347 matches
-
Adriana Alexandru. După cum spuneam la început, "Olandezul zburător" este o experiență ce se nuanțează divers, cu plusuri și minusuri; cel mai important plus este că ea poate servi ca bază pentru apropierea unui teritoriu stilistic pierdut, (căci pe vremuri capodoperele wagneriene făceau parte, bine și mult cîntate, din viața noastră muzicală).
Redescoperirea unui teritoriu by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16527_a_17852]
-
Mihai CANCIOVICI La Bayreuth am avut șansa să văd două spectacole, aș zice, repere în repertoriul wagnerian: Parsifal și Götterdämmerung, care încheia ciclul Tetralogiei Niebelungilor. Pentru un wagnerolog împătimit, contactul cu celebra scenă reprezintă un ideal, un vis greu de atins. Pentru a pătrunde în sanctuar trebuie să-ți faci o pregătire solidă și susținută prin lecturi
Festivalul Bayreuth 2009 (II) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6891_a_8216]
-
prin lecturi, vizionări de casete video ori DVD-uri, prin repetate audiții care să te aducă în atmosfera a ceea ce vei vedea. Am trecut această etapă, mă simțeam îndeajuns de apt de a vedea și înțelege fără prejudecăți un spectacol wagnerian. Voi încerca să prezint, atât cât îmi va permite obiectivitatea critică a receptorului unei asemenea muzici, spectacolele la care am asitat. Ultima operă a lui Wagner, Parsifal, desemnată de compozitor Bühnenweihfestspiel (festival teatral al unei scene sacre) a fost consacrată
Festivalul Bayreuth 2009 (II) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6891_a_8216]
-
de dirijat, întreaga producție purtând amprenta sa de interpretare. Avem, însă, nostalgiile noastre față de intepretările unor mari baghete, precum Toscanini, De Sabata, Sinnopolis, pe care nu-i putem uita. Toți aceștia au avut acces spre acel mister inițiatic specific creației wagneriene. Vocile serii respective s-au înscris într-o echipă omogenă care s-a străduit să ofere partiturii o lectură corectă fără, însă, să aibă emoția profundă mistico-religioasă necesară înțelegerii sensurilor adânci ale scenariului mitologic. L-am ascultat în Parsifal pe
Festivalul Bayreuth 2009 (II) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6891_a_8216]
-
însă, să aibă emoția profundă mistico-religioasă necesară înțelegerii sensurilor adânci ale scenariului mitologic. L-am ascultat în Parsifal pe tenorul Christopher Ventris, care, după opinia noastră, s-a integrat perfect în gândirea regizorală privind personajul, din nefericire aceasta contrazicând sensul wagnerian. De altfel, în acest moment pe scena de la Bayreuth putem remarca o tendință vizibilă de demitizare a eroului, de transmutare a acestuia într-o lume comună, de foarte multe ori vulgară, care și-a pierdut atributele eroice. Evoluția vocală a
Festivalul Bayreuth 2009 (II) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6891_a_8216]
-
Herheim (39 ani) și-a gândit spectacolul în imagini, multe dintre ele bogate în sensuri și intenții, de cele mai multe ori însă incifrate pentru spectator. După actul I, care ni se pare foarte încărcat și greoi, chiar și cei mai avizați wagnerieni din sală nu-și puteau elucida sensul unor simboluri vizuale, decriptarea lor neputând fi făcută. După opinia noastră, un spectacol interesant trebuie să stârnească o dezbatere de idei, trebuie să-ți pui întrebări, să încerci să înțelegi intențiile regizorului. Când
Festivalul Bayreuth 2009 (II) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6891_a_8216]
-
muzică de Wagner, un rafinat și subtil artist și muzician care acordă Tetralogiei un puternic sens simbolic și de idei. Rolurile principale au fost atribuite unor cântăreți cu un bun palmares la Bayreuth. Linda Watson, în Brünnhilde, stăpânește o voce wagneriană potrivită pentru rol, are și carismă de interpretă a personajului, din păcate, se simte la ea o uzură pe registrul acut, care are în unele momente aumite stridențe. Christian Franz, cu o voce frumoasă, dar insuficientă pentru Siegfried, este dezavantajat
Festivalul Bayreuth 2009 (II) by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6891_a_8216]
-
și Valentin Racoveanu, constituind o echipă omogenă, bine coordonată, care a răspuns perfect din punct de vedere stilistic. Cristian Mogoșan este un tenor de mare viitor despre care vom mai auzi cu siguranță, întrucât posedă o voce specială, potrivită repertoriului wagnerian. O mențiune specială trebuie s-o facem pentru Florin Diaconescu, care în rolul împăratului Altoum, cântat în ambele spectacole, a demonstrat profesionalism, dar mai ales faptul că un artist important știe să interpreteze atât marile roluri din repertoriu cât și
Turandot la Opera Națională București by Mihai CANCIOVICI () [Corola-journal/Journalistic/6171_a_7496]
-
iz exotic semnate de André Jolivet, Yasushi Akutagawa și George Enescu; la ora 19,30, Orchestra Simfonică a Radiodifuziunii din Berlin și dirijorul Marek Janowski ofereau publicului de la Sala Mare a Palatului, opera în concert Aurul Rinului - prima din Tetralogia wagneriană ”Inelul Niebelungului” - pentru ca, la ora 22,30, Ghislieri Choir & Consort, sub bagheta lui Giulio Prandi, să pună în act proiectul aparținând Fundației Royaumont (Franța) și Colegiului Ghislieri din Italia, intitulat ” Moarte și Înviere”, cu muzică religioasă de Mozart și Diego
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
sculptării meticuloase, cu vigoare și delicatețe, a blocurilor marmoreene din care Beethoven și-a clădit cele 5 Concerte pentru pian și orchestră prezentate integral, în calitate de solist și dirijor, în compania Orchestrei Filarmonicii ”George Enescu”; în serile în care operele Tetralogiei wagneriene ”Inelul Niebelungului” au răsunat în varianta de concert, producând frisoane, uimire, fascinație, în tălmăcirea Orchestrei Simfonice a Radiodifuziunii din Berlin, sub bagheta lui Marek Janowski, sau în Concertele de la mizul nopții, veritabile ”călătorii în timp”, în vremea lui Monteverdi, Vivaldi
Festivalul international "George Enescu" by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83703_a_85028]
-
cu familiarul apelativ "domnul Guță", pe de altă parte, însemnările "la zi" ale jurnalistului și scriitorului Pompilian Covaliu, cunoscut printre intimi mai ales sub numele de "Pompidou" - împletindu-se armonios, completându-se ori, dimpotrivă, contrapunându-se grav, ca-ntr-o compoziție wagneriană, adesea copleșitoare, ca-ntr-o revărsare mareică ce acoperă la un moment dat totul în calea ei. Ca înseși valurile istoriei, care modifică din când în când lumea, făcând-o uneori de nerecunoscut, dar nu întotdeauna în sensul bun al
O carte emoționantă by Nadia PANDREA () [Corola-journal/Journalistic/6933_a_8258]
-
sens stilistic. Închiderea semnifică tendința de sinteză și decelerare (inhibare) a proceselor de transformare, acest fapt determinând privilegierea omogenității și stabilității, ceea ce ne trimite la tipologia de stil „monolitic”. Ca model referențial putem recurge la imaginea stilului „monolitic” bachian sau wagnerian, ambii compozitori realizând sinteze ale stilurilor anterioare și încheind astfel un ciclu stilistic. Nefiind relevante transformările în planul interior al creației, indiciul diferențelor implicite vieții și activității îl reprezintă criteriul geografic al deplasărilor. În cazul lui Bach este vorba despre
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
și modelui lui Schönberg: Joseph Haydn (1732-1809), ca inițiator al reformulării regulilor retorice ale Barocului muzical, și Franz Schubert (1793-1828), ca unul dintre primii compozitori inițiatori ai romantismului muzical. A doua tipologie, a închiderii unui ciclu stilistic (modelul bachian și wagnerian) prezintă o altă fațetă a puterii determinante, aceea de a deveni reprezentativă pentru toată evoluția premergătoare, concentrând într-o sinteză structurală-estetică de ordin superior totalitatea elementelor relevante în definirea unui stil, dar și a unei epoci stilistice în general. Sfârșitul
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
în termenii metodei stocastice. Dacă Bach „închide” sau finalizează într-un mod sintetic epoca Barocului muzical, iar Wagner sintetizează și el, împingând abuziv sistemul tonal spre limitele lui de rezistență, atunci Pierre Boulez reia ideea sintezei bachiene și a abuzului wagnerian, pentru a împinge la consecințele lui ultime însuși sistemul serial, prin concepția serialismului total - pan-serialismul, întreaga lui creație prezentând un caz tipic al unui model de închidere de ciclu stilistic. Prin supralicitare ideologică-estetică și prin intenția evidentă de auto-canonizare
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
atât de mare, încât doar Beethoven reușește să i se sustragă într-un mod real, Haydn și Mozart rămânând într-o bună măsură tributari stilului retoric al perioadei stilistice anterioare. Un alt exemplu îl putem observa în canonul stilului sintetic wagnerian, care îmbină cel puțin două tipologii stilistice - a operisticului și a simfonicului (ca identificative ale unei tehnici specifice de compoziție și, implicit, de scriitură), amândouă ridicate la puterea energiei retorice deținute de concepția dramei muzicale și a sistemului de leitmotive
Fenomenul compresiei stilistice ?n muzica european? (II) by Oleg Garaz () [Corola-journal/Science/83140_a_84465]
-
stăpân dur și auster. Muzicile romantice, de pildă, fac din excepție un adevărat desant, care clatină din temelii siguranța legii. O lege care, iată, va fi nevoită să ierte excepția pentru răzvrătirea sa. Ce altceva sunt „zbaterile” armonice lisztiene ori wagneriene dacă nu exemple clare de modelare, de educare a legilor funcționalității tonale. E, desigur, un tip de cunoaștere prin integrări succesive, în a căror limite exercițiul componistic nu este nicidecum greșit, dar care suportă, în zonele ce depășesc aceste limite
Reguli ?i excep?ii by Liviu D?NCEANU () [Corola-journal/Journalistic/83425_a_84750]
-
mezzosoprane Waltraud Meier în marele rol al lui Kundry, caracterul complex, schimbător, care parcurge drumul de la devoțiunea penitenței la feminitatea malefică. Li s-a alăturat, în rolul titular, acest muzician de mare clasă care este Christopher Ventris, un autentic tenor wagnerian, un obișnuit al genului în marile case de operă actuale. Nu pot să nu o menționez - într-unul dintre rolurile fetelor flori - pe soprana Simina Ivan, o veritabilă veterană a scenei vieneze de operă pe care apare în continuare, în
La Viena, opera iese în stradă by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/5562_a_6887]
-
și la Universitatea de Arte - a făcut ca încheierea seriei de concerte desfășurate sub genericul ,Zilele Enescu la Berlin" să se petreacă în paralel cu marele concert dedicat de Berliner Philharmoniker, de Simon Rattle și Placido Domingo, unor celebre pagini wagneriene. Și totuși, Sala de Concerte a Universității de Arte a fost plină până la refuz; ...o asistență neobișnuit de numeroasă i-a covârșit, literalmente, pe muzicienii performeri. Concertele și simpozionul de la Berlin s-au dovedit a fi cea mai importantă manifestare
Prezențe enesciene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/10971_a_12296]
-
ansambluri camerale extinse, specializate în acest gen de muzică. Meritul realizatorilor îmi pare a fi cu atât mai important. Nu am putut lua parte la primul concert de stagiune al Orchestrei Naționale Radio, concert dedicat în întregime unor celebre pagini wagneriene. Specialist în domaniul literaturii muzicale ruse, în domeniul muzicii italiene de operă, dirijorul Alexandru Samoilă a atacat de această dată zona cu totul aparte a simfonismului romantic german de operă, de secol XIX. De această dată, la Opera bucureșteană, reluarea
Debutul stagiunii bucureștene by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9105_a_10430]
-
clară asupra a ceea ce se afla Înăuntru. Nu m-am Înșelat. Nu aveam cum să confund negrul ca tăciunele care amintea de vechile regimente de elită ale cavaleriei Kaiserului, cele două trese În formă de fulger, cât se poate de wagneriene, prinse de marginea din dreapta a gulerului, și vulturul În stil roman și svastica de pe mâneca stângă. Cele trei trese de pe partea stângă a gulerului arătau că deținătorul uniformei era căpitan sau cum s-or fi numind În termeni pompoși căpitanii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
paginile lui Sunday Times. Ah, ce noapte a urmat! Nu că Maimuța s-ar fi zvârcolit și și-ar fi scuturat părul și-ar fi făcut vocalize pasionale mai dihai ca de obicei - nu, drama se consuma în același registru wagnerian cu care începeam să mă obișnuiesc: era un flux de simțăminte inedit și formidabil. Ah, nu mă mai satur de tine! striga ea. Oi fi eu nimfomană sau verigheta asta o fi de vină? — Mă gândeam că de vină o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
ne-am întors să ne continuăm drumul, am dat de o vitrină unde era expus un pat mare, auriu, foarte asemănător cu cel pe care l-am avut odată Helga și cu mine. Și vitrina nu expunea numai patul acela wagnerian, ci arăta și reflecția lui Resi și a mea, ca niște spectre, cu o paradă spectrală în spatele nostru. Fantomele palide și patul real formau o compoziție liniștitoare. Parcă era o alegorie în manieră victoriană, de fapt o pictură destul de bună
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
fi putut însemna căsnicia cu o femeie ca ea, ori tovărășia unui suflet ales, de mare noblețe, cum părea a fi Teona. Azi după-amiază a înțeles cum ar fi zilele fără un ideal. Acum, cufundat în scaun, copleșit de muzica wagneriană, se întreabă cum ar fi viața gîndurilor fără amintiri dragi, din care să rodească speranțele. De Teona s-a lepădat definitiv în noaptea cînd era singur la Sînzieni, înainte de cîntatul cocoșilor și tăia cu o plăcere diabolică din carnea romanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1470_a_2768]
-
post-apocaliptică... În Dumnezeu nu trebuie văzut mai mult de o terapeutică în contra omului. De chinurile iubirii te poți scăpa dizolvîndu-le în muzică. În felul acesta, își pierd într-o imensitate vagă tăria lor fierbinte. Când pasiunea-i prea intensă, sinuozitățile wagneriene o destramă în infinit și-n locul chinului precis te legeni vaporos într-o disoluție orizontală, te-ntinzi tomnatic pe deșertul unei melodii... Wagner - muzică a nesfârșitei neîmpliniri - se acordă suspinului arhitectural și cenușiu al Parisului. Aici, piatra ascunde un
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
muzical, plin de regrete și dorinți..., iar străzile se întîlnesc spre a-și împărtăși taine ce nu sânt totuși străine unui ochi întristat. Și când azurul împînzit al Parisului pare a-și fi condensat aburii în sonorități, tălăzuirea de motive wagneriene se-ntîlnește undeva cu cerul. Sufletul unei catedrale geme în surmenajul vertical al pietrei. Aș vrea să fiu mângâiat de mâini prin care poți strecura Timpul... ...sau să fiu plâns de ochi smulși dintr-un Paradis în flăcări. Tot mai mult
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]