1,953 matches
-
în calupuri concentrate de timp. Salturile în timp, flashback-urile, corespund atât titlului lucrării, cât și tematicii ei, care nu credem să mai fi fost atacată cu asemenea amploare pe o scenă de la noi, și anume tema sentimentelor și a zbuciumului sufletesc care însoțesc formarea și desfacerea unor cupluri de sexe diferite sau de același sex și ecourile declanșate în sufletele celorlalți de aceste cuplări -dramaturgia spectacolului fiind semnată de Achim Conrad. Dincolo de propuneri însă, cea mai mare consistență o dau
Flashback by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/6787_a_8112]
-
imagina în personajul Tatianei prototipul ideal al femeii ruse; iar ulterior, peste două generații, Ceaikovski însuși se îndrăgostea de eroina sa. Și totuși, astăzi, nu poți să nu te întrebi: dintre cei din generația tânără, oare câți mai pot înțelege zbuciumul sufletesc al Tatianei obligată a alege între iubirea pătimașă și datorie, iar aceasta în favoarea unei demnități a onoarei, a onoarei deloc condiționată conjunctural în contextul social al epocii? Poate acesta este motivul pentru care Caramitru plasează avatarurile dramei într-o
Evenimentele actuale ale stagiunii muzicale... by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7437_a_8762]
-
română. De la modelele sonetelor lui Shakespeare, care rămân învăluite în misterul unei dragoste lumești (tânărul aristocrat, doamna brună), Vasile Voiculescu face, trei sute de ani mai târziu, saltul în spațiul spiritual al iubirii de Dumnezeu. Misterul se amplifică, se adâncește, în zbuciumul omului îndrăgostit de Creatorul său, de necuprins și de necunoscut, cutremurător de aproape și de departe, în același timp. Luminița Niculescu intră într-o bună rezonanță cu cei doi înaintași, în special cu ultimul, dar și cu R.M. Rilke, cu
O poezie de taină by Monica Pillat () [Corola-journal/Journalistic/7959_a_9284]
-
de descompunere, în același duh al dionisismului turbulent, al excesului asumat: "Sunt făcut să dau sfaturi înțelepte - și reacționez ca un nebun". Sau: Ceea ce face o carte interesantă e cantitatea de suferință ce se găsește în ea. Nu ideile, ci zbuciumul autorului ne atrage: strigătele, tăcerile, impasul, zvîrcolirile lui, frazele încărcate de insolubil". Ca și filosoful de la Sils Maria, Cioran se sustrage sistemului, se rostește fragmentar, centrifugal, sub acest aspect în consonanță cu timpul nostru stigmatizat de-o varietate ilimitată de
Fețele autenticității by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7567_a_8892]
-
autorul baroc necăutând decât virtuozitatea formală. Această caracterizare se potrivește pe deplin și lui Cantemir. De aceea, poziția unor autori care văd în autorul Istoriei ieroglifice, plecând de la stilul lui "un autor baroc prin patosul și vigoarea sentimentelor, prin dimensiunile zbuciumului sufletesc" (Manuela Tănăsescu, Despre "Istoria ieroglifică", 1970, p. 205, citat de Dragoș Moldovanu în 2002, 190) este, după autorul ieșean, lipsită de temei. Aș adăuga: chiar dacă nu este dedusă din stil, identificarea la Cantemir a unei "crize", a unei sfâșieri
Enigma lui Dimitrie Cantemir by Petru Vaida () [Corola-journal/Journalistic/7251_a_8576]
-
viziune asupra lumii cu pregnante nuanțe originale, proprii. Din consubstanțialitatea organică a folclorului românesc rezultă adevărul axiomatic că "lumea aceasta e întru totul faptul sfânt al mâinilor lui Dumnezeu. Veghea milostivă a Celui de Sus este, fără odihnă, înclinată peste zbuciumul de fiecare clipă al firii. Binele, ca și răul, coboară peste rânduielile universului după semnul mâinii sfinte a lui Dumnezeu." Plastica viziunii folclorice atestă o necesitate aproape absolută de concret. Abstracția se materializează, materia se ridică mereu către luminile astrale
Studii de Ovidiu Papadima by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Journalistic/7134_a_8459]
-
unei femei, a unui cuplu de oriunde de pe lumea asta. Cu iubiri și trădări, cu adulter, cu negăsirea liniștii de sine, cu diluarea fiecărui minut sub dictatura conjuncturilor, obligațiilor, îndatoririlor, cu senzația vieții armonioase, cu de toate. Dedesubtul apei calme, zbucium. Lacrimi, singurătate, femeia nu este împlinită, nu-și mai iubește bărbatul - dacă l-a iubit vreodată - și vrea să lepede măștile. Vrea să se scuture de neadevăr și conjunctură. Nimic foarte nou și nimic foarte special. Nu aici este hiba
Un experiment by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5973_a_7298]
-
criticului care ar încerca să-l portretizeze, rînduit, securizant și statornic. Nu-i pasă de circumstanțieri abile, înaintează deschis, vulnerabil, în viul unui aprig corp-la-corp cu absolutul: nu se voiește sub protecția unor categorii muzeale, de care să-și agațe zbuciumul devorant, ca și cum ar îmbrățișa un palladiu salvator. Și, totuși, cine ca el a privit cu atîta concentrată recunoștință, nostalgic rivală, culmile perfecțiunii neîntrecute - bunăoară, atinse de artiștii antichității în bronzurile de la Riacce? N-a rămas la un suspin de neputincioasă
Gorduz - „Deasupra celor trei dimensiuni“ by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/6233_a_7558]
-
în teatru. Duminică la prînz m-am răsfățat și am zburat ca un fluture cu Faina-Fafocika-Papocika-Fidji. Cuvintele spuse de Rodica Mandache nasc imagini scurte, ca niște flash-uri, de o tensiune aproape insuportabilă. Istoria oamenilor din Georgia se topește în zbuciumul unei familii. Femei cu neliniști, cu vise și neîmpliniri, cu bocete și sexualitate suspendată, înmormîntări trucate, avorturi, nunți amînate, ani și ani care trec prin fața noastră cu tot ce a fost greu și umilitor în comunism, cu tot ce au
Fafocika- Papocika by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6037_a_7362]
-
apleacă asupra cursurilor pentru a le ciopîrți analitic. Urmarea e un șantier postiș plin de ranchiuni, ruine și amuzante aberații. Să mai urmărim cîteva nuanțe ale gîndirii lui Nae Ionescu. În măsura în care filozofia nu e decît prelungirea în speculație a unui zbucium de ordin personal, ea nu are metodă și nici nu se poate închega într-un sistem. De aici reies două lucruri: că în filozofie nu există soluții a căror valabilitate să treacă de la un ins la altul, sau, folosind o
Spiritul vernacular by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6046_a_7371]
-
cuprinsese după ce împlinise 100 de ani. Când scriu aceste rânduri, caut cartea, pe care sunt sigur că am luat-o cu mine, și nu dau de ea. Am dat, în schimb (ca să vedeți cum e cu hazardul), de micul roman Zbuciumul inimii al japonezului Natsumo Soseki, cu care mi-am inaugurat, aș putea spune, colecția de ultime cărți. Am luat-o de pe noptiera patului de la Spitalul Fundeni în care a murit Dana Dumitriu. Nu mai știu de ce m-am dus atunci
Îngerul cu o carte în mână by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6176_a_7501]
-
i-l va lua, în cele din urmă, vița de vie, cu ciorchinii săi atârnând grei... Și vinul va fierbe și va cădea și zăpada și iarăși grâul cu lanurile sale va îmblânzi marea, aparent „fiindcă ea rămâne pradă aceluiași zbucium de milioane și milioane de ani de geruri cumplite și de călduri năpraznice... " * Prima zi de vacanță - citesc în sala pustie care mai ieri răsuna de glasurile copiilor, jurnalul lăsat aici în loc de amintire: ...Simțind sub picioare nisipul noi am devenit
La mare, vara… by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6154_a_7479]
-
mai mult sau mai puțin, fiecare dintre noi caută cumva să clădească o asemenea construcție atunci cînd agresiunea exteriorului devine sufocantă. Autoizolarea temporară sau secvențială nu conduce neapărat și imediat spre însingurare. Se păstrează poteci de acces către realitate, către zbuciumul cotidian, atîta vreme cît sîntem angrenați în el și cît alimentează sursele de existență. Dar Paul și sora sa Luise au tăiat legăturile. Trăiesc singuri pe insula lor, o locuință minusculă, ciudată, un soi de spațiu apocaliptic în dimensiuni reduse
Voluptatea detaliului by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6263_a_7588]
-
își acorda o sărbătoare fără precedent, cu peste 2000 de persoane întîlnindu-se în hallul și în Sala Principală din Palatul de la Fontenoy, să omagieze o creativitate prea îndelung năpăstuită. Alături de panourile Silviei Radu, sculpturile lui Spătaru populau inumerabil spațiul, cu zbuciumul mărturiei lor, stigmatizînd inicvitatea unui trecut de care arta promitea să ne despartă. Veniți să onoreze evenimentul, și concentrarea noastră de eforturi, Prim-Ministrul de atunci, Petre Roman, și prietenul Andrei Pleșu, Ministru al Culturii, dădeau gir instituțional acestei luminoase
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
de faptul că trăiește în păcat de moarte, că viața lui ajunsese o încâlceală de înșelăciuni și disimulări. Pe lângă dorința sălbatică de a împlini enormitățile care dospeau în el, nu mai exista nimic sfânt. Accepta cu cinism rușinoasele detalii ale zbuciumului său tainic, în care se desfăta să meschinizeze, să vulgarizeze cu minuție orice imagine care-i atrăsese ochii peste zi. Își popula zilele și nopțile cu imagini distorsionate ale lumii exterioare. O figură de femeie care la lumina zilei îi
Portret al artistului la tinerețe () [Corola-journal/Journalistic/5190_a_6515]
-
vapor, ce venea ori părăsea portul, îmi confirmau faptul că mă aflam în Valparaíso. Deodată m-a învăluit o aroma stranie, tulburătoare. Mirosea a munte, a pajiște, a vegetație; erau miresme din copilăria mea, de care uitasem cu totul în zbuciumul vieții citadine. M-am cufundat în somn, legănat de murmurul pământului meu natal. Oare de unde venea acea zvâcnire sălbatică a pământului, acele miresme pure? Vârându-mi degetele prin ochiurile rachiței fotoliului colosal, am descoperit sertărașele și în ele am simțit
Pablo Neruda: Mărturisesc că am trăit by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/6655_a_7980]
-
care și un Stabat Mater, de unde și titlul cărții. Așadar, Stabat Mater e un roman de inspirație istorică, localizat în Veneția începutului de veac XVIII. Protagonista este o elevă a lui Vivaldi, întrupare a singurătății, melancoliei, a noncomunicării, a unui zbucium sufletesc fără alinare; visele ei sunt delirante coșmaruri ale morții în otrava neagră a mării și a beznei. Moartea poate fi în chip alegoric chiar colega ei Maddalena din patul de deasupra, devenită deja o confidentă a Ceciliei, blândă, înțelegătoare
O carte, două premii: SUPERMONDELLO și STREGA - 2009 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6677_a_8002]
-
consonanță perfectă care există între o notă scrisă și o notă cântată". O altă confidentă a Ceciliei este, așa cum era și firesc, Maica Domnului, mai precis icoana pictată în altarul Bisericii Orfelinatului. Acesteia îi închină muzica tăcută a propriului suflet, zbuciumul preluat de cuget și transfigurat în melos. Chiar și scrisorile din jurnal către mama sa, recitite se pretează a fi transferate în recitative pentru clavicimbal, elaborate în arii și mottete. Să fi fost aceasta ambiția scripturală a lui Tiziano Scarpa
O carte, două premii: SUPERMONDELLO și STREGA - 2009 by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6677_a_8002]
-
de scepticul Montale, născut în 1896, care-și petrece verile copilăriei la Monterosso, aproape de golful Genovei, în fabulosul arc pietros și marin al celor Cinque Terre, așa cum Virgil e aproape de Dunăre. Apa le dă, cred, sentimentul universalității, percepția acută a zbuciumului uman. Peisajul general din poezia ambilor are ceva comun, nu doar diferit, arid și misterios la român, elementar-genuin la italian. Oricum, nu este niciodată paradisiac, sau idilic măcar, e unul sec, grafic, nu pictural. "Plâng mașinăriile mării" simte Mazilescu în
Baconsky și Mazilescu by Adrian Popescu () [Corola-journal/Journalistic/6690_a_8015]
-
lui este un enorm parcurs printre relativități. El privește lumea secvențial, depășește etapă cu etapă stadiile ei diverse, pentru ca, finalmente, întregul să se articuleze caragialesc, prin logica lui internă, și nu eminescian, prin apriorismul proiectului. Față de patetismul existenței eminesciene, față de zbuciumul lui grav, de turbulențele și de dramele asumate fiziologic și moral în același timp, Brâncuși este un histrion, o fire hîtră și cîrcotașă, un primitiv de circumstanță și un contemporan eficient și lucid al timpului său. Ceea ce, însă, îl apropie
Caragiale și Brâncuși by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/6723_a_8048]
-
atît mai mari. Ne îndreptăm gratitudinea și către cele două mari doamne ale continuării luptei anticomuniste - Ana Blandiana și Doina Jela -, către neobositul campion al acestei lupte, Cicerone Ionițoiu, și către conducerea AFDPR, care au adăugat autoritatea vocii lor la zbuciumul nostru de agonie. Și nu am vrea să omitem, din lista celor cărora Memoria le rămîne îndatorată, presa scrisă și vorbită (România liberă, Observatorul cultural, România literară, Radio România Cultural, Curierul de Vâl-cea, Spații culturale - Râmnicu Sărat, Căminul Românesc - Elveția
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/6635_a_7960]
-
reușește să prindă proporțiile exacte ale fiecărui personaj, a ce este marionetă și durere vie în fiecare. Din triptic, cred că „Naomi în camera de zi" este și cea mai puternică emoțional. Pașii lui Naomi măsoară ca un metronom sfîșietor zbuciumul și suferința. Singurătatea. „Preludiu și Liebestod" este confesiunea unui dirijor, vocea interioară care însoțește ca un alter ego actul creației. Îl vedem pe dirijor din față, de data asta facem parte din orchestră. Întors cu spatele la publicul său, ipostază pe care
Trei americani la Comedie by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6501_a_7826]
-
eu, și generația următoare, și poate încă o generație după asta - va merge îndoită de spate sub rușinea crimelor comise în numele ei”, scrie Coetzee în Jurnalul..., Pentru el, tot ce-l înconjura în țara natală era indicibil de malefic, iar zbuciumul neputincios iscat de simțămintele lui de culpabilitate colectivă, de rușine, era și el mai presus (mai prejos?) de cuvinte. |ntrucât realitatea nu se lăsa descrisă, s-a refugiat în parabole, în reduceri la absurd, a inventat situații dincolo de limitele raționalului
Coetzee ca „J. C.” by Felicia Antip () [Corola-journal/Journalistic/6567_a_7892]
-
Discorso di una guida turistica davanti al tramonto", 2008. Stabat Mater e un roman istoric și psihologic totodată, localizat în Veneția începutului de veac XVIII. Protagonista este o elevă a lui Vivaldi, întrupare a singurătății, melancoliei, a noncomunicării, a unui zbucium sufletesc fără alinare; visele ei sunt delirante coșmaruri ale morții în otrava neagră a mării și a beznei. Moartea poate fi în chip alegoric chiar colega ei de cameră, Maddalena, din patul de deasupra, devenită deja o confidentă a Ceciliei
Cecilia vs. Vivaldi by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/6314_a_7639]
-
juxtapune timidității, bravura face casă bună cu ezitarea, avîntul pactizează cu torpoarea. Lirismul se sprijină pe această textură compozită, devenind cu atît mai intens cu cît substratul său e neîmpăcarea. O frămîntare ce nu izbutește a ajunge la liman, un zbucium autofag se resorb în imagine: „încălzesc întunericul/ căzut peste oraș/ lumina dinăuntru e rece/ fără folos// prin volume/ verbele dau în clocot/ și zbor prin coperțile/ incandescente/ care înconjoară fruntea înghețată” (Cîteva becuri). Ceea ce distinge viziunea poetului este transpunerea în
O poezie a contrariilor by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4407_a_5732]