810 matches
-
unei slabe proporții, disciplina rămîne surprinzător de puternică în rîndul afiliaților, ca și în rîndul electoratului SPD. În revanșă, comuniștii trag foloase de pe urma armatei de șomeri a cărei progresie urmează destul de bine curba creșterii lor electorale. Putem măsura astfel întreaga zădărnicie a apelurilor comuniste la grevă împotriva lui Hitler, în timp ce KPD-ul dispune în principal de forțe dinafara uzinelor și nu din interiorul lor. Izolat de elita muncitorească, de intelectuali și de clasele mijlocii, KPD-ul a dezvoltat el însuși un
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
sunt învăluite în mister: "Nu-nchide ochii, nu adormi/ Ceasul e pe-aproape, pe-aici/ Trebuie să treacă". Atrag atenția formele verbale inventate (aroamele, dupăprânzele), "genele lui Dumnezeu cad în călimarul poetului". Arghezi e un poet nereligios care se opune zădărniciei și morții. Transcendența argheziană este o transcendență goală, iar imaginile tăcerii, nepătrunsului sunt imagini ale absenței. Impresionează în creația sa combinația expresie crudă și rafinament, "surprinderea suavității sub expresia de mahala" ( G. Călinescu). Realismul și grotescul se întâlnesc în spațiul
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
că "Poezia lui Eminescu răspunde unei neliniști mereu mai actuale, pentru că este de natură metafizică" (Rosa del Conte). DIMENSIUNI ALE ROMANTISMULUI EMINESCIAN Poetul își caută salvarea spirituală prin evaziunea în timp, în spațiu și în vis. Evaziunea în timp: sentimentul zădărniciei la gândul efemerității omului pe pământ, al deșertăciunii cu privire la dispariția civilizațiilor (Memento mori Panorama deșertăciunilor). Timpul este ireversibil (''Numai omu-i trecător/ Pe pământ rătăcitor"). Vizionarul romantic încearcă să se salveze prin evaziunea din timpul biografic în timpul eternității, în timpul mitic sau
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
ține poate;/ Pentru cine o cunoaște/ Toate-s vechi și nouă toate" ( Strofa a treia) Valorifcând ideea schopenhaueriană a prezentului etern, cu cele două aspecte, trecutul și viitorul, poetul invită la meditație asupra condiției efemere, când trecutul și viitorul devin zădărnicie, timpul este perceput ca eternitate, cu izvoarele în gândirea filosofică, indiană: "Viitorul și trecutul/ Sunt a filei două fețe/ Vede-n capăt începutul/ cine știe să le-nvețe./ Tot ce-a fost ori o să fie/ În prezent le-avem pe
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și se poartă ca atare - că ființa și existența lor nu sunt lipsite de orice valoare și de orice demnitate. Că forța care trăiește în ei și prin ei ca forță omenească, dând avânt strădaniei lor, nu se anulează în zădărnicie. De aici tranziții bruște de la sentimentul precarității omenescului la acela al demnității sale, de la umilință la semeție. Vin către primejdie mândri de neamul din care se trag și de izbânzile sale, cărora le-au adăugat pe ale lor, chiar dacă se
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
putea să se întoarcă acasă și să trăiască fără glorie o anumită formă deplină a vieții și n-a făcut o; putea să cucerească Troia și n-a făcut-o. Singurele potențialități raportabile la el care capătă existență sunt pierzania, zădărnicia și moartea. Câtă putere și câtă violență erau în el, și trebuia să se cheltuiască întocmai ca atare, erau prea nemăsurate și prea greu de ținut în frâu ca să ajungă la alt soroc decât moartea. Și ca să împlinească altceva decât
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
că nu avea nevoie de el doar pentru că, fără el, Shakespeare n-ar fi scos-o la capăt cu piesa. Ariel este un prisos și de prisosuri n au nevoie decât cei ce sunt chemați să sporească universul cu acele zădărnicii fără de care universul ar fi zadarnic. Mai trebuie spus, din capul locului, că Ariel, executor al atâtor porunci, nu este ucenicul unui vrăjitor. Ce i se cere, el se arată a ști parcă dintotdeauna, nu are a învăța nimic și
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
un succes de public remarcabil.244 În 1941 a fost numit de către ministrul educației profesor de Literatură italiană la Conservatorul Giuseppe Verdi din Milano, poziție pe care o va deține până în 1968.245 Modulata pe tonuri acute date de conștiință zădărniciei zilei de mâine, de suferință și de singurătate, starea psihică precară a poetului a rămas, în toată această perioadă, neschimbată 246. Unii prieteni au văzut ceva leopardian în tristețea adâncă, în durerea și solitudinea lui. Disperarea să a fost, firește
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
liric. Dacă simțea uneori nevoia să se tânguie, e din pricină că, spirit cârtitor, avea sentimentul că lumea este altfel de cum ar trebui să fie și că el, poetul, e veșnic prigonit. De aici, unele cugetări sceptice, străbătute de un sentiment al zădărniciei și îmbibate de un umor cam acru, cu privire la oameni și la soartă. Veșnic nemulțumit, posac și cârcotaș, B. ar fi o figură aproape antipatică, dacă nu ar avea destul spirit să se ia și pe sine peste picior și să
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285560_a_286889]
-
Cioran, Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Mircea Vulcănescu. Năzuind să dea „stihuri noi cu senzuri de filosofie” (Versuri, 1934, Vocile singurătății, 1937), D. este în poezie fie un cugetător cam naiv și prozaic pe motivul trecerii și fragilității omenești (Panta rei, Zădărnicie, Ceasornicele), fie un erotic sedus de contrastul dintre bărbatul dedicat țelurilor și chemărilor abstracte și femeia cu tipar „ca un ghimp” (Reînviere, Depărtare, Dionisiacă), totdeauna, însă, cu imagini și sensuri culese din lirica lui Tudor Arghezi (pentru care a nutrit
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286802_a_288131]
-
ca pe o lecție de Înțelepciune și morală, ca pe un model pe care, noi, generațiile mai târzii, trebuie să ne impunem a-l urma, căci, se pare, suntem mai puțin dotate genetic cu această cumințenie funciară. Depresia și sentimentul zădărniciei ne asaltează mai adesea, uneori, cum e cazul meu acum - suntem gata să le cedăm... În ce mă privește, se pare că va mai dura un timp până mă voi reculege și reîntrema În vederea altui proiect. De aceea am toată
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
în judecată, nu ar mai prinde ziua sentinței care să le stabilească vinovăția sau nevninovăția. Un lucru trebuie precizat. În dosarul Revoluției sunt fapte imprescriptibile, iar faptul că vinovații nu vor mai ajunge în fața instanței nu trebuie să arunce umbra zădărniciei peste demersul juridic, fiindcă societatea are nevoie nu doar de vinovați, ci mai ales de adevăr. În cea mai mare parte, observațiile sunt corecte. Dar, documentul la care se face referire nu cuprinde multe alte elemente, nu oferă răspunsuri la
[Corola-publishinghouse/Science/84991_a_85776]
-
reflexele oglinzii mate, tulburi. Statice aparent, mai toate povestirile sfârșesc prin a focaliza incertitudinea, impasul, entropia; exorcizarea unui rău lăuntric, conștientizat treptat sau intuit, nu coincide însă și cu happy end-ul. Inconsecvențele, mici falii sufletești trezesc un „freamăt al zădărniciei”. Spațiul delimitează și închide ca într-un cerc apăsător, malefic, ecoul vocilor (și vieților), acutizând obsesiile (Stradă, Disc). Alienarea și scindarea ființei, îndepărtarea de sine și de ceilalți conduc la fragmentare discursivă (Întuneric). Terifiant, simbolul păsării de pradă e un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286957_a_288286]
-
frivole, cum ar fi moda sau dansul. Era, de altfel, un bun dansator, deși trupul lui voluminos nu l-ar fi recomandat. Constantin Noica își amintește de el sub acest aspect. În 1933 ține la Criterion conferința Jean Cocteau sau Zădărniciile virtuozității, iar la „Convorbiri literare” (unde intrase în 1934, pentru puțină vreme, în colegiul de redacție, alături de Noica și Henri H. Stahl) comunică în numele generației tinere opiniile sale despre Ion Creangă. „Generația tânără”, numită și „generația spirituală”, reprezintă tema esențială
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290666_a_291995]
-
manieră literaturizantă, cu patetisme candide, suita Amintiri din teatru (1922) se încarcă pe parcurs de accentele unei deprimări provenite dintr-un șir de nemulțumiri și frustrări. Replierea în amintire are o funcție consolatoare, atenuând senzația de oboseală și sentimentul de zădărnicie pe care i-l provoacă memorialistei „zilele reci și întunecoase din prezent”. Când nu se lasă biruită de melancolie, P. retrăiește cu un viu simțământ serile când evolua, sub luminile rampei, în compania unor colegi de neuitat. Portretistica - se rețin
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289058_a_290387]
-
Titus, reîntorcându-se să reclame de la mine partea de vină și de durere care i se cuveneau lui. Ororile remușcării abundă în condiționale neîmplinite. Nu izbuteam să stăvilesc proliferarea unor bine conturate viziuni de fericire, care nu-și cunoșteau propria zădărnicie. L-aș fi luat pe Titus cu mine la Londra, ar fi urmat școala de actorie, ar fi venit, plin de exuberanță, la mine, cu prietenii lui, am fi plecat împreună în lungi, minunate vacanțe, l-aș fi iubit, aș
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
puțin chinuitoare decât tortura totalei ei dispariții, înfiorătorul răstimp trăit al eternei absențe. Cât de diferită e fiecare moarte, și totuși ne mân\ pe aceleași meleaguri ale făpturii noastre lăuntrice, acele meleaguri pe care poposim rar, și unde percepem limpede zădărnicia tuturor lucrurilor la care am râvnit atâta amar de vreme, și la care în curând vom râvni din nou. Nu am avut intenția să scriu despre moartea lui Clement. M-am întristat îngrozitor descriind-o și, cu toate că au trecut câteva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
totul în lumina ei argintie... De jos, cântul se înalța către ea.. Și greerii trăiau clipa, cu țârâitul lor tremurat și pătrunzător, care părea că răspunde tremurului stelelor... Sătenii ascultau cu răsuflarea tăiată, cufundați într-o realitate nemărginită, uitând de zădărnicia lucrurilor și de deșertăciunile lumești, acordurile pătrunzându-le în suflet... în toată ființa lor. S-au deprins să-i asculte seară de seară, până după crucea nopții... Dar, în seara aceea era altceva... Cântul lor, parcă întărea zvonurile... „vin rușii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
va întregi și va porni unit pe căile viitorimii, pentru a-și împlini solia pe care i-a hărăzit-o Dumnezeu..”. .. Bucuriile și tristețile din viața de internat nu pot fi uitate niciodată. Întotdeauna bucuriile alternau cu tristețile, sentimente de zădărnicie, de vagi nemulțumiri.. Vă mai aduceți aminte de întâmplarea cu... „Părintele șoarec”, murmură unul din colegi, privindu-mă pe sub sprâncene. Aaa... daa !, făcură ceilalți într-un glas. Mi-aduc bine aminte..! murmurai eu, înțelegând aluzia. Eram în clasa I-a
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
deal la cruce...” așa cântau seminariștii în trenul bejaniei; așa au cântat la Timișoara, prima lor gazdă; la fel au cântat și în satul Pesac, sfâșiind inimile sătenilor. „Sătenii ascultau cu răsuflarea tăiată, cufundați intr-o realitate nemărginită, uitând de zădărnicia lucrurilor și de deșertăciunile lumești, acordurile pătrunzându-le în suflet... în toată ființa lor.” După ce părintele Scarlat Porcescu, directorul de atunci al Seminarului, a anunțat, cu glas sugrumat de durere, hotărârea autorităților de desființare a acelei celebre școli, toți elevii
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
toți membrii. Se mai recomanda Domnului să pedepsească în chip aspru pe acei care ar manifesta vreo opunere la voința celor două Curți. Unii din boieri arătau veleități de rezistență, dar Domnul, cu consulii Franței și Angliei îi convinseră de zădărnicia vreunei opuneri. Spre a salva oareșcum amorul lor propriu, Domnul se mulțumi să citească numai o parte, acea mai puțin ofensatoare a firmanului, iar articolele fură inserate în Regulament printr-un proces-verbal, care le declară adoptate de Adunare, dar care
Acţiunea politicii ruse în Ţările Române povestită de organele oficiale franceze by Radu ROSETTI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101003_a_102295]
-
nenorocire, reproducând și Împroșcând la mari depărtări nenorocirea celorlalți. Plictisul, durerea, nenorocul, istovirea, sila și frica de viață, sila și frica de moarte, toate pulsează pe chipuri Într-o infinitate de măști și sub o aură de cataclisme, frustrări și zădărnicii, care ajung să mă fascineze și mă fac să juisez până-n pragul paraliziei. Mă Îndopam cu pâine, urcând din nou Împreună cu ei treptele durerii și plăcerii. Pâinea goală și Întunericul, da, dintotdeauna mă salvaseră, dar niciodată până acum nu-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
marfă beau din ac. Poate că orice plăcere e ușurare. Am Învățat stoicismul celular pe care marfa i-l predă consumatorului. Am văzut o celulă plină de junkeri sevrați, tăcuți și imobili În nenorocirea izolată a fiecăruia. Erau conștienți de zădărnicia oricărei lamentări, a oricărei mișcări. Erau conștienți că, În esență, nimeni nu poate ajuta pe nimeni. Nu există nici o cheie, nici un secret pe care să-l aibă altcineva și să ți-l poată da. Am Învățat ecuația mărfii. Marfa nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
la hulă idola de ei făcută / Rămânea ..." (Memento mori). Observația lui I. Bianu 31 ni se pare întemeiată: "... O teamă decisivă din faptul că omul își dă seama de împrejurarea că viața e domeniul întrebărilor neurmate de clarificări; e domeniul "zădărniciilor". Eminescu nu iese din "rama" gândirii Ecclesiastului știind acceptând că e un nonsens "să ceri lui Dumnezeu să dea replici justificative". Înțelepciunea, amar reținută nu se va ridica în poezia lui M. Eminescu în trombe de superbie, nu sfidează și
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
un "timp mort", în care nu mai e nimic ce să moară: "desigur, totul este o deșertăciune, toate mor, toate dispar de pe fața pământului, cândva va pieri și chiar pământul sub forma în care îl percepe omenirea, dar moartea, dispariția, zădărnicia nu pot exista fără viață, căci dacă n-ar fi viață, n-ar mai avea ce să moară. Acele tablouri cu dispariția unor mari popoare, civilizații pe care le zugrăvește poetul presupun prin ele însele nașterea și înflorirea altor neamuri
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]