331 matches
-
el. Era neras de câteva zile, cu părul vâlvoi, neîngrijit, buclele căzându-i peste obraji; și în acel moment nu-i trecu prin cap ce să spună, despre muzică sau orice altceva. În schimb, îi aruncă o privire aproape complet zăpăcită. Se aplecă la urechea ei. Și hainele, șopti el. Din reflex, pipăi cu palmele buzunarele, căutând un microfon mic. Zâmbi ca și cum ar fi vrut să-i spună „Nu are sens, n-o să-l găsești niciodată“. Se îndreptau spre ceea ce părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
Cârnul se așeză turcește. ― Am avut și un vis. Parcă ne băteam... O bătaie grozavă! Tu voiai să-mi ucizi fluturii, îi sufocai... Ce idee caraghioasă, nu? ― Foarte caraghioasă. Ai grijă! Aprinzi la filtru. ― Când mă trezesc, sânt totdeauna cam zăpăcit. Acum ce mai avem de făcut? ― Intrăm în muzeu și ne luăm marfa. ― Exact, uitasem. Știi ceva? Noi n-ar trebui să ne despărțim niciodată. Adică tu, eu și căruntul. Sîntem o echipă formidabilă. ― Ai dreptate. ― Tu îți cumperi haremul
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Păi, hai să pun problema așa. Faza Întâi din operațiunea Provocare la Cuplare este finalizată. Unul mai puțin pe listă! M-am cuplat cu un matador, mi-am pus-o cu el și deja l-am uitat. Lauren era la fel de zăpăcită ca o școlăriță. Ăsta era, cu siguranță, un progres rapid. Apoi suspină și zise: — Faza e că Dl. Madrid, care este de-adevăratelea luptător cu taurii, angajat cu jumătate de normă, arăta divin pe deasupra farfuriei cu kedgeree 1 când eram
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
căreia Îi spusesem de chitanța de la hotel, iar În ultimele zile chestia asta mă rodea fără milă. Totuși, ultimul lucru pe care mi-l zisese Lauren fusese să nu care cumva să-i menționez lui Hunter ceva În legătură cu chitanța. Așa zăpăcită cum era, consideram totuși că Lauren avea o Înțelepciune instinctivă când era vorba de relații. Am hotărât să nu spun nimic deocamdată, dar asta nu putea să rămână așa pentru multă vreme: Hunter simți curând că nu eram În apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
spus cu tristețe. Am respirat adânc și am Început —Hunter, eu... Exact atunci, Hunter puse pe farfuria mea o cutiuță roșie din piele de căprioară. Pe capac era inscripționat cu litere aurii: S.J. Phillips. M-am uitat lung la ea, zăpăcită. Asta ce mai Însemna? — Nu vrei să o deschizi, iubito? Hunter era tot un zâmbet. Am ridicat cu grijă capacul cutiei. Acolo, pe un suport bombat din satin albastru pal, se afla pandantivul din schiță. Era spectaculos: ametistul strălucea magnific
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
socotea că-i important, dar Costache a fost tulburat, mai că s-a sculat de pe scaun, îi venea să plece și numai bunul-simț cred că l-a împiedicat s-o facă. Așa că, spre deosebire de ieri, azi a fost o zi foarte zăpăcită, și cineva ne-a pus bețe-n roate, măcar în două din cele patru. Iar cele două care merg ca velocipedul țin de mine și de Alexandru, de echilibrul nostru nesigur dintotdeauna. 2 Întors de la nea Cercel, Nicu își dorea
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
artiști sunt bântuiți de obsesii, nu doar de idile. Altădată numai poeții boemi aveau aspect de boschetari. Acum... Arta ne - ar putea înnobila măcar o parte din timpul risipit. Nu - i accept pe toți oniricii. Unii parcă au mâncat găini zăpăcite. Mă tem că drumul de la Bach spre manele e cu sens unic. Mulți creatori de artă pierd pariul despre care nici nu știu de ce le - a ocupat toată viață. Într-o carte sunt, de fapt, cel puțin trei : cartea scrisă
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
fum repede bătut de vânt. Aici, într-adevăr, este doar mâna zeului, care, atunci când ne aflăm în fața unor lucruri hotărâtoare, pe care le socotim cu adevărat vrednice de importanță, ne frânge cu totul îndrăzneala, tăvălindu-ne mândria în țărână... Astfel, zăpăcit fiind de cursul acestei întâmplări, cu o voce aproape neomenească, în care își adună toată mâhnirea lui, urlă cu putere: Ai învins, Galileene!1 Ei bine, după acest episod destul de plin de dramatism - pe care, însă, nu l-am exagerat
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]
-
de ales Între a iubi o femeie și a urî un bărbat, mintea ei putea fixa o singură emoție, căci iubirea ei putea fi obiect de batjocură, dar nimeni nu-i luase vreodată ura În râs. 2. Coral Musker examină zăpăcită meniul. — Alege tu pentru mine, spuse ea și se simți bucuroasă că el comandase vin, pentru că, se gândi ea, Îi va fi de ajutor În seara asta. Îmi place inelul pe care-l porți. Luminile Vienei treceau prin fața lor În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
o sumă mult mai mică. Brusc, ca și cum vântul ar fi luat zăpada și ar fi aruncat-o la o parte, o căruță se ivi Într-o spărtură de la zece metri, drept În fața lor. Myatt avu doar atâta timp cât să vadă ochii zăpăciți ai boilor și să calculeze unde vor sparge coarnele acestora sticla parbrizului. Un bărbat mai În vârstă țipă, aruncă nuiaua și sări. Șoferul Învârti de volan cât putu, mașina sări peste un răzor, se Învârti nebunește pe două roți, În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
netede de gresie și am făcut un salt înainte pe podea, alunecând pe spate până ce-am ajuns în afara cercului de lumină și a perimetrului trasat de dictafoane. M-am ridicat în capul oaselor, strângându-mi cotul rănit la piept. Luxofagul zăpăcit se rostogoli înăuntrul buclei, o dată, de două ori, ca apa scurgându-se într-un sifon de chiuvetă, apoi își recăpătă controlul. Înotă înapoi la domnul Nimeni și începu să-i dea ocol pe-o orbită lentă, la nivelul mijlocului. — Hmm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
o zi, agenții lui ne-au spart sistemele de apărare computerizată. Creșteau Gloomi și i-au încărcat cu zecile, milioane de pești, în litere și cuvinte, pe care le-au trimis în sistemele noastre de monitorizare a limbajului. Bătrânul părea zăpăcit, vlăguit. — Eu am fost singurul Shotai-Mu care a supraviețuit și asta doar mulțumită ție. — Ai venit aici. — Departamentul ăsta fusese abandonat cu mult timp în urmă și oamenii lui Ward nu știau nimic de existența lui. Vezi tu, am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
și eu ascultare de sfaturile părintești și îmi îndeplinesc sarcinile școlare, dovadă fiind rezultatele mele la învățătură și faptul că am făcut față cu succes testului de admitere în clasa a V-a. Unii mă consideră cam copilăros și cam zăpăcit, dar eu pot să vă spun că sunt un copil cu suflet bun, milos și cu frica lui Dumnezeu. Am prieteni puțini, dar buni, cu care îmi place să mă joc în aer liber sau pe calculator. Sper ca în
Buchet de amintiri by Tudorina Andone () [Corola-publishinghouse/Imaginative/459_a_878]
-
Turnul Eiffel și castelele de pe firul Loarei, delirul gripei chinezești m-a purtat pe vechiul Drum al Mătăsii, pe urmele lui Marco Polo, grație unui puseu de febră spaniolă am vizitat Muzeul Prado. După ce de-abia ieșisem din vastele săli, zăpăcit Încă de vârtejurile aurii din tablourile lui Velázquez și de sângele coagulat, depus pe canavale, al lui Tițian, un virus sud-american m-a Înhățat Într-o excursie organizată prin Tierra del Fuego. Mă aflam, așadar, la Capul Horn, admirând locul
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
nu știu unii de alții. Se recunosc abia pe peron, câțiva se și îmbrățișează. Cucoanele prelungesc plăcerea sosirii : cadrilul vioi alătură și regrupează. Aglome rație, trupuri și valize se tot apropie, concentric. Vor să avanseze, se îndeasă unii în alții, zăpăciți, aferați. Un soi de generoasă vitalitate de mahala, stilizată de manierele mondene, animă brambureala. Rămân deoparte câțiva bătrânei lângă consoartele țepene, câțiva tineri, greu de identificat. Amfitrionul nu pare obosit de corvoada revederilor. Elegant, ospitalier, se ocupă de cei rămași
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Ne dăruie glasul său gros, vălurit : — Tocmai se făceau propuneri să mergem acolo. Așa că ar fi bine dacă ați... N-are vreme să-și termine propoziția. Sărbătoritul e smuls de o uriașă care târăște în urma ei un bătrânel uscat și zăpăcit, pe care ține să-l prezinte. Grupurile se separă, ne apropiem de ușă. Noaptea își dezlănțuie potopul, plesnind acoperișurile și pavajul cu rafalele repezi ale ploii. Ne strecurăm sub streșini. Vigurosul universitar uită de chelia udă. Își scoate haina, s-
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la această întâlnire cu tot felul de pachete și pachețele. Am vegheat să nu se omită nimic. Să nu se rătăcească ceva. M-am îngrijit chiar, verificând după o listă toate cumpărăturile, să le duc la destinație. Să nu uit, zăpăcit cum sunt, vreunul din daruri. Sunt un cavaler de modă veche, s- ar zice. Îndatoritor cu doamnele care mă onorează cu atenția lor. Zâmbise, la ultima frază, cum se cerea. Scurt, abia schițat, reluându-și repede chipul și glasul neutru
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
reală, neverosimilă. Scrâșnetul foilor de varză smulse una după alta, ca niște cămăși apretate, tovalul gros al dovlecilor despicat cu barda rece, șirul de broboade și căciuli multiplicând aceleași înghețate vesele chipuri aspre, de turtă arsă. Și-au adus aminte, zăpăciți probabil de ceea ce se întâmpla în jur și cu ei, că o pierduseră pe doamna Hariga. S-au întors s-o caute. Piramide de gogoșari groși, lăcuiți. Mormane de ardei și roșii, printre ochiurile cărora se zărea brațul de grea
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
care ar intra, cu sau fără voia sa, în dezordinea acestei anevoioase nașteri. În definitiv, un astfel de fiu nu e mai puțin necunoscut decât rămâne ea pentru dânsul. Ar fi de vorbit, așadar, despre acest tânăr ascuțit și cam zăpăcit, cum părea Piero. Iubea singurătatea, umbla de unul singur, neatent, prins de proiectele și gândurile sale. Tresărea, surprins, la câte o întrebare. Nu era în stare să răspundă, înainte de a i se repeta. Nu prea puternic, nici curajos totdeauna ? Niciodată
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Veselie, spaimă și râs. Tropotul cailor și vaietul corului, acoperite treptat de melodia și mimica stilizatelor florărese, acompaniate de tremurul epileptic al ofticoșilor. Nu va fi așa, bineînțeles, ci o solemnitate patetică, disciplinată, pregătită atent. Balaurul, ritmând versuri militare, trepidând, zăpăcit, de onoruri sub privirea blazată și ironică a regizorului - amic și inamic cu care se însoțește totdeauna. Strănutul unui unchiaș pipernicit, icnind, cu urechile ridicate iepurește și umezi ochi negri, la pândă ? Călăi și victime, împreună, amestecați, arzând fiara și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
de clovn. Din buzunarul stâng zboară un mic sul cu foi de caiet. Căciula cade, ca o plăcintă. Întoarce, aiurit, obrazul roșu de frig, capul tuns caraghios. Fiara gonește, se va apropia... „Hei, domnu’... foile“, mă grăbesc să strig spre zăpăcitul pieton. Străzi jilave, lunecoase din cauza ninsorii și noroiului... Soarele răzbise printre nori. O îngustă fâșie de lumină. Pentru o clipă, totul se învioră. Razele atinseră umărul pietonului care se întoarce brusc, să vadă soarele. Lunecă, neatent : firma galbenă, botul mașinii
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
la Hearst și cu noi, stimate domn, care uneori aducem cîte o fată În cameră, ne Îmbătăm, plîngem, ne mărturisim păcatele și slăbiciunile vieții, citim Shakespeare, Milton, Whitman, Donne și Biblia - și rubrica sportivă - noi, tineri caraghioși, bătrîni nebuni și zăpăciți cum sîntem, dar care n-am ucis niciodată, n-am jefuit și n-am bătut nici o femeie pînă să-i sară dinții din gură; noi, care sîntem oameni destul de decenți, de buni și cu vederi liberale privind mersul lumii, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
numai automatisme. Metodă garantată dacă ai inimă să dai într-un animal sau om! Bărbatul se întinse peste tetiere îi prinse mâna blând și o sărută atât de ușor că aproape nu simți, refuzând nepăsător banii care zăceau pe banchetă. Zăpăcită a stat în cumpănă analizând acest gest tardiv și nu știa ce să creadă... sărutul mâinii i s-a părut deosebit de afectuos, cerând o iertare greu de înțeles pentru ea iar ochii lui înțepeniți în pământ i-au dat confirmarea
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
mine... În acea dimineață cu soare abia rotunjit la orizont, plantonul l-a trezit pe Limbosu care dormea buștean, trăgând zdravăn de el: Domn’ sărjănt, deșteptarea! Îi ordinul domnului sublocotenent Cicoare. Cu ochii cârpiți de somn și cu o mutră zăpăcită, a întrebat: De ce mă scoală numai pe mine? Ceilalți sunt deja în picioare de jumătate de ceas. În cinci minute, să vă prezentați la domn’ sărjănt Toaibă. La auzul acestui nume, Limbosu a clipit des din ochi și a icnit
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
a corespuns așteptărilor. ― Oh. Lasă-mă, că n-am nici o iubită! strigai eu, înfuriat și de prostia mea, și de prostia ei. ― Minte, spuse ea mai încet, aproape confidențial, către inginer. E un mare crai... Scenă. Inginerul își privea fiica zăpăcit și încurcat. Maitreyi îi privea pe toți cu ochii ei absenți, inumani. Harold credea că bătălia a fost câștigată și-mi făcea semne de lângă fereastră. Mie mi se părea totul ridicul la culme; și, cum într-o situație ridiculă sunt
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]