594 matches
-
am putut să nu mă gândesc atunci la adagiile, rămase clasice pentru veșnicie, ale lui Caesar e quoque mi fili ...? sau ale lui Giordano Bruno o, sancta simplicitas! (aflat pe rug ca eretic, când bătrâna a aruncat și ea un vreasc pentru ca focul să ardă mai bine). Dacă delegației din Bulgaria, care a urmat după noi, i s-a comunicat pe loc că Bulgaria va fi primită în Consiliul Europei, România a așteptat încă 3 ani (până în 1993). Colegii mei acreditați
[Corola-publishinghouse/Administrative/1540_a_2838]
-
frig era. Și cum s-a oprit trenul și s-a auzit frâna de metal, el și Pițu au sărit imediat la datorie. Au tras tare de ușa marfaru- lui și au zbughit-o în pădurea din apropiere să culeagă vreascuri și alte uscături pentru soba improvizată din vagon, al cărei burlan îl amenajase Virginia să iasă afară, făcând o gaură cu mâinile goale prin tabla ruginită. Era toată zgâriată pe mâini, răni adânci, care dureau ca naiba, umplute de mizerie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Science/864_a_1839]
-
iar marea radiază o lumină stranie, de culoarea cafelei. Spre seară, obișnuita cavalcadă a norilor. Stânci [i promontorii gigantice, clădite din norii aurii, maiestuoși, cu contururi uriașe tivite cu spumă de aur curat. Am încercat să aprind un foc de vreascuri în cămăruța roșie, dar coșul s-a apucat iar să fumege. Am dereticat și am făcut curățenie în casă. Ce satisfacție extraordinară îți procură curățirea diverselor obiecte! (Să fie o satisfacție legată de simțul proprietății? Presupun că da.) Am măturat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în sufletul celuilalt ceea ce simțeau în clipa aceea, dar le era greu s-o spuie. Pe toți îi mistuia același gând... Căpitanul. Ion Cârțu, prietenul din copilărie, omul cel mai devotat.. ca să-și facă de treabă, zgândărea șperla cu un vreasc, spulberând scântei. Regreta cu toată ființa lui, că nu l-a însoțit. „Poate n-o pățit nimic..!”, își tot spunea, să-și îndepărteze gândurile rele. „..s-o dus, doar, la o „întâlnire”, nimic altceva !”. De fapt, toți aveau încredere în
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
parcă ar fi alungat un gând urât și, trase mai adânc din țigară. Prin minte le treceau fel de fel de gânduri... cele mai multe erau rele. Alistar, noul venit în grupul lor, avea o privire ciudată și, părea puțin agitat. Un vreasc cu dop de rășină, trosni ca o pușcă, împroșcând scântei din spuză. Apoi, un fâșâit de animal de pradă, se strecură printr-un desiș din apropierea lor. Toți traseră cu urechea... ca vietățile pădurii, la pândă..toți erau oameni de munte
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
păsării”, venea cu vești rele. De jur împrejur, întunericul era negru, tainic și plin de amenințări.. Ei scormoneau cu ochii adâncimea codrului, pe versantul estic al Danciului, prin minte trecându le fel de fel de gânduri. La fiecare trosnet de vreasc călcat, toți tresăreau ca scuturați de un fior. O mitralieră toca întruna, nimicitor, ținându-i pe loc și, tăindu-le retragerea spre nord. Valea Cheilor ăuia de trăsnete de arme automate și rafale de mitraliere. Baltă, liniștit... părea că nici
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
vorbească puțin (uneori chiar deloc) despre unele dintre cărțile sale. De altfel, poeta însăși își recunoaște „vina”: „De multe ori, când totul sună bine/când jocu-i câștigat, mă-ntorc și fug;/ văzându-mă-n oglinzi, mă tem de mine,/ ca vreascul care-a nimerit în rug” (Viață). Dacă s-a spus că în volumul de debut I. cultiva o „poezie de pământ și foc” (Zoe Dumitrescu-Bușulenga), în schimb, în cele care au urmat comentatorii, remarcând o personalitate „funciar expresionistă” (Mihail Iordache
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287623_a_288952]
-
în prezent, fiecare student, pe lângă bagajul propriu, mai purta și o parte din bagajul colectiv: corturi, pături, alimente (pesmeți, biscuiți, macaroane, orez, făină, brânză, sare, ceai, cafea, ceaune, cratițe, farfurii, linguri etc.). La punctele de oprire pe traseu, băieții adunau vreascuri și făceau focul ... iar fetele se luptau cu meniul ... Seara, dacă în localitatea unde ajungeam nu găseam un local de internat, cămin cultural sau săli de clasă în care să întidem pături, băieții ridicau corturile ... în timp ce fetele erau ocupate cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
inițiind astfel o știință, mai precis o artă după cum arată particula finală a ce-am să pronunț acum - pirotehnia. Dar, curând și pentru a ucide... A săpat, dând de petrol. Ah! Ce bucurie, că nu mai trebuie să umble după vreascuri; mai ales că nu prea mai are pe unde. Dar, arzând gunoaiele epocilor apuse ale Terrei - căci asta e și petrolul, și cărbunele -, a trezit Naturii nostalgia trecutului, acela În care noi nu existam Încă, iar asta se cheamă efectul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
să-l odihnească acolo unde este, căci eu îi voi pomeni cu dragoste și cu respect numele cât timp îmi va bate inima în piept. Ce om! În a doua iarnă a șederii noastre în Bărăgan, din cauza ciorilor care aduseseră vreascuri în horn și își făcuseră cuib, a ploilor și a zăpezilor care mulaseră chirpicii, rândul de sus se dărâmase aproape tot în interiorul hornului și era cât pe ce să luăm foc, dacă n-ar fi venit repede să ne ajute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
de rece, cu spulberări tăioase de zăpadă înghețată și ascuțită, încât altcineva, mai puțin hotărât, ar fi abandonat, ori nici nu s-ar fi gândit să urce pe coama casei în vâltoarea crivățului dezlănțuit. Casa se umpluse de fum, iar vreascurile cărate de ciori și căzute de-a lungul hornului luaseră foc. Prin partea superioară a hornului ieșeau o mulțime de scântei înveșmântate în fumul iute și sufocant. Ninsoarea se întețise și viscolul executa acum, într-un iureș de cavalerie mongolă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dezastru iminent. Era o nouă versiune a lui Haciaturian, de dimensiuni urieșești, neobosită și impresionantă. Cu capul descoperit în vijelia vântului, așa cum se repezise de acasă, cu pieptul rezemat de horn și mâna dreaptă introdusă până la umăr, scotea cu anevoie vreascurile bine înțepenite, călcate și presate de ciori, peste care se depuseseră bucăți de chirpici dislocate de ghearele puternice ale înaripatelor negre. Amestecul acesta de pământ frământat și întărit printre resturile de lemne uscate se disloca greu. Și-a schimbat poziția
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dislocate de ghearele puternice ale înaripatelor negre. Amestecul acesta de pământ frământat și întărit printre resturile de lemne uscate se disloca greu. Și-a schimbat poziția, introducând brațul stâng în horn, cât mai adânc, pentru a scoate cât mai multe vreascuri. Acum reușise să creeze o breșă în stratul îmbibat cu țărână cleioasă și lipicioasă. În aceeași secundă și-a retras, zvâcnind, mâna din horn, căci un jet puternic de flăcări îi pârlise urechea și părul. Așa cum era acolo, sus, luptându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
în fața lui și-mi spune "Dă-i mîna!", iar eu întind mîna către omul acela mai bătrîn ca vremea, care nu zice nimic, dar mi-o ia și mi-o strînge tare, în mîna lui uscată și arămie ca un vreasc de copac ars de vremi, dar rămas în picioare... A FOST O POEZIE Cam într-o oră, cred că ajungem la apă. Îmi calculasem în gînd distanța. Apa se afla acolo, la capătul orizontului și strălucea, leneșă și azurie, la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
bine de rău, rezolvată. Cele mai multe garduri dispăruseră [21] de mult - roase de caii Rușilor și arse de stăpânii cailor -; dar soldații unităților militare românești din Iași, plecați cu căruțele pe bariere pentru diferite corvezi, veneau cu câte o legătură de vreascuri, mai groase sau mai subțiri, aproape întotdeauna verzi, adunate din pădurile vecine. La bariera „Păcurarilor”, pe unde se întorceau spre seară, de cum începea să se lase amurgul așteptam și eu sosirea lor: cu câțiva lei (pe atunci acest frumos animal
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
amurgul așteptam și eu sosirea lor: cu câțiva lei (pe atunci acest frumos animal nu se jigărise încă atâta...) sau cu câteva țigări, târgul se făcea destul de repede și veneam acasă voios cu „căruța” cu lemne, adică cu cele câteva vreascuri și buturugi. De altfel, în ceea ce mă privea pe mine, nici nu doream să fie prea groase, căci după ce soldatul le azvârlea din căruță în fața porții și pleca plesnind mulțumit din bici și trăgând cu sete din țigară, eu trebuia
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
După cinci minute, Alberto mi-a spus că Înghețase bocnă; i-am răspuns că bietul meu corp era Încă și mai rece. Dar fiindcă nu făceam Întrecere cine Îngheață mai tare, am decis să atacăm problema și să căutăm niște vreascuri cu care să Încropim un foc și să ne găsim o preocupare pentru mîini. Rezultatul a fost, cum era și previzibil, jalnic. Am reușit să strîngem Între noi o mînă de bețe, cu care am făcut un foc timid, care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mînă de bețe, cu care am făcut un foc timid, care nu era În stare să Încălzească nimic. Ne rodea foamea, iar frigul și mai și, În așa hal Încît nu mai puteam să stăm Întinși să urmărim cele patru vreascuri din care era format focul nostru. A trebuit să ne ridicăm tabăra și să continuăm să mergem pe Întuneric. La Început, ca să ne Încălzim, am pornit În ritm vioi, dar imediat după nu mai puteam să respirăm. Îmi simțeam transpirația
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
domnul Adrian Neculau se cațără uneori prin copaci. L-am văzut cu ochii mei și nu-mi venea să cred. Are o Îndemânare nemaipomenită. Primăvara, devreme, dar mai ales vara și toamna. În pruni, cireși, vișini și meri. Alteori, adună vreascuri, frunze uscate, gunoaie, face foc și se bucură ca un copil de fumul gros, Înecăcios Împrăștiat În jur. Domnului Neculau Îi mai place să contemple Îndelung cum cresc florile, iarba, straturile de legume sau de zarzavat. L-am surprins de
[Corola-publishinghouse/Administrative/1951_a_3276]
-
pe actor la discreție și la meditație neexhibată. Căci condiția poetului este una a limitei, „pe mal, la îmbinarea apelor”, încercând fără răgaz să „lege umbra de lumină”, sensibil la metamorfozele vieții omului și a naturii: „Vei pune-n sobă vreascul din pădure / care-a băut cu noi odată soare / și-n flacăra ce va zvoni ușure / vom auzi și ploile pe mare / și vântul cald care suia pe șure.” Același timbru elegiac, aceeași propensiune spre linia melodică a spunerii și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287483_a_288812]
-
vreme vieții reflexive, când aducerile aminte umplu sufletele cu o dulceață melancolică. Peste bucurii înfrigurate și pasagere cade adesea umbra mâhnirii și, după acțiuni viforoase, vin să se aștearnă lungi tăceri, pe care le rupe doar oftatul cimpoiului sau trosnetul vreascurilor. Câte o zicală ori câte o înțepătură pun o ramă paremiologică materiei epice. Cartea reușește să realizeze o sinteză între suportul baladesc și tânguirea doinei, proiectând personaje și întâmplări pe covorul țesut de plăcerea orientală a povestitului. De altfel, romanele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
dacă va înturna cofa cu gura în jos și va bea apă de pe fundul cofei de pe partea din afară, va uita de cel mort și nu se va mai întrista. Pe mormîntul unui spînzurat, fiecare trecător pune un gătej sau vreasc pînă se strînge o gră madă mai mare, apoi un oarecare îi dă foc, zicîndu-se că aceasta e lumînarea mortului. Dacă vrei să moară cineva, fă-i cu lumînare furată de la mort. Moartea are unelte de cosaș: ciocan, nicovală, coasă
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
se scaldă cu o oală nouă, punîndu-se în apă o coardă de vioară, ca în viața lui să cînte frumos. Copilul nou-născut se scaldă în apă călduță, ca să nu devie desfrînat. Apa în care se scaldă copilul se încălzește cu vreascuri culese de pe drumuri. Apa cu care faci scăldătoarea pruncului să fie luată din fîntînă, rîu, pîrîu înainte de-a asfinți soarele, căci de-i face scăldătoarea pruncului cu apă luată după ce a asfințit soarele, copilul se îmbolnăvește, fiindcă după ce asfințește
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
fumegar - gunoi ars fur - hoț furcă - par de susținere, iadeșul găinii fuștei - fușcel, furcel, vergea trecută printre firele de urzeală G gaie - șorecar, pasăre care vestește ploaia galiță - pasăre de curte garoi - pasăre gavăt - lup găoace - coajă de ceapă gătej - vreasc găvan - partea scobită a lingurii găzar - vînzător de petrol lampant ghilit - albitul pînzei ghioc - coajă de ou ghizd(ea) - lada de deasupra fîntînii gîci (a) - a descoperi gîlci - inflamație a ganglionilor gîtului gîrlă - cută, pliu gîtlan - gîtlej glistir - clistir goană
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
Nu le puteam urca în poziție verticală, pe roți. Le-am târât culcate și, cum s-a nimerit, alunecând și murdărindune, ca după ploaie. A urmat un urcuș infernal prin pădure pe o potecă relativă, plină de crengi rupte și vreascuri ude, uneori prin noroi și băltoace, vânând marcajele bine ascuse de cei care le plasaseră, ca pentru relaxarea prin orientarea turistică. Eram obosiți, nu apărea nici un indiciu care să ne arate că ne-am fi apropiat de vreo așezare omenească
Periplu pe bicicletă by Mihai Ştirbu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1781_a_92271]