23,608 matches
-
ea să nu aibă nici o semnificație morală. Și gestul acesta față de Dumnezeu și față de natură nu mi se pare altceva decât cea mai Înaltă prețuire a lor...Și Încoronarea trudei lor și a credinței de a tinde către ele. (nostalgic, zâmbind trist) Mulțumirea de a le fi atins poate m-ar covârși. M-ar zdrobi această mare bucurie, iar tinderea către ele nu e decât o fericire adâncă și calmă. O fericire veșnică. (tace un timp. Se aud, la Început Încet
Brâncuși. In: Editura Destine Literare by Ștefan Dumitrescu () [Corola-journal/Science/76_a_300]
-
să ascund ceea ce Îmi rămăsese, Însă chiar atunci am simțit privirile rugătoare ale celui ce stătea În fața mea. Un băiețel cu ochi de un albastru trist și apăsător! I-am Întins felia de pâine lui și mi-am scuturat palmele, zâmbindu-i. A luat-o fără să spună nimic. A mâncat din ea cam până la jumătate, apoi a venit la mine și mi-a zis: “Ia, mai mănâncă și tu!“ Numele meu este Alexandra. Așa mi-a spus Iba. Al tău
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
spus Iba. Al tău? ...Nu, nu cred că am un nume... sau eu știu?! Uite, am să te botez eu: Făt-Frumos! ...Sau, Albăstrel? Îți place? Sună bine! Ăștia, pe aici, Îmi zic Sulică. Sulică Frânaru'... Nu cunoșteam cuvântul, dar am zâmbit, el Însă s-a rușinat. După micul dejun, am fost aliniați iarăși În fața paturilor. Supraveghetorul ne-a ținut o prelegere despre cum trebuie să devenim fii de nădejde ai patriei. Nu am Înțeles și, fără să vreau, i-am zis
Mătăniile Alexandrei. In: Editura Destine Literare by Nicolae Balașa () [Corola-journal/Science/76_a_291]
-
tot ce se Întâmplase. De aceea nu schiță nici măcar un gest la intrarea străinilor În cameră, continuând să doarmă profund. Aceștia o priviră o clipă după care se aplecară deasupra ei, privind-o cu insistență. Fetița se trezi, se Întinse zâmbind, dezvelindu-se. Părul Îi era desfășurat pe perna imaculată, ca o pată de lumină. Vizitatorii o atinseră, de parcă ar fi vrut să se convingă de existenta ei. Atingerea lor o făcură pe fetiță să râdă și să se trezească. Se
Hamilcar. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Science/76_a_325]
-
pe scara blocului și, după ce el pleca În oraș, mergeam În urma pașilor lui și inhalam mireasma aceea, urmele parfumului lui. Știam la vârsta aceea, datorită lui, aproape toate mărcile de parfum bărbătesc. Ne mai descoperea câteodată jocul acesta și ne zâmbea ușor, ne ciufulea bretonul și pleca spre noile lui cuceriri. După ce Doru a Împlinit șaptesprezece ani, nu l-am mai văzut la fel de des prin fața blocului. Era ocupat cu școala și sportul. Avea rezultate bune la Învățătură, În special la matematică
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
nici o privire, Întreaga noapte. A băut În neștire și, spre dimineață, deja puternic amețită de aburii alcoolului, s-a proptit În fața lui Doru și i-a cerut să danseze cu ea. “Sunt ocupat acum, poate mai târziu”, Îi spuse el zâmbind. “Cred că nu mă cunoști, puștiule”, Îi raspunse Mona răstit. “Eu sunt Mona și dansezi cu mine”. Doru a măsurat-o de sus până jos cu un ușor zâmbet În colțul gurii și a decis: “Nu În seara asta”. Ochii
Începutul iubirii. In: Editura Destine Literare by Roxana Vornicu-Struzu () [Corola-journal/Science/76_a_343]
-
de dincolo (Pr. Filoteu Faros) și răspunde acestor nevoi adânci, tainice, greu de cristalizat În afara legăturii, a complicității fraterne. Memoria (și visul, În poeziile care Închid volumul) este cărare bătută ades de Ileana Mălăncioiu până la pragul peste care a trecut zâmbind sora moartă și Înapoi În viață. Nu se trăiește ușor cu o astfel de luciditate. Și totuși, uitarea este refuzată simplu, fără emfază, așa cum este refuzată, la Ileana Mălăncioiu, orice iluzie. Rezistența la iluzie este, În fond, piatra din capul
ALECART, nr. 11 by Irina Ciobotaru () [Corola-journal/Science/91729_a_92870]
-
Avva Ammona, „Cuvinte filocalice...”, p. 121. footnote>. Însă, omul modern și secularizat de astăzi preferă să i se spună că nu există păcat, ca viața lui să se poată derula fără nici o tulburare și fără vreun chin al conștiinței. El zâmbește sceptic la auzul tuturor acestora și trece mai departe. <<La ce bun conștiința timorată a păcatului, când viața ni s-a dat ca să o trăim și să ne împlinim în ea, după posibilități, toate dorințele și aspirațiile sufletului?>>, se întreabă
Doctrina despre păcat în scrierile filocalice. In: Editura Teologie și Viaţă by Liviu Petcu () [Corola-journal/Science/136_a_139]
-
înlocuiești cu un gol. Mi-am aprins o țigară sperând că mă va calma. M-am rezemat cu fruntea de geamul rece. Era prea mult de îndurat. În minte mi se derulau imagini ale celor întâmplate în camera asta blestemată! Zâmbea timid, peste câteva minute mă surpindea cu îndrăzneala privirilor ei. După atâta vreme și încă nu am învățat să trăiesc fără ea. Am ieșit din cameră gâfâind. Am trecut pe lângă femeia de la recepție fără măcar s-o privesc. Am pășit
ALECART, nr. 11 by Raluca Rîmbu () [Corola-journal/Science/91729_a_92906]
-
trimiși la câteva zeci de kilometri de orașul în care își avea Jacob reședința. Ca să dovedească pasiunea lor pentru mate. - Crown (ăsta era numele de familie al lui Jacob), ce zici? Te simți pregătit? îl întrebase Gabe Bedry pe băiat, zâmbind. - Glumiți, doamnă profesoară? Am așteptat un prilej ca ăsta de când am început să merg la primele concursuri. - Foarte bine, pentru că, pregătit sau nu, oricum erai deja trecut pe listă. Ești un elev bun, Jacob, poate unul dintrei cei mai talentați
ALECART, nr. 11 by Leonard Ostafi () [Corola-journal/Science/91729_a_92908]
-
ani să iubești și eu i-aș susține dacă ar fi vorba despre adolescenții contemporani care nu știu ce vor de la viață și pun preț doar pe lucrurile material și pe aspect fizic. Dragostea adevarată se află între două persoane care își zâmbesc mereu, nu se pot abține să nu se privească, să nu se atingă, să se mângâie sau să își vorbească. Spun cu regret că în ziua de azi nu prea mai vedem asta dar, când văd pe stradă doi batrânei
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93804_a_95096]
-
de-ale gurii, aduse de departe cu sudoare și sacrificii’’ (p. 9), până la barmani și chelneri de gară, leneși și somnoroși și care, în preajma Festivalului Internațional al Tineretului și Studenților (1953), deveniseră brusc plini de amabilitate, schimbau fețele de masă, zâmbeau cu gura până la urechi și lepădau vestele pătate cu muștar, pentru a-și pune altele albe, deoarece ,,prestigiul țării e în joc la orice colț de stradă și zâmbetul este sarcină de partid. Și pentru că românul are mândrie națională, toată lumea
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
Asta-i însă doar o schemă de lucru, dar ei ce fel de oameni sunt? Cum dracu dorm ăștia noaptea? Aș muri de curiozitate să stau de vorbă cu unul din această onorabilă profesie. - Crezi că ar înțelege ce vrei? zâmbi doctorul. Sunt simpli ticăloși gata să facă orice, și-i găsești peste tot în lume. Toți aceștia ascund în sufletele lor o mare frustrare, o umilință mocnită, o dureroasă impotență, care-i macină...’’ (p. 236). Schema era apoi foarte simplă
Dan Ghițescu – omul care vine din est [Corola-blog/BlogPost/93861_a_95153]
-
foarte bine. Îmi place când nu există bariere de limbă , rasă , kilograme , pounds sau orice altceva. Canadienii au avut ocazia să înțeleagă prin acest festival cultura noastră europeană și că toate acele nații europene organizatoare sunt împreună la acest festival, zâmbesc împreună și au o inimă comună. Acest lucru este foarte important. Rep. Ce crezi că nu știu românii din Calgary despre tine? Să știi că am observat că nici chiar în România mulți români nu știu prea multe despre mine
Cheia vieții este arta de a fi / interviu cu Ioan Gyuri Pascu [Corola-blog/BlogPost/93915_a_95207]
-
avut răbdare” cu istoricul Gheoghe Buzatu”. Câțiva mari români l-au chemat la o masa rotundă a Adevărului: Nicolae Iorga, Mareșalul Ion Antonescu, Florin Constantiniu... și atunci; „În fața morții, neclintit,/ N-aveai ce o ruga,/ Ai lăcrimat și i-ai zâmbit/ Ca și la nunta ta”. La 20 mai 2013, România a suferit o pierdere ireparabilă! Rememorez câteva mesaje relevante prin care, cei care i-au apreciat principiile, cunoașterea, demnitatea și sacrificiul îl regretă în fiecare clipă. Sunt mesaje îndoliate pe
Bastonul de Mareşal al Istoriei Românilor [Corola-blog/BlogPost/93911_a_95203]
-
politic de calibru mic ca Victor Ponta! Pentru Alina Gorghiu a fost imposibil fără „intervenție din afară”. Mai pe șleau, n-a putut singură! Pe de altă parte, este adevărat că nu are darul de a face cu ochiul, a zâmbi misterios și a arunca în piață amenințări goale pușcă, așa cum poate Elena Udrea, cea pliată perfect pe amintita școală a lui „las` că știm noi...”. Cu asta trebuie să te naști. Vine campania? Ducă-se! Nici de data asta nu
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/93946_a_95238]
-
din cauza neglijenței medicilor. În urma mai multor controale, diagnosticul final este retinopatie de prematuritate stagiile 4 și 5 și numai o clinică din Statele Unite ale Americii le mai poate reda vederea micuților. Singura lor șansă de a-și vedea mama cum zâmbește de bucurie nu este în România, ci doar în Statele Unite ale Americii, iar controalele pot fi făcute la o clinică din Roma. Lui Rareș, doctorii din România au reușit să recapete parțial vederea la ochiul drept, însă în cazul lui
APEL UMANITAR! Românii sunt provocați să răspundă la întrebarea “Ce ți-ar lipsi dacă nu ai vedea?” [Corola-blog/BlogPost/93999_a_95291]
-
să-l văd pe fratele meu că merge și vorbește și râde, iar pe bunica să n-o mai văd că oftează și lăcrimează toată ziua. Frățiorul meu a rezistat din greu 6 ani. Cu ajutorul dumneavoastră ar putea să ne zâmbească și el odată. Fiind atinși de emoționanta scrisoare primită de la sora lui Marian Geambașu, Asociatia “Salvează o inimă” a demarat urgent o campanie de strangere de fonduri pentru acești minunați copii. Donațiile pot fi făcute pe platforma de donații online
Uniunea Ziariştilor Profesionişti [Corola-blog/BlogPost/94040_a_95332]
-
numai eu, pentru lucrările pe care le-am publicat, am cercetat peste o sută de mii de documente! L-am întrebat, dacă mai sunt dosare în Arhivele Naționale pe care să nu le-ar fi cercetat dânsul? Mi-a răspuns, zâmbind: S-ar putea să mai existe, câteva...Acesta era marele istoric, fără egal în ultimele decenii. A fost unic!. Și, deodată, am aflat dureroasa veste: s-a stins la datorie! Inima i s-a oprit, fiind la Institut, în biroul
Gheorghe Buzatu a plecat la întâlnirea cu Mareşalul [Corola-blog/BlogPost/93905_a_95197]
-
PRIMĂVARA Primăvara începe cu sărbătoarea Mărțișor. Soarele zâmbește pe cer. Păsările călătoare se reîntorc. Albinele culeg polen. Copiii se joacă. Câmpul a înverzit. Salcia are crengi mari. Ancuța și Ana au mers la pădure. Un șoricel stă la umbră. Natura e veselă. Stelele strălucesc ca niște licurici. Licuricii
Primăvară. In: Alabala by Bîtă Ioana () [Corola-journal/Imaginative/573_a_709]
-
de paișpe carate sunt tot mai sceptic că tic-tacul de ceas al inimii indică ora exactă la care cioclii și preacucernicii părinți își vor lua onorariile elev pedepsit îți rostești numele la repetiția generală părinții și fiii mei decedați îți zâmbesc optimiști dintr-o fotografie kodak color las în întregime gloria acestei zile cernite văduvei mele magazinului ei de pompe funebre Câteva datorii câteva datorii câteva ticuri câteva boli câteva versuri câteva drame provinciale se țin scai de numele și de
Poezie by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/12232_a_13557]
-
într-un restaurant parizian, colț cu Café de Flore, luînd cina și enervîndu-se cumplit că nu poate tăia biftecul, apoi comandînd altceva, pește, și cerîndu-mi mie să i-l dezosez... M-am descurcat minunat, și acum, cînd descriu scena, îmi zîmbesc mulțumită: nu mai mîncasem niciodată un pește de forma unei frunze dolofane de ficus, dar, cu cîteva zile înainte, dejunînd pe rue Verneuil, cu Tacou și cu familia Balotă, proprietarul restaurantului dezosase la masă, în fața noastră, un asemenea pește; o
In memoriam Al. Voinea by Marta Petreu () [Corola-journal/Imaginative/12321_a_13646]
-
Gellu Dorian Ea a fost atît de frumoasă, încît frumusețea ei bîntuie prin mine ca o boală oblojită de ceaiuri, liniștită ca moartea după ce a luat totul și zîmbește de după gratii, frumoasă încît nici nu pot gîndi, gîndul o duce mult prea departe, pînă acolo unde mîinile nu o ating, sufletul pîlpîie ca o lumînare în ferestrele unui cătun uitat, atît de frumoasă pe cît încă îmi mai pot
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
sfîrșit, o simt, nu este decît foșnetul îngerilor prinși în cîntecul ei la fel de trist ca mine cînd nu mai văd chipul ei decît bîntuind prin mine ca o boală oblojită de ceaiuri, liniștită ca moartea după ce a luat totul și zîmbește de după gratii, gîndul o duce mult prea departe pînă acolo unde mîinile nu o ating, ca în acest cazinou pustiu cu pereții lucrați în umbrele ei de bal, pe vremea cînd toate erau ale noastre, cînd nimic nu putea fi
Dama de pică by Gellu Dorian () [Corola-journal/Imaginative/12658_a_13983]
-
o cizmuliță super, violetă, adusă de la Paris... da" mi-a luat-o înapoi, că nu putea să vîndă doar una, trebuia perechea!... eu o pusesem în bibliotecă și mă mîndream cu trofeul... iar Cici, acum, în ultima bancă a amfiteatrului, zîmbea nostalgic... da" nu-i o "nostalgică", Doamne ferește!... și Roxana sta țeapănă, pe urmă s-a și ușchit... n-am mai zărit-o... îmi place la nebunie cum graseiază, ca și Cici!, la telefon... îți tot vine să dai telefoane... da
Poveste de primăvară by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12717_a_14042]