596 matches
-
Acolo în munți, sublimul tinereții înălța până la cer visele mele ce ardeau în sângele meu fierbinte și era încurajat de himera unor promisiuni care veneau de dincolo de puterea brațului meu. Închid ochii și văd rânjetul temniței cu adâncuri de întuneric, zăbrele, obloane și păgâne văgăuni... Mă văd ferecat în lanțuri și cătușe care istovesc și doboară orice voință cutezătoare de împotrivire, răpun orice putere omenească aruncată într-un hău fără fund! Uriașa armată de ucigași îngrozită de neînduplecata noastră voință de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
glasul prea iubitului meu! Iată-l că vine, sărind peste munți, săltînd pe dealuri. 9. Prea iubitul meu seamănă cu o căprioară, sau cu puiul de cerboaică. Iată-l că este după zidul nostru, se uită pe fereastră, privește printre zăbrele. 10. Prea iubitul meu vorbește și-mi zice: "Scoală-te, iubito, și vino, frumoaso! 11. Căci iată că a trecut iarna; a încetat ploaia, și s-a dus. 12. Se arată florile pe cîmp, a venit vremea cîntării, și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85072_a_85859]
-
poarta ta, adeseori Am agățat trei păpădii, Dar din păcate, pân-să vii, Au mai rămas doar gămălii, Nici până-n zori. Din păpădia cea micuță, Zburat-au dorurile mele, Dar nu te-ai sinchisit de ele, Și au căzut printre zăbrele, Lângă portiță. Din păpădia cea mai mare, Purtate pe o briză rece, Oprească timpul care trece, La poarta Domnului vor cere, Și îndurare. Din păpădia mijlocie, Un singur puf ai meritat, Căci restul, vor zbura prin sat, La cele ce
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
să sfârșească În apa adâncă și verzuie a Gropanului, cei doi veri săriră gardul curții de orătănii a unui vecin care, dacă i-ar fi prins, le-ar fi măsurat spinările cu aracul. Păsările zburătăciră speriate, porcii Își scoaseră printre zăbrelele de lemn râturile Înnămolite și cerșiră de mâncare. Singurele care nu se sinchisiră fură cele două capre care, cățărate pe acoperișul cocinii, rupeau frunzișul crud al unui pui de salcâm. Verii coborâră cu pas tupilat bătătura În pantă. Trecură cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aproape de negândit astăzi - și n-am să pot niciodată să le mulțumesc părinților mei Îndeajuns pentru asta (poate le spui tu că am fost fericit și datorită lor) - și găseam, singur, În mușuroiul ăla de furnici, câte o celulă cu zăbrele la fiecare pas. Eram singur, părinții rămăseseră În sat - acolo Își aveau slujbele - și m-am trezit dintr-odată Într-un apartament de bloc. Singur, speriat, disperat, amețit, fără să Întrezăresc nici cea mai mică rază de lumină În ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
dezvăluie câteva necunoscute cu care se luptase de la începutul acestei ciudate călătorii. Cu atât mai bine. Totuși nu reușise încă să se dumirească unde vrea să ajungă bătrânul. Acesta continuă să se explice: - Închipuieți o colivie mai mare cu niște zăbrele invizibile. Pasărea dinăuntru nu conștientizează că e închisă. Și chiar dacă se lovește de gratii de cele mai multe ori nu-și dă seama de rostul lor. - Cum e posibil așa ceva? întrebă contrariat tînărul. Să fie oare atât de ignorant pe cât pare? Sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85108_a_85895]
-
și străpuns tîmpla. 27. El s-a ghemuit: a căzut și s-a culcat la picioarele ei; s-a ghemuit și a căzut la picioarele ei; acolo unde s-a ghemuit, acolo a căzut fără viață. 28. Pe fereastră, prin zăbrele, se uită mama lui Sisera, și strigă: Pentru ce zăbovește carul lui să vină? Pentru ce vin carele lui așa de încet?" 29. Cele mai înțelepte dintre femeile ei îi răspund, și ea își răspunde singură: 30. "Negreșit, au găsit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85109_a_85896]
-
șuri, șoproane, dar și întinsele păduri din jur și fânețele. Babic îi arătase grajdurile cu cai, țarcurile câinilor de vânătoare, apoi o condusese la casa șoimilor. Două camere spațioase, uscate, bine aerisite, cu ferestrele spre sud, fără geamuri, doar cu zăbrele și obloane. Pe jos era un strat de nisip foarte fin. Un argat tocmai culegea cu o greblă excrementele depuse peste noapte. Pe stinghii paralele, îmbrăcate în catifea verde, așezați la distanțe convenabile unii de alții, stăteau șoimii prințului. O
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
pe care nu cuteza să o nădăjduiască pentru sine? Cei care, la Alamut, se bucurau de groaznicul privilegiu de a se găsi În preajma lui Hasan Sabbah nu puteau să nu remarce, Într-o firidă săpată În zid și Închisă cu zăbrele dese, forma unei cărți. Nu se știa ce carte era, nu Îndrăzneau să-l Întrebe pe Predicatorul suprem, se presupunea că acesta avea motivele sale să nu o păstreze În marea bibliotecă În care se găseau, totuși, lucrările care Închideau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Dorul mă îndemna să-mi umplu palmele cu ce creștea acolo, sub bluză, și să mă gândesc acasă. Curentul de aer din față îmi înroșise obrajii, abia mai puteam să respir și ochii mi se făcuseră mici, priveam totul printre zăbrelele genelor. Anna avea șolduri înguste și era nepoata proprietarului pensiunii, care locuia sus de tot, sub acoperiș. Mă întrebase: „Facem un tur?”, iar nu știam cum se face un tur, deci mă lăsasem cu totul în seama ei, așa cum mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
din dreapta. Red trase și nimeri crăpĂtura de două ori. Pistolul trase din nou. Era evident că trăgea la nimereală. — Ieșiți, le strigă Claude. Pistolul mai trase o dată, făcÎnd zgomotul pe care-l fac copiii cînd hîrÎie cu un băț pe zăbrelele unui gard. Am tras și eu, producînd același sunet prostesc. — Claude, Întoarce-te, Îi strigai. Red, tu ochește o crăpĂtură. Tu, Onie, ia-o pe ailaltă. DĂ-i dracu’ pe friții Ăia, i-am spus lui Claude cînd reveni. Le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
băncuțe, stau babe interbelice. Intrăm în Herăstrău și mărșăluim împreună cu coloana de funcționari care se plimbă pe aleea strâmtă dintre lac și Clubul Diplomaților. Umblăm în cadență: stâng-drept-stâng-drept. Altminteri ne-am împiedica și ne-am rostogoli cu toții în lac. Printre zăbrelele gardului de la Club privim terenul imens de golf pe care se preumblă sastisiți doi burtoși cu crose moi. În ultima noapte petrecută la hotel, după cina cu șampanie franțuzească și stridii, el a condus-o pâna la ușa camerei. Aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Dănuț, pe nerăsuflate. Harșt! și l-au ras. Boss a dat cu agheasmă pe ei și s-au topit și ăia... Exact! Chiar așa a și fost! confirmă Vierme. Măi, măi, să vedeți ce-o să vă mai topiți voi, după zăbrele, la pușcărie, fluturașilor! Ori ați băut, ori ați fumat sau ați prizat porcării, până n-ați mai știut ce faceți și v-ați jucat cu bricegele, mama voastră, ca să rămână doi dintre voi, lați! Da', cu copilu'? Cu copilașu'...? Cu
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
metal. Balconul era minuscul, și totuși vara el devenea locul meu de joacă, reședința mea aproape permanentă. Băteam acolo de pământ o minge mare și vărgată cu portocaliu, azuriu și roșu ca purpura sau mă uitam, minute în șir, printre zăbrelele acoperite de iederă, la capul vulturului, al cărui ochi, cioc cu nările umflate, precum și fiecare fulguleț care-i acoperea creștetul erau cizelate migălos în metalul ruginiu. Când, după ore de legănat păpuși și de cântat de una singură, în plin
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
nu a schimbat însă lucrurile, că mă lăsase singură, neștiind decât cum să se salveze mai repede. Am pornit-o și eu încet, spre cișmeaua din fundul grădinii, și, în timp ce mergeam, m-a izbit iar duhoarea de la maidanul învecinat ; prin zăbrelele gardului am văzut ciulinii plini de praf, o tufă imensă de mătrăgună crescută pe un dâmb de gunoi, un câine flocăit care tocmai ridica piciorul, câțiva pari mucezi și fără rost, care se înfigeau în cerul decolorat. Nu mă durea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
scăpat de Ceaușescu! Clar. Și bine că ăștia acum ne scurtează armata. Uaaa! CÎt mai avem? Patru luni. Patru luni de armată? Îți vine să crezi? Spre seară, stăm În salon și citim presa. Costinel și colegii lui atîrnă de zăbrelele ferestrelor, privind coroanele castanilor, păsările și ce mai e de privit. Doar unul a rămas În pat, țeapăn, cu pătura trasă pînă sub ochi - fixează inert tavanul, lăsînd senzația unui om nelocuit, dus de-acasă. De pe alei vine o rumoare
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
la apel. Petcu, Petcule! strigă ea. Clienții noștri se agită la fereastră și rîd. Petculeee! se aude iar, insistent. Mă Petculeee! Acum, vibrația vocii spune că răbdarea e pe cale să se sfîrșească. Un element care sparge plictiseala, bolundeii trag de zăbrele și rîd. Măăă, n-auzi? Petculeee! zbiară sora enervată. Apoi, de undeva din salonul nostru, se aude pierit o voce: Daaaa. Mă Petculeee, dar-ar dracii În capu’ tău! se aude femeia de afară, Înnebunită. Daaa, vine iar răspunsul stins
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
Rică, unde de asemenea s-a Încheiat procesul de votare. Comentăm momentul și ne amuzăm de episoadele comice pe care le-am remarcat. — Cum să pupe votul? O fi vreo fanatică de-a lu’ nea Nelu. Bolundeii stau atîrnați de zăbrelele ferestrelor, În timp ce noi, trîntiți În paturi, citim ziare și ascultăm radioul care povestește despre minunea acestei zile În care poporul român votează liber și democratic după 50 de ani de dictatură comunistă. Dar lucrurile lîncezesc, oricît de Însuflețitoare e clipa
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
toată chestia ne vine de la pronosticurile și comentariile care vin din radio. E clar că iese Iliescu. Zdrobitor. Ne-a futut ca pe cîini. — Ia uite, Își rotește ochii de pe pervaz negriciosul Petcu și face semn cu mîna afară, printre zăbrele - vorbirea lui e foarte greoaie. Ă-ăăă-ă! mai exclamă el, În nici o limbă. Ne ridicăm care de pe unde stăm trîntiți și ne ducem la fereastră, ca să vedem cum alaiul electoral trece cu urna mobilă. Se pare că au obosit, pentru că se
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
trece și asta. Cine mai credea că se mai întoarce din război? Și ne-am întors. Om scăpa noi și de aici!... A venit și ziua aceea. Întâi pentru Trestie... Cu privirea grea scăpată din orbitele adâncite ca de dincolo de zăbrele, ajuns doar o umbră de om, l-a îmbrățișat pe Toaibă. Rămâi sănătos, Toadere! Să dea Dumnezeu să scapi cât mai repede de aici și să-mi scrii câte o scrisoare măcar de Paști și de Crăciun. Ți-oi scrie
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
Serviciile din timpul nopții s-au redus la strictul necesar. Taxiurile nu mai circulau. Farmaciile de serviciu stăteau zăvorite, cel care avea strictă nevoie de un medicament trebuia să bată mult până să i se deschidă, iar farmacistul vorbea de după zăbrele de fier. Din spatele lui se auzea un mârâit. Curând s-a văzut că scepticii avuseseră dreptate. Calmul s-a dovedit șubred. Întunericul înrăia probabil câinii, încît aceștia săreau gardurile și mușcau pe oricine se apropia noaptea de casele pe care
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
aș avea o pană de înger și cerneală de bezne, poate că atunci mi-ar fi lesne să-mi adun risipirile, să-mi scriu amintirile și să spun tuturor: de ce sânger. Era o noapte jefuită de stele!... la fereastra nădejdii, zăbrele la ușa salvării - lacăte, iar frunțile noastre palide înnoptaseră toate. Când deodată din mijlocul nostru, izbucni ca o flacără neagră, ura. Focul ei a topit într-o clipă gând, suflet, aripă. Toate din tot și n-a mai rămas decât
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
A doua carte a Împăraților $1 1. Moab sa răzvrătit împotriva lui Israel, după moartea lui Ahab. 2. Ahazia a căzut prin zăbrelele odăii lui de sus în Samaria, și sa îmbolnăvit. A trimis niște soli, și le-a zis: "Duceți-vă și întrebați pe Baal-Zebub, dumnezeul Ecronului, ca să știu dacă mă voi vindeca de boala aceasta. 3. Dar îngerul Domnului a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
Juan Lucas spuse că la fereastra asta, bună pentru serenade, orice metisă frumoasă ca Vilma, bunăoară, ar putea să stea de vorbă cu vărul ei. Pentru Susan se destrămă dintr-odată tot farmecul serenadei cu mexicanul gen Hollywood, stînd În fața zăbrelelor și declarîndu-i fetei nord-americane: „I am nebun de iubire for you“. Își dădu capul pe spate, scuturîndu-și bucla blondă de pe frunte, se uită la Juan Lucas și se topi din nou de dragoste, În timp ce Daniel sosea cu sticlele de apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
desenează pe noi, evreii...“ Rămăsese la fereastră, ascultînd vag cîntecul fredonat de școlăriță, nici nu-și dădea seama că-i place, dar mîinile lui Începură să se răcească prinse de grilajul unui lagăr și trebui să și le desprindă de zăbrele. Se duse atunci să lipească cele trei timbre care-i mai rămîneau ca să-și umple seara, În afară de ziarul care de ani de zile nu mai cuprindea știri pentru el. Numai băiețelul, nepoata lui Beethoven, copilăria... E Însurat cu mămica... Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]