604 matches
-
de Branko Ćopić), din literatura cehă (Vladislav Vancura) ș.a. Doar reprezentate sau rămase în bibliotecile teatrelor sunt piesele tălmăcite de S. - Gelozia de M.P. Arțâbașev (Craiova, 1927), Profesorul Storițân de Leonid Andreev (jucată la Iași și București, în 1939-1940), Bătrânețe zbuciumată de L. Rahmanov, Ilia Golovin de S. Mihalkov, Cartoforii de N. V. Gogol, înscrise în repertoriul Teatrului Național din București după 1950. SCRIERI: Rime sprintene, Iași, 1920; Aventurile din Str. Grădinilor, București, 1933; Camioneta verde, București, 1935; Monografia orașului Ploiești, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289650_a_290979]
-
în sensul că nu va avea alternativă. Și a mai spus un lucru: "Eu voi muri, dar ține minte ceea ce-ți spun: să nu plângi la moartea mea!" Și a murit mama lui. La înmormântare toată lumea plângea și se zbuciuma lângă sicriu și acasă și pe lângă carul cu boi cu care am dus-o la mormânt. Ploua în ziua aia și Ricu a stat la căpătâiul mamei lui fără să verse o lacrimă. A fost întrebat de către una dintre femei
[Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
nu cunoaște melancolia astrală a lui Eminescu, nici jalea înstrăinării unui neam ca Goga, nici durerea „trecerii” ca Blaga. Mai terestru și mai individualist, Vinea plânge o durere omenească, o înfrângere, o boală sau moartea unei ființe dragi. Poezia se zbuciumă în spațiul unei personalități închise, care se devoră mereu pe ea însăși. Răspunzând parcă peste secol lui Eminescu, Vinea arată că nici în „cercul strâmt” al existenței omenești „norocul” nu-l „petrece” pe om. ELENA ZAHARIA-FILIPAȘ SCRIERI: Descântecul și Flori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
și epurarea vieții politice. "Le Monde" din acea zi rezumă evenimentul: Acceptînd o apropiere, conservatorii și mai ales comuniștii au făcut dovada unui incontestabil curaj politic ce impune respect. De-a lungul ultimilor cincizeci de ani, istoria Greciei a fost zbuciumată și în cele două tabere nu este uitat războiul civil fratricid (1946-1949), pierdut de comuniști și al căror partid a fost interzis pînă în 1974. Acordul intervenit marchează și o reconciliere care, fără îndoială, nu place tuturor militanților celor două
Europa comuniştilor by José Gotovitch, Pascal Delwit, Jean-Michel De Waele [Corola-publishinghouse/Science/1433_a_2675]
-
sub aspect social și moral. Meșterii au fost: cioban, pescar, călugăr, băieș în ocnă, iar evenimentele la care participă se desfășoară în atemporalitate. Manole încearcă de șapte ani să ridice o mănăstire, face calcule în camera sa de lucru, este zbuciumat sufletește și refuză ideea jertfei, după cum precizează Bogumil: "Dar tu nu vrei să faci jertfa și pe mine nu vrei să mă lași să mă rog". Atunci când își dă seama că se află sub acțiunea unor forțe iraționale, protagonistul se
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
se dă de trei ori peste cap și se preschimbă În om. De acum sunt al tău, m-ai câștigat după atâta chin și muncă de șapte ani. Eu m-am chinuit pentru tine și tu pentru mine te-ai zbuciumat; dar de acum nimeni nu ne mai poate despărți, drăguța mea! Nucii cu hulubii din vârf sunt dragostele mele, a mea ș-a ta, după toate câte le-am răbdat s au făcut hulubi și-acum se sărută și stau
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
bun dintre toți (méilichos, dulce ca mierea). Și chiar era. Scos din acțiune datorită secesiunii lui Ahile, asistă neputincios la dezastrul trupelor aheene, dar reacția lui nu e determinată de spaimă, ci de durere pentru atâta suferință și moarte: se zbuciumă, geme și plânge, îl imploră pe Ahile să reia lupta și se oferă să se ducă, în locul lui, el însuși, și nu doar pentru a servi onoarea lui Ahile, ci pentru a da aheilor un răgaz să răsufle și pentru
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
coastele cu coada; ca un delfin uriaș de care peștii fug să se ascundă în ungherele mării; ca un vultur care fugărește porumbei și-i ajunge din urmă, țipând; ca un foc năvalnic ale cărui flăcări, bătute de vânt, se zbuciumă și se învârtejesc în arborii pădurilor; sau tot ca un pârjol care gonește lăcustele înspăimântate în ape de râu și caii lui zdrobesc sub copite scuturi și leșuri, așa cum boii calcă, mugind, spicele de grâu pe arie, la treieriș. Printre
Ahile sau Despre forma absolutã a prieteniei; Ariel sau Despre forma purã a libertãþii by Petru Creţia () [Corola-publishinghouse/Science/1373_a_2881]
-
sute de oportunități, mai ales pentru cei tineri să te angajezi? Dacă asemenea întrebări nu ți-au dat pace noaptea sau ți le-ai pus măcar o dată în timpul zbuciumaților ani de liceu, gîndindu-te că vor veni, probabil, ani și mai zbuciumați sau cel puțin incomozi, cînd vei fi nevoit să te responsabilizezi și să iei multe hotărîri importante singur, fără suportul sau sfatul nimănui, e clar: ai deschis cartea potrivită! Materialul de față îți propune, înainte de toate, o pauză de respirație
by Suzana Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1100_a_2608]
-
cea a recanatezului. Privind îndeaproape modul de reprezentare a absenței sunetelor în primele volume ale sicilianului, este evident că acest motiv și cele conexe sunt vehicule ale sentimentelor eului, de nostalgie sau teamă: În mlaștină fierbinte, 'nfipt în țină, / (...) se zbuciuma în mine / un bâtlan mort (...) Eu mă topesc în lumina și sunet; / Bătut în palide ecouri / din vreme-n vreme se tânguie o adiere / uitată. // Indurare, să nu fiu / fără cuvinte și chipuri / în amintire-odată (Bâtlan mort, trad. MB).306
Leopardi în secolul XX : cazul Quasimodo by Aurora Firţa [Corola-publishinghouse/Science/1445_a_2687]
-
face altceva decât să stea la masă și să scrie. După o vreme se vede că și citește o carte despre care detectivul Blue n-a auzit încă: Walden de Henry David Thoreau, care aparent nu are legătură cu viața zbuciumată într-un mare oraș. Detectivul este pus în plictisitoarea situație de a urmări pe cineva care citește și scrie, ceea ce trebuie să facem și noi aici, iar Paul Auster pare să ne privească ironic de la propria sa fereastră new-yorkeză. Dacă
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
au stat așa, artistul câștigând în popularitate atât prin prestațiile cinematografice (30 de filme formula Elvis-Presley- se-îndrăgostește-și-cântă în următorii 8 ani) cât și prin succesele muzicale, câștigul financiar fiind pe măsură. După 1968, spre sfârșitul unuia dintre deceniile cele mai zbuciumate din istoria culturală postbelică americană, atât publicul cât și Elvis începeau să se schimbe. Deși continua să fie rege, era mai degrabă o imagine decât un idol viu și adulat de cohortele de adolescenți din anii cincizeci. Viața de rege
Dicţionar polemic de cultură americană by Eduard Vlad [Corola-publishinghouse/Science/1402_a_2644]
-
familie slavă, pe când germanii stăruiesc prin autoritățile lor consulare pentru cele mai neînsemnate colonii ale lor din Orient și pe când fiecare popor apusean dezvoltă o deosebită Îngrijire pentru naționalii săi din aceste locuri - scria cu amărăciune poetul -, singuri noi ne zbuciumăm În lupte interne pentru cea mai bună formă posibilă a organizării omenești, neavând un ideal de cultură ci cel mult idealuri politice cari nu stau În proporții cu puterile noastre și cari, În loc de a da naștere la fapte, vor fi
Prelegeri academice by Alexandru Husar () [Corola-publishinghouse/Science/91771_a_92344]
-
crengi, huruiau hulubi sălbatici. Într-o lature, în unghiul unui zid, o haită își lingea și-și alăpta cei nouă căței. Și arborele și hulubii și acea mamă cu puii ei erau în sama lui Dumnezeu. Nu cugetau, nu se zbuciumau, nu se împotriveau și nu plănuiau, ca oamenii." (p. 37) Explicația acestei opoziții constă în faptul că, spre deosebire de majoritatea oamenilor, animalele se comportă întotdeauna conform "firii" lor (cu care le-a lăsat Creatorul), și nu încearcă niciodată să și-o
[Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
că nu vor fi înțelese, aprobate, publicate, sau chiar că, din cauza culturii de gineceu pe care andro-centrismul se aștepta să o practice, că nu ar mai putea scrie, eventual chiar deloc. Mă gândesc la Sylvia Plath și la viața ei zbuciumată alături de un alt poet, Ted Hughes, la semnificația poemelor ei pline de revoltă feminină din "Daddy" sau la feminitatea ei provocator vampirică din "Lady Lazarus" și la sinuciderea ei. Plath, talentul ei uriaș și destinul ei tragic ar putea da
[Corola-publishinghouse/Science/84956_a_85741]
-
ideal de viață spirituală nu te fac să-l dorești ca realizare intimă a spiritului tău, să te structurezi așa încât să simți că înaintezi, că te apropii de acel stadiu de viață, educația ta, oricât s-ar strădui, s-ar zbuciuma și s-ar încrâncena educatorul să facă din lutul tău piatră scânteietoare, rămâne un bagaj de cunoștințe la nivelul memoriei, fără implicații în conștiința ta. Actul devenirii, al urcușului, e un act de voință, conștient, subiectiv, cu raportări la ceea ce
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
cum este, homunculus cu josnicul animal sufletesc peste trupul călătoriei, era să zic al copilăriei, tendință paronimică justă și ce e sufletul? un abur care se plimbă, se plimbă! are de zburdat peste tot în 40 de zile cît îl zbuciumi așa, lasă morții să-și îngroape morții lor! gara Galbeni cu vîrful pantofilor pe bordura de la prima linie, lucire de lanternă pătrată cu mînerul din dreapta, eleganța în serviciul nocturn al transporturilor feroviare, INTERVENȚIE ÎN TEXT Intervalele dintre călătorii constituie cea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
că eram abandonați sub ocupație rusească și comunistă. A intervenit și seceta... Ce vară fierbinte... vara lui 1946!.. De la Paști și până la Rusalii, o dată s-a îndurat Cerul să zvârle câțiva stropi, și de atunci vremea se chinuia și se zbuciuma zile și nopți întregi, dar degeaba... Văzduhul rămânea mai departe încremenit. Soare fierbinte.. nici o adiere de vânt, nici o fărâmă de nor.. Luna lui Cuptor decolora văzduhul... Nici o undă de vânt nu adia peste câmpuri.. Toropeala s-a așternut peste tot
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
treptat la scena luptei cu turcii. Glasul celui care recita devenea tot mai puternic, mai convingător, mai plin de forță, se simțea că el participa cu tot sufletul la cele povestite: Și abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium! Codrul clocoti de zgomot și de arme și de bucium, Iar la poala lui cea verde mii de capete pletoase, Mii de coifuri lucitoare ies din umbra-ntunecoasă; Călăreții umplu câmpul și roiesc după un semn Și în caii lor
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
azvârlit câțiva metri dincolo de gard. Behăitul, ca și revolta, ca și supărarea, e de două feluri: interior și manifest. Noi, românii, ne răsculăm numai pe dinăuntru. Alții, când e să răzbune ceva din viața lor, își dau drumul, urlă, se zbuciumă, sar la bătaie. Nu contează forma protestului, ci numărul celor care nu mai pot să îndure și ies la luptă. Dacă toți oamenii supărați din țara asta a noastră ar behăi deodată, s-ar cutremura pământul. Și nimeni nu s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2131_a_3456]
-
de cumpănă pe zâna mea cea bună, Silvia? 15. VINE AMARADIA MARE! De la casa noastră până la marginea satului Romanești era ceva mai mult de un kilometru. Din spatele ultimei case începea izlazul comunal: o mare de verdeață care îți odihnea sufletul zbuciumat prin vastitatea și liniștea binefăcătoare. Albia pârâului era situată la vreo 3-4 metri mai jos decât cota izlazului. Așa se face că, pe vreme de ploaie, cireada, care, la amiază, era, de regulă, dusă la adăpat, urca cu greu înapoi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
mici, că ei una i s-a făcut foame și de bună seamă că și nouă. Ne Înfierbântasem cât de cât. N-am mai fi avut mult până să uităm Încotro plecasem cu noaptea-n cap. Tot foindu-se și zbuciumându-se printre noi, În entuziasmul ei aferat, Motănica Își pierduse brâul chimonoului și poalele bluzei Îi fluturau ca o cortină deschisă pe lângă sânii ce-și bălăngăneau pe sub nasurile noastre semeția lor apusă. Se uita atât de strâmb, de-ai fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mea? Da’ Viorel, eh, era un mare domn... — Sfinte Dumnezeule, tresare Andrei, și lu’ Viorel i-ai tras-o? — Păi cum naiba? Da’ Viorel era un băiat delicat, care la banii lui mergea ca unsă. Nu mai contenea să se zbuciume tolomacul de Andrei cu sfinte Dumnezeule și sfinte tare. De un an și ceva se Învârtea prin ciorba aia de aranjamente și interese de familie, foarte sigur că numai de obrazul lui Îl ține moșu' pe Laur să ardă gazul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
cu capul pe masă, roșie ca racul și icnind din toți rărunchii, cum n-apucasem Încă s-o văd. Ai fi zis că i-a luat foc casa dimpreună cu Pepino și Florinel. Era ca beată de disperare și se zbuciuma și zbiera de una singură acolo și rochia neagră fără mâneci parcă stătea să se destrame pe ea. Îmi trecea prin creier și prin inimă tot zbuciumul ăla și-mi frământa viscerele care dădeau să iasă afară din mine spre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mi-a spus ceva, da’ am zis că râde de noi. Părințelul chiar râde: nu mi-a venit să cred, zău, am zis că face mișto. Hansi Îl fixează pe Pepino cu privirea lui sticloasă și imobilă, dar Pepino se zbuciumă și se-ncurcă În mugete. - Mi-a spus cinci mii de căciulă, trântește Andrei, și deja Îmi dau seama cam ce are el În cap. - E enorm, zic. Poate cinci mii pentru amândoi, așa mai c-ar fi mers. Hansi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]