669 matches
-
sfârșit de lumină în fața oglinzii, spală locul unde s-au oglindit slovele și strânge apa scursă. Fierbe în cea apă vârfurile astea de cânepă, bea fiertura de cu seară și ai să ai un somn dulce ca de prunc. Taraba vraciului îmbălsămase aerul cu miros de luncă năpădită de buruieni după ploaie și vorbele lui cântate te vrăjeau. Călugărul îl privi pe Bătrân. Plecară împreună fără să-și vorbească. Capitolul VI TRAVERSARĂ UN LAN DE GRÂU, speriindu-se de potârnichile care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
strângeau recolta de păsărele epuizate, cu picioarele înțepenite și aripile vlăguite de fâlfâit zadarnic. Îi povesti despre vulpi ce-și lăsau piciorul însângerat în capcană, ca o ofrandă adusă libertății. Despre biberi, vânați în Siberia pentru testiculele lor din care vracii extrăgeau "castoreum" un remediu împotriva holerei și a epilepsiei. Castorii hăituiți își smulgeau cu dinții testiculele așa cum elefanții își frângeau de stânci colții de fildeș lăsându-le pradă vânătorilor. O făceau din instinct de autoconservare sau, mai degrabă, pentru a
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
de aceea privirile lor se întâlneau mereu; se vedeau unul pe altul, fiind amândoi invizibili pentru ceilalți. Era un călugăr mărunt, în sutană neagră și acum se oprise la taraba unui vânzător de buruieni de leac. Pe un țol alb, vraciul întinsese în ordine grămăjoare de ierburi, rădăcini contorsionate, buruieni uscate sau abia culese, flacoane, sticluțe și gavanoase închise la gât cu bășică de porc, pline cu alifii, pomezi și licori. Povestea cu răbdare și meșteșug despre rostul fiecărui leac. Părinte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
ordine grămăjoare de ierburi, rădăcini contorsionate, buruieni uscate sau abia culese, flacoane, sticluțe și gavanoase închise la gât cu bășică de porc, pline cu alifii, pomezi și licori. Povestea cu răbdare și meșteșug despre rostul fiecărui leac. Părinte Pimen coborî vraciul vorba ține bucata asta de hârtie însemnată cu slove, pune-o la un sfârșit de lumină în fața oglinzii, spală locul unde s-au oglindit slovele și strânge apa scursă. Fierbe în cea apă vârfurile astea de cânepă, bea fiertura de
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
sfârșit de lumină în fața oglinzii, spală locul unde s-au oglindit slovele și strânge apa scursă. Fierbe în cea apă vârfurile astea de cânepă, bea fiertura de cu seară și ai să ai un somn dulce ca de prunc. Taraba vraciului îmbălsămase aerul cu miros de luncă năpădită de buruieni după ploaie și vorbele lui cântate te vrăjeau. Călugărul îl privi pe Bătrân. Plecară împreună fără să-și vorbească. Capitolul VI TRAVERSARĂ UN LAN DE GRÂU, speriindu-se de potârnichile care
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
scoarței pământului mă cam pune pe gânduri. Să fie adevărat oare faptul, la anul două mii va fi sfârșitul...?” Șeful Șantierului mai sorbi căteva Înghițituri de ceai, zâmbind. „Din cele mai vechi timpuri oamenii au fost Înfricoșați de mișcarea scoarței terestre, vracii tălmăcind la timpul respectiv fiecare după priceperea sa În favoarea claselor asupritoare, tunând și fulgerând: sunteți niște păcătoși, iar pentru acest delict, Cel ce deține suprema putere vă pedepsește, omorându-vă! Pentru a fi iertați, urmau să cadă În genunchi să
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
paicii. A șovăit, a căzut în brânci, s-a zvârcolit, și în puține clipe a rămas pe spate, cu ochii morți boldiți spre cer. — Duceți harmasarul în grajd, a poruncit Mustafa șahzadè paicilor săi. Dați cuvânt la odăi să vie vracii să ridice pe acest biet om. Ce-o fi avut? După aceste cuvinte a învălit panerașul în pânza de matasă în care fusese adus și a privit în tăcere spre doi din slujitorii săi de taină, care îl așteptau la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
care fusese adus și a privit în tăcere spre doi din slujitorii săi de taină, care îl așteptau la treptele cerdacului. Ei au plecat frunțile. Cel mai în vârstă a murmurat: —E un dar femeiesc. Bărbații întrebuințează hangerul. Să dea vracii știre că robul a murit de inimă, a hotărât, întunecat, Mustafa șahzadè. Vtc "V" Când s-a vestit în serai de întâmplarea de la Amasia, Roxelana doamna s-a uimit nespus, frământându-și mânuțele cu degete subțiri. Apoi a poftit numaidecât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
am trimes eu. Și s-ar fi putut ca naramza s-o guste șahzadè. — Crezi c-a fost înveninată? — Se poate, mărite stăpâne. Ce nu se poate în această puternică împărăție? S-ar putea să nu fi fost otrăvită naramza. Vracii de la Amasia arată că robul avea inima slabă și a căzut de trudă. — Dacă vracii au spus așa, atunci nu-ți înțeleg frământarea, floare de rai. —Mă frământ, mărite stăpâne, ca și cum aș fi vinovată eu. Dacă a fost cumva fructul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
c-a fost înveninată? — Se poate, mărite stăpâne. Ce nu se poate în această puternică împărăție? S-ar putea să nu fi fost otrăvită naramza. Vracii de la Amasia arată că robul avea inima slabă și a căzut de trudă. — Dacă vracii au spus așa, atunci nu-ți înțeleg frământarea, floare de rai. —Mă frământ, mărite stăpâne, ca și cum aș fi vinovată eu. Dacă a fost cumva fructul înveninat? —N-a fost înveninat. —Ba s-ar putea să fi fost, stăpâne. Cine a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
de îndoieli și frică. Sultanul a încercat s-o liniștească; ea i-a zâmbit cu mâhnire și s-a lipit de el ca o iederă. — Am avut un vis urât, mărite doamne. Visul s-a împlinit într-adevăr. Cei doi vraci, care aduseseră de la Amasia știre la împărăție, au plecat din Stambul cu o epistolă binecuvântată de la tatăl cătră fiul său. În ziua ce a urmat s-a pecetluit la Divan-Yolù plecarea lui Mehmet și vistiernicul Porții a adus în burdufuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
pricina. Mai erau în piața aceea numeroși scamatori, care cântau cântece naive și vindeau oamenilor ce le dădeau crezare bucățele de hârtie care conțineau, pretindeau ei, niscaiva formule magice în stare să tămăduiască tot soiul de beteșuguri. Mai erau și vracii ambulanți care vindeau leacuri miraculoase și care se fereau să treacă de două ori prin același oraș. Erau de asemenea dresori de maimuțe care se distrau speriind femeile însărcinate, sau îmblânzitori de șerpi care-și înfășurau dihăniile în jurul gâtului. Harun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
-ul e o junglă. Pe sub coloanele bătrânei păduri tropicale făcută din macadam topit, mocirlosul Ninth Avenue, asemenea unui jalnic Limpopo 1, cară în cârcă lui o flotă amenințătoare de crocodili și dragoni, rechini-tigru, mașini zgomotoase, paparude asudate. Pe la, colțuri stau vraci și vânători de capete, vrăjitori ce-și bombănesc descântecele - băștinași, băștinașii cei isteți ai junglei. Iar noaptea, învăluite în căldura tropicală și sub căptușeala norului care păstrează zăpușeala, se aud cârâitul strident de papagal și țipătul de maimuță, apoi focuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și greoaie apărută lângă Vultur-în-Zbor care părea o stridie tăcută, încordată și reținută. — Scuzele mele pentru deranj, a rostit îndurerat Șamanul. Cred c-avem de discutat o problemă destul de delicată. îVultur-în-Zbor îi remarcă gura - saliva pe la colțuri.) — Hm, a continuat Vraciul, tocmai mă întrebam dacă ai cumva vreo idee pe unde... este... ea? Ca mai toți cei din Axona, nici el nu era dornic să-i recunoască Prepelicarului dreptul de a purta nume de bărbat. De asemenea, ca mai toți cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
simt nimic! Cei de seama lui se bucurau, care mai de care, de strălucirea tam-tam-urilor, numai el era neadmis în această roată a victoriei. Nu era nimeni supărat ca el. Tatăl se duse la șeful de trib care era și vraci. Îl găsi așteptând în ușă. - Am venit cu fiul meu. Se căznește de câțiva ani să cunoască și el strălucirea tam-tam-urilor și niciodată n-a reușit. Ce-i de făcut? Vraciul, care avea știința comunicării cu plantele, se duse la
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
se duse la șeful de trib care era și vraci. Îl găsi așteptând în ușă. - Am venit cu fiul meu. Se căznește de câțiva ani să cunoască și el strălucirea tam-tam-urilor și niciodată n-a reușit. Ce-i de făcut? Vraciul, care avea știința comunicării cu plantele, se duse la Copacul Gros care deseori îl sfătuia. - De ce Norai nu poate fi ca noi? - Pentru că cea de-a cincea roată a veșniciei nu-i este destul de deschisă. Pentru aceasta trebuie să-și
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
Pentru că cea de-a cincea roată a veșniciei nu-i este destul de deschisă. Pentru aceasta trebuie să-și pună în jurul gâtului o bucată de cer, să se înfășoare cu ea, să și-o schimbe în fiecare dimineață și să aștepte. Vraciul îi povesti tatălui și tatăl, băiatului. Tânărul rupse cu gândul un șal dintr-o bucată de cer și făcu cum i se spuse, vreme de cinci luni și a șasea se duse cu tatăl său. Când luă bețele tobei în
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
sorocul de însurătoare, tatăl îl duse din nou la șeful tribului: - Gata, are vârsta cuvenită, pentru căsătorie! - Fata, pe care o va lua de soție, este încă neformată, e prea mică. Va trebui să aștepte încă doi ani, îi zise vraciul, după ce ceru părerea și Copacului Gros. Era un obicei acolo! Sfătuitorul tribului era Copacul Gros cu ramuri dese și stufoase. Știa soarta tuturora. Zicea: - Partea cea ascunsă omului, noi, plantele, o simțim și o vedem cu privirea lăuntrică. Copacul avea
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
cu soarele și totul le mergea bine. Într-o zi avură un copil, trecu o vreme și mai avură doi. Unul, însă, mic fiind, se îmbolnăvi. Făcu febră mare și zăcea fără a mai cunoaște pe nimeni. Îl duseră la vraci. Acesta învățase multe de la Copacul Gros și de la alte buruiene ce-i ieșiră în drum. Îl privi atent, undeva deasupra capului: - A trecut, din joacă, prin Valea ascunsă. A călcat întrun blestem pus cândva, de o gură fără măsură. Blestemul
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
prin Valea ascunsă. A călcat întrun blestem pus cândva, de o gură fără măsură. Blestemul s-a rostogolit, stă greu și are ochi răi țintiți asupra lui. Văd că i-a făcut o pată ca să-i închidă drumul vieții. Și vraciul o porni după cum îl duceau picioarele. Picioarele mergeau înainte, iar el, după ele. La un timp se opri. În față îi apăru o pajiște cu plante tămăduitoare. Culese un braț și plecă spre casă. Noaptea, pe lună plină, făcu într-
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
cu clipă de clipă, ceas de ceas de dimineață până seara, de seara până dimineața! Așa cum întorc aceste tămăduieli tot așa să se întoarcă de la el duhul bolii care l-a prins! Să rămână Curat, Luminat Și de la Soare Înviat. Vraciul prindea, în lumina vorbelor, amestecul, repetând și iar repetând descântecul. Strecură conținutul și i-l dădu lui Naim. După primele înghițituri, copilul se înzdrăveni. Se făcu sănătos, crescu, se împlini în bucuria tam-tam-urilor și viața îi deveni sărbătoare. Copacul cel
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
primele înghițituri, copilul se înzdrăveni. Se făcu sănătos, crescu, se împlini în bucuria tam-tam-urilor și viața îi deveni sărbătoare. Copacul cel Gros se bucura. Bolile în ținutul acela erau foarte rare, iar când se iveau nu era una pe care vraciul să n-o alunge. Era pace pretutindeni. Toți se bucurau de binefacerile din jur. Când Naim ajunse la vârsta de 120 de ani, se culcă întro seară, mai devreme, și dimineața nu se mai trezi. Sufletul său plecă râzând în
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
departe cam mult timp, încât nu și-au mai putut culegere recoltele, iar soțiile lor și-au găsit alți bărbați. Oamenii au început să spună: nu așa era viața noastră. Albii i-au prevenit în privința vrăjitoriei, care părea ceva normal; vracii Fotse și aducătorii de plaoie fac la fel. Nimănui nu-i plac vrăjitorii, dar fac parte din viață. Fiecare are vecini invidioși, ceea ce înseamnă că este mai bine să trăiască la oarecare distanță. După cum se știe, vrăjile zboară dar se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
trestii nufărul scânteie, Zvârlind zăpezi pe negre heleșteie, și‐n cupa‐ i ce se leagănă alene, Potir de frumuseți marmoreene Ascunde‐ un vis pe veci neîmplinit, Tot astfel, tu, din umbră te desfaci. O! chip slăvit de nimfe și de vraci, Înseninându‐ mi gândul meu fugar, Cu scânteieri de aștri ce dispar și legănându‐ ți visu‐n infinit. Adesea, printr‐a cerului palori, Cat umbra ta, ce lunecă sub nori, Un ram întins pe‐ a lacului oglindă Îmi pare‐ un braț
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
schemă, tract, Prea departe de vecine Într‐ un calm și pur abstract? Umbră ești ce se regretă A esențelor din haos Sau mlădie și concretă Ca un vals cântat de Strauss? Te‐ au zărit oglinzi de ape și în ele vraciul spân. El ți‐ a pus un semn pe pleoape și nebun, un benghiu pe sân. Pari zidită din greșeală, Că genunchii prea cuminți Cu îndemnuri și sfială Îi tot tulburi și alinți. Soarele, pe umeri clari, Când s‐ apleacă și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]