598 matches
-
În umbră și zid, În colț de ferești. Rid... Singular și hain, Prieten perfid, Secundă de chin! Rid... Oglindă bătrână, Cărare și ghid, Săpate în mână! Rid... Spirală de vremi, Murind, se aprind, Trecutul de-l chemi. Rid... Cenușă și vreasc, Străin crisalid, Din tine mă nasc. Rid... Tropar și cuvânt, În tine mă las, Ca în mormânt. Citește mai mult Prieten perfidRid...Tu îmi zâmbești,În umbră și zid,În colț de ferești.Rid...Singular și hain,Prieten perfid,Secundă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
În umbră și zid,În colț de ferești.Rid...Singular și hain,Prieten perfid,Secundă de chin! Rid...Oglindă bătrână,Cărare și ghid,Săpate în mână! Rid...Spirală de vremi,Murind, se aprind,Trecutul de-l chemi.Rid...Cenușă și vreasc,Străin crisalid,Din tine mă nasc.Rid...Tropar și cuvânt,În tine mă las,Ca în mormânt.... XVII. MAI DE VARĂ, de Camelia Petcu , publicat în Ediția nr. 1971 din 24 mai 2016. Câmpul galben înflorește, Palma cea de clorofilă
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375370_a_376699]
-
dădea la păsări grăunțe și avea grijă de paznicul casei, un cățel negricios, care nu lăsa pe nimeni să se apropie, anunțând venirea oricărui străin cu lătratul lui. Într-o zi, mama îi spuse să meargă în pădure, să strângă vreascuri pentru foc. - Să fii atentă, fata mamii, să nu te îndepărtezi prea mult, știi că sunt duhuri rele care bântuie pădurea și îți pot face rău sau, Doamne ferește, te poți rătăci. - Da, mamă, merg, nu mă îndepărtez! strigă fata. Zis
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
iar lumina zilei dispărând ușor printre ramurile copacilor, dar nici că se îndepărtase mult de poteca ce o ducea spre casă. Speriată, legă ciupercile în băsmăluța cu boboci de trandafiri și se gândi, ca în drumul de întoarcere, să adune vreascurile de care mama avea nevoie. Nu se rătăci, însă își dădu seama că e mult de mers și o va prinde noaptea. Grăbi pasul, dar în urma ei un fâșâit o făcu să întoarcă privirea. Uimirea era peste poate: o arătare
VI. POVESTEA PAPELCUȚEI de DANIELA TIGER în ediţia nr. 2163 din 02 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372310_a_373639]
-
alină cu visurile. Ei îmi zâmbesc și m-așteaptă, sunt neschimbați, iar eu am obosit. În fața casei, avea amenajată o pirostrie din vârful căreia cădeau două lanțuri metalice ce legănau ceaunul pregătit pentru prepararea hranei de seară. Dedesubtul vasului, sfârâiau vreascurile din lemnul pădurii și înălțau mii de scântei spre mâna celui care mesteca de zor laptele subțiat cu apă, în care, pentru început, turnase o lingură cu sare. Rar, mesteca compoziția și mormăia ceva, adăugând mălaiul. Când laptele începu să
ÎNDEMNUL CA FAPT ȘI ÎNSEMNUL CA ROST RITUALIC PETRECUT ÎN VIAȚA OMULUI DE LA SATE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/372754_a_374083]
-
Autorului În fiecare om e-un copăcel Ce-a jinduit cândva și el să zboare Ei, tu și eu, noi toți suntem la fel: Atingem cerul numai în visare. Dar vine timpul când, în mod fatal, Te frângi trosnind în vreascuri pentru foc Sub vreun topor ce mușcă ilegal, Copac sărman ce n-ai pe lume loc... Din falnicul stejar ce până ieri Sta neclintit în vânt de miazănoapte Au mai rămas câțiva tăciuni stingheri Și trei scântei care se pierd
SCÂNTEI ÎN NOAPTE de ALIN ADRIAN CIOLOMPEA în ediţia nr. 2138 din 07 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372941_a_374270]
-
veche și niște mere coapte cît timp îți porți ficatul ca pe-un pămînt de flori, vor anii triști s-o șteargă pe fluviu, într-o noapte, în bărci cu lăutarii cîntînd ușor din viori. Dezleagă depărtarea, aprinde foc de vreascuri, tu, cavalerul tristei figuri de semizeu, căci și-au pierdut arhangheli condurii printre teascuri tot bătucind lumina în boabele de seu. Azi, de exemplu, crește fasolea din morminte, mîine, la ora asta, va dănțui un cal, contemporan, haiducii mai fumegă
PROVIZORIU de DRAGOȘ NICULESCU în ediţia nr. 2185 din 24 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/344803_a_346132]
-
din ceea ce e exterior nu merge mai departe cu noi. nici noi nu rămânem în ceea ce este exterior nouă. ne îmbolnăvim inimile sufletul trupul mințile într-o luptă nu zic inutilă pentru că ea face parte din focul de tabără. sunt vreascurile care dau înălțime flăcării. noi ne regăsim în splendoarea imaginii scânteii și-n mișcarea aerului care o poartă spre înalt ce rămâne, cenușa arderilor exterioare și interioare, hrănesc mai departe pământul. noi plecăm. regretele celor ce rămân nu ne ajută
7SECUNDE ÎNTR-UN COLŢ CIOBIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345758_a_347087]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > DIN POM, UN BRAȚ DE VREASCURI Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 828 din 07 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului DIN POM, UN BRAȚ DE VREASCURI Ștefan Lucian MUREȘANU Cuvinte cheie: clipă, dud, omidă, viață, vreascuri Ți-am spus vreodată cât de ingrat Este
DIN POM, UN BRAŢ DE VREASCURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345755_a_347084]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > DIN POM, UN BRAȚ DE VREASCURI Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 828 din 07 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului DIN POM, UN BRAȚ DE VREASCURI Ștefan Lucian MUREȘANU Cuvinte cheie: clipă, dud, omidă, viață, vreascuri Ți-am spus vreodată cât de ingrat Este fiindul care se târăște Precum omida pufoasă Spre drumul ce îi va strivi Într-o zi trupul De multele vehicule Aflate în
DIN POM, UN BRAŢ DE VREASCURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345755_a_347084]
-
Acasa > Poeme > Pitoresc > DIN POM, UN BRAȚ DE VREASCURI Autor: Ștefan Lucian Mureșanu Publicat în: Ediția nr. 828 din 07 aprilie 2013 Toate Articolele Autorului DIN POM, UN BRAȚ DE VREASCURI Ștefan Lucian MUREȘANU Cuvinte cheie: clipă, dud, omidă, viață, vreascuri Ți-am spus vreodată cât de ingrat Este fiindul care se târăște Precum omida pufoasă Spre drumul ce îi va strivi Într-o zi trupul De multele vehicule Aflate în viteză? Ți-am arătat că toate acestea Se întind peste
DIN POM, UN BRAŢ DE VREASCURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345755_a_347084]
-
acea sămânță Care a rodit. Cât soare, câtă ploaie, Ce vânt l-a unduit, Omizile cad leneșe Și-n șirul lor solemn, Pornesc agale, Spre alt susținător Al vieții polifage, Căci cel lăsat în urmă, Curând, culcat de vânt, El vreascuri se va face. București, 07.04.2013 notă: sincer, prima mea poezie; eu scriu proză, romane istorice; am simțit astăzi să scriu aceste umile versuri. Referință Bibliografică: Din pom, un braț de vreascuri / Ștefan Lucian Mureșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DIN POM, UN BRAŢ DE VREASCURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345755_a_347084]
-
în urmă, Curând, culcat de vânt, El vreascuri se va face. București, 07.04.2013 notă: sincer, prima mea poezie; eu scriu proză, romane istorice; am simțit astăzi să scriu aceste umile versuri. Referință Bibliografică: Din pom, un braț de vreascuri / Ștefan Lucian Mureșanu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 828, Anul III, 07 aprilie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Ștefan Lucian Mureșanu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
DIN POM, UN BRAŢ DE VREASCURI de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345755_a_347084]
-
astfel apar rândunelele viu colorate cu ciocurile micuțe și ascuțite, care își construiesc cuiburile migălos și cu măiestrie, berzele cu picioarele și ciocurile lungi, albe si cu penele negre, care revin la cuiburile de pe coșurile caselor și le reconstruiesc cu vreascuri și cu paie. Se spune despre ele că aduc noroc și belșug celor care locuiesc acolo unde își fac ele cuib. Mai sunt guguștiucii cu pliscul lunguieț, care seamănă cu porumbeii, ce își construiesc prin copaci cuiburile cât mai ferite
ÎMI PLACE PRIMĂVARA, PENTRU CĂ... de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1206 din 20 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347846_a_349175]
-
nervură, în arterele blocate ale ființei de lut. nu mă lăsa, Doamne, să răspund dorințelor. lasă-mă doar să vibrez, în leagănul de iarbă de sub tălpile Tale. să învăț minunea ce unduiește în verde, curățând lumina clipei, de neghina măruntelor vreascuri și tropotul... tropotul turmei în care mieii învață durerea, să-l aud veșnic în inima mea. mulțumesc, Ție, Doamne, pentru răspântia în care, crucea mea a devenit mai grea, lăsându-mi pieptul liber, în fața biciului iubirii de necunoscut. Referință Bibliografică
LOVEŞTE-MI, DOAMNE, TIMPUL, CU FUNIILE NEUITĂRII de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346798_a_348127]
-
dat vreme somnului - Crudă-i viața, crudă-i moartea dar mai crudă-i despărțirea Sufletului de perechea lui de cer orânduită Zise fata blestemându-și visele și rătăcirea Care i-au răpit din suflet liniștea neprețuită Și-ncepu s-adune vreascuri ca făcând cu ele foc O ciupercă să prăjească, tocmai una răsărea Dar când omul flămânzește nu mai are nici noroc N-avea cum s-aprindă focul dacă n-avea foc la ea Și-a pornit amar să plângă lângă
VISUL STEJARULUI de MARIUS ROBU în ediţia nr. 1011 din 07 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/348300_a_349629]
-
din 16 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului Timpul recoltei Se spune despre toamnă, că-i timpul nostalgiei Și îți trimite gândul la lumea poeziei, Atât de-mbietoare ca mustul tras în teascuri Ce în curând tăria-i îți face viața vreascuri La fel ca și iubirea trecând prin anotimpuri Culege rodul toamnei turnându-l peste chipuri. Și astfel îți dai seama cât este de bogată Recolta din iubire, în suflet adunată. Cei care vor ca fructul în pârgă să-l culeagă
TIMPUL RECOLTEI de ILIE MARINESCU în ediţia nr. 2116 din 16 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376895_a_378224]
-
de umbre întuneric fiare să-mi fie frică să rostesc să scriu în taină prin durere refuz să-mi fiu hotarul strâmb și-atunci ridic din mine focul mă bucură că nu-i aprins încins cu lemne umede stinghere sau vreascuri fără de cuvânt care să definească sensuri grele **** totu-i firesc totul e alb e albul sabiei din munte lovite umbre cad topesc prin ele însele durere că este vie densă dreaptă sau stă pe muchii înclinată aproape de cădere-n zi
SE-NCHIDE-N MINE UN CUVÂNT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377835_a_379164]
-
DE ZĂPADĂ AVEA OCHII DE CĂRBUNE Autor: Violeta Deminescu Publicat în: Ediția nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 Toate Articolele Autorului vorbești de destrămare gânduri cu taxă inversă iar eu am încetat să mai străbat cu disperarea flăcării pe ultimele vreascuri drumul dintre tine și tine trecutului i-a trecut vremea de odihnă cuvintele s-au ferecat pe dinăuntru prea târziu să-i mai coși mantie zăpezii prea târziu să-i mai spui luminii lumină cărbuni ne scufundăm pe rând în
OMUL DE ZĂPADĂ AVEA OCHII DE CĂRBUNE de VIOLETA DEMINESCU în ediţia nr. 1853 din 27 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378037_a_379366]
-
seri, Azi te șoptesc, nu te mai strig La uși m-așteaptă chei de frig să-ncuie rest de primăveri. Poate că mâine fi-va nins in renunțare de aripi Vei da de scâncet, vrând să țipi și vei fi vreasc cu părul stins. Te voi închide într-un rid ca pe-o uitare într-un cui scriind poeme nimănui din prăbușirea unui zid Pe smirna ta, venind în prag Doar eu, un foșnet de porumb Doar eu, o umbră sub
UITAND SĂ URC, UITÂND SĂ CAD de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1633 din 21 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378104_a_379433]
-
și m-am făcut potecă sub picioare de cerbi, de prăbușire și de miei... Aproape te-am iubit ca un cuțit în scoarța unor brazi, sub lună plină ți-am picurat apoi, ți-am fost lumină și ți-am fost vreasc în focul nerostit. Fă-mă iubire, eu mai știu să cânt cu acest sânge, cântec despre toate. Mestecenii cad albi, pe neîntâmplate povești cu foc, cu iarbă și pământ Fă-mă iubire, cântă-mi până iar plutim de prăbușire printre
FĂ-MĂ IUBIRE de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1655 din 13 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378107_a_379436]
-
că n-am privit sufletul tău. Să nu spui vreodată că nu am iubit ființa ta! Pentru că Eu, pas cu pas, Am urmărit cărarea-ți pietruită. RUGA UNUI VIS PUSTIU Fă-mi, Toamnă, dorul mai aprins, Să ardă-n mine vreascuri de iubire. Să mistuiesc ca strugurii în teasc, să mă cobor, să mă înalț Ca frunza care moare, ca să învie. Fă-mi, Toamnă, sufletul încins, O torță pentru nemurire Să ard de sete după veșnicie. Un strop de nard doresc
RUGĂ ÎN PUSTIU (POEME) de LIGIA GABRIELA JANIK în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376577_a_377906]
-
umple de lumină un colț de bătătură străbunii mei sunt îngeri au strigăte în gurăplec capul în rutină mă copleșește dorul... XXVI. ILUZII FĂRĂ TEMĂ, de Carmen Popescu, publicat în Ediția nr. 1498 din 06 februarie 2015. la chivotul din vreascuri se-adună lumi cu taine deșertăciuni absurde se plimbă-ntre ispite tot dornici de-adevăruri aruncă între craine absurdități din minte din timpuri nerostite iluzii fără temă rescriu acum istorii în ascuțiri de lamă răstoarnă val de vreme un strigăt
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
ta în pronii care spre cer se cerne privești cu tânguire la mințile bolnave prin răstigniri atee se-nvăluie-n totemuri făcând nelegiuire prin spusele lor grave trezit din rugăciune mirean smerit tu tremuri fotografie:internet ... Citește mai mult la chivotul din vreascuri se-adună lumi cu taine deșertăciuni absurde se plimbă-ntre ispitetot dornici de-adevăruri aruncă între craineabsurdități din minte din timpuri nerostiteiluzii fără temă rescriu acum istoriiîn ascuțiri de lamă răstoarnă val de vremeun strigăt din blesteme revocă din memoriicredința
CARMEN POPESCU [Corola-blog/BlogPost/375945_a_377274]
-
rămas prinzonier la ruși timp de cinci ani. Casa părintească era ne terminată, cu uși și geamuri improvizate. Copiii eram cu îmbrăcăminte și încălțări slabe, ne guduream pe o bancă lângă sobă în care focul abea mai ardea cu acele vreascuri verzi și ude. La școală când era vreme rea sau ploaie mă ducea în spate Ioani Toaderii Leisi și când se terminau orele venea după mine, că, eram tare mic și slăbuț la cei 7 anișori. la școală, în timpul pauzelor
SATUL MEU NATAL de IONEL CADAR în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376062_a_377391]