aduce a o asemenea păsăruică; vine, cum zic, la autor, care, rostind câte ceva, dădea autografe, și, i se adresează, de parcă ar intona un pui de cântec: te rog frumos, domnule Aristotel, dă-mi și mie
Vieți răscolite by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91621_a_92849]
-
dădea firimituri. Le simțea cât de fericite sunt și se bucura împreună cu ele. La acest gând, involuntar, și-a pipăit încheietura brațului stâng. A tresărit. Nu avea borseta. „Pe ce bani să-mi iau pâine? Și cu ce să cumpăr vrăbiuțelor o franzelă micuță?” se întreba el, dezamăgit. „Unde...? Ah, da! Pe pat, când m-am odihnit... Am să cumpăr când mă întorc. Merg acasă, iau banii, merg la pâine și gata! Că tot sunt aproape, merg la banca mea Marian
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]