551 matches
-
Mai stă și harta cu traseu pierdut într-o pădure de poveste, La țărmul mării unui absolut Fluturând visele terestre. Două cărți uitate răsfirate Adună o filosofie, Din pagini aspre de vieți uitate Au rolul lor în strategie. Buchetul de zambile albastre Pune lumină-n evidență, E-o lume plină de contraste. Ce e tabloul în esență? Stivuire Timpul meu curge incandescent lavă prinsă în reluări multiplicate: între două tic-tac-uri am uitat privirile lipite între uluci, cu mâinile mi-am zăvorât
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
tu ai cunoscut-o foarte bine s-a aruncat de pe balcon și a murit a doua zi după plecarea ta, fără explicație, fără să lase vreun bilet, fără nimic. Ți-am spus ca să știi. B. Despre țiganul Gululu maică-sa, Zambila, spunea de mai multe ori pe zi că, dacă ar fi făcut o clasă măcar, băiatul ei ar fi ajuns mare de tot. Gululu nu știa să scrie, iar În caietul În care ținea evidența lădițelor de cireșe culese de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
venit ca din baladă, Cu răcori de ferigi în rugină și ‐ mi trecură pragul de lumină munții drepți cu scuturi de zăpadă. și presate într‐o carte nouă, un hrisov: Din neagra țărănie, mi‐ a adus, ca în copilărie, dulci zambile îmbătate‐n rouă. Din fântâna ochilor, agale cad mărgele limpezi, sclipitoare, parc ‐ ar bate ‐n sălcii plângătoare dorul meu, pe apele natale. Mâna ei ca frunza arămie când și‐ o pierd în vânt de toamnă‐ alunii mi‐a trecut pe
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
telefonic dacă primesc să fiu subiectul proiectatului reportaj. Așa se face că, după o oră am primit pe reporteră în locuința mea. Într-o curte împodobită cu pomi înfloriți, cu viță de vie umbroasă în fața casei și covoare multicolore de zambile, lalele și mii de lăcrămioare înflorite, reportera, impresionată de covorul floral plus pomii înfloriți, mi-a luat acel interviu publicat în „Adevărul de Vaslui” din 1 mai 2006, cu titlul „La 90 de ani sunt un om fericit”. Iată conținutul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
pe unii posibili cititori i-ar deranja acest lucru. 12 martie 2007. E zi de luni, început de săptămână. După ce cu două zile în urmă mi-am săpat și aranjat grădina de flori - ca la carte - m-am bucurat de zambilele albastre și de narcisele galbene, care și-au făcut apariția, răspândind parfumul pătrunzător, cu mulțumirea omului care se simte sănătos fizic și într-o bună, chiar foarte bună stare psihică, stau liniștit și-mi adaug încă un an la zestrea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
treia zi de Paști, cu un soare strălucitor și multă-multă lumină în jur și în sufletul meu, stau și admir frumusețea colțului de rai în care mă aflu, rai făcut cu mâinile mele. Admir și savurez mirosul puternic al ultimelor zambile la care se adaugă o altă suavitate a parfumului floral al cireșilor, vișinilor, merilor, perilor și prunilor la care se va adăuga curând și cel al viței de vie, iar spre sfârșitul lui aprilie și începutul lui mai neîntrecutul parfum
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Mircea Ciobanul vis-à-vis de Hanul Manuc, o găsisem pe S. în stația autobuzului, încercând cu cazne să-și desfacă fermoarul înțepenit al gecii. Mă reped s-o ajut doar pentru a-i simți mirosul proaspăt de primăvară, de narcise, de zambile, de... fiindcă eu nici la propria-mi haină nu-mi încheiam singur fermoarul. Pe urmă, în autobuz, locul de la margine se dovedește cel mai bun, fiindcă pot privi nestânjenit, pe scaunul de la spate, jocul ei de care n-am crezut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
laborator scheletele care era în mărime naturală până în clasa noastră de la parter. Mera se împiedicase pe scările largi și se prăbușise cu schelet cu tot până ce oasele, desprinse din sârmulițe se împrăștiaseră în tot holul cancelariei sub privirile lui "Nea Zambilă" directorul. La altă masă stătea Mortul, un băiețel ca de clasa a opta, incredibil de palid la față, care nu s-a distins decât o singură dată, printr-un poem epic de care s-a apucat, nici el nu știa
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
zile. Întâmplarea nu o uită și se hotărî să fie mai atentă. Astfel ea începu să simtă și alte parfumuri pentru că în grădinuța ei începuse să-și deschidă petalele și alte flori. Mirosul delicat și al altor flori de primăvară: zambila, narcisa, toporașul, vioreaua, violeta; și constată că le devenise prietenă căci, ori de câte ori se afla în preajma lor, ele își mișcau capetele împodobite și o atrăgeau cu parfumul lor. Băgă de seamă că, în lumea florilor parfumul exprimă dorința lor de
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
mirat cât de îndrăgostită era acea rază de soare de florile din grădiniță, ba chiar observă cum capătă culoarea petalelor de flori, devenind multicoloră. Împrumuta puțin roșu de la trandafir, puțin orange de la crăițe, puțin galben de la păpădie, puțin violet de la zambile, puțină culoare albastra de la „floarea de nu mă uita”, indigo de la iriși, verde de la culoarea frunzelor. Când reveni sus pe bolta cerului, soarele o chemă și o întrebă: - Iți plac așa mult florile? - Da, răspunse sfioasă raza de soare
Poveşti de adormit nepoţi by Moraru Petronela () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91533_a_92363]
-
cunosc . Pictorul Greg, care purta admirabil sortie-ul pe umeri, avea succes mare. Lumea acum se îndesa și se simțea un freamăt ușor de oameni ce stau coastă în coastă. Uneori, freamătul era străbătut de o unduire de parfum violent al zambilelor dintr-o jerbă sau de o revărsare suavă de violete coapte dintr-un mănuchi simplu și aristocratic. Rumoarea funebră se simțea și ea apropiindu-se, dar toată acea vibrare ora în surdină. Se auzea acum bine, venind din fund, glasul
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
flori îi sunt companie și interlocutori statornici. Reținem, astfel, pilda din dialogul cu cireșul în agonie, ca și îndemnul scrâșnit către un păr neroditor. Dar, înainte de toate, florile: zeci de buchete (unele alcătuite din sute de fire), de lăcrămioare, narcise, zambile, trandafiri, fire culese de mâna profesorului și care pornesc către doamne și domnișoare, cu deosebire colege și prietene ale fiicei, și altele care împodobesc mormintele dragi: al sotiei, ale foștilor profesori sau ale prietenilor plecați. Amfitrion inegalabil, Profesorul Mânăstireanu își
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
în propria ogradă a PSD-ului se aruncă vina nejustificată asupra altora - eludând cauza adevărată. Au apărut adevărate semne primăvăratice în grădina mea... Zăpada abundentă căzută în două reprize s-a topit. Florile de primăvară au scos capul spre lumină. Zambilele albastre și albe promit mult pentru că au acumulat multă apă, ca o justă compensare din anii trecuți. Narcisele de ambele culori concurează serios cu zambilele, iar alte flori își așteaptă liniștite apariția spre satisfacția mea că pot face adevărate bucurii
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
căzută în două reprize s-a topit. Florile de primăvară au scos capul spre lumină. Zambilele albastre și albe promit mult pentru că au acumulat multă apă, ca o justă compensare din anii trecuți. Narcisele de ambele culori concurează serios cu zambilele, iar alte flori își așteaptă liniștite apariția spre satisfacția mea că pot face adevărate bucurii unor persoane feminine. Urmarea firească este și faptul care-mi dă imboldul unor lucrări sezoniere pe care eu le fac fără a forța nota, ca
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (ÎN LUPTĂ CU TIMPUL...). In: CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/562_a_745]
-
de un covor de petale ce se depun în straturi succesive cât ține curtea și grădina - albul pur devine general și generator de sentimente de admirație față de frumosul-frumos din natură! Adăugați la cele spuse până aici covorașele de toporași (albăstrele), zambile albastre și albe, narcise galbene și albe, crinii de mai, crinii imperiali și covorul compact al lăcrămioarelor cu acel parfum inconfundabil al lor și veți avea tabloul aproape complet al primăverii - simbol al întineririi naturii ce a vegetat sub asprul
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
multă obiectivitate, decât în imaginația noastră, despre realitatea ce-am fi putut-o trăi rămânând în țară. Când ești departe de țară, fiecare rând al dumneavoastră are altă semnificație decât poate v ați imaginat scriind aceste cărți: * lăcrămioarele, florile zarzărului, zambilele, lalelele, trandafirii * prietenii mai vechi sau mai noi, care sună la ușă sau la telefon, care v-au citit sau care pur și simplu vor să aibă vești * foștii elevi care vă mulțumesc pentru ceea ce ați însemnat în evoluția lor
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
că mă iubește. Tu ai intrat într-o relație de parcă ți-ai fi făcut o programare la dentist. — Da, aprobă fericită Fran, nu e fantastic? Tocmai asta e atât de minunat în toată povestea. Ralph Tyler trecu pe lângă marea de zambile de un albastru ca al porțelanului de Delft din părculețul de la ieșirea din Woodbury și inspiră parfumul lor dulce, intens. Nu știa niciodată ce să creadă despre zambile. Ca și crinii, aveau un iz discret de moarte, de parcă ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
atât de minunat în toată povestea. Ralph Tyler trecu pe lângă marea de zambile de un albastru ca al porțelanului de Delft din părculețul de la ieșirea din Woodbury și inspiră parfumul lor dulce, intens. Nu știa niciodată ce să creadă despre zambile. Ca și crinii, aveau un iz discret de moarte, de parcă ar fi încercat să acopere un miros de putreziciune. Iubea acest părculeț și i-ar fi plăcut să hoinărească pe-aici în fiecare zi dacă ar fi putut. O porni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
standardelor morale. Wild Rover țâșni deodată din tufișuri și se năpusti spre noul lui stăpân atât de năvalnic și plin de entuziasm, încât Ben fu obligat să se ferească și sfârși într-un talmeș-balmeș de membre rășchirate în rondul cu zambile. Paznicul parcului își frecă mâinile. Or fi fost rolele permise în parc, dar câinii nu erau. — Îmi cer scuze, tinere, interveni fără să facă risipă de timp sau compasiune întrebând dacă Ben se simțea bine, e câinele tău? Dacă da
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
de undeva, apa curgând. Din cauza înălțimii lui și a tavanului jos, Gaston a trebuit să-și strângă umerii și gâtul ca o broască țestoasă. Privind la ușile camerelor, a constatat că toate purtau nume de flori: Trandafirul, Floarea de Cireș, Zambila și așa mai departe. În fața fiecărei uși erau două perechi de papuci. Gaston era singurul nătărău din tot hotelul care se mișca pe coridoare greoi și inocent în căutarea unei camere în care să doarmă singur. Nu înțelegea de ce erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
Plânge și se roagă, când e vânt și ploi. Chipul mamei mele, plin de bucurie, Fericită este - nu cere simbrie. Când cu bucurie îi dau un ghiocel, Ochii nu-i mai plâng, chipul ei e vesel. Mama ar merita ghiocei, zambile, Ea are grijă de noi, ani și ani de zile. Mama vrea să vadă, mereu, că zâmbesc, Și-ar vrea să îi spun, sincer: te iubesc! Mama ne-a crescut, ea ne-a învățat, Și, noi nu tot timpul, am
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
când mi-e greu Și-mi este alături mereu. Petre Ramona-Maria, clasa a VIII-a Școala Gimnaziala nr. 6. „Nicolae Titulescu” Constanța profesor coordonator Anișoara Iordache Haiku orhidee înflorită, mama cu stropitoarea... parfum înrourat. Haiku peruș pe lustră... aprinzând lumina zambilele se clatină... Haiku mărțișor cu trifoi pentru mama oare, mă va ierta? Haiku mărțișoare cu inimioare de la colegi ziua-i mai prietenoasă! Haiku rochie nouă cu flori de liliac băieții vor fi încântați? Pintilie Mădălina, clasa a VIII-a Școala
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Și vor înmuguri Datorită primăverii ce va sosi. Primăvara Mândra primăvară a sosit, Călare pe-un cal de flori Și ne las’ un râu vestit De toporași si culori. Îmbrăcată în mătăsuri Împletite din lalele, Ne îmbată cu mirosuri De zambile și-albăstrele. Dar ea pleacă și ne lasă Un timp frumos și-o amintire, Ce nu mai poate fi uitată Nici de ceilalți, nici de mine. Toamna Anotimpul colorat, Vesel, dar și mai stresant, Revine și tot revine, Aducând numai
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
ce are bunica, dar bunicul mi-a făcut din nou semn către ușă, spunându-mi să intru și c-o să mai vorbim noi după aia. În cameră, cu toate că perdelele erau trase, era suficientă lumină, pe masă, o sumedenie de flori, zambile și liliac alb, în vaze de cristal, în aer plutea un parfum greu de flori, bunica stătea în pat, păru-i lung și blond era răsfirat pe pernă, un picior îi ieșise de sub plapumă și am văzut că unghiile de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
dată, că au trecut și pe la noi, nu ăia de pe Jiu, ci mai de pe lângă noi, erau de la Mina din Plesneaua, peste deal de Șoptireanca, au auzit chemarea și au sărit și ei să facă ordine, dacă era cazul, să sădească zambile și micșunele să miroase revoluția a grădină și curățenie, s-au strâns și au făcut popas la intrarea în pădurea Obancea, partea de a luat-o generalul Goncea, nu plecaseră toți, era doar șase-șapte camioane și vreo zece dubițe, stătea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]