1,123 matches
-
a dat dorința de a pleca cu tine-n țara ta. - Când inima i-am dăruit, știam că am să mor. Și am murit Dacă am înviat și mai trăiesc, numai dorința prințesei a fost. Doar ea, cu puterile-i vrăjite, m-a însuflețit! Și dacă mă iubește, care-i vina mea? - Ești vinovat că inima i-ai dăruit și iubirea i-ai furat! Acea iubire destinată numai mie. - O, Majestate! De când în lumea asta este vinovat cel ce iubește și
MĂRŢIŞOR-12 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1499 din 07 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/367953_a_369282]
-
și despre cărțile pe care le citise, a reușit cu timpul să-i trezească și ei pasiunea latentă pentru studiu. Dându-și seama de curiozitatea și inteligența ei, Mitică a început să-i vorbească despre România, iar Nicole îl asculta vrăjită și-l ruga să-i traducă tot timpul câte ceva din limba română. În tot acest timp, Mitică era curios dacă soția sa va reuși sau nu să învețe să vorbească românește. Nimeni nu i-a dat speranțe, ba mai mult
CÂND DRAGOSTEA LA PRIMA VEDERE DUREAZĂ O VIAŢĂ DE OM de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 201 din 20 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366820_a_368149]
-
cu petlolul lol. Huooo, la oase, băi, nespălatilol! - Înălțimea Voastră, distinșii mei confrați! Se ridicase în picioare însuși Jan van Helsing cel care se preocupa de imaginea cinului, propunând producătorilor de filme pentru handicapați tot felul de năzbâtii, gen pumnale vrăjite, gloanțe cu agheasmă, incantații în limbi inexistente, pisici, funii de usturoi, sau cruci făcute cu două bețe, pentru a ține vampirii la respect. Plus niște cărțoiae cu aspect străvechi, făcute de niște tipi pricepuți, la copy-shop. Propaganda aceasta ieftină, prinsese
ULTIMUL BAL AL VAMPIRILOR de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 204 din 23 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366840_a_368169]
-
lor le pare totul spelb pe lume/ Când timpul semn le face, pișicher,/Să cugete la cifre și volume./ [...] Când altele-asfințesc frumos ca floarea,/ele-și desfid amurgul pasămite,/ Mereu, deși le doare, cu ardoarea/ Unor ființi ce se socot vrăjite.” Sirenele ca și celelalte creaturi acvatice reale sau imaginare nu vor fi totuși izgonite definitiv din sensibilitatea și imaginația omului modern care simte în continuare nevoia de poveste și senzațional și care rămâne receptiv la tot ceea ce a fost fermecător
ASPECTE ALE MITULUI SIRENEI ÎN LITERATUA ROMÂNĂ ŞI UNIVERSALĂ de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 2024 din 16 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367511_a_368840]
-
Acasa > Poezie > Amprente > SĂ FIU UN CUIB Autor: Rodica Constantinescu Publicat în: Ediția nr. 2175 din 14 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Privesc vrăjită cum mii de fulgi sfioși Dansează menuet pe necuprisul zării, Pe drum se-aud copiii fugind gălăgioși, Doar ei alungă ceața și griul așezării. Deodată sunt atinsă de gândul cel hoinar Adus în faptul serii de îngerul-poștaș, Pe-al meu
SĂ FIU UN CUIB de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2175 din 14 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/367007_a_368336]
-
scăpare Din frăgezimea ta eu foamea mi-o astâmpăr Cum fericirea nu pot ca să mi-o cumpăr Îți cad iubito astăzi la picioare Și-ți cer numai un dram din toate ale tale De care ochiul meu se lasă azi vrăjit Un ceas doar să te am, să știu că ne-am iubit Și-apoi nu-mi pasă că moartea-mi iese-n cale. Un ceas doar să mă bucur de desfrânat amor Și viața mea întreaga am să-ți rămân
INCANTAŢII de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 212 din 31 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/366970_a_368299]
-
mai ascuțită decît a contemporanilor lor, iar imaginația lor o lua înaintea a ceea ce știința avea să descopere și să stabilească mai tîrziu. În epoca modernă, astfel de opere literare, de o mare imaginație, au fost, după părerea conferențiarului, „Muntele vrăjit” de Thomas Mann și În căutarea timpului pierdut de Marcel Proust. Remediul pentru decăderea actuală a literaturii este ca oamenii de litere să asimileze imaginația științei și a tehnologiei contemporane. De altfel, în trecut, mulți dintre marii poeți și scriitori
INSEMNĂRI DE LA TÂRGUL INTERNAŢIONAL DE CARTE DE LA IERUSALIM de MIREL HORODI în ediţia nr. 88 din 29 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367037_a_368366]
-
animalelor” ne prindea câteodată închiși ca-ntr-un obor, strecurați cu îndemânare în „zbuciumul pădurilor de aramă” însă tonul domol al verbului ei măiestru ne dădea puteri și ne ferea de răutățile acestor tărâmuri aparent ostile. „Umaniza” totul cu gestul vrăjit al mâinilor ei lungi și albe, natur, care nu cunoșteau culoarea ojei ci doar albul sidefiu al curăției zilnice, al prospețimii atingerii. Îmblânzirea și oblojirea erau verbele preferate cu care conjuga clipă de clipă totul din jur, adăgând faptei spor
CORNELIA ŞANDRU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 165 din 14 iunie 2011 [Corola-blog/BlogPost/367140_a_368469]
-
vine, încerca să-l guste și ea, însă simțea deja licoarea băută învăluindu-i parcă mintea și creierul într-o căldură plăcută, moleșitoare și făcând-o să simtă că a început să se topească, să devină lichidă precum licoarea aceea vrăjită, simțea că începuse deja să-i curgă de-a lungul picioarelor topindu-le și transformându-le în masă lichidă, ea însăși se lichefia, tot corpul ei și mintea începuse deja să se dezintegrege devenind lichid fierbinte, ce se scurgea printre
PETRECERE NEFASTĂ-I de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2004 din 26 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368506_a_369835]
-
absolute, anume ca să-i ia lui mințile. Fața ei era în formă de inimă, cu oase delicate, gâtul și umerii albi ca fildeșul erau puși în valoare de mătasea fină a rochiei mulate cu un decolteu adânc, ce releva privirilor vrăjite, neliniștea sânilor tari, lăsați să danseze liberi sub mătasea fină. Curbele grațioase ale frumoasei balerine, erau învăluite cu voluptate în vârtejul ritmului amețitor al muzicii, de părul lung cu sclipiri de flacără, iar culoarea roșcată a buclelor era amplificată de
PETRECERE NEFASTĂ (9) de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2043 din 04 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/368513_a_369842]
-
ai semnificațiilor din proza d-nei Mirela-Ioana Borchin, gândurile au venit ca o avalanșă, din care, cu mare greutate, am reușit să fac o selecție, oprindu-mă, întâmplător sau nu, laToccata and Fugue (J.S.Bach); fata morgana; Mitul lui Narcis, Muntele vrăjit (Thomas Mann). Desigur, nu trebuie să uit de Paradisul pierdut... Nota specifică este dată de substanța scrierilor, de posibilitățile inepuizabile ale prozatoarei în exploatarea registrului simbolic, ideile, frazele fiind tăiate brusc (de multe ori), creând o altă realitate, abia perceptibilă
MIRELA-IOANA BORCHIN, BIOBIBLIOGRAFIE de EUGEN DORCESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368602_a_369931]
-
prinse de cozile furcilor cu sfoară, se transformau în fire lungi, nesfârșie, pe fusuri ce se roteau ca niște titirezi între degetele torcătoarelor. Credeam că erau fermecate. Privirea îmi era atrasă de ele ca și când roțile lor ar fi fost magneți vrăjiți, cu puteri magice. Doar poveștile cu strigoi, feți-frumoși și zmei, spuse de torcătoare, aduceau eliberarea. De parcă ar fi știut pe unde-mi hălăduia gândul, o aud pe Maria, ceva mai în vârstă ca mine, spunându-ne: - Mai demult, la țară
LIGA SCRIITORILOR MARAMUREŞ INTRĂ ÎNTR-O BINEMERITATĂ VACANŢĂ. ARTICOL DE GELU DRAGOŞ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363704_a_365033]
-
Acasă > Poeme > Conștiința > ALĂTURI DE EMINESCU Autor: Floarea Cărbune Publicat în: Ediția nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 Toate Articolele Autorului Pulbere vrăjita, de aur, Se scutură din teiul în floare, Păsări albastre zboară spre nori, Din Cer, Luceafărul coboară, Și-odată cu El, Binecuvântarea se-așează Pe tâmpla acestui popor. Și ninge... Troiene de flori Se-aștern pe pământ, Șoapte se-aud Și
ALĂTURI DE EMINESCU de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363755_a_365084]
-
frunte de coroniță, mijloc de brațe, „Cotnari” e mir de frăguță, Irina e dragă, „Cotnari” e irezistibil, Irina și „Cotnari” sunt ușa și scara gândului asaltat spre trăirea măcar a câte unei fărâme de viață dulce, măcar câteodată, cu gând vrăjit și buze înmiresmate! Vinul „Cotnari”, la Irina e acasă la el, ca în cramele lui Ștefan, e lângă pahar și lângă pofta nestăpânită, tot timpul, dar Irina sosește rar, ca roua pe frunze în zori, lăcuindu-le. E patroana restaurantului
LA IRINA, „COTNARIUL” E PRIETEN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1993 din 15 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364754_a_366083]
-
apă, fără soare ... / Se usucă si-apoi moare”. O, cât de înălțător se aude corul îngerilor ce-l înconjoară pe neegalabilul interpret al naiului, iar în jurul lui se vede aoreola destinului care a căpătat nuanțe aurii și strălucește cu intensitate. Vrăjitul nai acompaniază corul. Note seducătoare spun cu nostalgie despre lupta pe care o duc cei înstrăinați de țară ca să arunce lanțurile singurătății: „Românul care-și iubește/ Plaiul, portul și limba,/ Dor și numai dor!.../ Fericit e că trăiește,/ Alături de măicuța
GHEORGHE ZAMFIR PREAMĂRIND PE EMINESCU de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1319 din 11 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/349438_a_350767]
-
La lumină felinarului printr-un ochi aburit La fereastra unui castel părăsit Vede spiridușii, din tolba fermecata Împrăștie praf magic de zăpadă Din troiene ies în ritm de vals cosânzene Pe fiecare fulg plutește un înger Dimineață găsește arcușul viorii vrăjit Trece cântând în urmă-i stelele de gheață se aprind Păpădia zorilor se transformă în fulgi albi de lapte Pe ce cărări departe departe l-o fi purtat Un nor azi-noapte? privind peste umăr Își vede frații dormind într-un
ALTĂ POVESTE DE IARNĂ de GABRIELA ANA BALAN în ediţia nr. 1806 din 11 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/349579_a_350908]
-
apă, fără soare.../ Se usucă si-apoi moare”. O, cât de înălțător se aude corul îngerilor ce-l înconjoară pe neegalabilul interpret al naiului, iar în jurul lui se vede aoreola destinului care a căpătat nuanțe aurii și strălucește cu intensitate. Vrăjitul nai acompaniază corul. Note seducătoare spun cu nostalgie despre lupta pe care o duc cei înstrăinați de țară ca să arunce lanțurile singurătății: „Românul care-și iubește/ Plaiul, portul și limba,/ Dor și numai dor!.../ Fericit e că trăiește,/ Alături de măicuța
„DOINA DE JALE” DE GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1305 din 28 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349514_a_350843]
-
Acasa > Stihuri > Mozaic > SUSPINUL IERBII Autor: Georgeta Resteman Publicat în: Ediția nr. 90 din 31 martie 2011 Toate Articolele Autorului Sub cerul meu brăzdat de curcubeie Vrăjită sunt și-ascult suspinul ierbii Speranțele-mi renasc, căci sunt femeie... Spre râu privesc unde se-adapă cerbii Și port în mine-a fericirii cheie. În râul tainelor îmi scald privirea Spălând tristeți în albăstrimea-i lină Din toporași firavi
SUSPINUL IERBII de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 90 din 31 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349583_a_350912]
-
apă, fără soare.../ Se usucă si-apoi moare”. O, cât de înălțător se aude corul îngerilor ce-l înconjoară pe neegalabilul interpret al naiului, iar în jurul lui se vede aoreola destinului care a căpătat nuanțe aurii și strălucește cu intensitate. Vrăjitul nai acompaniază corul. Note seducătoare spun cu nostalgie despre lupta pe care o duc cei înstrăinați de țară ca să arunce lanțurile singurătății: „Românul care-și iubește/ Plaiul, portul și limba,/ Dor și numai dor!.../ Fericit e că trăiește,/ Alături de măicuța
GHEORGHE ZAMFIR de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1308 din 31 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349563_a_350892]
-
proza, stih rânduit pe verticală și stih evadat (nărăvaș!) pe orizontală. Talent fulgurant și Furtună de Vise. Realism și Crivat Reactiv, față de o lume excesiv de proteica și împotriva tendințelor acestei lumi de a se „varsă” plămada alchimica (precum un Ucenic Vrăjito, răpit și sortit pierzaniei, de vârtejul propriilor pătimi - depășit uluitor fiind de Stihii Malefice!), pește marginile trasate de divinitate - spre jalnică și prepuielnica autosuprimare... O literatura valaha care, dacă va fi cunoscută (și Duhul limbii germane-surori ne poate mult ajutora
O ANTOLOGIE CÂT O BINECUVÂNTARE DE NEAM de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 938 din 26 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/349642_a_350971]
-
atelier mecanic. Cu crengile mari și trunchiurile groase rotindu-se, ofereau un spectacol inedit. Apoi fetița și-a adus aminte de cuvintele zeității, cum că trebuie să se întoarcă în casă, și, promițându-și să revină în acel ținut fermecat, vrăjit, cât mai repede cu putință, a parcurs drumul în sens invers. După ce a ajuns înapoi în pivniță, a acoperit trapa cu damigenele și s-a întors în camera sa. * În locuința care pentru ea nu avea nici nume, nici adresă
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
suprafața unui lac înghețat, pe care dansau flăcări reci, imateriale, ca ale unor fantome, și un râu ce conținea un lichid fluorescent, a cărui proveniență nu ar fi putut s-o identifice nicicum. A mers de-a lungul acestuia, ca vrăjită, a trecut din nou pe lângă arteziana ce facilita călătoria în timp (cel puțin prin intermediul imaginilor), pentru ca în cele din urmă să ajungă într-o grotă la intrarea căreia stătea de pază un centaur... însă nu viu, ci sculptat, în întregime
MICUŢA AIKO ŞI PĂDUREA MAGICĂ de MIHAI IUNIAN GÎNDU în ediţia nr. 1652 din 10 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350202_a_351531]
-
în clasa a XII-a și m-am dus în seara de Ajun, cu Săndel, la cimitir la Radu, cu lumânări, ne-a dat mama pițărăi și prăjituri să dăm de pomană. Îl vedeam parcă pe Radu întinzându-mi „Muntele vrăjit“ de Thomas Mann la ziua mea, luându-mă în brațe și sărutându-mă, invitându-mă la dans, în holul Casei de Cultură și voiam să strig „Nu! Nu!“, să împiedic acel accident, de parcă Radu ar fi dispărut atunci, acolo, în fața
BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN ! de DACINA DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350281_a_351610]
-
florilor de primăvară. Trăia fără nici o grijă, liniștită și fericită în palatele ei din împărăția nevăzuta de ochiul omenesc, a munților de cleștar și argint din înaltul cerului, de desupra norilor. Tihna însă i-a fost spulberata când a fost vrăjita cu mărul iubirii dat de o vrăjitoare pizmașa. Îmbiata cu vicleșug de vrăjitoare, ea a gustat din mărul iubirii și al discordiei și a pierdut toată liniștea, pacea sufletească de până atunci și s-a îndrăgostit de Mărțișor. Acesta era
VARVARA MAGDALENA MĂNEANU, MĂRŢIŞOR ŞI GHIOCELUL. LEGENDĂ de VARVARA MAGDALENA MĂNEANU în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350379_a_351708]
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > SIMPLITATE Autor: Lia Zidaru Publicat în: Ediția nr. 866 din 15 mai 2013 Toate Articolele Autorului Nu ne încredem în minuni dar minunea suntem noi! * secunda de nemurire ne ajunge în căușul simțului. * vrăjiți, luna ne luminează pașii pe cărarea spre NOI * ritmul inimilor noastre doar în lumină se mai poate măsura ... Referință Bibliografică: Simplitate / Lia Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 866, Anul III, 15 mai 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013
SIMPLITATE de LIA ZIDARU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350403_a_351732]