KorAP: Find »[drukola/base=zbiera & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...11 12 13 ...49 >

1,218 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

și zece în cea pentru bărbați, nu avea nici pe departe atâtea responsabilități ca mine. (Cincizeci și opt de produse, în nenumărate combinații cromatice. Părea că lansăm ceva nou o dată la două săptămâni.) Lauryn a intrat ca furtuna și a zbierat: —E gata comunicatul de presă? —Vin acum, am spus, în timp ce Teenie îmi șoptea la ureche: Mai întâi se ard grăsimile. Apoi țesuturile subțiri, se duc și mușchii, și în sfârșit organele. În momentul acesta organismul se consumă, de fapt, de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
târât picioarele pe un drum întortocheat, ocolitor, dar în cele din urmă am ajuns la blocul meu, pentru că nu aveam unde altundeva să mă duc. Lângă trepte, în timp ce mai pierdeam câteva secunde să-mi caut cheile în geantă, cineva a zbierat: —Dulceață. Așteaptă. Era Ornesto, vecinul de sus, mergând pe stradă într-un costum fistichiu roșu aprins. La naiba. M-a prins din urmă și mi-a spus pe un ton acuzator: —Te tot sun. Ți-am lăsat cam opt trilioane

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
îmbrățișare dureroasă. Din fericire Ornesto era foarte egocentrist și n-a durat mult până când atenția i-a revenit la propria persoană. —Am venit acasă pentru un minut, în timp newyorkez, apoi plec din nou să caut - (S-a oprit ca să zbiere) BĂRBAȚI TARI. Vino să stăm de vorbă în timp ce mă schimb în rochița de petrecere. —OK. În apartamentul thailandez al lui Ornesto, chiar lângă un Buddha aurit, era o fotografie înfiptă în perete cu un cuțit de bucătărie. Apărea fața unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
las meniul în grija mamei din cauza conflagrațiilor provocate de broccoli la nunta lui Claire. (O luptă îndârjită care a ținut aproape o săptămână, în care mama susținea că broccoli e „de fițe“ și nimic altceva decât „conopidă altoită“, și Claire zbiera că, dacă nu poate mânca leguma ei preferată la nunta ei, atunci când o putea mânca?) Din punctul meu de vedere, mâncarea e întotdeauna oribilă la nunți, așa că n-are rost să te cerți dacă să le servești oaspeților broccoli grețos

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
lista invitaților. — Te deranjează dacă o invit pe Janie? a întrebat Aidan. Era o întrebare încuietoare. Normal, nu voiam să vină dacă avea inima frântă și dacă, la partea cu „Se opune cineva?“, avea să sară în picioare și să zbiere: „AR FI TREBUIT SĂ FIU EU!!“ Dar ar fi fost drăguț dacă puteam să ne cunoaștem și să ne comportăm civilizat. Sigur. Trebuie s-o inviți. Așa că a făcut-o, dar am primit o scrisoare drăguță de răspuns, mulțumindu-ne

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
ar mai fi trebuit spălat și n-am putut să văd cât de bătrâni și înțelepți îi erau ochii pentru că evita să mă privească în ochi. Apartamentul ei a fost de asemenea o dezamăgire: la un televizor așezat pe colț zbiera Montel, jucăriile copiilor erau împrăștiate pe podea și se simțea un miros foarte puternic de pâine prăjită. Morna a redus volumul la show-ul lui Montel, mi-a făcut semn să mă așez pe un scaun la barul pentru micul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
aici în weekend, mă duc să meditez, dar hai să ne vedem joi seară. Bine? M-a făcut să confirm, da. —Pa-pa. M-am întins pe canapea, încercând să îmi recapăt dispoziția necesară pentru plâns. Sus, Ornesto continua să-și zbiere cântecele și asta mi-a trezit o amintire: uneori eu și Aidan obișnuiam să cântăm. Nimic serios - o, Doamne, nu - ci născocind chestii, prostindu-ne. Ca în seara în care am sunat la Balthazar să comandăm cina acasă, și eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
picioare și trosneau, cântând: — O să-mi spăl asta - POC! - din păr, o să-mi spăl asta - POC! - din păr, o să-mi spăl asta - POC! - din păr și o să-l trimit la plimbaaare. În timp ce cântau, un bărbat mai în vârstă, atletic, le zbiera indicații de dans. —Și ROTIȚI și LEGĂNAȚI și ÎMPINGEȚI ÎNAINTE și ROTIȚI, zâmbiți, băieți, ZÂMBIȚI, ce mama dracului, și ROTIȚI și LEGĂNAȚI și... OK, opriți muzica, OPRIȚI, OPRIȚI! Zdrăngănitul pianului s-a oprit treptat. —Brandon, a zis tipul mai în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
pentru tine, dar nu am nici un fel de control asupra lucrurilor ăstora. — Ce-ar fi dacă am încerca..., am întrebat. Vreau să spun, ai fi dispusă la o ședință individuală? Poate dacă n-ar fi rudele moarte ale altor oameni, zbierând la urechea lui Leisl despre ulei din semințe de rapiță și chestii de-astea, ar exista o posibilitate ca Aidan să se facă auzit. Dar Leisl a scuturat din cap cu amărăciune. Nu mă împac cu ședințele unu-la-unu. Am nevoie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
lipeau de perete, punându-mi o labă de-o parte și de alta a feței, lătrând așa de tare că mă dureau timpanele. Buni Maguire se tăvălea pe jos de râs. — Nu-i lăsa să vadă că ți-e frică, zbiera, răzând cu așa poftă încât dădea cu bastonul de pământ. Simt mirosul fricii. Simt mirosul fricii. Toată lumea zice că Buni Maguire era o „figură“, dar asta numai pentru că n-a pus niciodată câinii pe ei. N-ar mai fi zis

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
și avea să ajungă cu siguranță la noi până în ora unu. Unu s-a făcut două, care s-a făcut trei, și apoi patru. După câte se pare, șoferul de camion se rătăcise în drum spre Manhattan. —Țărănoi afurisit, a zbierat Lauryn. La dracu’, asta e o nebunie. Apoi a trântit telefonul și s-a uitat la mine. Într-un fel sau altul, asta era numai vina mea. Intrasem în criză de timp cu asta pentru că fusesem așa de nesăbuită încât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
lor ne-a fost returnat marți după-amiază prin curier și ratasem spațiul editorial. Lauryn nici acum nu-mi vorbea de ciudă. În fiecare dimineață când ieșeam din lift, de-abia apucam să pun piciorul pe covor că o și auzeam zbierând de răsuna holul: — Știi ce tiraj are revista Femme?! Știi câte femei o CITESC? Apoi Franklin îi ținea isonul, zbierând: Fără cojones un bărbat nu valorează nimic! Vineri seară, când am intrat la chioșcul de ziare din cartier să-mi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
ciudă. În fiecare dimineață când ieșeam din lift, de-abia apucam să pun piciorul pe covor că o și auzeam zbierând de răsuna holul: — Știi ce tiraj are revista Femme?! Știi câte femei o CITESC? Apoi Franklin îi ținea isonul, zbierând: Fără cojones un bărbat nu valorează nimic! Vineri seară, când am intrat la chioșcul de ziare din cartier să-mi fac provizii pentru seara de plâns, mi-am dat seama în sfârșit de ce fusesem atât de irascibilă: mă coceam. Magazinașul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
mai folosi produse Visage în veci. Fantoma de la Operă? a zis Ariella. Încearcă să-l convingi să-și pună un sac în cap. Wendell a dat din cap eficient. S-a făcut. Ariella părea să lâncezească. N-avea la cine zbiera; eram cu toții prea eficienți azi. Duceți-vă, ne-a zis tuturor, dând din cap. Ștergeți-o, ieșiți de aici, am treabă. Când m-am întors în birou, aveam un mesaj pe mesageria vocală. —Bună! Sunt Merril Dando de la Merril Dando

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
ocazia) și ele patru stăteau învăluite într-un nor de parfum de-ți tăia respirația, bete turtă, și râdeau pe seama soților. Când am intrat, una din ele - cu ochii încercănați, părul negru și unghii ca ale lui Freddie Kruger - a zbierat: — N-ar fi în stare să-și găsească nici fundul pe întuneric. Când am ieșit, o alta, cu fața ca o mandarină (mică și turtită, portocalie, cu porii cât gurile de canal) spunea: Așa că i-am zis, n-ai decât

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
mi se cam uscase gâtlejul de la cât băusem noaptea dinainte, am dat-o pe gât înainte să-mi dau seama că avea un gust scârbos și că avea niște chestii ciudate în ea. După două ore, mă tăvăleam pe jos, zbierând că-mi vine să vărs. Aveam o greață de se învârtea totul cu mine. Pe moarte. Senzație de vomă, fiere, toate cele. Crimă și pedeapsă. Mai crunt decât orice mahmureală. Zăceam pe podeaua de la baie, ținându-mă de burtă, rugându

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
stau pe tușă vreo patru-cinci zile. L-am sunat pe Colin și i-am zis tragica poveste. A râs și-a zis c-o să-i spună lui Harry, dar că n-o să fie prea încântat. După două secunde, sună Harry, zbierând din toți rărunchii, dându-i cu „avansul mai mult decât generos“ (este) și că ce se întâmplă dacă tocmai azi Detta închiriază o cameră la hotel cu Racey O’Grady, și eu nu sunt acolo să-i surprind și că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
încât a sunat de-a dreptul sordid. Singura consolare pe care mi-o oferea Mitch era aceea că înțelegea cum mă simt. M-a năpădit un val de furie și îmi stătea pe limbă să-i spun vreo două. Am zbierat la Ornesto, dar într-un fel șoptit pentru că eram în public: —Cum îndrăznești? Eram aprinsă la față și îmi ieșiseră ochii din orbite. A făcut un pas mare înapoi, speriat. — Eu îl iubesc pe Aidan, am șoptit/zbierat. Sunt devastată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
apoi a întrebat dacă era prima dată când o vedea. —Dar n-o să-i facă pe oameni roz? Eu, Brooke și Teenie am exclamat în cor: —Culoarea dispare la contactul cu pielea. —Măiculiță, a zis, ofensată. Nu era nevoie să zbierați la mine. O, Doamne! Tocmai observase că nu era nici o coadă. — Unde e toată lumea? Tocmai îi adunăm. —E în regulă. Uite-le că vin. M-am uitat. Patru femei se apropiau de stand. Dar, instinctiv, am știut că nu veniseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
cu fondul de ten. Apoi vor urma crema de ochi, balsamul de buze, loțiunea pentru corp, gelul de duș și cel exfoliant. Ariella a înclinat încă o dată aproape imperceptibil din cap. Pentru ea, asta era echivalentul unui salt pe birou, zbierând „Bravo, Anna!!!“. Dar asta nu e tot, am zis, chinuindu-mă să par ușor ironică. Oh, da? Am un bonus. Am făcut o pauză, lăsându-i să aștepte, apoi am arătat spre cicatrice. — După cum probabil că ați observat, sunt fericita

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
prinsese jumătate de fund în colți. Porțile au cedat puțin - bietul rucsac sfârtecat împiedicase broasca să se închidă cu totul -, m-am strecurat pe acolo, am tras poarta în urma mea, am trântit-o. Printre zăbrele câinii continuau să latre. Am zbierat: Care dintre voi m-a mușcat, labagiilor? Nici unul dintre ei n-a mărturisit așa că m-am hotărât să-i împușc pe amândoi, dar aveam destule belele și m-am gândit c-ar fi mai bine s-o șterg, pentru că alde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
și mâncând biscuiți de prima clasă. Imediat după, auzim un bang răsunător. O împușcătură! Îmi zvâcnește și acum timpanul. Geamul meu s-a prăbușit peste birou, împrăștiind cioburi peste tot. Cineva tocmai încercase să mă împuște! Ce tupeu! Colin a zbierat: Jos! Apoi a tăiat-o să vadă ce se întâmplă. Dar am auzit un scârțâit de pneuri și s-a întors imediat. El: Au fugit. Părea să fie unul din băieții lui Racey. A îngenuncheat pe podea, printre cioburi, m-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
înșelate. Spre deosebire de accesele ocazionale de supărare cruntă, care îmi treceau de obicei după o propoziție sarcastică, m-a copleșit un val de furie incandescentă, acumulată îndelung - nu față de Neris, ci față de Aidan. —De ce nu vrei să vorbești cu mine? am zbierat. De ce mă eviți la fiecare afurisit de pas? Ți-am dat toate șansele, futu-i! (Îmi smulgeam părul din cap.) Și de ce a trebuit să mori? Ar fi trebuit să faci un efort, NEMERNIC leneș și fără rost ce ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
oroare. Mi-am amintit cum îmi smulgeam hainele și îi strigam: —Trage-mi-o, trage-mi-o. Ce îți pasă? Doar ești bărbat. Nu trebuie să fii implicat emoțional. Doar trage-mi-o! Mă trântisem, goală, pe patul lui și zbierasem: Haide! Voiam să îmi alunge furia, golul, deznădejdea. Voiam să alunge umbra soțului meu mort spre a nu mai simți durerea. —A venit taxiul. Răsărea soarele și totul era cufundat în liniștea zorilor în timp ce parcurgeam drumul spre casă. Deși nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
și m-am bucurat sincer să-l văd. Dar apoi Kevin a aruncat un ochi în cărucior și a rămas uitându-se fix la Jack, de parcă ar fi văzut o fantomă. Chiar acolo, în Pottery Barn, Kevin a început să zbiere: — Ăsta este fiul lui Aidan! Aidan a avut un fiu! Mama are un nepot! Cine ar fi zis? Anna știe? De ce mie nu mi-a spus nimeni? Apoi a pufnit în plâns, și eu încercam să îi explic, dar au

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]