346 matches
-
endecasilabi, uneori combinați cu heptasilabi, dispuși fără o ordine precisă, În care numărul versurilor și rimele depind de gustul poetului. Herrera y Reissig, Julio. Poet modernist uruguayan (1875-1910); sub influența lui R. Darío și L. Lugones, scrie, printre altele, Wagnerianas (Wagneriene, 1900), Los éxtasis de la montaña (Extazurile munților, 1904-1907), Sonetos vascos (Sonete basce, 1906), Los parques abandonados (Parcurile lăsate de izbeliște, 1908) și Los pianos crepusculares (Pianele crepusculare, 1910). Se remarcă prin imaginația debordantă, sonoritatea versurilor și frumusețea limbajului. Holandilla. Tutun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ei Îi descoperise aventura, se prea poate să fi avut loc o izbucnire de mînie capabilă să mistuie Întregul conac. PÎnă atunci nu-mi trecuse prin minte ideea că Hollinger ar fi putut să se sinucidă - o sacrificare de proporții wagneriene care putea fi pe placul unui producător de film: el și necredincioasa lui soție pierind laolaltă cu amanții lor În vipia monstruoasă. I-am spus lui Hennessy, cînd s-a Întors ducînd o tavă cu pahare: Zici că nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
viu” din existența mea, precedentul fiind unul greu de egalat: Bayreuth, august 2001. Diferențele aveau să fie, desigur, majore: vizuale (operă în concert față de înscenare) și auditive (acustica problematică a sălii față de perfecțiunea templului Festspielhaus), însă nesemnificative în raport cu entuziasmul meu wagnerian. Toate micile temeri mi-au fost risipite încă de la intrare. Cele câteva scaune goale, fapt rarissim in timpul festivalului, indicau prezența unui public pasionat și cunoscător. Foarte mulți tineri.Înaintea concertului domnea o stare de fierbere diferită de mondenitățile serilor
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
Valentin Vasiliu (Donner)și tenorul Marius Vlad Budoiu (Froh) au completat lista soliștilor români din această primă seară Wagner. Prin multă pasiune la Vasiliu și finețe la Budoiu, cei doi artiști români au relevat voci puternice și pregătite pentru roluri wagneriene, pentru mine cu sugestia frumoasei iluzii că poate îi vom auzi și în viitoarele stagiuni permanente ale Operei din București. Desigur, mă refer la opere de Richard Wagner. Construcția impresionantă a întregii seri a fost susținută puternic de interpretarea tenorului
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
soliștii au redat aceste modulări temporale exemplar, fiecare sentiment a fost susținut de culoarea sa timbrală, iar aceasta deosebește o voce formidabilă de o interpretare formidabilă. Cum se realizează tehnic muzical aceast contrapunct de timpuri? Prin umplerea spațiului muzical. Leit-motivele wagneriene, aceste „mini-melodii” ce caracterizează sonor personajele, se comportă ca pașii unor spirale. La fiecare modulație, schimbare de suport armonic, pasul spiralei se mărește, iar spațiul se dilată. Același leit-motiv, dar adus în alt context armonic, plasează receptorul într-o zonă
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
în alt context armonic, plasează receptorul într-o zonă de confort auditiv, cu ajutorul memoriei, amplificând totodată percepția temporală asupra muzicii parcurse. Pentru că „acum” se suprapune cu „atunci”, iar fragmentul recunoscut, asimilat, permite avansul sufletului prin muzică, cu acea formidabilă știință wagneriană a justei proporții dintre noutate și redundanță. Dacă interpretarea soliștilor a redat sentimental acești pași a spiralei, dirijorul Marek Janowski a fost cel care a dispus de timpul Walkiriei prin augmentări și diminuări judicioase ale energiei. Maestru al jocului cu
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
alta: ambițios și pasionat în Aurul Rinului, liric și emoționat în Walkiria, zeul suprem a oferit în Siegfried imaginea poate cea mai paradoxală: un rol dominator, hotărât, de stăpânitor al lumii, deși deghizat în Rătăcitorul modest și muritor : contrapunct psihologic wagnerian. Contrastele dintre aproape bufonul Mime și vocea lui Vinke, generoasă, caldă și perfect dozată, la care s-a adăugat solemnitatea lui Silins, au adus nota de culoare necesară interpretării unui prim act narativ, introspectiv, în care fiecare se povestește pe
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
care a dozat judicios a fost jocul scenic. Reținut la început, gestic minimal în actul al doilea, Vinke captează audiența prin creșterea dramaturgică spre final, unde se dezlănțuie. Iar logica sa este impecabilă, pentru că Siegfried și Brünnhilde sunt singurii eroi wagnerieni care își schimbă complet identitatea. Iar momentul acestei transformări a fost condus de Vinke și Catherine Foster cu o finețe ireproșabilă. O Brünnhilde lirică, solară și nobilă, Catherine Foster a trecut de la stadiul de fecioară a Walhallei la acela de
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
și își esențializează discursul. Nu este prima apariție a unisonului în Tetralogie, nici ultima, dar forța expresivă a vocilor unificate continuă schimbarea de paradigmă anunțată în Siegfried și desăvârșită în Götterdämmerung: identitatea puternică a lumii terestre în absența zeilor. Eroii wagnerieni ne pot părea supuși voinței unui compozitor suveran, ce controlează toate aspectele operei sale, de la libret și muzică până la înscenare. Mai greu se observă delicatețea unui creator ce umanizează deitățile și glorifică tandru muritorii, empatia sa și grija pentru fiecare
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
Aurul Rinului la ambițioasa și apoi cuprinsa de remușcări Gutrune. O frumoasă surpriză: Aneliya Vidinova, soprană în corul Filarmonicii București, a interpretat a treia ursitoare în compania titratelor Elisabeth Kulman și Daniela Denschlag, cu mult aplomb și stăpânire a partiturii wagneriene, muzică rar abordată pe scenele românești, ceea ce augmentează importanța realizării sale. În rolul primei Ursitoare ne-am reîntâlnit cu Daniela Denschlag, logică trecere de la Erda la fiica sa care țese timpul, cu același timbru cald în grav și multă implicare
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
muzical, cu o știință a modulației sentimentale redată tehnic impecabil. În Ondine, am reîntâlnit prospețimea vocii de cristal a Ilenei Tonca, lirismul Alinei Bottez și vibrantul timbru al Soranei Negrea, tânără căreia îi doresc un minunat viitor în abordarea rolurilor wagneriene. Baritonul Valentin Vasiliu, solist al Operei Naționale București, a fost una dintre prezențele cele mai impresionante ale distribuției. Total implicat, dar cu excelentă stăpânire a tuturor dificultăților rolului, Vasiliu a redat cu acuratețe un Gunther dominat și de ambiție, și
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
foarte mult și extrem de bine pe tot parcursul festivalului. În Wagner, dirijorul Iosif Ion Prunner ne-a arătat fațeta puternică, bine conturată a vocilor minunate ce construiesc acest ansamblu, capacitatea de adaptare la orice exigențe prin redarea impecabilă a stilului wagnerian și bucuria de a fi pe aceeași scenă cu unii dintre cei mai importanți artiști lirici ai momentului, alături de senzaționala și eroica orchestră Rundfunk Berlin. Amurgul zeilor este o poveste despre importanța memoriei atât prin intrigă, căci istoria timpului, ștergerea
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
al melomanului. Mai presus de aceasta, Amurgul zeilor din festivalul Enescu este o poveste despre importanța memoriei și prin efectul generat de toți artizanii acestui „Ring” în conștiințele celor prezenți în sala de concert. Nu vom putea uita forța unisonului wagnerian pe care l-am asimilat cu ardoare în seara de 22 septembrie: de la vocile celor trei Ursitoare care anunță moartea timpului, la melodia sfâșietoare a violoncelelor și până la aplauzele finale, la început neregulate, emotive, entuziaste, iar apoi copleșitoare, ritmice, egale
Seria Wagner by Sabina Ulubeanu () [Corola-journal/Journalistic/83499_a_84824]
-
și frumoasa fără corp”, Barbu Solacolu analizează raporturile dintre literatură și societate și îl prezintă pe „reformatorul social Saint-Simon”, Gh. Cardaș examinează studierea literaturii în universitate și cărți mai vechi ori mai noi, Emanoil Ciomac dă un studiu despre „miturile wagneriene”, Ioan I. Cantacuzino se ocupă de pictura modernă, arhitectul G. Balș se oprește asupra artei vechi românești, Liviu Marian schițează o biografie a lui Ciprian Porumbescu ș.a.m.d. Spațiul acordat prozei și poeziei e mai redus. Alături de câțiva colaboratori
UNIVERSUL LITERAR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290365_a_291694]
-
Revenind, pentru a încheia, la nemurirea ce pare să fie sfârșitul extrem al morții ca părăsire și ca metamorfoză, ca extază înscrisă pe cifrul simbolic al androginului, îmi permit să mă refer, dincolo de canalele obișnuite, la spusele unui magician ocultist, wagnerian de strictă observanță, pentru mulți un șarlatan, admirat de Anatole France, autor, între altele, al unei mici opere care mie îmi dă fiori, apărut în 1910 și intitulată De l’androgine. Mă refer la Josephin Peladan, mai bine cunoscut prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
o muzică simplă, ascultată într-o grădină de vară, sau la un bal, sau la o cafenea. Niciodată Bacovia nu evocă muzica din sala de concerte, muzica „clasică”, „grea”. Versul „Muzica sonoriza orice atom” nu e inspirat de vreo simfonie wagneriană, ci, aproape sigur, de un cîntec la modă. Gustul și atitudinea lui Bacovia față de muzică sînt ale celui care receptează din plin dimensiunea lirică, emoțională a acesteia, deși, chiar în poezia din care am citat, „Largo”1), el ia distanță
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Atta”, în crîșmele de pe Lecea etc. Poezia lui Bacovia e dintre cele cu multe „găuri”: fraze neterminate, întreruperi abrupte. Ele sînt fie rețineri, ezitări, fie efecte „tehnice”, căci - spunea odată Macedonski - „pauza...cîntă ca o poemă, vibrează ca o orchestră wagneriană”. Aceasta nu-i o opinie singulară. Recent, un compozitor notoriu declara că „liniștea este sunetul sacru”. Sînt, într adevăr, oameni pe care tăcerea îi impresionează mai mult decît strigătul. Eu fac parte dintre aceștia. Neîndoielnic, poezia lui Bacovia are unele
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
1992, p.187]. În naturalism, textul are o poziție "spectaculara", un caracter teatral mai evident decât în La Comédie humaine, datorită spațiului fictiv imaginat de scriitor, care utilizează toate mijloacele pentru a realiza un spectacol total, conform idealului de dramă wagneriana. Spre deosebire de Balzac, care intervine permanent în narațiune, dă sfaturi, trage concluzii pentru a scoate o morală, o părere favorabilă sau defavorabilă, autorul ciclului Leș Rougon-Macquart se mulțumește cu rolul de "regizor ascuns al dramei", după formulă zolista. M.Van Buuren
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
adevărat că era marilor profituri pare să fi dispărut și nimeni nu-și mai poate închipui măcar că o casă de discuri ar putea pune la dispoziție artiștilor mijloacele materiale, tehnica, producătorii și efortul publicitar, capabile să repete performanța integralei Inelului wagnerian dirijat de Georg Solti, vândut în 18 milioane de exemplare. În fapt, ceea ce a dispărut aproape sigur este sistemul în baza căruia funcționau cele patru mari corporații de discuri, Universal, Sony-BMG, EMI și Warner, ce dețineau și un monopol al
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
și Nicolae Herlea), dar și premiera operei Tannhäuser de Richard Wagner, care a avut loc în 1970 și în care ea a interpretat difi cilul rol al lui Venus, demonstrând încă o dată o perfectă cunoaș tere a stilului, a declamației wagneriene, cu aceeași voce egală în toate registrele. Din păcate, nu a cântat decât specta colul de premieră. În vara aceluiași an, am cântat alături de ea în opera Carmen de Bizet la Festivalul de vară de la Atena, în amfitea trul antic
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
Massy, Avignon, Saint Germain en Laye, Saint Quentin, Royau mont și Oviedo, Affaire étrangère, de Va lentin Villenave, la Montpellier și, cel mai recent debut, Nausicaa, de Reynaldo Hahn, la Paris. Regre tului de a nu fi debutat în Fricka wagneriană, la Bilbao, i se adaugă un alt titlu anulat ăLuisa Miller de Verdi, rolul Frede ricăi, la Gran Teatre del Liceu din Barcelona, în noiem brie 1998) și, mai ales, revenirea neîmplinită peste Ocean, tocmai în Austin, Texas ăKlytemnestra din
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
în scenă. E un fel de iscălitură muzicală a fiecărui erou. Se știe însă că această originală invenție a leit-motivului îi aparține lui Hector Berlioz, care o numea idee fixă. Ideea fixă a lui Berlioz s-a transformat în leit-motivul wagnerian, care e caracteristica izbitoare a stilului acestui genial revoluționar al dramei muzicale. Dar tocmai această trăsătură dominantă nu vine din inconștient, din matca stilistică a categoriilor abisale, ci e rezultatul unui calcul artistic perfect conștient. Thomas Carlyle, marele eseist englez
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Când izbucnea furtunos corul umbrelor și vocea fantomei tuna "sieben Jahre sind vorbei"6, tatăl închidea ochii, plonjat în delirul unei făptuiri imaginare ce-și așteptase până la exasperare realizarea. Cândva, îi destăinuise că numele de Ondine se inspira din opera wagneriană: tatăl ar fi dorit-o purtătoarea eroului înspre izbăvire, călăuzitoarea lui afară din învolburata nedeterminare. Cu alte cuvinte, Ondine era valul bun ce scoate rătăciții la liman. Așa se-înfiripase, în imaginația lui de părinte emaciat de ezitări, viziunea de
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
de formațiunile militare conduse de Heinrich Himmler 2 și de alimentarea ideologiei acestora din urmă cu prestigiul nobleței originii ariene. Poate că nici de genealogia acelor grupări germane cvasireligioase, în care, încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea, cu patos wagnerian, Iisus nu mai putea reînvia decât sub masca răzvrătită a unui Wodan crucificat 3. După susținerea tezei de doctorat la Uppsala, Wikander se stabilește pentru aproape un an (cel mai probabil din toamna anului 1938 până în vara lui 1939) la
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
ne ar fi lăsat să pornim la băi în Bohemia. Soră-mea și cu mine, după instalația mamei la Quirinal, unde de mulți ani trăgea, și înainte de a începe propria noastră cură, ple carăm la Bayreuth să asistăm la reprezentațiile wagneriene. Ne bucurarăm de Rheingold, dar, când a doua zi trebuia să intrăm la Walküre, citii în ziare ultimatul către Serbia. Nu mai rămânea îndo ială, războiul trebuia să izbucnească: nici un popor conștient nu putea răspunde pe placul lui Berchtold. [Vândurăm
Din viaţa familiei Ion C. Brătianu: 1914–1919: cu o anexă de însemnări: 1870–1941 by Sabina Cantacuzino () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1379_a_2882]