559 matches
-
nimeni nu știe unde este) și ne-am plimbat pe străzi, fără țintă. Clădiri mari, albe și frumoase, căzute în paragină după plecarea englezilor, pentru că și libertatea are un preț, adesea foarte mare și dureros, grădinile Clubului Mediteranean, un drapel zdrențuit fluturînd deasupra unui palat, în curtea căruia se uscau indispensabilii cenușii ai soldaților din garnizoana pe care o adăpostea și vizita fortuită la far, atunci cînd șoferul care ne ducea în port, a greșit drumul. Nu mai era timp să
Luna lui Cuptor by Elena Brădișteanu () [Corola-journal/Imaginative/13748_a_15073]
-
stăpânii, care-i țineau în brațe pe cei mai mici, sau de zgardă, pe cei mai mari. Celor din afara țarcurilor li se servea o hrană adecvată, pe măsura poftelor, celor dinăuntru li se aruncau oase și zgârciuri, carne grasă și zdrențuită. Interesat încă de intemeierea unui nou partid - ar fi fost al șaselea după calculele Alidei -, Cervina trecu în revistă musafirii și încercă să-i ghicească pe toți aceia care l-ar fi putut urma în campania electorală. Nu femeile și
Azilul canin by Marius Tupan () [Corola-journal/Imaginative/13348_a_14673]
-
extincția-i doar un joc înainte de a pierde totul gravează-ți numele în craniul acestui miel rătăcit și arzi în tăcere Avea ochii roșii, ieșiți din orbite. Ochii unui halucinat. Era în pragul divorțului. Serpuirea ilizibilă a șoselei prin întunericul zdrențuit. Si vorbele lui, rătăcind sub o lumină rece, fără stăpân. Fugisem de ceva fără nume și voiam să uit că undeva în sud se rafina suferința - acolo soția profesorului plângea părinții lui Virgil plângeau și nu prea mai era nimic
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/6387_a_7712]
-
fost trădați țăranii din necesitate, clopotele însă bat în seara aceasta, e o nouă seară în lumea lui Dumnezeu și sunt multe guri de hrănit, mulți genunchi ce tânjesc să se-ndoaie, iar eu urc scările tocite în hermina mea zdrențuită.[...] Zile în care nu pot lucra. De ce m-a deprimat lista aceea? N-ar fi trebuit s-o întocmesc. Am greșit față de burta ta, Edith. Am încercat să mă folosesc de ea. Am încercat să mă folosesc de burta ta
LEONARD COHEN by Liviu Bleoca () [Corola-journal/Journalistic/14261_a_15586]
-
spumă de mare" (Intrarea în miracol). Byron, Shelley, Lermontov își aduc pînă la noi "tînguirea" prin mijlocirea învățăcelului lor contemporan. Un adaos de exactitate în expresia deznădejdii apare în următoarele stihuri problematizant metaforice, deși nu mai puțin viforoase: Cu inima zdrențuita vin la voi zeii mei ficși/ deși știu că în tînguire numai unul singur încape/ cu inima zdrențuita la voi vin cîntece amare/ hieroglife subțiri maltratate de spaimă/ și întreb: Liniștea voi afla-o?/ Furtunile-ntîrzie schizma întărită lacrimile./ Spune cuminecătura
Un supraromantism by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17549_a_18874]
-
avea, când ne-a părăsit, 57 de ani. Doar 57! Primul volum caracteristic al lui Florin Mugur este Cartea regilor din 1970: populată de făpturi sumbre, grotești, de chipuri livide și guri căscate într-un urlet neîntrerupt, îngeri cu aripile zdrențuite, regi biblici călare pe iepuri șchiopi, câini uzi în ploaie, lupi îmblânziți și puhavi ca niște șobolani imenși. Lume de coșmar care te face să te gândești la Caprichos, la Bosch, la Munch. O veritabilă obsesie shakespeariană se purifică liric
„Călare pe un iepure șchiop” by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/2792_a_4117]
-
minte că acest elan patriotic mă mira, nu știu de ce, în loc să mă exalte. Așa se explică și faptul că a primit o decorație de care era foarte mândru și pe care o purta agățată de piept la sărbători. Pe brevetul zdrențuit al soldatului Toma S. Țoiu, regimentul 75 inf. contingentul 1904, Urziceni Ialomița, scrie: Din Înaltul Ordin al Majestății Sale Regele Ferdinand I în numele Ministrului de război (indescifrabil) se conferă Crucea comemorativă a războiului 1916-1918 cu baretele Mărășești, nr. 2018 anul
Livretul de completași by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/15355_a_16680]
-
soție „o mic-burgheză care nu pricepe că mori singur, că totul e neînțelegere și torpoare”, ea, tristă, vede în el un tiran. Conflictul poate lua și forme demențiale, după cum se poate și stinge, cuplul refăcându-se de bine de rău, zdrențuit. El, jucător de bridge, a avut proasta inițiativă de a-și iniția soția în tainele jocului și de a și-o lua ca parteneră. Ea joacă greșit o carte, el vede roșu, o insultă, rupe și înghite regele de treflă
Nefericiți cei nefericiți by Constanța Ciocârlie () [Corola-journal/Journalistic/3470_a_4795]
-
complexe viziunea decăzută tematizînd disoluția universală, într-o cheie cunoscută însă cu o spontaneitate asociativă aptă a da impresia prospețimii (expresive) în oboseală: "hălci galbene de pămînt/ despuiate de vîntul isteric/ pulpe de lut tremurînd/ roșii/ deasupra orizontului// ori nisip zdrențuit/ pasional/ de luna/ dodecafonică// cum un falus enorm/ plopul lucind luciferic" (Pastel). Extincția poate adopta aspecte carnavalești, se poate teatraliza așa cum zăbovește asupră-și în cuprinsul unei poetici inteligent unitare: "toate s-au risipit în rîsul sardonic al clovnului/ luna
Antipoezia pură by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14166_a_15491]
-
marea familie a melancolicilor. Dar la acea familie de melancolici vii, care convertesc în literatura fizionomia de proscriși cu care trec prin viață, reușind să iși contemple chiar și năruirile cu plăcere de esteți: "și-n vreme ce-s izbit, zdrențuit, sfîrtecat/ pot zări liniștit/ cum moartea mea/ hrănește/ viața mea" (Moartea mea-viata mea). Sau care ajung la un ton extrem de uman tocmai grație contactului sensibil cu durerea pretutindeni observată: "căderile tale îmi arată/ perfecțiunea care ești în veci" (Privirea ta
Caligrafii poetice by Victoria Luță () [Corola-journal/Journalistic/17728_a_19053]
-
ani/ nu mai știu ce știu/ nici cine sunt/ încotro s-o apuc/ îmi însoțesc fiul/ pe drumul calvarului/ în hôpital avicenne/ de la periferia unde înflorește liliacul/ și cântă mierle negre./ înghit șarpele endoscopic/ și descopăr un continent nou:/ harta zdrențuită a sângelui meu." (p. 27) Pentru un om cu sufletul împovărat de griji, Parisul este un oraș dezbrăcat de mister. În raport cu drama care îl sfâșie pe nefericitul tată literatura devine un moft, locurile mitice ale Parisului sunt repere anonime pe
Parisul sufletelor împovărate by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9742_a_11067]
-
Scrisul agonic). Această scriitură își cultivă imperfecțiunea (alt semn al sfidării), voindu-se călăuza sufletelor în lumea subterană, în imperiul lui Hades (adoptînd o funcție psihopompă): "Scrisul agonic nu realizează/ panorame, sinteze./ El preferă spațiul tensionat al/ ciornelor, al foițelor zdrențuite,/ al bucăților de ziar îndesate prin/ buzunare// Scrisul agonic nu descinde în piețe,/ nu conduce dansul carnavalurilor ci/ conduce pașii dansatorilor spre/ subteranele conclavurilor, spre crame/ și poduri amețitoare// he, he, definiția este sfîrșitul/ poemului agonic" (ibidem). Pitorească ni se
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
dinții 1) să pară guru ai națiunii... Aha! Deci, ăsta era chițibușul: bătaia cu dinții!... Bravo! Așadar, mai erau speranțe - nu aveam motive suficiente să fim disperați din moment ce însuși Domnul Președinte ne-a refăcut moralul care, e drept, arăta cam zdrențuit... Iar când Domnul Prim-ministru Tăriceanu a anunțat victorios la televiziune că s-a renunțat la abonamentul la gaz, ne-a inundat mintea și inima un val de fericire și parcă nici austrul nu mai șuiera atât de siberian prin
Lipsa de guru naște poeți? by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/11663_a_12988]
-
crearea acestei zone sângerânde fără de care nu s-ar produce refacerea. Intervenția durează până în 30 de minute, iar vindecarea pacientei cere cam o lună. Medicii adaugă însă că trebuie știut faptul că există mai multe tipuri de himen (numite semilunar, zdrențuit, bilabiat, biperforat sau cribriform). Sunt forme în care orificiul este suficient de mare, de elastic, astfel încât tânăra respectivă poate avea un raport sexual fără să se producă sângerarea, dând impresia că a mai avut relații sexuale cu penetrare și le
Agenda2003-4-03-b () [Corola-journal/Journalistic/280626_a_281955]
-
de 17 ani, frumoasă, ce își ajută mama să administreze hotelul familiei din orășelul turistic de pe coastă? De ce se ascunde bărbatul departe de forfota litoralului? Există voci care spun că soția traducătorului nu a murit de moarte bună. Oare eșarfa zdrențuită și cu pete de sânge descoperită de Mari în casa lui a fost arma crimei? Și atunci, ce o atrage pe tânără la el? Pericolul - atât de ispititor pentru o adolescentă bruscată de o mamă prea severă -, sau intuiția unei
Yōko Ogawa Hotel Iris by Iuliana Oprina () [Corola-journal/Journalistic/2840_a_4165]
-
ca pe o clisă moale colcăind de durere înghițită. Ca pe un țesut intern cald și umed, încet, fără grabă, spre pîlnia văii. Care-l aspiră cu migală, cu căldură, dramatic de lent, însă implacabil, în sorbul său însîngerat și zdrențuit pe margini de mii de sunete oarbe..." O viață goală și luminată, un raft de Romarta, cu păpuși-copii, cu păpuși-femei, mame-iubite, amestecate în echivocul, vechi de cînd lumea (și literatura), al dragostei de băiat. Așa că o moștenire tot există. Ce
Sporul casei by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/10924_a_12249]
-
În parfumul ce se revarsă Până spre asfințitul zilei. Sunt tăcerile-n care se vede În orice umbră ce se-ndepărtează O stingherită Zeitate. Dar amăgirea contenește și timpul iar ne-aduce În zgomotoasele cetăți din care-azurul se arată Doar zdrențuit, acolo sus printre cornișe. Ploaia istovește pământul, apoi; se-ntețește Plictisul iernatic peste case, Lumina devine tot mai zgârcită - se zgârcește și sufletul. Când într-o bună zi printr-o poartă întredeschisă Printre copacii din curte Ni se arată galbenul
Eugenio Montale () [Corola-journal/Journalistic/5733_a_7058]
-
arată îmbătat de hățișul unui concret sumbru-pitoresc, reziduu de bună seamă al emoției de odinioară pe care o va fi încercat fiul satului: "Prin zăpada bolind, licărește speranța, // nătărău, neochind tragi cocoșul, / sperii, gonești stele verzi, cimilituri / dosite în pînzele zdrențuite / ale verdelui verde, // de-acum umezeli, melci aburoși,/ mîl spănăriș, talaș lenevos, / fum și iar fum de iarbă de pușcă / din de-o, drace, flintă cu smintă" (Melci aburoși). Figurile voit neglijente, "țepoase", rebarbative, absorb asemenea unui burete programatele afecte
Un Stan Pățitul liric by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7953_a_9278]
-
cu inscripția: "Mă, te-am părăsit, fin'că bei ca un porc și mi-ai degradat prestigiul de nu mi-l mai repar până-i hăul..." Adevărul era că prestigiul bunicii arăta în imaginația mea și a Claudiței ceva mai zdrențuit decât fusta ei cu croiala în cloș, țesătura căreia - roasă de vreme și de molii - făcându-l pe vecinul de la apartamentul 37 s-o întrebe fără nici o jenă: - Doamna Parmi, dacă nu ți-i cu supărare, dumeatale nu porți budigăi
Posibilul amant al bunicii Parmenia... by Dumitru Hurubă () [Corola-journal/Journalistic/8079_a_9404]
-
răcni celălalt, ca din gură de șarpe. - Așa că vezi, zise Pârnaie, lăsând palma jos și evaluând grohotișurile. Chisăliță întoarse pe verticală ceva ce odinioară fusese un sertar și care acum nu era decât un chenar desfundat. Își șterse cu mâneca zdrențuită fruntea plină de broboane. - Și nici măcar nu e așa de cald, vorbi către sine. - Lângă mormanele astea e întotdeauna mai cald, spuse Iadeș, care se întinsese de-a dreptul pe jos, rezemându-și capul pe traista colțuroasă. Dacă te uiți
Dincolo de lumea de dincolo - fragment - by Varujan Vosganian () [Corola-journal/Journalistic/3811_a_5136]
-
pui usturoi pisat... lași să se închege și garnisești stratul de gelatină cu un rând de felii de ou răscopt. Mai pui zamă deasupra, tot cam de două degete, și o lași să prindă consistență. Peste stratul acesta pui carnea zdrențuită (fără oase) și o lași să se prindă. Când o servești, o scoți din formă, răsturnând-o pe o farfurie rotundă." - Gata? (întreabă Păstorel, n.n.) - Bineînțeles, zicem noi, abia mai putând să nu ne întindem mâna și să rupem o
Păstorel recomandă: piftie de cocoș bătrân by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10015_a_11340]
-
parte sunt dintr-o banală/ sevă aspră ancestrală/ scurs din grâu în alte raze/ mușcând apele din vaze/ de quartz ori mâl pervers/ grav curgând în sens invers// toamnă-aleargă și-i iar toamnă/ eu mă-nturn spre tine doamnă/ de pe ochiu-mi zdrențuit/ albăstrui greu canonit/ și curgând șarpe sub piatră/ inelat și plin de plâns// coapsa-ți brună foarte dreaptă/ căi lactee paște-un mânz/ de sub umbra cea sfioasă/ adunată-n foi de vânt// când treci sprinten vaporoasă/ în trup tânăr explodând
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14050_a_15375]
-
făcut un bine, pentru care vă mulțumesc. ( E. Ștefan, București) * Ideea că amintirile s-ar întoarce, "să întrebe dacă toate s-au întâmplat întocmai", dar nu mai găsesc decât vânt care învârtește "o aripă de moară de vânt, o metaforă zdrențuită" ea singură v-ar îndreptăți liniștea-neliniștea de după scris. La o distanță, nu neapărat mare, după ce s-au risipit aburii primei impresii de fericire victorioasă, sigur că autorul ar fi bine să revină asupra primei forme și să îndrepte câte ceva, să
POST-RESTANT by Constanța Buzea () [Corola-journal/Journalistic/14050_a_15375]
-
planul, ușor șters, al generației, rămîn, din ce în ce mai decolorate, griurile de legătură. O asemenea imagine, "filmată" cu focală variabilă, etalează Dumitru Chioaru în volumul publicat anul trecut la Cartea Românească, Developări în perspectivă. Generația poetică �80 în portrete critice; panorama plein-air, zdrențuită apoi în fîșii inegale de un șir de blitz-uri. Prima parte, mai curînd bricolaj decît compoziție, scoate în față, de dragul contrastului, decorul. Cîte ceva din solidaritatea de început, destrămată pe drum, inevitabil, în profiluri de autor, cîte ceva din
"Lupii" sub lupă by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11669_a_12994]
-
trup Că o cămașă de noapte Ruptă toată în genunchi și în coate. Furia se ridică-n picioare Din statuia aniversara a masacrului. Merem până de la capăt! Neglijenți, cabotini... Trecem pe sub stindarde și însemne sfinte Cu fruntea încruntata și palmele zdrențuite În cuțite prelungi. Liniștea tropotește Iubeam și nu știam Doamne, Ce ocazie bună mi se arată. Și... Culegătorul de vise Licită mai departe ambalajul mov de staniol. O bomboană aruncată Pe asfaltul proaspăt spălat. Și harul, Care se scurge că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]