333 matches
-
unor vremuri defuncte. Turnul vizibil de la fereastra lui, care se avânta În sus și creștea, transformându-se Într-o turlă, aspirând spre Înalt până cînd vârful Îi devenea invizibil pe cerul matinal, i-a inoculat cel dintâi sentiment legat de vremelnicia și lipsa de importanță a figurinelor de pe campus, altfel decât ca actanți ai unei succesiuni apostolice. Îi făcea plăcere să știe că arhitectura gotică, aspirând spre Înălțimi, era cu osebire potrivită pentru universități - idee pe care și-a Însușit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și câțiva fulgi răzleți au început să plutească prin văzduh. Zăpada se așeza ușor pe straiele simple ale samuraiului și ale oamenilor săi care tăiau lemne și, cum se atingea de fețele și de mâinile lor, se topea mărturisind parcă vremelnicia vieții. Dar, fiindcă oamenii își vedeau în tăcere de toporiștile lor, zăpada începu să se abată prin alte locuri, ca și cum ar fi încetat să-i bage în seamă. Negura serii se răspândea o dată cu zăpada. Totul împrejur devenea cenușiu. Într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
către ceea ce noi numim suprafiresc. Mi-am dat seama de asta... abia la capătul celor treizeci de ani de propovăduire în Japonia. A fost ușor să le predic că viața aceasta este trecătoare pentru că ei aveau deja o înclinație către vremelnicia vieții. Spre spaima mea însă, japonezii au în același timp și puterea de a accepta și de a se bucura de vremelnicia lumii acesteia. Această înclinație este atât de adâncă, încât se bucură mai mult să rămână în lumea asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
A fost ușor să le predic că viața aceasta este trecătoare pentru că ei aveau deja o înclinație către vremelnicia vieții. Spre spaima mea însă, japonezii au în același timp și puterea de a accepta și de a se bucura de vremelnicia lumii acesteia. Această înclinație este atât de adâncă, încât se bucură mai mult să rămână în lumea asta vremelnică decât să o depășească. Multe poezii de-ale lor izvorăsc chiar din aceste sentimente. Însă, japonezii nu încearcă deloc să pășească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
al lui Tanaka. Acesta avea ochii închiși. „Tot ce facem e de dragul însărcinării noastre” îi reveni samuraiului în urechi glasul lui Tanaka. Să învii după moarte - cum ar putea cineva crede așa ceva? „Cu toții ne temem de moarte. Ne plângem de vremelnicia lumii acesteia. Preoții japonezi predică reîntruparea sufletului după moarte pe care o numesc veșnica reîncarnare. Dar în creștinism, predicăm faptul că și noi, la fel ca Iisus, vom ajunge în slăvile Pământului Pur. Acest lucru este cu putință tot prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
vârstă prezentă, a istoriei în curs de desfășurare, și una viitoare, de cu totul altă natură și calitate. Între cele două vârste nu încape absolut nici o asemănare. Ele sunt substanțial divergente. Vârsta de acum (ho aion autos) se caracterizează prin vremelnicie, perisabilitate, efemeritate. Vârsta viitoare (ho aion mellon), dimpotrivă, are toate atributele durabilității: veșnicie, trăinicie, soliditate. Vârsta de acum e alcătuită din succesiunea imperiilor terestre (patru, după Daniel, 4Ezdra și Baruh); vârsta viitoare, atemporală, de fapt, e reprezentată de Împărăția lui
[Corola-publishinghouse/Administrative/1996_a_3321]
-
justificări artistice, nefirescul replicilor devine de nesuportat. Iată cum vorbesc doi soldați aflați la un pas de moarte, într-un episod din piesa Capcana, datat și localizat „1942, noiembrie, 18. Cotul Donului, Kleskaia“: „GRIGORE: Să învingi clipa... Să învingi destinul vremelniciei... ia din rafturile memoriei legenda Paserii Phoenix... În propria-i ardere preexistă zborul reînălțării în azur... MIHAI: ...Simt la piept bănuțul de argint al vamei... Vâslașul ne așteaptă nemișcat pe sterpul mal al Styxului... N-auzi scheunatul Cerberului?...“ Este greu
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
al destinului. LUMINA ABSOLUTULUI Domnule, aș fi dorit să-ți depăn nopțile una câte una, să ți înverzesc trupul, să-ți caut zorii sufletului și să-ți sărut tâmplele obosite ale dragostei pentru a sacrifica somnul tăcerilor ce vine din vremelniciile nașterii. Nimeni nu vrea să mă recunoască deoarece am o aureolă de veac și-n părul meu e prinsă coroana de stele, astfel dezbrăcată de timp, desculță prin împărăția iubirilor, fără armele victimelor dețin acea privire pustiitoare a dorului. Aproape de
BRAŢELE CERULUI by Marina Costea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/458_a_1438]
-
conchis urmașul lui Manole, retras undeva într-un ungher al construcției, ce a conservat o faptă măreață și un nume deseori întâlnit în Bucovina înstrăinată și peste tot în Țara Românească. Îndurerat peste măsură, întâiași dată a pus la îndoială vremelnicia marilor nedreptăți îndurate de întregul său neam de ropceni plecați în pribegie. Povara originii Mihai Zimbru s-a trezit mahmur de-a binelea după o băută gospodărească, cum îi zicea el, de două-trei zile în șir, cu ulcioare de vin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
În luna noiembrie a aceluiași an, iar G.M. va fi cel care‑i va sta la căpătâi și‑i va asculta delirările. Cum de altfel va sta și la mormântul lui, cu capul plecat, cu căciula În mână, gândind la vremelnicia existenței umane. Uite, toate astea mi‑au rămas din lectură, din tot ce conspectasem la repezeală, cu degetele Înghețate, În noaptea aceea, de fapt În dimineața aceea. Fuseseră doi ani plini, oarecum monotoni, În care G.M., din mai până În noiembrie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
ochii ferecați de plumbul somnului, ca și mădularul său adormit și rece, Înstrăinat precum se Înstrăinase păcatul de el. Apoi reveni cu cugetul În inima peșterii, În catranul vârtos al beznei, deslușind clepsidra veșniciei timpului, pentru că vroia să‑și strămute vremelnicia pământeană În timp, să‑și statornicească trupul și cugetul În miezul timpului, ca să se Întoarcă În vremea dinaintea somnului și a peșterii. Mai Întâi Își aminti de dulcele nume al Priskăi, pentru că ea fusese În visul său și În veghea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Thomas de Quincey, mare moralist, visător și critic englez, observă undeva că simbolurile viitoarelor noastre sentimente pot foarte bine preexista acestor stări și atunci ele rămân, pentru conștiințele mai puțin devinatorii, ermetice. Astfel, cei vechi nu înscriseseră sentimentul fragilității și vremelniciei între valorile emoționale. Asocierea acestor sentimente corpului poetic e opera mai târzie a creștinismului. Închipuiți-vă, dumneavoastră, la Roma, chiar în Roma decadenții, unul dintre acei "grămătici", din acei oameni de litere ai epocii, în fața unor anumite pasagii din Shakespeare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
din Estul Europei a stat sub semnul cultului ortodox care alături de cultul catolic și cel protestant întrețineau comunitatea creștină europeană a Evului Mediu. Spiritualitatea creștină este orientată spre „transcendență”. În raport cu acesta categoriile realității umane și ale mediului intrauman poarta pecetea „vremelniciei”. Din această cauză doctrina creștină a fost supusă de-a lungul timpului mai multor concesii pentru a putea fi accesibilă maselor neinstruite iar acest lucru era posibil doar prin înglobarea echivalentelor concretului: începând cu scrierea Bibliei (Vechiul Testament), întruparea Mântuitorului, apariția
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
concesii pentru a putea fi accesibilă maselor neinstruite iar acest lucru era posibil doar prin înglobarea echivalentelor concretului: începând cu scrierea Bibliei (Vechiul Testament), întruparea Mântuitorului, apariția Bisericii și a Sinoadelor Ecumenice. Apare o nouă orientare a spiritualității creștine spre categoriile „vremelniciei”, așa cum le numea Lucian Blaga, ceea ce determină caracterul bipolar actual al religiei creștine: la un pol se află principiul transcendenței, iar la celalalt pol se află valori ce iau forme particulare în funcție de regiunea geografică cu specificul ei etnic și spiritual
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Maria Asaftei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_947]
-
anagogică a libertății spirituale radicale. Această fenomenologie are loc, de pildă, în Luceafărul: în contextul unei armonii prozodice de excepție și a perfectei logici interne a desfășurării ideii poetice, are loc conflictul acut dintre ceresc și pământesc, finit și infinit, vremelnicie și vecinicie, creat și increat. Dar mai mult încă, Eminescu a fost nemulțumit de capodopera sa, mai ales de finalul din forma publicată, astfel încât intenționa să modifice poemul și "să-l o înalțe nesfârșit à la Giordano Bruno", cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
Pe care-mi dai nepământesc ocol; Mă lasă singur, să-mi privesc pălirea Și împietrirea-n veșnicul nimic, Să ies din forma ce mi-a dat-o firea Și-n goliciunea mea, să mă ridic; Să sânger sub furtuna disperării, Vremelnicia mea să mi-o consum, Ca epilepticul întins al mării Ce-ngroapă-ntrânsul urmele de drum; Dac-am să dau de-un țărm, fără-ndoială Nu visu-n cale mi-l va așeza, Ci pasul meu, eterna bănuială, De voi învinge țărmul, veți
DE VOI ?NVINGE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83778_a_85103]
-
violet al notei do celei mai de jos, cuvântu-mi apune. voi încolți neștiută, în tăcere, ca pălămida cărnoasă și dulce, nimicul voi hrăni. voi fi doar auz hămesit, atent la următoarea chemare, lipsită de cuvânt, cum trupul de carne. vremelnicie nenumărate impulsii nervoase ale universului ne scurgem în pământ pe sărite, cum, tot pe sărite, străbatem întunericul spre întrupare. până la ultimul rid, aparținem întâmplării strict potrivite, locul în propriul trup e circumscris în forma unghiilor, în celula purceasă din frigul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
în forma unghiilor, în celula purceasă din frigul astral, în pupila ce drămuiește lumina, nesfârșita cuminecare, în asimetria feței, a umbrei, celebrându-ne efemerul ca pe singura noastră măsură adevărată, când crește, descrește, se face roată, din inerție-mpingându-ne, vremelnicie adăugându-ne. durere în clipa aceasta de cremene plouă cu petale de liniște. ochiul retractil al melcului, din albastru devine oranj, din rece și rea, suferința se îmbunează. lumea clipește mărunt, dumică totul în fărâme, incandescente, acestea mă picură, mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
cântecului 72 puterea tăcerii 73 pierderea glasului 74 vrei tu? 75 noaptea cu vene îngroșate 76 băieții mei 77 nu mai sunt tânără 78 piatra 79 toamnă 80 nepoftita fiară 81 chirurgie 82 mângâios 83 osmoză 84 următoarea chemare 85 vremelnicie 86 durere 87 nicicând 88 arhanghelul gabriel 89 febra cântecului 90 viitorul culcuș 91 înțelesul ascuns 92 înțelepciunea pietrei 93 părinți și copii 94 iubind 96 lumi nenumite 97 caii din copilărie 98 hrană dulce-amară 99 semnul 100 vulturul dezgolit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
apar numai În momente de răscruce ale unei istorii sau culturi”... Cronica literară este la loc de cinste. Onorabilul Viorel Dinescu calcă „teritoriul poetic al lui Emilian Marcu” ( mebru USR, filiala Iași), teritoriu „cutreierat de siboluri diafane, efemere, subtile, sugerând vremelnicia speranțelor noastre”... ( volumul de sonete „Zăpada Timpurie”).Ion Manea semnează proza scurtă „Nemaipomenita Înflorire a d-lui Crin Trandafir”. Muzele nu puteau să lipsească de la căpătâiul distinsului Viorel Dinescu care așterne În pagină stihuri cu glasuri de vioară pentru iubitorii
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Pictate-n flori cu primăveri. îngăduie să port pe umeri Polenul florilor de mai, Să oblojesc albastrul palid Pe suflete - plăpândul strai. Să pot să mângâi firul vieții Când disperatul galben s-ar împrăștia Și-n cochilia dimineții Să rostuiesc vremelnicia mea. Neliniști Distinsă Toamnă, lasă-mă să cânt pe glasul meu, Să mușc din crug ceresc cu dinți de jale, S-arunc în poarta vieții cu lacrimi de oțel Și să mă odihnesc pe vaietele tale. Apoi să țip, din
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
zidărie, lăsând-o să privească mută, neputincioasă, lăcrimând doar din șindrila măcinată, la priveliștea zilelor cu casele din preajmă căzând una după alta, din capriciul unor inși fără Dumnezeu, al unor suflete fără cruce și al unor vieți fără supunerea vremelniciei. Se demola din greu pe acele străduțe de lângă fosta Operetă. Priveam, proptit în înalta masă cu un picior a Expresului de pe Apolodor, cum ciozvârtele de case nu se lăsau duse de ghearele macaralelor puse să schilodească duhul Timpului, chiar și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Multul Lumii ți-a fost dat din începuturi și nu l-ai văzut. L-ai căutat în afara ta și el mereu a fost în tine. Te-a născut timpul, ți-a fost dat timp și tu ai alergat întruna după vremelnicie. Poate literar sună pretențios, emfatic, poate chiar parodic. Puțin îmi pasă. Întâlnire iar cu Nela în stația de la Cișmigiu. Râdem amar: „De parcă ne-am fixa să ne întâlnim în locu’ ăsta!“. Și mai umflată, respiră greu, broboane de sudoare pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
a amintirii. Nu-i nici o apă. Nu-i nici măcar navigare sau proiecție din timp. Textul în care mă cobor acum este același din începuturi și va fi același și după ce eu voi muri. Un timp nesfârșit proiectându-mă doar în vremelnicia acestei coborâri și în adunarea acestor șiruri de cuvinte. Zilele trecute am dat un interviu unei tinere pentru o revistă a cinematografelor. Nu știu prin ce m-a făcut să-i vorbesc pentru interviu. Fiorul că dau primul interviu „profund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
și timpul, dând bobârnace statuilor. În fața trecerii nemiloase a timpului îmi vine și mie să exclam precum Meșterul Manole : „Dă, Doamne, un vânt...”. Cum zboară timpul! În clasa I scriam pe tăblița de ardezie. Acum, la maturitate, navighez pe internet. Vremelnicia nu scuza nemernicia. Conștiința provizoratului a fost prima și marea descoperire filosofica a omului. Uitarea - acest uriaș serviciu de salubritate a vieții și a lumii. Plânsul și râsul trebuie distribuite simultan. Nu pe generații. La bătrânețe, incisivii minții nu prea
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]