323 matches
-
limba română, cunoașteți altă limbă străină? Una clasică, latină sau greacă? Ce legătură are cu limba? Dacă ați fi cunoscut greacă, nu multă, ați fi știut că vine de la grecescul mysticos și înseamnă tainic, ascuns, nu ieșit din minți sau zăpăcit, cum ați spus și cum v-au învățat cei rău intenționați în ignoranța lor. Cel care duce o viață mistică se împărtășește de cunoașterea unor taine, unor lucruri necunoscute celor mulți. Mai întâi duce o viață de mare control spiritual
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
după comiterea unor acte violente, se predau de obicei ca să ispășească încălcările săvîrșite în numele unui țel superior. Deși credincioșii n-ar trebui să fie convinși că țelurile mărețe pot fi atinse prin mijloace brutale. Legiunea apela la tinerii români dezorientați, zăpăciți și neglijați care se înscriau în număr exagerat la universitate. Ea apela și la părinții lor și la mulți români cinstiți, derutați de realitățile României Mari și de secolul al XX-lea. Apela la cele mai dezorganizate segmente ale societății
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
dar cum de-a ajuns la tine...? O, ce curios, ce îngrozitor... — Credeam c-ai să te bucuri. — Dar de ce să vină la tine... oh, Dumnezeule, ce să mă fac?.... ce s\ mă fac?... Devenise dintr-o dată un copil plângăcios, zăpăcit. — Vino să-l vezi, haide, scoală-te. Am ridicat-o în picioare. Ce se întâmplă? Nu vrei să-ți vezi fiul? Nu găsești minunat că s-a întors? — Da, e minunat... dar eu trebuie să rămân aici... zi-i să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
393. Iritată de poziția Rusiei în războiul Crimeei, după o perioadă de nesiguranță în orientarea ei Bismarck spunea despre Frederic Wilhelm al IV-lea că politica regelui Prusiei seamănă cu un pudel care și-a pierdut stăpânul și se agață zăpăcit când de un trecător, când de altul 394 Prusia va adopta o poziție netă contra țarului. În fapt, situația Prusiei nu era amenințată de acest conflict, iar o eventuală prăbușire a Turciei nu afecta interesele ei vitale 395. Linia politică
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
îndeplinindu-și datoria în numele autoritarismului de clasă. S-ar părea că povestea accentuează perspectiva conform căreia Jones reprezintă Cealaltă societate și rasă. Dar când, la interogatoriu, Jones își dă numele la secția de poliție, stând "în fața biroului cu un aer zăpăcit și speriat, precum un somnambul deșteptat din visurile sale periculoase", ofițerul de serviciu răspunde: "Albert Jones!... acest om poate imita șuieratul oricărui vas de pe râul Ohio sau Mississippi" (9-10). Astfel încurajat, Jones execută un număr de șuierat. Încă o dată, portretul
O istorie a jurnalismului literar american by John C. Hartsock () [Corola-publishinghouse/Science/84971_a_85756]
-
alt motiv și marele Iorga zice: „ăTopoarele, securile, ciomegile și ghioagele bătură turbat asupra haitei lupilor, coasele începură să taie holda cruntă a picioarelor cailor turcești. Cu cât ținea mai mult frământarea, cu atât se făcea mai strașnic în desișul zăpăcit al dușmanilor” . Dus de val se lasă și colonelul Gh. Romanescu: „Ziua bătăliei: 10 ianuarie 1475. Ceață groasă. Promoroacă. Se aude, la început înfundat, apoi tot mai apropiat, tropotul greu al cavaleriei turcești (pământul era dezghețat, caii se înfundau în
Momente din Istoria României Orientale by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Science/91880_a_92359]
-
făcut să o uit cu desăvârșire. Nu e o prostie ce a făcut? Să nu te supere stilul meu, dar nu am avut niciodată unul. Pur și simplu, scriu tot ceea ce cred și tot ce-mi vine în mintea asta zăpăcită. Când... și gânduri liniștite / Inima îmi răvășesc. Carte poștală din Lübeck, primită în 9 iulie Te-am visat foarte clar, toată noaptea. Azi regata. Mii de salutări. Prietenul tău. Draga mea prințesă, În primul rând, mii de mulțumiri pentru minunatele
Martha Bibescu și prințul moștenitor al Germaniei by CONSTANTIN IORDAN [Corola-publishinghouse/Science/996_a_2504]
-
între plebei. Înțelegea imediat și uita greu; avea în comportament o doză de ironie și comunica pe mai multe frecvențe cu Valeriu Cristea. Gălbenuș, în schimb, era mai de la țară la propriu și la figurat: un motan dintr-o bucată, zăpăcit și prostuț, cu gesturi necugetate și memorie scurtă. La cea mai ușoară palmă, Pițu se jignea; la Gălbenuș, puteai să bați ca la fasole (evident, nimeni n-a făcut așa ceva), că nu punea la inimă. „Demnitatea distantă a motanului cel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
Trăsătură definitorie: sentimentalismul. Mărul. Ești o fire singuratică, generoasă, care nu păstrează nimic în mod special pentru sine. Ești senzuală și fidelă persoanei iubite. Trăsătură definitorie: făcută pentru a da și a primi iubire. Chiparosul. Ești o fire meditativă, ușor zăpăcită. Ai un farmec aparte și nu vei rămâne niciodată singur. Trăsătură definitorie: loialitatea. Creativii zodiacului. Dacă s-au gândit să învețe să picteze, să cânte, să facă vreun sport, în 2009 este momentul! În ceea ce privește planul profesional, este nevoie să fie
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
Trăsătură definitorie: sentimentalismul. Mărul. Ești o fire singuratică, generoasă, care nu păstrează nimic în mod special pentru sine. Ești senzuală și fidelă persoanei iubite. Trăsătură definitorie: făcută pentru a da și a primi iubire. Chiparosul. Ești o fire meditativă, ușor zăpăcită. Ai un farmec aparte și nu vei rămâne niciodată singur. Trăsătură definitorie: loialitatea. Creativii zodiacului. Dacă s-au gândit să învețe să picteze, să cânte, să facă vreun sport, în 2009 este momentul! În ceea ce privește planul profesional, este nevoie să fie
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
că memoria refuză îndărătnic asimilarea: „Nu mi-au dat pentru săptămâna asta 14 cărți de citit și de știut să răspund la seminar, în fața a 200 de persoane? Cu cât avansez în studiul politic, cu atât sunt mai aiurită, mai zăpăcită, îndoindu-mă de inteligența mea, de capacitatea mea de înțelegere. Ieri m-am ascuns în spatele unei doamne, de frică să nu mă asculte.” Scrisori către Monica (vol. I, p. 223) Creierul obișnuit cu formulele inteligente, rejetează protector limba de lemn
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
și se urcă la tribună. Dar n-apucă să spuie întâiele cuvinte și un zgomot drăcesc izbucnește: — Jos Moș Tăbârcă! Afară!... — Hoo!... Și o ploaie de plesnitori, aruncate din fundul sălii, încep să se spargă în peretele din spatele tribunei. Îngrozit, zăpăcit, bietul Moș Tăbârcă scoborî repede catedra și fugi pe ușă, urmărit de huiduielile, țipetele și plesnitorile din sală, care acum răpăiau ca o descărcătură de mitralieră. în altă zi a fost atacat însuși omul care era cauza acestei mișcări. Se
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
într-adevăr și tu la Junimea! Să insiști! Te îmbrățișez! Aurel Dumitrașcu Borca, 11 octombrie 1984 Dragul meu, Îmi scrii greu, dar te pricep semănăm prin niște urgii ce ne izolează la fel de mult. Voi fi mai telegrafic de data asta, zăpăcit fiind de dulcea condiție de șomer în care mă complac de mai mult timp. Nu mai am post! Curată porcărie! Între 1-12 septembrie am fost chemat într-o tabără de literatură a Uniunii Scriitorilor, cea a Compozitorilor și C.C. al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1459_a_2757]
-
si de rien n’était! De fapt, ani În șir, Cristea, dar și Fănuș Neagu sau Marin Sorescu au fost aruncați Într-un fel de exil intern, o izolare pe care nici ei nu au Înțeles-o prea bine și, zăpăciți probabil de ineditul situației, au făcut și câteva stîngăcii; iute amendate și exacerbate de cei care păreau a sta la pândă, avizi de victime expiatorii, vrând probabil șă-și exerseze noua abilitate sau vigilență politică. Eu, „Înainte” nu am fost un
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
victorie a Măriei-Sale Banul!...”. Și, pentru că avem privilegiul de a fi poeți, ne refugiem În trecut, Încă o dată, ca autorul Odei În metru antic. Într-un trecut care, la drept-vorbind, nu a existat niciodată! Bucureștiul liber, Bucureștiul În dezordine, fericit, zăpăcit Încă de libertate, neștiind Încă foarte bine ce să facă cu dânsa, ziarele care se năpusteau asupra celor două lucruri interzise formal de dictatură: omul politic și faptul divers! („Soacra sugrumată cu firul de telefon!”, am citit pe prima pagină
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
o frână, un adversar al noului, cel ce se ivește nu rareori sub măștile, sub chipurile cele mai paradoxale. Da, dar dacă În chinuita, dureroasa și totuși fericita mea copilărie au apărut - și a trebuit să-i suport, confuz și zăpăcit! - mugurii a ceea ce am numit mister - capacitatea de a Înconjura ființele, lucurile și chiar și fenomenele, de o puternică aură a-logică, o „capacitate” ce pe copilul care eram mai mult Îl Încurca și Îl expunea ridicolului sau chiar unor
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
ascunderii” și, aceasta, datorată faptului că pronia, pronia mea nu m-a răsfățat prea tare și, la o vârstă când congenerii mei visau la o medie bună sau la o fată frumoasă ce pășea gingaș pe trotuarul de vis-à-vis, tinerelul zăpăcit și guraliv, cu ochii negri, catifelați și „slabi”, a trebuit „să ridice scutul” și să Învețe pe propria-i piele fața rece a urii, arbitrariului, chiar și a unui anume sadism, individual și de grup. O „izbitură” dură peste orbitele
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
spre fericire”, am fugit de „ea” cu toate puterile mele fizice și intelectuale. Dar acum, la bilanțul unei lungi vieți și cariere, trebuie să-„i” mulțumesc, cumva, de parcă ar fi o ființă umană sau o zeitate, una dintre acele „zeități zăpăcite” care ne „promit una și ne dau altceva!”. Eu Însumi am „recunoscut-o” târziu, foarte târziu; norocul În viață mi se părea mereu, ca și la atâția alții, că este ceea ce „părea” - o iute Îndeplinire a dorințelor sau necesităților imediate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
l-am ajutat să devină bucureștean! -, nu s-a impregnat niciodată. Banat, regiune populată de oameni gospodari și harnici, buni, foarte buni Români și plini de un spirit practic și de un bun-simț colosal și În mijlocul cărora tinerelul sfios și zăpăcit care eram, fantasmatic și lipsit de măsură, nu avea ce să caute. Deși mi-am scris primele romane pe malul Timișului, casa În care ele au fost scrise a fost dărâmată, iar ele, aceste cărți, au fost primite acolo cu
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
stentor, priviri injectate de furie, frunți umilite. Femeia cu părul alb, cea mai în vârstă dintre actrițe: o luterană aspră, fire dominatoare - îi deduc apartenența canonică după vehemența cuvintelor limbii germane (niște rechizitorii) pe care le aruncă asistenței scriitoricești, ușor zăpăcite. Mi-a fost greu să-i privesc mâinile cu pielea vânătă, translucidă, ieșite de sub mâneci. Dar și ceilalți, partenerii săi, au ceva deviat în ei. O epocă întunecată, dură, fără compromisuri, nu tocmai pe placul omului modern. Mult mai reconfortantă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
pentru a mai frânge o așchie din tancul vechi și încă solid al dogmatismului stalinist. În toamna lui ’66 am depus la ESPLA În absența stăpânilor, și Mihail Gafița, redactorul-șef, i-a dat drumul fără să schimbe un cuvânt, zăpăcit probabil de succesul neașteptat al Franciscăi în care nu crezuse, pe care mi-o ținuse doi ani, cerându-mi apoi tăieturi „de substanță”, la nivelul frazei, „...tovarășe Breban, mie nici la Proust nu-mi plac frazele arborescente, neacoperind substanța epică
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
că orice om, orice individ are, posedă sau, dacă vreți, are acces la o „trăire-tip” - și poate în asta rezidă și explicația noțiunii de „muncă” din esența lui Goethe, dincolo de coloratura ei severă, protestantă. Și, de fapt, ambiția tinerelului zăpăcit care eram înainte de debutul târziu editorial a fost aceea de a refuza orice „muncă” în afara celei care „îmi era destinată”, un orgoliu în discrepanță aproape totală cu o vreme socială în care străduința milioanelor este de a-și găsi un
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
prilejul acestui proces, pe Mihai Sârbu, pe care l-am cunoscut într-o vară acu 38 de ani, fiind copil. Stătea la Pașcani pe hudița lui Apostol. Tată-su era frânar; pe măsa o chema Frosa, cuoana Frosa. "Pied-bot", cam zăpăcit, se juca și el cu copiii și mi se pare că era ceva mai mare decât noi. O dată a intrat într-o odaie unde erau femei care vorbeau. Le-a sărutat mâna la toate pe rând și la urmă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
să jupoaie lupul meu, începând operația de la coadă în sus. Dar nu bine îl despoiese până la jumătatea trupului, că deodată spurcăciunea de dihanie prinse să urle de clocotea pădurea, chemându-și se vede finii și cumătrii în ajutor, iar noi, zăpăciți, uimiți, l-am privit cu gurile căscate cum ticălosul pe jumătate jupit a fugit în pădure și fugit e și în ziua de astăzi. Bine trebuie să-l fi primit finii și cumătrii, răspunsei eu, când l-au văzut într-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mari vin și ideile mari: că în măsura în care cresc primejdiile, cresc și puterile de luptă. Aceasta o fi poate adevărat pentru oameni copți, trecuți prin ispitele vieței; dar mie unuia nu-mi venea nici o idee în minte. Eram cu desăvârșire astupat, zăpăcit, prostit. Puteai să-mi dai cu ciocanul în cap, nu sărea o scânteie care să-mi lumineze întunericul, să-mi arate poarta de scapare. În acest hal, am ieșit în uliță în puterea nopții, pe când dormeau și cocoveicile 172 prin
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]