542 matches
-
atitudine demnă, care stârni hunilor o și mai mare admirație, întrucât intuiau că, fiind un roman de rang, cu siguranță se simțea de-a dreptul umilit, nu doar fiindcă fusese luat prizonier, dar și din cauza bărbii lungi și a hainelor zdrențuite. Pentru câteva secunde, gâfâitul tot mai înăbușit al lui Odolgan, singurul care nu observase apariția sa acolo, dădu naștere, în tăcerea generală, unui contrast curios cu ritmul măsurat al pașilor săi; în sfârșit, după un soi de muget de ușurare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
care se lupta cu doi câini scheletici ce mârâiau în jurul ei, pentru o bucățică de coastă de miel pe jumătate crudă, pe care în mod evident le-o aruncase un războinic. îmbrăcată doar într-o tunică de in soioasă și zdrențuită, micuța avea picioarele goale, iar crustele de noroi și murdărie păreau să acopere fiecare părticică ce se putea vedea din trupul său, chiar și fața înconjurată de o claie de păr răvășit, negru ca pana corbului. Era nu prea înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ștampilă cu litere mari: ACHITAT. Mai rămânea nedezvăluită prima casetă, cea închisă cu lacăt. Bătrânul se gândi să încerce cele două cheițe din tabacheră și avu noroc, una dintre ele se potrivea. înăuntru găsi surprins o "Planetă de tânăr", veche, zdrențuită și îngălbenită de vreme. Câteva fraze se deslușeau totuși: Ai mintea ageră și ești iute de mână. Vei fi funcționar destoinic sau un meseriaș dibaci. Vei lua o fată cuminte pe care o cheamă Lucreția și nu vei avea necazuri
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
În vacanță de iarnă, numai brigăzile de arestați ai penetenciarului Rahova nu cunoșteau odihna. Sărmanii, Îmbrăcați rudimentar cu haine militare ce proveneau din secolul trecut, cârpite grosolan cu petice de altă culoare pe alocuri legate cu sârmă, Încălțările la fel zdrențuite, desperechiate, cu pingele improvizate din cârpe ori ziare, Îndurau vitregia dezlănțuită a iernii...! Barăcile din lemn erau construite grosolan impropiu ființei umane, unde deținuții serveau masa se prezentau deplorabil. Vântul, zăpada, pătrundea cu așa o forță În interiorul lor Încât arestații
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
pedepsei să fie declarat primejdios și să fie trimes la muncă În interiorul Închisorii, pierzând astfel prezumtivul prilej, ca prin lucrătorii civili să contacteze pe ce-i de acasă...! Calitatea de brigadier nu-i oferi nimic În plus. Aceleași haine militare zdrențuite, unsuroase, pline de un grosolan jeg, fără nasturi fiind nevoit să-l strângă În jurul corpului cu sârmă găsită prin șantier, aproape desculț cu picioarele ude primejdios Înghețate, riscând o răceală cu urmări neplăcute. Poate, altfel ar fi suportat supliciul dacă
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu verde adevărat, doar pete În fața ochilor. Izbăvite de o senzație de căldură umană la discreție? Nu, nu puteai fi sigur. Încordarea efortului analitic de neoprit Îi dădea domnului Sammler dureri de cap. Cel mai rău era că aceste plante zdrențuite nu voiau, nu puteau răspunde. Nu era destulă lumină. Prea mult haloimăs. Dar când venea vorba de haloimăs, fiica lui, Shula, era mult mai rău. Trăise cu Shula câțiva ani, puțin la est de Broadway. Avea prea multe ciudățenii pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
albe, pleoape roșii și un albastru de mucus marin, ochii lui, gura deschisă cu dinți falși atârnând de gingiile de sus. Pardesiul și haina erau și ele deschise, cămașa trasă În față ca un tapet verde desprins și căptușeala hainei zdrențuită. Hoțul Îl trase de haine, ca un doctor pe un pacient de clinică. Dând la o parte cravată și fular, scoase portofelul. Edenul și-l dădu pe spate (o mișcare de animal, pur și simplu) puțin de pe frunte, Încrețită, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
oamenii bani și putere prin demență? Ar trebui să meargă mână În mână. Sammler Își scosese pantofii și acum picioarele lungi, fragile, În ciorapi maro cu jartiere și le simțea reci și puse peste ele pătura cu tivul de mătase zdrențuit. Bruch luă asta drept semn că se va culca. Sau poate conversația luase o turnură care nu-l interesa pe Sammler? Cântărețul Își luă la revedere. Când Bruch se Îmbulzi pe ușă - pardesiu negru, picioare scurte, fund lat ca sacul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
o opresc imediat! Ca s-o fac să iasă din starea de absență totală, i-am pus nota pe care mi-o dăduse pe tejghea. Surprinsă, Încetă să-și mai ronțăie unghia și-și ascunse În pumn vîrful degetului ei zdrențuit. I-am Întins o bancnotă de o mie de yeni fără să scot nici un cuvînt și ea mi-a dat restul, la fel de tăcută. N-a zis nimic, dar repetă de trei ori sunetul pe care Îl scoase mai Înainte cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În curând...” În timp ce încă își mai sorbea cafeaua, ultimele picături, mă uitai pe fereastră: zăpada se lovea în rotocoale de gardul de vizavi pe care afișul lipit cu o lună și ceva înainte fâlfâia în vânt, cu partea de jos zdrențuită. Seară de seară trupele rusești mărșăluiau pe strada lungă, aproape pustie, în drum spre cazarmă, venind de la instrucție, cântau cântece de stepă, purtau mantale lungi, la culoarea în parte a pământului, puștile, automatele după gât. Trupele Marii Alianțe. Președintele își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
mine: —Mâne nu, e duminică; taica stă acasă... Atunci vin luni... tot pe astă vreme... Ea tăcu. Se întoarse și intră repede în casă. Închise ușa, puse cu zgomot zăvorul. Lumina se stânse. Iar în răsărit, prin îngrămădirile de nouri zdrențuiți, curgeau izvoarele de foc ale zorilor trandafirii, peste apa și peste munții de neguri din baltă. Ploaia tot cădea, dar din ce în ce mai rărită, glasul aspru din lunci contenise - și în liniștea care învăluia singurătatea, prin ceața nelămurită a zorilor, încălecai și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
curent electric și pereții murdari, pătați, ai caselor care se înălțau mult în jurul său, și acoperișurile complicate și verandele lor; desișul lor de antene de televiziune, sârme întinse pentru pus rufele la uscat și curți pline de biciclete și plante zdrențuite și tot calabalâcul familiilor numeroase și zgomotoase. Rețeaua municipală de apă era pornită. Dinspre fiecare bucătărie și baie din Shahkot răzbătea sunetul pompelor de apă, șuvoaiele subțiri de apă scurgându-se în prima din multele găleți și oale și cratițe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
nume care-ți face cinste, a spus Prepelicarul. Da, am zis. — Iar acum e timpul să începem, a spus ea. S-a întins pe stânca pe care stătuse și se uitase la și la vulturul și și-a ridicat fustele zdrențuite. Așadar, într-o singură zi mi s-a oferit viața eternă, am încălcat legea tribului axona, mi-am luat nume de bărbat după un semn profetic și mi-am pierdut virginitatea cu sora mea. Era destul ca să te facă să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
piciorului drept în timp ce se învârtea încet în cerc. Aruncă osul spre el. îi căzu drept în mână. Dintr-o crăpătura a lui creștea un trandafir. Vultur-în-Zbor și-l îndesă în pantaloni. Prepelicatul stătea întinsă batjocoritor pe stâncă ridicându-și fusta zdrențuită, până la talie, desfăcându-și picioarele și arcuindu-și spinarea. — Intră, frățioare, îi zicea ea. Vino și îngroapă-l. Vultur-în-Zbor se târî slăbit către ea și cu cât se apropia mai mult, cu atât Prepelicarul devenea mai mare. Când ajunse la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
te pierzi, o mare mișcătoare și neschimbată. Vultur-în-Zbor zăcea fără suflare, pe jumătate amețit, pe scândurile aspre ale plutei și nu pricepea nimic. Virgil Jones, un punct golaș pe orizonturile privirii altui om, stătea în picioare, la pândă, lângă pânza zdrențuită și valurile emoției îi curgeau împrospătate prin vene. Imaginea era coerentă și se menținea. — Pot să-ți spun Virgil? Vocea lui Vultur-în-Zbor era ezitantă. Virgil Jones se simți neobișnuit de încântat. — Sigur, sigur! Sigur, spune-mi Virgil. Urmă o lungă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
Grimus fără ajutorul său, și cine știe ce urma să iasă din asta? Acum nu mai era nimic de făcut. începu să coboare muntele, pornind înapoi către plajă, înapoi la Dolores și la jocurile de puzzle, înapoi la balansoar și la rămășițele zdrențuite ale demnității sale neputincioase. CINCIZECI ȘI CINCI Vultur-în-Zbor și Media îatunci când aceasta a deschis ochii) s-au trezit pe un munte Calf preschimbat într-un mod ciudat, un munte Calf pe care Virgil, Liv, casa lui Liv, ba chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
atunci de nenumărate ori și voi mai sta încă de alte nenumărate ori, în toți anii până când berăria se va închide. Acum, în dimineața când scriu, „Gambrinus“-ul e o bubă a orașului, o ciozvârtă de ziduri murdare, cu afișe zdrențuite, puțind a cloacă. Vechiul damf al crâșmei s-a preschimbat în duhoare de mucigaiuri, de urină, de hoituri de jivine moarte. De părăsire, de hoție, de nepăsare și ruină. Din când în când, un bătrân nenorocit își găsește loc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
meu, ca o mâzgă de lavă, unul de fost. Aștept la fel ca ei, lunar, reînnoirea rețetei, tresar și în mine vechi orgolii din amintire, „am venit aici acum treijdoi de ani“, au început să-mi fie familiare linoleumurile acestea zdrențuite, tocurile ușilor, vopseaua pereților, aerul acesta de resemnare, de înfrângere fără biruință. Mă las inundat de toropeala unor nădejdi că mâine voi fi poate ceva mai sănătos, că cele două-trei vorbe de încurajare ale doctoriței sunt dintr-un interes adevărat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de canal pe un pod de vase instalat de geniști. Dincolo de canal ați văzut două cadavre, primele dintre cele câteva sute pe care aveați să le vedeți de-a lungul drumului În zilele următoare. Un bătrân Îmbrăcat cu o pufoaică zdrențuită, căzut cu fața În jos chiar În marginea canalului, valurile Îi udau din când În când părul alb În care se prinseseră câteva fire de mătasea broaștei și o fetiță care căzuse cu fața În sus și cu brațul ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
mansardei se vedea acum cerul Înnourat și Înroșit de lumina soarelui care cobora la apus. Rămăseră amândoi Întinși pe pat și cu ochii ațintiți pe fereastră. De fapt, nu erau mai mulți nori pe cer, ci unul singur, mare și zdrențuit și luminat de soare de jos În sus. Marginile lui străluceau stins de parcă ar fi fost electrizate puternic și scoase brusc de sub tensiune. Partea Întunecată a norului era bolovănoasă și agitată, privirea putea descoperi În cuprinsul ei desene fantastice, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
depășit un cuplu de străini uimitor de stilat, care se sărutau cu furie și cu multe unduiri ale șoldurilor. Apoi am făcut o adevăradă paradă din a-l ignora pe imbecilul de paznic care, Întâmplător, citea dintr-o ediție ieftină, zdrențuită, a Amantului doamnei Chatterley (perversul!) și mi-am ridicat brațul să chem un taxi. Doar că strada era total pustie și Începuse o burniță rece, ceea ce garanta că taxiurile nu vor face parte din viitorul meu apropiat. —Hei, ai nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
acasă? —Bette, iubire, deschide-mi. Amicul meu de-aici - cum te cheamă? Seamus? Băiat bun! Beam amândoi o bere și discutam despre ce fată bună ești. Acum fii fată bună și deschide-mi. Mi-am privit jeanșii sfâșiați și tricoul zdrențuit și m-am Întrebat ce naiba voia Philip În miezul nopții. La un tip normal ar fi fost evident, dar Philip nu dăduse niciodată telefonul bețivului- iar vizita bețivului nici nu intra În discuție - și am simțit că mi se face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
să sun să... O. Avea tonul cuiva care-și văzuse mai departe de viața lui, care avea, probabil, o nouă iubită cu o slujbă satisfăcătoare prin care ajuta oameni... o iubită care nu avea o pereche de pantaloni de trening zdrențuiți și pătați, ci care se fâțâia Întotdeauna prin casă În cea mai drăgălașă pijama de mătase. O iubită care... —... să văd dacă vii cu mine la cină În seara asta. Voiam să mă asigur că auzisem corect, dar nici unul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
fi fost umani, deși amprenta mușcăturii e prea mare pentru a fi făcută de dinții unui om. Ceea ce însemna că asasinul mușcase și crâmpoțise, sfâșiase și rosese cu dinții ca să pătrundă în intestinele victimei, sugându-i carnea și inflamând marginile zdrențuite în timp ce sfâșia... Danny sări afară din colțul lui și se duse direct în încăperea alăturată, unde erau depozitate dosarele. Unul dintre fișete conținea dosarele de la Moravuri, inclusiv cele privitoare la infracțiunile sexuale - rapoarte ale delictelor comise în Hollywood, plângerile înaintate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
strigă voievodul. Semnal către spătarul Albu! Să pornească În urmărirea fugarilor! Semnalul cornului de zimbru aduse tresărirea Întregii oștiri a Moldovei. Călărimile domnești, galop pe urmele fugarilor. Era un semnal pe care Îl visaseră, poate, ei, oștenii obosiți, răniți și zdrențuiți, cei care Își știau familiile departe, În bejenie, cei care se rugaseră Domnului Atotputernic să le dea putere În ziua marii bătălii. Era un semnal pe care nu Îndrăzniseră să-l viseze căpitanii de oaste și boierii Sfatului domnesc, cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]