406 matches
-
cărarea ivită trecu o căruță trasă de-o mârțoagă scheletică, dusă de căpăstru de-un bărbățel cărunt. Rușinată că o privesc atâția ochi, cu mâinile în poală, în căruță ședea o femeie slabă, îmbrăcată mohorât. O bătrână naltă, cu fața zbârcită și curată și buzele subțiri răsfrânte în afară, asculta dojana unui bărbat pântecos care arăta o supărare foarte gravă : - Am auzit că domnu’ Iordache nu și-a ținut gura și a spus ceva de berbecii ceia. - Doamne ! - Să-i spui
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
zmeu de hârtie colorată purtat sus în cer de vântul prielnic al iubirii. Adesea mergeam ținându-ne de mână pe străduțe înguste, întortocheate, numai de Ștefan știute, fumând, fără să vorbim între noi. Orașul îmi dezvelea acum un alt obraz, zbârcit, misterios, plin de farmecul discret al mahalalelor. Îmi plăcea mirosul de vechi și de mucegai care venea din curțile boltite și dărăpănate, unde dintre rufele albe întinse la uscat se ivea mogâldeața palidă a vreunui bătrânel așezat pe un taburet
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
Înțelegi? Vezi tu mâini bătucite? Dă-mi o mână de ajutor. Zi, ce le place lu’ indivizii ăștia, viermii de mătase? Cum Îi facem, mă rog, să mătăseze? ― Muncă grea. ― Nu contează. ― Trebuie bani. ― Avem destui. Desdemona luă un vierme zbârcit, pe jumătate mort. Îi gânguri ceva În grecește. ― Ascultați aici, surioarelor, spuse sora Wanda și, toate În același timp, fetele se opriră din cusut, Își Încrucișară mâinile În poală și o priviră cu atenție. Această nouă doamnă o să ne Învețe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
interveni o altă babă a tot știutoare, Înfricoșând mulțimea. „Da, da...Acesta-i un semn de mari nenorociri ce urmează...!! Gata, În următoarele momente vom muri....!!” - strigă ea aruncându-se la pământ plângând isteric. O altă babă, mai urâtă, mai zbârcită decât diavolul Însuși, ținu neapărat să Înfricoșeze până la exasperare pe ce-i prezenți. „Clopotele unei biserici din senin au Început să zăngăne...! Au făcut așa de mare zgomot Încât a alarmat Întreg satul. Da, asculta-ți la mine. Era ora
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
aș fi țipat de pe fundul unei gropi adînci. CÎnd mi-am supt gingiile, am simțit gust de sînge. M-am Închipuit murind. Fred Astaire, marele dansator, murind. John Keats, marele poet, murind. Apollinaire, delirînd, murind. Proust, ochi frumoși pe chipul zbîrcit, murind. Joyce murind la Zurich. Stevenson murind În Samoa. Marlowe murind, asasinat. Îmi părea rău că nu e nimeni să mă vadă. Fluturii cei frumoși aveau să-și strîngă aripile și eu aveam să mor, ca orice alt șobolan. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
deschide ușa. Nu mă gîndisem niciodată că e posibil ca un tip de vîrsta lui Jerry să mai aibă părinți. Erau incredibil de bătrîni, amîndoi aveau părul alb, erau Încovoiați de spate și de ani, și aveau pielea cenușie și zbîrcită, ca de spiriduși. Aveau chipuri blînde, mai ales mama lui, care cred că fusese o femeie Înaltă pe timpuri, Însă acum era extrem de cocîrjată. Arătau ca dintr-un basm, și am lăsat-o pe mamă să-mi intre În gînduri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
vin..!”, zise el plângând. Iorgu vru să intre în clasă, s-o vadă, să-i vorbească, dar, n-avea voie. Totuși reuși să se uite pe o fereastră. In clasa goală și întunecată, zări o femeie mititică, cu fața slabă, zbârcită și negricioasă, care stătea cu mâinile în poale și se uita în pământ. ”-Dar, asta nu-i Vasilica... nu-i ea!” murmură el, pomenindu-se strigând... ” Vasilica... Vasilica! ”. Și, se trezi murmurând... Vasilica!.. Vasilica!.. Ceasul arăta orele cinci și jumătate
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
poveste tristă... un apus de viață... Și, Emil copil de nici cincisprezece ani, rememoră Iorgu, a observat și a trăit destinul frunzei... așezându-l pe hârtie. ”Stătea nemișcată, zburlită, pe ram înfricoșată de tot și de toate. Stătea solitară și zbârcită Dar nu cădea. O păsărică pierdută și ea Scutură creanga încet Dar frunza tot nu cădea Rămânea acolo la locul ei. Vântul începu încet să șuiere Mișcând frunza încolo și-ncoace Dar ea tot nu cădea. Până la urmă, încet, ca
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
era roșcat, crepuscular, îndreptîn-du-se spre un cafeniu de lac în amurg. Drumul cobora, căci la capătul fiecărui culoar se aflau câteva trepte, tocite la mijloc de milioane de pași, care duceau spre un nivel inferior, la fel de închis în sine. Pereții zbârciți erau stacojii ca niște mațe. Ușile din ei, tot mai rare, păreau răni ovale, cusute grosolan. Frică, rușine, deznădejde se învălmășeau în mine, când am zărit o lumină galben-murdară, venind pe o poartă săpată într-un îndepărtat perete stafidit. Dreptunghiul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
vor în mod special. - Mulțumesc, spuse Gosseyn. Și ieși în holul larg al ruinelor unei clădiri care fusese Institutul de Semantică Generală. Un minut mai târziu, după ce sunase la ușa îngrijitorului de mai multe ori, iată că apăru fața aceea zbârcită și ochii aceia vicleni, uitându-se la el; și înțelegând imediat întrebarea, îngrijitorul spuse: - Au ieșit undeva să mănânce. Fața i se strâmbă. - Cred că prietenul ăla al tău și-a adus aici o femeie pentru că ea și cu băiatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
care mă hotărâsem să merg fără să mă mai abat din drum. Copacii uriași purtau pe trunchiuri semilune de iască. Pe jos erau bucăți de scoarță de sub care, palizi ca niște cozi de reptile, ieșeau lujeri purtând în vârf frunzulițe zbârcite. Câte un vierme albicios atârna la capătul unui fir aproape invizibil. Se sucea și se zvârcolea acolo, în aerul verde de sub frunziș. Topăiam și dansam pe cărarea mea, când deodată, de-a curmezișul ei, a apărut un trunchi de copac
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
asupra cărții, am văzut că nu-și scosese încă paltonul și nici căciuliță ei neagră caraghioasă -, mama scoase din sân și puse pe masă două hârtii de cinci ruble, boțite și parcă rușinate. Mângâindu-mi apoi mâna cu mânuța ei zbârcită, ea spuse încet: - Iartă-mă, fiule. Tu ești bun. Știu asta. Și, după ce mă mângâie pe păr și încercă să-mi spună ceva, fără o vorbă, ieși în vârful picioarelor, închizând fără zgomot ușa în urma ei. 2 N-a trecut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
cealaltă a trotuarului. A doua zi dimineață, trecând pe coridor spre baie, am dat peste mama. Fiindu-mi milă de ea și neștiind ce să-i spun în legătură cu ziua precedentă, m-am oprit și i-am mângâiat cu mâna obrazul zbârcit. Contrar așteptărilor, mama nu mi-a zâmbit și nu s-a bucurat; fața i s-a încrețit brusc, și pe obraji au început să-i curgă o groază de lacrimi care (nu știu de ce credeam asta) trebuia să fie fierbinți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
va conduce acum Garda de Fier? se tângui Jones. Cine va ieși din rând să ridice torța căzută? La ușă se auzi un ciocănit puternic, strident. Am deschis ușa și în prag stătea șoferul lui Jones, un negru bătrân și zbârcit, cu ochi gălbui, răuvoitori. Purta o uniformă neagră cu tighele albe, o centură tip Sam Browne, un fluier nichelat, un chipiu Luftwaffe fără însemne și moletiere din piele neagră. Nu era nici urmă de Unchiul Tom în acest negru bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
dus-o tot într-o beție din 1941 până în 1948? Cine altul ar putea interpreta un spion rus care și-a făcut o rețea compusă aproape în întregime din agenți americani? Urbanitatea lui Kraft a dispărut, dezvăluind un bătrân palid, zbârcit. — Nu este adevărat! a spus el. — Întreabă-ți superiorii dacă nu mă crezi, a spus agentul F.B.I. — Ei știu? întrebă Kraft. — Până la urmă au descoperit, a spus agentul F.B.I. Erai în drum spre casă unde te aștepta un glonț în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
responsabil. Start. Ce este arta comunitară? Mihaela Michailov Arta comunitară e o artă de training teritorial. Formează conștiința comunitară și sensibilizează receptarea civică. De trei luni merg săptămânal în zona Rahova-Uranus, un spațiu fascinant de hibrid - cu clădiri abandonate, ciuruite, zbârcite sau renovate de curând -, care se schimbă atât de repede încât, în scurt timp, cu greu va mai putea fi recunoscut în forma lui actuală. Un spațiu care o ia încet, încet înaintea celor care îl locuiesc. Aici se desfășoară
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
eram prinși de o frenezie care nu se vedea direct, dar pe care ne-o comunicam unii altora. Lepra însă nu apăruse încă pe noi. Ba nu! Nici nu mai știu exact... Pe unii parcă se vedea ceva, niște semne zbârcite, încrețite. Eu știam doar că am luat-o și eu, dar nu se vedea încă nimic pe mine. Lumea se baricadase în case. Se dădeau lupte cu noi, cei cu lepră, care ne înmulțeam mereu. Îmi mai aduc aminte că
Nocturnal by Tarangul Marin () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1360_a_2889]
-
pleoapele întredeschise sclipiri de răutate ; o privire piezișă, mulțumită de nereușita lui pe care putea s-o contemple. — Nu te mai tot zgârma atât, uite cum ai ajuns s-arăți... îi zise Vica și-i arătă cu degetul îngroșat și zbârcit petele vineții de pe brațul pe care, cu ochii închiși, el îl pipăia, căutându-și mași nal alte coșuri. împinsese ușa cu umărul și intrase încet, gheboșată, cu o farfurie cu felii de pâine și brânză. — Lasă-mă-n pace... strigă
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
a spus c-ai fost văzut într-un automobil, într-o trăsură, împreună cu... Ai înțepenit în ușă, jenat și nerăbdător, sub mustrarea ochilor ce lăcrămează, a buzelor veștede ce se strâng ca să nu dea drumul cuvintelor, a gâtului firav și zbârcit, aplecat deasupra gherghefu lui. Te ridici pe vârfuri, pregătit să fugi cât mai repede din acest loc, singurul din lume unde nu mai ești în orice clipă atent să-ți aplici principiile politicii tale interioare. Și totuși, nici aici firea
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
altfel parohul se mânie, dar e Oxossi”. Pictorul ne ajută să vizităm timp de două zile naosuri și incinte de mănăstiri, la umbra fațadelor Împodobite ca niște platouri de argint de mult Înnegrite și roase. Eram Însoțiți de niște servitori zbârciți care mergeau șontâcăind, sacristiile parcă se prăbușeau bolnave de atâta aur și metale, de casetoane grele, de cornișe prețioase. În involucre de cristal tronau de-a lungul pereților chipuri de sfinți În mărime naturală, șiroind de sânge, cu rănile deschise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
le-am găsit niciodată vreun rost, cutii de porțelan de Limoges care ar fi mai potrivite În casa bunicii lui Dan decît În a mea) și cu numeroase fotografii ale lui Tom. Tom cînd era nou-născut, arătînd aparatului o fețișoară zbîrcită, roșie și furioasă, Tom ținut În brațe de Dan, Tom cu mine, Tom tîrÎndu-se, Tom dormind... — Presupun că ai dedus faptul că ne... că Îmi iubesc fiul, zic, corectîndu-mă În grabă. Regret că nu m-am gîndit să Îndepărtez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
zborșește la noi. E prespapierul meu! spune, arătând către un bufet. A dispărut... era aici acum un minut. Și ce treabă am io cu asta? Am ajuns aici numai ca să pierdem umpic timpul. Vaca asta bătrână și proastă; mutra ei zbârcită lucește de șoc. Privirea aia surprinsă, mărețul public britanic de rahat; Îmi vine să-i zdrobesc dinții cu bastonu. Da scârba bătrână nu prea mai are dinți de zdrobit, zău așa. Vandalismul timpului se perpetuează În corpul uman. Futemaș, vorbesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
două puncte: unu - să se spele, ea; doi: să mai cresc, eu. Aștept punctul unu. Așteptăm - dimpreună cu Moș Iacob aștept. Bătrânul se primblă cu mâinile la spate prin curtea noastră, pe dinaintea calidorului; cu țigara-n gură, cu un ochi zbârcit, de fumul cel pișcăcios. Se primblă, trage din țigară, o morfolește, Îi bodogănește, boscorodește pi-Mănenii-iștea; pi tal’arii care nu respectă legea... - Măi, ș’ dacă nu le-am spus de-o mie de ori... Spune ori nu spune ce le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
Nu simțeam nici o adiere de vînt, poate pentru că eram feriți de mal, dar cerul răsună puternic chiar deasupra capului meu. A fost ca o pocnitură dintr-un radio dat la maximum fără să fie acordat pe vreun post. Nenumărate degete zbîrcite zdrăngăneau pe rămurelele și crenguțele copacilor din crîngul de pe deal. Am măsurat din ochi placajul cu ușiță din spatele bucătarului nebărbierit. Părea mai aproape de locul șoferului decît de centrul autobuzului. Da, se pare că era suficient loc pentru o saltea. Mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
văzut pe acesta din fotografie? Am luat fotografia și am băgat-o În carnețel, și apoi În buzunar. Bătrînul răsuflă ușurat din nou, dar l-am luat imediat prin surprindere: — Ți-e chiar atît de frică de mandatarul Cameliei? Pleoapele zbîrcite ale bătrînului, ce eliminau un soi de substanță uleioasă, se Încrețiră și mai mult, iar marginile congestionate expuse aerului străluceau parcă. — Lasă, nu-ți mai face griji. Te-am privit cu atenție tot timpul și-am văzut că ți-e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]