1,029 matches
-
de el au un aer de suavitate transfigurată, fervență religioasă și cunoaștere esoterică ce radiază, prezentând un mare interes pentru anumiți critici și creând într-o manieră fără egal un anumit ideal - acela de sfințenie și detașare de agitația și zarva laică. Nu trebuie însă ignorat faptul că nu întotdeauna reușește că evite capcanele unei asemenea metode, figurile devenind lucioase și nefirești, cu un surâs afectat, de o religiozitate fără gen, care abia eludează artificialul sau chiar ipocrizia; deci, altor critici
Fra Angelico () [Corola-website/Science/299551_a_300880]
-
doar deșertăciuni ? 2. O, Împărați și domnitori nebuni ! Țin sfat. Cu Domnul vor să se măsoare, Cu Unsul Sau, spunându-si : „Este frânt 3. Oricare lanț, oricare legământ”. 4. Surâde Cel ce-n ceruri locuiește. Își bate Domnul joc de zarva lor. 5. Și, În mânia Lui, Îngrozitor, Cutremurându-i, astfel le vorbește : 6. „Pe Împăratul Meu l-am uns chiar Eu Peste Sion”. Iar Unsul zice : „Iată, 7. Vestesc decretul Sau În lumea toată”. Căci zis-a Domnul : „Tu esti
Editura Destine Literare by Eugen Dorcescu () [Corola-journal/Journalistic/81_a_345]
-
îl anunță că îi tipăriseră poeziile și le difuzaseră în public. Studenții vor ca universitatea să-și recapete privilegiile anulate de noul rege și îl transformă pe Villon în simbolul revoltei. Poetul îi spune magistratului că nu este responsabil de zarva studenților, declarând că este foarte obosit și cerând să fie lăsat să se odihnească. La indicația magistratului, Bastardul organizează uciderea magistrului Ferrebouc (Alexandru Dobrescu) și găsește martori care să jure că Villon este cel vinovat. Poetul este întemnițat și condamnat
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
de știri a aflat la aeroportul din Londra (singurul jurnalist prezent) despre a treia soție a lui Lewis, Myra Gale Brown. Ea era verișoară de gradul doi cu Lewis, în vârstă de doar 13 ani. Publicitatea a cauzat o mare zarva, iar turneul a fost anulat după doar trei concerte. Scandalul l-a urmărit pe Lewis în America, si ca rezultat, a fost trecut pe lista neagră la radio și aproape că a dispărut de pe scena muzicală. Cu toate ca Jerry Lee Lewis
Rockabilly () [Corola-website/Science/315103_a_316432]
-
ca iscoade și prădători. Cu același țel îl îndemnase Hector pe solul Dolon să intre în tabăra aheilor, dar acesta fu descoperit, silit să-i trădeze pe troieni și ucis. Căsăpirea tracilor a fost întreruptă de Atena, care de frica zarvei l-a somat pe Diomede să fugă după ce a răpit armele și caii războinicilor. Astfel, Rhesus a fost ultima victimă, cea a treisprezecea, a măcelului. Cu puțin timp înainte de a fi ucis, Atena îl dezvălui regelui într-un coșmar felul
Rhesus (mitologie) () [Corola-website/Science/304417_a_305746]
-
și stagnantă, hrănindu-se cu iluzii, bazându-se fără succes pe influența amantei sale, încercând mereu să se debaraseze de incomozii secundanți, locuind vremelnic în hanuri sau în sala de gimnastică a unei școli, de unde este evacuat adesea cu mare zarvă de forțe ce îi sunt ostile. Milan Kundera scrie în "Arta romanului" că personajele lui Kafka sunt captive propriului univers comic, precum « un pește într-un vas cu apă », ceea ce le împiedică să conștientizeze ridicolul vieții lor, pentru că « o glumă
Franz Kafka () [Corola-website/Science/296791_a_298120]
-
Somerset și Sherston în Wiltshire, apoi a ridicat asediul de la Londra și i-a învins pe danezi lângă Brentford. Aceștia au reînnoit asediul în timp ce Eduard se dusese în Wessex și au ridicat trupe suplimentare, revenind pentru a calma din nou zarva din Londra, învaingându-I încă o dată la Otford, și împingându-l pe Knut în Kent. Eadric Streona s-a alăturat lui Eduard, dar în bătălia decisivă de la Assandun, pe 18 octombrie, Eadric și oamenii lui au fugit, iar Knut l-a
Edmund al II-lea al Angliei () [Corola-website/Science/331033_a_332362]
-
invazii. Nedeclarând formal războiul, Mussolini arăta a fi renunțat până și la cavalerismul de a-și avertiza dușmanul că trebuie să se aștepte la orice, cavalerism străvechiu în asemenea împrejurări. A fost primul simptom de histerie europeană. Germania, profitând de zarva acestui conflict, dar mai ales folosindu-se de pertractările îndelungi și neajunse ale diplomației franco-britanice cu privire la supravegherea Mediteranei, irumpe în zona demilitarizată prin tratatele de pace a Rhinului. Renania odată ocupată, diplomația europeană continua să privească spre Mediterana și Etiopia
Vladimir Streinu - Analist politic by Vladimir Streinu () [Corola-journal/Memoirs/9659_a_10984]
-
istorică și conservarea moștenirii culturale: Talaba (tracic), Mălăiște (loc pentru cultura meiului), Bucura (loc frumos - dacic), Mândra (izlaz), Telman (existent la 1533), Vâlsan (hidronim din perioada totemică, similar muntelui Zăganul). De asemenea cuvintele: arcarpaneu (vânător bătrân cu arcul, ramolit), năjbeală (zarva hăitașilor la vânătoare) sunt arhaisme identificate pe raza satului (Nania, 2000) In ziua de 18 martie a anului 1500, Dragomir din Stroești - Argeș intra în cetatea Sibiului cu șapte poveri de crap și două poveri de știucă. La intrarea in
Stroești, Argeș () [Corola-website/Science/300645_a_301974]
-
la chitară a piesei “Honey Don’ț”, au fost luați de pe scenă și duși într-o cabina liberă, fiind protejați de o linie dublă de poliție. Carl a afirmat: “ A fost periculos. Mulți copii au fost răniți. A fost multă zarva, nebunie! Muzică i-a înnebunit.” Șocat de ceea ce văzuse, Carl a părăsit turneul. În 1965, casa de înregistrări Sun a realizat mai multe piese aparținând lui Perkins: “Boppin'The Blues”, “All Mama's Children” (Sun 243), “Dixie Fried”, “I'm
Carl Perkins () [Corola-website/Science/315111_a_316440]
-
nicio surpriză. Pentru prăvăliri suntem făcuți, pentru catastrofe, și pentru catastrofe încă și mai mari. A dura înseamnă a te transforma, - a sfărîma forme și a trece în altele: lucru ce nu se poate face nici fără durere, nici fără zarvă mare. Aceste banalități fiind spuse (e bine să ne repetăm banalitățile, ca să nu le uităm; dealtfel, banalitățile devin, - la prima schimbare de mentalitate, - paradoxe, lucruri tăgăduite), - și liniștindu-mă, în chip precar, mă aflu în stare de a-mi face
Altă scrisoare de Eugen Ionescu, pierdută și regăsită by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Memoirs/9167_a_10492]
-
mii de exemplare, editorul parizian se grăbește să menționeze acest minimal succes. Copertele și banderolele dau de veste: "a cincea mie"...; "a zecea mie"...; "a una suta mie!"... Nici urmă de asemenea indicație pe opera Saint-Simon-ului de la Dunăre. Cu toată zarva darabanelor reclamei, Petru Dumitriu a rămas un autor confidențial. Poate că, la ceasul acesta, baloturile cu "retururi" au și fost vândute la kilogram și preschimbate în cocă, pentru recuperarea celulozei. Și nu se poate spune că romancierul nostru de duzină
Ion Vinea: Un pamflet inedit by Elena Zaharia-Filipaș () [Corola-journal/Memoirs/16016_a_17341]
-
a doua zi (la cererea mamei). Dar „Generalul” scapă atunci când i se aduce ceva de mâncare și se duce înapoi în casa fetei. „Generalul” din nou se luptă cu trollul pe care-l învinge provocând totodată un zgomot puternic. Toată zarva îi trezește pe părinții fetei, care inițial nu pot intra în camera fiicei lor deoarece ușa era blocată. După ce reușesc să intre în camera ei, fata le explică faptul că „Generalul” a salvat-o din nou. Părinții nu o cred
Cat's Eye () [Corola-website/Science/325934_a_327263]
-
Somerset și Sherston în Wiltshire, apoi a ridicat asediul de la Londra și i-a învins pe danezi lângă Brentford. Aceștia au reînnoit asediul în timp ce Eduard se dusese în Wessex și au ridicat trupe suplimentare, revenind pentru a calma din nou zarva din Londra, învaingându-I încă o dată la Otford, și împingându-l pe Knut în Kent. Eadric Streona s-a alăturat lui Eduard, dar în bătălia decisivă de la Assandun, pe 18 octombrie, Eadric și oamenii lui au fugit, iar Knut l-a
Casa de Wessex () [Corola-website/Science/331034_a_332363]
-
ministere, moare tata, scrie scrisori de sertar. Și s-a terminat și partea a doua de roman. Urmează acea a treia istorie, de care vorbeam la început, adusă în Frăsinet, unde Ștefania se întoarce, cu o prietenă, în vacanță, de zarva unei șatre de țigani. Lumea din care veneau ele, a recalificării și-a cincinalelor, a planificării familiale rezolvate de chiuretă, intră în ritm cu o precauție în care găsești, pe alese, și silă, și îngîmfare, și calcul strîmb, de orășean
Caterinca și katiușa by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11455_a_12780]
-
stomacurile pline, iar soțul ei termina de mâncat. După masă, se culcau. Cam la fel se întâmpla în toate casele. În Nakamura nu ardeau lumini după căderea nopții. Când se întuneca, peste câmpiile și drumurile din împrejurimi se auzeau zgomote - zarva bătăliilor îndepărtate. Ronin, fugarii și mesagerii în misiuni secrete preferau cu toții să călătorească noaptea. Hiyoshi avea adesea coșmaruri. Oare pentru că auzea pași în puterea nopții, sau poate luptele pentru stăpânirea pământurilor îi inunda visele? În noaptea aceea, o lovi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
că vor lupta până la moarte, după care, dintr-o dată, începuseră să parde casele și să le dea foc. În sfârșit, se regrupaseră și fugiseră cu armele, mâncărurile și tot ce găsiseră de valoare. Se părea că, făcând cât mai multă zarvă cu lupta până la moarte, nădăjduiseră să-i descurajeze pe orice urmăritori. „Oare mi-au luat-o înainte?” se întrebă Koroku. Bătu din picior, poruncindu-le sătenilor să se întoarcă la casele lor. Oamenii săi îi urmară și, împreună, începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
fiecare barieră unde ajungea, arăta scrisoarea și trecea mai departe. * * * Calea ceaiului se răspândise prin toată țara. Într-o lume violentă și sângeroasă, oamenii își căutau pacea și un loc liniștit unde să-și găsească un scurt răgaz din toată zarva și confuzia. Ceaiul era elegantul hotar unde pacea contrasta cu acțiunea și poate nu e atât de ciudat că adepții săi cei mai devotați erau samuraii, ale căror vieți cotidiene erau scăldate în sânge. Nene învățase Calea Ceaiului. Tatăl ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
șef, Horio Mosuke. — Îți mulțumesc pentru că mi-ai adus o veste atât de bună. Acum du-te și te odihnește. — Vă mulțumesc, stăpâne, dar bătălia încă nu s-a sfârșit. Și, cu aceste cuvinte, Mosuke plecă grăbit, repezindu-se spre zarva îndepărtată a războinicilor. — Ajutorul divin, murmură cineva de pe margini, cu un oftat. Era Katsuie. Ceilalți generali îl felicitau și ei pe Nobunaga. — Este o binecunvântare neprevăzută. Pesemne că sunteți foarte fericit. Printre ei își croia drum un fior de emoție
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
dușman Seniorului Nobunaga. Vei fi dușmanul întregii omeniri și ciuma întregului pământ. În ceea ce mă privește pe mine, dacă ești acest gen de om, bucuros ți-aș suci gâtul. Spunând ce avea pe suflet și apoi rămânând tăcut, Kanbei auzi zarvă afară. Dincolo de fereastra închisorii, Murashige era înconjurat de vasali și ajutoare personale, și răcneau cu toții: — Spintecă-l! — Nu, nu-l putem ucide. — E nesuferit. Liniștiți-vă! Se părea că Murashige era prins între cei ce doreau să-l scoată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
neașteptate să aprindă un foc de tabără și tocmai alunga frigul nopții, când se întoarse pentru a-i vedea pe pajii tineri și nepăsători strângându-se în jurul focului. Erau pe jumătate goi, cu tot frigul din Luna Întâi, și făceau zarvă pentru ceva ce părea să-i amuze. — Sakichi! Shojumaru! Acum ce v-a mai apucat de faceți gălăgie? întrebă Hideyoshi, aproape invidios pe veselia lor. Nimic, răspunse Shojumaru, care devenise recent paj, și se îmbrăcă repede, aranjându-și armura. — Stăpâne, interveni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
picioarele, își îngrămădiră într-o stivă pelerinele de paie ude și intrară în citadelă. Ceilalți servitori rămaseră dincolo de șanț, spălând caii și având grijă de bagaje, în timp ce așteptau să li se spună unde aveau să fie cazați. Nechezatul cailor și zarva vocilor omenești se auzea până departe. Mitsuhide își schimbase hainele de pe drum. Se simțea atât de relaxat în apartamentele lui Mitsuhide, încât parcă ar fi fost la el acasă. Avea vedere spre lac și spre Muntele Hiei din fiecare cameră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
Nobunaga primit în gazdă, Templul Honno nu mai era un simplu templu. Din noaptea de douăzeci și nouă începând, la poarta principală a templului nu mai contenea un tumult de căruțe, palanchinuri și oameni care intrau și ieșeau cu mare zarvă. Audiențele pe care le acorda acum Nobunaga păreau a privi probleme de mare importanță pentru întreaga națiune. Astfel, un om se putea retrage după ce beneficiase măcar de un cuvânt sau de un zâmbet din partea lui Nobunaga, întorcându-se acasă cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
om care să tresară surprins sau să se repeadă din pat ca reacție la țipetele familiei. Un vacarm de zgomote și voci începu să se înalțe curând din regiunea altminteri pașnică a conacelor nobilimii care înconjurau Palatul Imperial. Cu toată zarva și ecourile copitelor de cai, părea să răsune însuși cerul orașului Kyoto. Zăpăceala orășenilor, însă, nu dură decât un moment, și de îndată ce nobilii și oamenii de rând înțeleseră situația, în casele lor se lăsă aceeași liniște din urmă cu puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]
-
principal și l-am lăsat pe Hideyoshi să scape! Ar trebi să reflectezi puțin la propria ta lipsă de experiență! — Ei, îmi prezint scuzele pentru greșeala de data asta, dar în continuare, Unchiule, te rog, abține-te să mai faci zarvă cu prea multă fanfară. Un om care se lasă sedus de propriile lui planuri prea iscusite va sfârși prin a se îneca în ele însele cândva. — Ce vrei să spui? Consideri că abuzez de șiretenie? — E obiceiul dumitale permanent. Băi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2249_a_3574]