7,506 matches
-
luna-ncet se va ivi De dupa munții ce par temple , Ca pe furiș să te contemple ; Atunci eu voi veni din hau Să priveghez la capul tău, Și peste pleoapele lăsate Voi țese visuri minunate... » XVI Și glasul conteni. În zare Cuvânt după cuvânt muri. EA, tresărind, în jur privi... O neștiută-nfiorare Urca spre rumenul obraz; Tristețea inima-i destrăma, O fură-un dor, o soarbe-o teamă Se pierde-n negrăit extaz ; Fierbinte-i gingașul răsuflet, Simțirea-i fierbe, și-
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
stele, Precum Edenul dispărut, Precum ,purtat de valuri rele, Un vas sfărimat de uragan, Ce fără cârma și vintrele Pluteste-n voia pe ocean; Ca-n zori pe cer fără furtună, Un nour negru ce detuna, Stingher și nendrăznind sub zări Să se oprească nicăieri, Gonește-n larg ce nu se curma , Lipsit de țintă și de urma , De unde și-ncotro ,mereu, O știe numai Dumnezeu! Scurt timp pe oameni și-a lor turmă Am cirmuit-o cu folos, Scurt timp i-
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
și-a contenit , Si in tăcerea uriașă , Auzul lui parc-a surprins O sărutare pătimașa , Un strigăt slab și-un geamăt stins . O presimțire necurata Batrinul piept i-a străbătut... Dar înc-o clipă-a mai trecut Și iar nimic ; din zarea toată Doar vântul freamăt aducea De printre crestele cărunte , Și-n pacea nopții s-auzea Șoptitul unui râu de munte. Canonul sfânt , în gândul sau , Porni cu spaimă să-l rostească , Ca de pe-aici să izgonească Lucrarea spiritului rău
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
cald mormântul Când mai aproape e de cer ?... Ori somnul veșnic fi-va pază De larma frământatei vieți ?... Zadarnic morții nu visează Nici bucurii , și nici tristeți . XVI Prin vinetele spații clare Zbura un înger luminos , De pe pământul șters în zare , Purtând un suflet păcătos ; El, îndoielile , oftatul Le risipea , vorbindu-i blând . Cu lacrimi îi spală păcatul , Si chinul i-l gonea din gând Dar tocmai începu , că visul , Să se audă paradisul , Când , cu făptura-i răsculata , Tăindui calea
Astrolog rus: Conflictului din Ucraina va declanșa Al Treilea Război Mondial by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/21839_a_23164]
-
interesat. Iată scrie la 15 august 1963 de la Geneva (unde, prin aceeași supremă protecție, ajunsese, împreună cu familia, într-o "vacanță de tratament medical"): "Scump Tovarăș Dej, Urmărind din balconul odăii în care stau zborul vulturului alpin dominînd furtunile dintre munții zărilor de pe Lemou, mi-e gîndul întreg la Dumneavoastră, ca în toate zilele vîrstei mele, sporită mulțumită primului dintre cei mai apropiați de inima omului și de sufletul țării, căutînd în slabele mele slove sfiicioase, fără să le găsesc pe măsura
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16691_a_18016]
-
modelului, rezoluția substanței sau, cu alte cuvinte, înalta fidelitate a redării. Dar această fascinație în fața materialității lumii, această senzualitate, puțin circumspectă și pudică în relația directă cu obiectul constituit, nu este decît o imensă capcană și o simplă trambulină către zările mai înalte ale existenței simbolice. Colta curtează inițial materia, apoi o seduce, folosind cele mai diverse forme de codificare a mesajului vizual, doar spre a o nega și spre a-i desconspira strălucirea provizorie, precaritatea și singura ei putere, aceea
Lumile succesive ale lui Onisim Colta by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16705_a_18030]
-
acțiune. Căldura glasului bogat în armonice, muzicalitatea educată în eleganța liniei, îl desemnează ca o piesă importantă pe tabla de șah a distribuțiilor viitoare ale Operei bucureștene, cu condiția să-și respecte natura vocii și să nu plece spre alte zări. În rolul lui Figaro, Sever Barnea, cu dezinvoltura scenică ce-i este proprie a întruchipat personajul cu brio. Dar cântul îngrijit, muzicalitatea nu îl susțin îndeajuns pentru a convinge că țesătura de bas îi convine: asta se aude în culoarea
Un sfârșit și un început by Elena Zottoviceanu () [Corola-journal/Journalistic/16847_a_18172]
-
vâscoasă. O scârbă imensă-i străbătu din creștet în tălpi. Astea-s substanțele spițerului! glăsui popa. Care spițer? Un refugiat. El arunca mereu substanțele-aicea. Dați-le foc! Aduceți paie! Și din groapa umplută cu paie o vâlvătaie imensă țâșni în zările cerului. * * * Adrian se trezi c-o durere cumplită-n moalele capului. Buimăcit de lovitură nu-și mai aducea aminte cum de-a ajuns în starea asta. De undeva pe-aproape s auzea clipocitul răcoros al apei Moldovei. Mai mult se
Războiul muștelor. In: Editura Destine Literare by Gheorghe Neagu () [Corola-journal/Journalistic/82_a_237]
-
utile - par a nu avea ce căuta printre noi. Le vom recunoaște și recupera post-mortem! Pînă atunci, rămînă acolo unde sînt ("doar nu le-am spus noi să plece!") sau odihnească-se în pace - români necunoscuți și uitați - risipiți în zările lumii! P.S.: Pentru cei ce vor să înțeleagă rolul elitelor în viața României, definitiv lămuritoare sînt vorbele doamnei Monica Lovinescu, dintr-un recent interviu: "nu am de ce să mă întorc, din moment ce nu am plecat niciodată". ("Observator cultural", 2, p. 18
"Destrucția elitelor" by Alexandru Niculescu () [Corola-journal/Journalistic/17103_a_18428]
-
hulubăriei mele, cu mirosuri domolite de toamnă; la celălalt capăt al câmpurilor golașe, se zbenguiesc, îmbrăcați în haine deschise la culoare, copiii lui Nellie și câinii de la Curtea Mare. Mai departe, satul, învăluit în fum vioriu, Tazlăul, linia apropiată a zărilor dinspre Gropi și lanțul albastru al dealurilor dinspre Sănduleni, culoarea Necuprinsului. Pe cărarea învăluită deja de înserare, aud venind de departe pasul ritmic al fratelui meu. Ce puțin a trebuit, Doamne! în acest timp din urmă, să nu se mai
Memoriile Mariei Cantacuzino Enescu by Elena Bulai () [Corola-journal/Journalistic/15802_a_17127]
-
și-mi cereți "să mă definesc"/ ca și cum sufletul meu/ ar avea început și sfîrșit" (Interviu sau de ce n-or sta oamenii pe la casele lor). Mariana Bojan aspiră, prin urmare, la acea condiție supramitologică a poeziei, care e transcendența intuită, în zarea căreia "fac penitență/ cuvintele pedepsite", iar cele cinci simțuri fug "ca niște gheișe începătoare" (O zi de vară). Mariana Bojan: Arta înfocării, Antologie, cuvînt înainte de Irina Petraș, Ed. Casa Cărții de Știință, Cluj, 2001, 130 pag., preț neprecizat.
Despărțirea de mitologie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15885_a_17210]
-
un lucru "perfect gândit și scris", cum preciza Dan Petrașincu, în prezentarea textului scrisorii care l-a făcut pe aristocratul condeiului, care a fost Lovinescu, aflat în sanatoriu, să le răspundă melancolic: "ochii mei s-ar închide bucuroși peste aceste zări fericite". În scurt timp însă dispariția lui Lovinescu a îndoliat pentru multă vreme literatura română, iar "zorii fericiți" au rămas timp încremenit. Pe de o parte, cerchiștii au încercat să se înscrie, oarecum, în orientarea preponderent filosofică a revistei, iar
Blaga și cerchiștii by Elvira Sorohan () [Corola-journal/Journalistic/15938_a_17263]
-
e pusă în cauză "moartea literaturii", sloganul fundamental al avangardei, afirmat și totodată infirmat prin coborîrea lui în codul caricaturii: "noi sîntem scriitori pentru urechi, sîntem artiști ai pupilei, noi înfiorăm creierul, noi nu scriem nimic. noi căzusem într-o zare unde viziunile ne încleștaseră gura. atunci a năvălit mam' mare: maică, săriți că moare literatura" (ibidem). Subtextul acestui discurs încă suculent, capabil de asocierile remarcabile ale ilogismului revelator, este ludicul: "aveam insuficiență a sufletului și sub unghii aveam vulturi și
Suprarealismul tîrziu by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15998_a_17323]
-
nu este vorba neapărat despre rolul vieții, despre ideea sau interpretarea majoră. Pentru mulți, din păcate, profesiunea a ajuns o slujbă în care se bifează o acțiune de la ora x la ora y. După care fiecare zboară repede spre alte zări. Nu neapărat mai calde, mai senine, mai minunate, mai generoase, mai îmbibate de mirosul profesiunii lor. Prea puțini sînt cei cărora le pasă, îi doare, visează sau regretă. Despre prietenii, aproape că nu mai putem vorbi. Despre interes și interese
Vacarmul singurătății by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/15632_a_16957]
-
acoperit deseori claritatea liniilor a fost obligată să țină seama de hazard. Nu poți decide că urmezi un drum, când peste noapte bate vântul ... "A-și da cu părerea" a devenit o expresie orientală, care "trage" limba română către alte zări. Tradiție și inovație Facem decorații pentru Crăciun, ne pregătim să urmărim emisiunile despre tradiții populare românești, vine vremea lor. În primăvara trecută, mare nădejde ne-a dat o crainică de la TVR Internațional, anunțând cu hotărâre: �Mărțișorul deschide ciclul babelor"). Acum
Actualitatea by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/15647_a_16972]
-
juana e atît de frumoasă și fragedă încît dacă ea nu ar fi frumusețea și frăgezimea nu ar avea sens cerul nu ar avea pe cine să oglindească și ar fi trimis de zei la topit/ dona juana la capătul zării mă cheamă cu pletele trupul ei luminează ca un fulger în miezul unei planete cu miezul de beznă impecabilă/ genunchii ei pernele poemelor mele rotulele ultrasensibile fîntîni din care beau lapte dulce ciobanii din lună/ dona juana mireasă ascunsă mireasă
Un postavangardist (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15674_a_16999]
-
paradisiac, de ce naiba n-ați rămas acolo? De ce-a trebuit să înroșiți canalele de internet în căutarea de burse și locuri de muncă, de ce-ați cheltuit mici averi trimițînd 'applications' - parcă așa le ziceți, nu?! - în cele patru zări, cu un singur gînd: să faceți pe dracu în patru să nu vă mai întoarceți niciodată, sau în orice caz nu înainte de pensie?" Nu mai vorbesc de indignații de azi, rămași mai ieri în Occident deși aveau bilete tur-retur, sau
Trista viață a naționalistului de nicăieri by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/15722_a_17047]
-
era ceva s.f. E vobra de s.f-urile astea noi, cu androizi, capsule zburătoare, combinezoane care le fac pe tinerele fete să pară bărbați și pe junii necorupți să pară fetișcane, găuri negre din care se iese în alte zări și tot tacîmul. Din cale afară de higienic, filmul. Între alb și roz, decorul. Toate personajele, indiferent de sex, care, oricum, nu le folosea la nimic în condițiile de imponderabilitate, erau rase, tunse și nefrezate. Oamenii viitorului, ce mai! Pe alt
Actualitatea by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/15730_a_17055]
-
făcându-l să creadă că eram gata să urcăm spre casă, până când dispăru după o cotitură a țărmului abrupt. Atunci ne-am pus tuburile pline cu oxigen și am înotat mai departe fără permisiunea nimănui. Ziua era înnorată și în zare se auzea un bubuit de tunete nedeslușite, dar marea era netedă și diafană și propria-i lumină îi era parcă de-ajuns. Înotarăm la suprafață până la linia farului din Pantelaria, o luarăm apoi cam o sută de metri spre dreapta
Gabriel Garcia Márquez - Vara fericită a doamnei Forbes by Tudora Șandru-Mehedinți () [Corola-journal/Journalistic/15735_a_17060]
-
mici rentieri arabi. Le zugrăvesc, unora dintre aceștia, casele, totul sub supravegherea hapsînă a lui Klein, urît de moarte de Musa. Finalmente, se ceartă, evident pentru a-și primi banii, cu Klein. Adrian cugeta trez, gîndindu-se cum să evadeze în zarea zărilor: "Un vis cîrpit nu mai e un vis. Trebuia să plec. Însă unde în această Turcie absolutistă? Și fără un ban! Și singur, îngrozitor de singur de data asta!". Însă era, enormitate, înlănțuit în acest sat, fără de lucru, firește, împreună cu
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
rentieri arabi. Le zugrăvesc, unora dintre aceștia, casele, totul sub supravegherea hapsînă a lui Klein, urît de moarte de Musa. Finalmente, se ceartă, evident pentru a-și primi banii, cu Klein. Adrian cugeta trez, gîndindu-se cum să evadeze în zarea zărilor: "Un vis cîrpit nu mai e un vis. Trebuia să plec. Însă unde în această Turcie absolutistă? Și fără un ban! Și singur, îngrozitor de singur de data asta!". Însă era, enormitate, înlănțuit în acest sat, fără de lucru, firește, împreună cu Musa
Un vagabond cu mare har by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/16176_a_17501]
-
liniile tradiționalismului". Criticii confirmă în cor inspirația telurică a lui Pillat. Pentru Șerban Cioculescu, "Ion Pillat este cîntărețul acelei "terra mater", în toate înțelesurile expresiei, de la cel particular, al leagănului familial, la cel general, al întregului patrimoniu național, al tuturor zărilor patriei în trecutul și prezentul lor". Pentru Pompiliu Constantinescu, "Talentul d-lui Pillat se hrănește organic din brazda națională; ca esență, se reduce însă la interiorizarea elegiacă a elementelor descriptive; ca atitudine, la pietatea revărsată peste cultul familiei și solidaritatea
O nouă imagine a lui Ion Pillat by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16225_a_17550]
-
de stiință" (p. 88). De la Novalis știm că adevărata esență a poeziei romantice este "perpetua devenire, niciodată - împlinire" iar motivul cel mai bine exprimat vizual de C. D. Friedrich prin siluetele întoarse către privitor, care la rându-i privește în zare amurguri, ruine de mănăstiri, mari, păduri învolburate, munți ascunși în ceață etc. este puternică expresie a sentimentelor sau a fiorului religios ce răzbat din atmosferă sumbră. Pornind de la influențele unor poeți romantici germani (mergând uneori până la prelucrări) mai mult sau
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
terminologice). Ce îl face pe un artist în general să își aleagă un anume subiect și apoi să îl urmărească cu strășnicie, uneori toată viața, ca un câine de vânătoare ce adulmecă prada ce se găsește încă dincolo de muntele din zare? Ce l-a făcut pe Da Vinci să și-o aleagă pe Mona Lisa, nevasta negustorului, și apoi să se plimbe cu tabloul neterminat după el, vreme de vreo 15 ani, din țară în țară și din regat în ducat
Spovedania Și cei 30 de arginți by Nicolae Oprițescu () [Corola-journal/Journalistic/16303_a_17628]
-
puterea - nu știu cum să-i zic - arta sau știința fiecăruia de-a rămîne el însuși..." Steaua fiecăruia e, în fond, o carte despre destin. O carte despre alegerile individuale, pînă la urmă, într-un timp în care, pentru toți lucea, în zare, o autoproclamată "călăuză". Și despre un fel de "firesc" pe care nici o dogmă nu-l poate întrutotul controla. Măcar libertatea de-a trage de timp, de-a ține la amintiri, de-a fi, cu cei mulți și pretins importanți, pe
Oameni de prisos by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11837_a_13162]