304 matches
-
lucruri ce te-au marcat, filme, tragedii, situații ce te-au făcut să lăcrimezi, ți le amintești În detaliu și lăcrimezi, atent să nu te vadă copilul. Dacă nici după asta subiectul nu prinde contur și prin apartament mai persistă zbîrnîind vreo Întrebare, Îți ștergi nasul. Înghiți vitamine. Te holbezi la perete. Se recomandă cel prefabricat, e mai sensibil. Duci mîna la frunte, plouă, și meditezi ca sub o streașină. Cum să construiești un personaj. Mai Întîi Îl desenezi c-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Într-un fel cu mîndrie apartamentul ăsta, Într-un cartier Înecat În funingine, În imediata apropiere odorifică a fostei gropi de gunoi a orașului, un cartier suprapopulat cu erudiți și infernal de zgomotos. Trec tramvaie, de la cinci dimineața, camioane grele, zbîrnîie ferestrele, perdelele, basculante, autobuze, motociclete de curse, mașini cu remorcă, căruțe, cîini cărora le place să latre, noaptea se repară continuu șinele plesnite-n timpul zilei, practic nu poți dormi fără dopuri de bumbac În urechi, fără cerumen, căști stereo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Chiar dacă-ți vine să te spînzuri. De altfel, două acțiuni pe care le poți executa simultan. Cel mai bine-ar fi să le efectuezi Într-o altă țară, de pildă Germania. Dorința mea viscerală de ordine explică alegerea, o simți zbîrnîind Încă de la aeroport, ordinea, toate ceasurile arată aceeași oră, cotidianul carnivor mărunt, care te macină În țara lui Menumorut, este distrus, sfărîmat cu precizie, simți că te invadează liniștea și pădurile perfect tăiate-n decor. O explică, poate, și pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
plece, Nickie. — Spune-i tu. — Du-te, potîrnicheo. Pasărea nu se mișcă. Nick Își ridică pușca și cocoșul Îl privi. Nick știa că nu poate să-l Împuște fărĂ s-o supere pe soră-sa, așa că scoase un sunet hîrÎit, zbîrnîind cumva și din buze, ca o pasăre care Își ia zborul din ascunziș; cocoșul Îl privi fascinat. — Eu zic să nu-l enervăm pe gagiu’ Ăsta, spuse Nick. Îmi pare rău, Nickie. Chiar că-i tîmpit. — Stai să vezi cînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Asta grație zapisului întocmit de Ștefania, soția lui Ifrim, fost vătaf de aprozi, care la 14 aprilie 1663 (7171) i-a vândut trei fălci de vie aflate la Vacota. Sunt curios dacă îmi vei putea răspunde la întrebarea care îmi zbârnâie prin minte. Până nu ai să pui întrebarea, nu voi putea spune nimic. Știi cumva dacă pe la 1670 existau ceasornicari? Poate da... poate nu... Da’ de ce întrebi, dacă nu-i cu supărare? Iaca ce spune un pisar: “... zapis de la Leondari
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dumneata - i s-a adresat directorul lui Gruia. Un nemernic care deține puteri discreționare Îmi dă ordine folosind un ton de grăjdar. ― Cunosc „specia”, domnule director. Am avut și Încă mai am de-a face cu acești troglodiți. Telefonul a zbârnâit din nou. ― Te rog să mă ierți, doctore, dar funcția de director te pune Într-o postură de om nepoliticos. Mi-ar fi plăcut să mai schimbăm o vorbă-două, dar cum se vede... ― Nu face nimic, domnule director. Cu altă
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Îi zic eu. Semnalu’ era cântecul pitpalacului. ― Am Înțeles, domnule sergent, a răspuns Păpădie. A lăsat doar sacul de merinde, ca să nu-l incomodeze la drum și a dispărut ca o umbră... Am rămas În așteptare, cu ochii și urechile zbârnâind de atenție... Dar n-au trecut nici douăzeci de minte și Păpădie a apărut, dar nu În față, ci În spatele nostru, ca o stafie... ― Ei? Ce ai aflat, omule? - l-a Întrebat Toader. ― Erau patru indivizi. Militari. M-am apropiat
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Încotro pleacă garniturile cu bușteni”. Acum mă chinuia o Întrebare: „Cum Îi spun colegului meu planurile mele? Dacă nu pricepe sau pur și simplu nu este de acord? Să pleci de unul singur, este o Încercare nebunească. Dar”... Așa Îmi zbârnâiau gândurile, În timp ce trebuia să fiu atent și la drum. În zilele următoare - de fiecare dată când eram la gară - Îmi făceam de lucru pe lângă tractor, dar ochii erau ațintiți la mișcarea garniturilor de marfă de lângă rampa de Încărcare. Mai Învățasem
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
greșeala în carte, Căci noi oameni sîntem, de îngeri departe". Cum se minuna în versuri, la 1806, Ioan Ștefanovici Paroh Bolgarseghiului, mă minunez și eu. Greșeli au fost, greșeli sînt încă. Dar lipsa de profesionalism e strigătoare la toate cerurile. Zbîrnîi de nervi. De cîte ori n-am corectat și iarăși corectat: Solului nu soțului; mistic nu mitic; slovă nu slavă. Sînt mai sensibilizată eu de greșelile de tipar? Oi fi, dacă o glumă de lynotipist mi-a terciuit existența. Cine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
au adulat din interese meschine. în cele ce urmează voi îngloba imediat eseul „Pensionarii vor ieși din criză grație ajutorului dat de U.D.M.R.”. Duminică, 14 noiembrie 2010, la ora când voiam să trec să mă odihnesc de prânz, soneria zbârnâie ca ieșită din minți. Ies în întâmpinarea celui ce sună cu atâta insistență, crezând că or fi cei de la poștă care, când îmi aduc câte o carte mai voluminoasă, taxată la factaj pentru a-mi fi lăsată la domiciliu, se
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
de păianjen lipicioasă, perversă, o capcană perfectă din care evadarea era imposibilă. Nu vedea insecta, însă o bănuia ascunsă pe undeva, stând la pândă, pofticioasă, intuia chiar și gândurile ei, vine ora mesei, ha-ha-ha, delicios prânz, ha-ha-ha, gândurile acelea bănuite zbârnâiau ca o coardă bine întinsă, o linie melodică ieftină dintr-un film prost, unul în care victima stă (bineînțeles, nu putea fi altfel) în cadă, în spatele perdelei de plastic ieftin, se săpunește cu simț de răspundere și observă înspăimântată umbra
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
satiri de marmoră aleargă nimfele-n crânguri mallarmeene Omule, ce tot țopăi În mine și-ți ceri Împliniri legiuite? Am să te schingiui pentru toate ticăloșiile neînfăptuite de oameni Jucând pe tine hora de flăcări Îmbrățișate de vânturi Când surlele zbârnâie la o Înmormântare nesfințită Oricât se vor ruga moaștele tale, fii sigur că nu ești tu; Mai pâlpâie-n mine scântei din toate visele călcate-n picioare de viață Cioburi din ele mâncând, simt că Încep să mă Îngraș ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
făcu deodată Petre, parcă I-ar fi lovit în moalele capului. Nici nu se uită la Marioara, cu toate că o iubea și avea planul să facă nunta după Paști. I se părea străină, și necunoscută, și indiferentă. Numai glasul ei îi zbârnâia în urechi urât ca niciodată. Fără altă vorbă își curmă lucrul și porni grăbit, aproape fugind. Marioara îl urma ca un cățel și-i povestea gâfâind întîmplările de la curte. Petre o auzea din urmă și cuvintele ei parcă-l împingeau
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Uite ce zic eu: îți dau un post de șef de echipă pe șantier, și cînd îi privi tu colo, la vreo douăzeci de băietani ca bradu' și vreo douăzeci de fetișoare ca piatra cum strigă ei "salut, soare!", o să zbîrnîi, nu altceva, și uiți și de cavou, și de toate aiurelile. Ilie: Mă, tu ești propagandist! Ștefan: Ba nu, mă Ilie, sînt un bărbat, și încă viu. Femeie, gata, mergem! Salutăm familia și pe curînd. Măi, Miniuță, mai dă-i
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tot bolborosesc ăștia de azi...; omul falimentar, asta-i greaua moștenire! Ce faci, bei... sau mănînci? Gh. P. doi: Eu o să plec... Gh. P. unu: Acu', după ce-am suspendat spectacolul?! Mă lași singur... și cu soneria aia care-mi zbîrnîie în oase, și-n carne, și-n creier?! (Gh. P. doi se îndreaptă spre ușă) Bine, cum vrei..., atunci ne vedem... cînd o să ne vedem (Gh. P. doi a ieșit) Și iar nu mi-a lăsat cheia! Ca să intre dumnealui
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
mereu prin surprindere. Ecosistemul literaturii franceze contemporane este fragilizat tocmai de tendințele lui excesive. Un reglator de timie Încă nu a apărut, dacă nu cumva acesta n-ar fi chiar succesul descendent al ei În lume. Între enorm și insignifiant zbîrnîie industria literară. Ea Își trage seva din imitarea celor două tendințe care dau subtitlul cărții, prin privilegierea unor dimensiuni ale lor considerate ușor digerabile. Cel mai bun imitator al lui Michel Houellebecq - dar nu numai atît - este poate Frédéric Beigbeder
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
apărute de nu se știe unde și răspîndită ca fulgerul așa cum susțin toți plăsmuitorii de adevăruri cretine și iudeo-creștine. Dar ei au fost alungați din Roma și în timpul împăratului Claudius pe la anii 50 tot pentru neliniștile lor revelate și belicoase, zbîrnîite pe sub nasul romanilor. Și pentru că nu aveau destul curaj și mai ales putere să se măsoare în sabie cu dușmanii lor de moarte în inima căruia - în Roma cea coruptă - două zeci de mii de ivriți se lăsau persecutați și
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
o cochetărie de om instruit sastisit de citera lui. CÎnd În Primăvara amorului Iancu spune că: „La simțirile-nălțate Al meu glas e neajuns”. se Înțelege ușor că este vorba de o obișnuită figură de stil. Dimpotrivă, glasul exprimă totul, citera zbîrnîie, coardele ei sar din cînd În cînd („CÎnd la cîte vream să-mi spuie/ Coardă, coardă se spărgea”) din pricina tensiunii interioare, a preaplinului. Poetul alegorizează pe această temă: cere „instrumentului” să cînte „lucru greu” pentru care Apolo Însuși varsă sudori
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
un cadavru. Gîndiți-vă acum în ce situație se află patru ambarcațiuni angajate în urmărirea unei balene excepțional de puternice, active și viclene - cînd, tocmai datorită acestor calități, precum și miilor de accidente posibile într-o asemenea întreprindere îndrăzneață, deasupra balenei pot zbîrnîi opt sau chiar zece harpoane, lansate simultan; căci, firește, fiecare ambarcațiune își are rezerva ei de harpoane, care pot fi legate de saulă, în eventualitatea că primul - lansat fără folos - nu mai poate fi recuperat. Dau toate aceste detalii, deoarece
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
te dai de-a dura pe-un povîrniș care nu se mai termină! Ura! Balena asta e poștașul veșniciei! Dar fuga monstrului fu de scurtă durată: cu un horcăit, se scufundă brusc în valurile înspumate. Cele trei saule se desfășurau zbîrnîind pe tamburi, cu atîta putere, încît îi crestară adînc; temîndu-se să nu li se desfășoare toată parîma, harponiștii se siliră din răsputeri, cu întreaga lor dibăcie, să apuce saulele aburinde și făcură asta de cîteva ori, pînă cînd - din pricina presiunii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
ridică neobservat și se depărtă tiptil; între timp, marinarii, îngroziți de înfățișarea căpitanului lor, se strînseseră roată la teuga, pînă cînd Ahab le strigă, plimbîndu-se tulburat pe punte: Ă Brațați vergile! Cîrma în vînt! într-o clipită vergile începură să zbîrnîie, corabia se răsuci într-o rînă, iar cele trei catarge zvelte dar puternice, bine înfipte în coca lunguiață, se cabrară aidoma celor trei Horați călări pe un singur armăsar. Stînd lîngă bompres, Starbuck urmărea goana avîntată a balenierei, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
văzduh, coborî pe punte. Ă Se duce drept sub vînt, domnule căpitan! exclamă Stubb. Se depărtează de noi, deși încă n-a avut cum să ne vadă corabia. Ă Tăcere, omule! Fiți gata să brațați! Cîrma, banda! Brațați, brațați! Să zbîrnîie! Așa, așa! Ambarcațiunile, ambarcațiunile! Acestea fură lăsate la apă - toate, afară de cea a lui Starbuck; pînzele lor fură întinse, iar vîslele scurte intrară în acțiune; cele trei ambarcațiuni, în frunte cu a lui Ahab, zburau acum sub vînt. în ochii
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
pașii din ce în ce mai întîrziați? Barba albă, apostolică, răspîndește în jur atîta respectuoasă tăcere; aud cum pocnește lespedea în Turnul Goliei. Acest pictor a strigat. 3 iunie La doi-trei ani, miticismul de stat producea monștri gen Balcanii zonă a păcii, începeau foielile, zbîrnîiau telefoanele spre bulgari, spre sîrbi, spre... da, venim, venim, răspundeau prompt jivkopictorii și titosculptorii, ai noștri dădeau în fiert, întindeau degrabă pînze, turnau ghipsuri, mai întindeau o pînză, mai turnau un cancioc de ghips, afișul era gata și, dintr-o dată
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
orașului. Altă pictură: o pereche el roșu, ea albă pe un rips cînepiu, aici, aici, lîngă intrarea la... aburi. În penumbra veacului, se văd încă treptele pe care, în goliciune edenică și cu cinzeaca alături, ne băteam cu măturițele, să zbîrnîie pielea, să tresalte creierul. Rămasele inscripții: Bărbați/ Femei. Discriminările celuilalt secol, pudicul, cumintele, încrezătorul (în suflet și... trup). Bariton celebru pe marile scene ale lumii, revenit, după ani, în București, în alt București, și răspunzînd, în fața aparatelor t.v., unor
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
ca la nici un alt meci rezervat babanului staff oaspe. Cu cîteva momente înaintea fluierului de început, comandoul dinamovist își ocupă, înfoiat, locurile: niște robotizați Becali, unu și unu, ca-ntr-un bufon thriller S.F. Pe ei se putea! cu aparatele zbîrnîind, țuțării stas ai televiziunilor locale și centrale. Ca-n celelalte indigeste seriale t.v. sport, cu ceilalți Becali, ai Stelei. Disconfort total. Meciul? Cu un uns cu toate alifiile (albastre) Salomir, la centru, cine putea cîștiga decît Dinamo? A și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]