293 matches
-
și ferestrele săriră înspre afară, draperiile umflându-se, deși era o după-amiază rece de noiembrie. Apoi au încetat să se mai umfle. Draperiile nu erau acolo noaptea trecută, zise scriitorul. Nu le recunoști? întrebă scriitorul. Amintește-ți. Curentul de aer zbârnâi deasupra noastră și sunetul vag al unui fel de puls rezonă în toată casa. Pulsul persista. Se auzea prin pereți și apoi în tavan, deasupra noastră. Pulsul se afla în competiție cu sunetele detectate de DCE-uri, dar apoi pulsul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Era o narațiune completă. Jucam fotbal undeva pe un islaz. În Dumbravă, cum vă spuneam. Era un nume frumos. Acolo a aruncat unul odată o minge în sus. Și mingea aia a lovit niște niște sârme de înaltă tensiune care zbârnâiau al naibii de tare. Înapoi a venit înjumătățită, tăiată în două. Două bucăți. Și nimeni n-a avut puterea să comenteze așa ceva. Cuvintele - ciubuc inutil al faptului. Și tot acolo, îmi amintesc, poate chiar în ziua aia când mi-am propus să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
un serai. Îl vedeam zilnic prin târg după cumpărături, puțin tel la Înfățișare, mersul cocoșesc, fruntea descoperită de o chelie avantajoasă, privirile circumspecte, chica de bătrân cabot, o păpușă de sex dubios, nici prea masculină, nici prea fe mi nină, zbârnâind de inteligență ca toți marii erotici. Dibăcisem și eu din vreme acest oraș, adăpost nimerit al amorurilor tainice și exclusive, care se lipsesc bucuros de diver siunile mondene, de cinematograf și de localuri (l’amour qui se suffit à soi-même
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
gând să râd în hohote, să râd de mine însumi. Astăzi nu mai sunt ținut să realizez din contactul meu cu oamenii numai un anumit lucru sau nimic, ci sute și mii de lucruri, o infinitate, care să facă să zbârnâie toate corzile din mine, iar nu una singură și aceea fals! Septembrie 1958 O viață în doi... O viață a plenitudinii facultăților și posibilităților noastre. Noiembrie 1958 Nimic nu fusese pus la cale; nimeni nu fusese invitat... Dar ne-am
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
refuză. Se joacă. Dilema Veche, ianuarie 2009 Hollywoodizare Frost/Nixon (SUA, 2008), de Ron Howard Frost/Nixon povestea marelui interviu luat, în 1977, de jurnalistul britanic David Frost fostului președinte american Richard Nixon e un divertisment hollywoodian de calitate superioară ; zbîrnîie de cît de bine e pus pe roate. E ceea ce Hollywood-ul de azi consideră a fi un film sută la sută serios și necomercial (pentru că subiectul său nu le spune nimic adolescenților), însă regizorul, Ron Howard, are showbizul în sînge
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
urmat nu poate fi relatat! La încheierea întrevederii, Mircea Malița, consilier al președintelui, a solicitat ziariștilor americani, având în vedere caracterul "deschis și confidențial" al discuțiilor, să nu se dea nimic publicității. Probabil că se aștepta la exact contrariul. Au zbârnâit faxurile și telefoanele de la Intercontinental și cifrul ambasadei, iar a doua zi, după plecarea delegației, "Scânteia" și celelalte cotidiene publicau integral, pe două pagini textul discuțiilor. Știu cum au reacționat rușii după cuvântarea lui Ceaușescu din august 1968, dar după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
până a apărut portarul să ne deschidă. N-am apucat decât să ne "cazăm", că au și început să curgă telefoanele de la amicii din Santiago ce doreau să afle cum am călătorit, dacă suntem bine instalați... Telefoanele au continuat să zbârnâie până la plecarea spre Madrid și probabil că cei de la Consulat au avut ce raporta superiorilor! Cele trei zile petrecute la Rio le-am folosit din plin cu vizite la muzee, plimbări pe malul oceanului, ascensiuni pe Corcovado, la statuia lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
-i baierele, Îl proptea pe nisip În poziția Turnului din Pisa, Își ștergea fața cu mâneca și Începea să manevreze un fel de mașinărie cu un cadran gradat și o săgeată, instalată pe capacul butoiului. Săgeata se rotea scrâșnind și zbârnâind. Se presupunea că dimensiunea unei porții de un ban depindea de norocul pe care-l aveai. Cu cât era porția mai mare, cu atât mi-era mai milă de el. Procedura scăldatului avea loc Într-o altă parte a plajei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să mă trezească pe la 8 dimineața, lumea exterioară era Încă acoperită cu gluga unei bezne maronii hiperboreene. Lumina electrică din dormitor avea o nuanță mohorâtă, aspră, ca de icter, care-mi provoca usturimi la ochi. Proptindu-mi urechea care-mi zbârnâia pe mână și rezemându-mi cotul pe pernă, Îmi impuneam să-mi pregătesc cele zece pagini ale temei neterminate. Pe noptieră, alături de o veioză masivă cu două capete de lei din bronz, se afla un mic ceas neconvențional: un recipient
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
urmat nu poate fi relatat! La încheierea întrevederii, Mircea Malița, consilier al președintelui, a solicitat ziariștilor americani, având în vedere caracterul "deschis și confidențial" al discuțiilor, să nu se dea nimic publicității. Probabil că se aștepta la exact contrariul. Au zbârnâit faxurile și telefoanele de la Intercontinental și cifrul ambasadei, iar a doua zi, după plecarea delegației, "Scânteia" și celelalte cotidiene publicau integral, pe două pagini, textul discuțiilor. Știu cum au reacționat rușii după cuvântarea lui Ceaușescu din august 1968, dar după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
până a apărut portarul să ne deschidă. N-am apucat decât să ne "cazăm", că au și început să curgă telefoanele de la amicii din Santiago ce doreau să afle cum am călătorit, dacă suntem bine instalați... Telefoanele au continuat să zbârnâie până la plecarea spre Madrid și probabil că cei de la Consulat au avut ce raporta superiorilor! Cele trei zile petrecute la Rio le-am folosit din plin cu vizite la muzee, plimbări pe malul oceanului, ascensiuni pe Corcovado, la statuia lui
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
o amintire) se întinde câmpul, periferia orașului. Pe câmp se înșiruie, în dezordine, ceea ce a rămas nefurat în decursul anilor: câte o roată ruginită care nu mai poate sluji la nimic, grămezi de petece putrezite, cutii de tablă, prin care zbârnâie seara vântul ca într-o scoică, schelete de umbrele, resturi de găleți și lighene fără fund, capace de plastic, sticle sparte și altele de acest fel, ba chiar și fragmentele dezarticulate ale unei macarale, care au fost galbene după câte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
disperat. Nu aud nimic, se înțelege. Eram încă elev, la Dorohoi, oraș situat pe granița unde Prutul tăiase țara în două; izbucnise războiul, prin oraș treceau grăbite mari camioane ale armatei, spre front sau de acolo înapoi. Tunurile și geamurile zbârnâiau în ritmul loviturilor. În liceul nostru se instalase un mare spital de război și câțiva elevi, câți mai eram în oraș, am fost invitați la liceul de băieți (care acum era spital militar și avea un nume codificat ("Z.I.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
cu flori mov. Liniile au fost furate de țigani, care au furat și tramvaiul. Acum, între linii înfloresc o mulțime de maci sălbatici. Pe câmpia în dezordine, roți ruginite, zdrențe, câte un șobolan obraznic... Vântul șuieră rostogolind butelii de plastic, zbârnâind printre fragmentele ruginite ale unei foste macarale; de departe, pare a fi un exotic schelet de mamut. Încolo, nimic, un peisaj arid, nici câini maidanezi, nici bufnițe noaptea, nici pisici, numai bulgări de pământ calcaros, uscat și, între pietre, o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
București, [începutul lui iulie] 1985, difuzată la 23 iulie 1985 Domnule Neculai Constantin Munteanu, Am fost. În sfârșit am fost cu rabla mea de Dacie în păcătosul de Occident. Și m-am întors. Gândiți-vă, m am întors! Mi-a zbârnâit mereu în cap placa dvs., a Europei Libere, că locul românilor este în România. Da, așa este, locul meu, locul nostru este aici, în sensul de a nu mai sta înțepeniți de frică, înfricoșați de teroarea domnitorilor vremelnici. Stând pe
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
mereu prin surprindere. Ecosistemul literaturii franceze contemporane este fragilizat tocmai de tendințele lui excesive. Un reglator de timie Încă nu a apărut, dacă nu cumva acesta n-ar fi chiar succesul descendent al ei În lume. Între enorm și insignifiant zbîrnîie industria literară. Ea Își trage seva din imitarea celor două tendințe care dau subtitlul cărții, prin privilegierea unor dimensiuni ale lor considerate ușor digerabile. Cel mai bun imitator al lui Michel Houellebecq - dar nu numai atît - este poate Frédéric Beigbeder
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
acum o lună, cot la cot cu Daniel Vighi, că da, vrem să-i lansăm pe Komartin și Manasia la Cărturești. Dar pe măsură ce se apropia ziua cu pricina, pe măsură ce auzeam că atelierele de poemațioane, maratoanele de lectură, dezbaterile junilor poeți zbârnâie, mi se chircea inima: ce-o să fac? Le-am citit volumele și mi-au plăcut. Am conspectat ce-au scris criticii meseriași despre ei și mi-a plăcut. Am bifat cum douămiiștii sar la jugulara nouăzeciștilor și cum aceștia dau
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
nicicum/ - altora le-a fost dat! -/ distanță de la tine la el/ și cea de la el la moarte/ dar între tine și moarte/ mijește încă o palmă de pămînt/ al făgăduinței/ cămașă ta se umflă/ că pînză marelui pavoaz/ solemnitatea plecării zbîrnîie cu toata larma ei imaginara" (Marele pavoaz). Cuvîntul de ordine ai discursului tensionat de absurd semnificativ pe care ni-l oferă Dorin Tudoran, este evadarea din bolgiile sale înghețate, plecarea spre "alte zări, mai calde". Dorin Tudoran: Viitorul facultativ. Opțional
Poezia lui Dorin Tudoran by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17623_a_18948]