373 matches
-
pos-a marcat formal ideea de potecă și a se poticni, în sl. stezeá „cărare, drumeag”, alb. shteg „drum”, vgr. στοι̃χος „șir, rând”. Din viața limbii române au rezultat formele stânjen și a stânjeni, zgău și a (se) zgâi. Este de observat apoi faptul că rădăcina tog/tež/tek este contrasă dintr-o formă cu miezul lichid l/r, iar consoana inițială putea fi alta sau putea lipsi: magh. tölgy(fa) „stejar”, lat. quercus, it. quèrcia și fără consoana
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
a (se) veseli, 57 vraf, 69 vrană, 136 Vrancea, 136 vraniță, 136 vrednic, 137 vrej, 129 Vucova, 57 Vucșor, 57 Zamolxis, 140 zară, 134 a zămisli, 99 zău, 139 zeamă, 99 zemnic, 141 zer, 134 Zeus, 139 zgău, 105 a zgâi, 105 ziuă, 143 zori, 97 a zornăi, 127
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
caragialiană a iadului lui Tartarot din Kir Ianulea, prin aceleași procedee comice de autohtonizare și inversare parodică a tiparelor mentale: Intrând pe ușa mascată de trupul superb al unei tătăroaice mascate de trupul masiv al unui eunuc, Metodiu se opri zgâit în prag: în camera cufundată într-un semiîntuneric plăcut și din care se zvoneau sunete dulci de liră, se aflau șapte tătăroaice tinere, toate una și una, unduindu-se ușor în jurul unei mașinării ciudate. Într-un colț, așezat pe perini
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
că da. Bine, atunci hai să vedem. Încercă o serie de comenzi la tastatură, apoi dispăru sub biroul ei, astfel încât numai fundul, învelit în blugi albaștri decolorați, îi rămase la vedere. Era un fund drăguț. Darcey încercă să nu se zgâiască prea tare la el. Dar nu se putea abține. —Bun. Se ridică și zâmbi. Nu e vina ta. Conexiunea e de vină. Ai nevoie de un cablu nou. — Poți să-mi faci rost de unul chiar acum? întrebă ea. Astăzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
ar putea să sângereze până la moarte. Sau să turbeze. Oare cât timp durează până încep să îi apară spume în colțul gurii, se întreba el. Balansându-și scaunul pe cele două picioare din spate, își ținea degetul rănit în față, zgâindu-se la el. Nu îi venea să creadă că îl mușcase. Din nou. Și doar promisese ultima dată... Apăsă mai tare pe bucata de hârtie igienică înfășurată în jurul rănii și sângele roșu aprins trecu prin stratul subțire. —Spune-mi care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
sunt-o-fostă-obișnuită-și-nu-suntdeloc-o-târfă-care-conduce-o-revistă. Blugi cu ștrasuri, pantofi sport, tricou decoltat. Deși machiajul ei era abundent, era subtil spre invizibil. Părea tânără, drăguță și abordabilă, de parcă aruncase pe ea câteva haine pe care le purta tot timpul și nu ca și cum petrecuse o oră zgâindu-se în oglinda ei (de pin), calculând cu grijă efectul pe care dorea să îl obțină. S-a uitat prin sală după Ashling și prietenii ei, dar nu erau nicăieri, așa că s-a dus la bar și a comandat un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
aruncat un ochi către fotografia pe care o ținea pe televizor. Stătea acolo de atât de multă vreme încât deja nici nu o mai vedea. Dar emoțiile provocate de mesajul telefonic au făcut-o să o ia și să se zgâiască la ea de parcă ar fi căutat indicii. A observat, ca de fiecare dată, că Mike Kennedy fusese un bărbat arătos. Chel și înalt, zâmbea către aparat, cu părul creț rămas lăsat să cadă peste gulerul cămășii. Era amuzant pentru că, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
o simțise începând cu seara de sâmbătă se dizolvase într-un râs nervos. —Bărbații, aprobă Lisa, ușor amuzată. Pentru un moment, ambele au simțit nevoia să se uite la Kelvin, care stătea în mijlocul camerei, scărpinându-se încontinuu între picioare și zgâindu-se în gol. Părea atât de masculin, încât, atunci când s-au uitat una la cealaltă, au pufnit într-un râs convulsiv. Spasme de veselie au umplut sufletul Lisei. Ceea ce a binedispus-o în asemenea hal, încât și-a dat seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ci Mai. Tocurile ei erau enorme, iar șoldurile minuscule. Dar nu la fel de mici precum talia. Ashling era înnebunită de invidie și de admirație. Mai părea atacată de tăcerea completă care trona în birou și de felul vinovat în care se zgâia toată lumea la ea. —Jack este? Tăcerea persista. Nu, bombăni domnișoara Morley, ștergându-se la gură pentru a îndepărta orice urmă de mustață lăsată de șampanie. S-a dus să îi pună la punct pe cei de la postul de televiziune. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
depinde de vreme. Dacă nu voi putea merge la canotaj, o să stau să mă uit la casetele cu Star Trek. —Star Trek? Păi, deci, trăiește mult și prosperă, îl încurajă Ashling, încercând să imite salutul vulcanian din degete. Jack se zgâia tâmp la ea. Ilogic, căpitane Repară-Tot. Nu o să prosper deloc weekendul ăsta. —De ce nu? Dintr-odată rușinat, el recunoscu: — Nu se poate să nu fi observat că prietena mea era nervoasă. Ashling nu se putea abține. Cuvintele ieșiseră înainte ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
în blugi și tricouri. Așa că și-a aruncat picioarele în niște sandale înalte, și-a spus că arată genial și se postă în capătul scărilor ca o vedetă de cinema care își făcea apariția. —Cum arăt? Toată lumea se adunase jos, zgâindu-se la ea. A urmat o pauză mută. —Fabulos, spuse Ashling, un pic prea târziu. Ted avea gura căscată de admirație în timp ce privea cum picioarele lucrate ale lui Clodagh coboară scările. —Dylan? întrebă Clodagh. —Fabulos, spuse el, ca un ecou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
ciocolată la muncă, pe când răsfoia niște hârtii, numele lui i-a sărit în ochi. Era menționat într-un material despre cum sunt văzuți comicii irlandezi în Marea Britanie. Literele dansau amețitor pe pagină în fața ei - MaRcuS. Este prietenul meu. Ashling se zgâia intens la literele mici și negre, mișcată de valul cald de mândrie pe care îl simțea. Val care a început să se evapore în câteva secunde. Sau nu e? Faptul că Lisa intrase brusc în criză însemna că toată lumea trebuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
și strigă: — Cui pizda mă-sii îi pasă că nu el a omorât-o! Am trimis eu cercetași în celula morții pentru mai puțin de-atât! Dacă voi n-aveți de gând să faceți ceva, o să fac eu! Toți se zgâiau uimiți la el. Lee răsări în fața ecranului, clipind din cauza luminii albe și fierbinți, care-i ardea ochii. Se răsuci pe călcâie și sfâșie pânza pe care se derulau obscenitățile. Ecranul și trepiedul căzură la podea cu un zăngănit. Betty și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
că încă mai funcționează cu aprobarea celor de la Moravuri, de la secția din Hollywood. O privire rapidă aruncată înăuntru m-a lămurit că nu se schimbase nimic. M-am așezat la bar, am comandat un Old Forester dublu și m-am zgâit la fetele adunate pe estrada cât o cutie de chibrituri. Beculețele instalate în podea le luminau de jos. Ele erau singurele făpturi învăluite de lumină din tot stabilimentul. Am dat pe gât băutura. Tipele arătau toate la fel - niște ștoarfe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Își făcuse punctul de comandă cu o zi Înainte, luând pe drum un pahar de plastic cu cafea. Clădirea Începea să freamăte, pe măsură ce matinalii soseau la serviciu. Închizând ușa după el, Logan se lăsă pe scaunul din spatele biroului și se zgâi la harta prinsă de perete, fără să vadă străzile și râurile. Duncan Nicholson. Uitase complet că-l lăsase să stea În celulă și să transpire. Își sprijini fruntea de teancul de declarații. — Tâmpit, zise el În teancul de hârtii, tâmpit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nu fusese prea Încântat. Prin urmare, Hoitarul plecase către o casă sigură, undeva În Summerhill. — Ce părere aveți? Întrebă Logan, privind cum o altă echipă de filmare se alătură mulțimii. Era aproape ora unsprezece, dar continuau să vină. Insch se zgâia la presa adunată. — Sunt În rahat, asta e părerea mea. Mai Întâi, porcăria aia de pantomimă, apoi Cleaver scapă ca prin urechile acului cu doisprezece ani de abuzare sistematică a copiilor, și acum Hoitarul e liber pe străzi din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
de nimeni. Eu sunt eu. Singur. Doar sing...“ Vocea ei continuă să mă agaseze. „Ar fi fost amuzant să vii...“ Izbucnesc: „Ce să fac la Călinescu acasă? Să profanez intimitatea geniului și să simt cât este de ridicol? Să mă zgâiesc la nenorociții ăia de cercetători transformați În actorași? Nu vreau la Călinescu! Nu suport să-l văd simulând senilitatea. Îmi ajunge acel Călinescu sclipitor de la curs, acel Giove fulgerând balaurul cu o mie de capete al mediocrității crase, acel bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
asta. Crezi că iubește pe cineva? Sau nu iubește pe nimeni? Dar ar fi posibil? S-ar putea să mă iubească pe mine? Nu-mi vine să cred. Ce să fac? De trei nopți nu dorm deloc, stau cu ochii zgâiți de pereți sau mă zvârcolesc ca de flăcări În pat. Aș vrea să mă mângâie, să mă sărute, să-mi spună lucruri frumoase. Nimic din toate acestea. Oare el se gândește la altcineva? Eleonora Aura Uite, din zi În zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
acolo se amesteca viforul cu mireasma liliacului În primăvară), că aș fi vrut s-o răpesc clipei și s-o duc departe, undeva unde să fim doar noi doi și să ne privim nestingheriți de nimeni. „Hai, dragă, ce te zgâiești atâta?“, am auzit o voce vulgară și din spatele femeii a apărut o figură bovină, fără coarne vizibile, Însă, ce a tras-o brutal de braț pe posesoarea acelor ochi și a smuls-o din Încleștarea cu mine, din lupta agonică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
ierburi nici păsări, nici fluturi, nu se aud, nu se simt ciocârliile acelea, oare au existat cu adevărat? Te Îndrepți repede spre un grup de colegi, te avânți cu ei să jupuiți acel șarpe-copil găsit din Întâmplare pe răzorul Înflorit, zgâindu-se la o vrabie. El, șarpele nu e decât un element de decor acolo; „copii, dacă o să găsiți un șarpe, o să-i scoatem pielea și o să vă arăt din ce organe se compune corpul său“, spune brutal tânăra Învățătoare, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
tu ești ocupat cu alte treburi. Adică Îl păcălești, așa crezi tu. După ce strada Îl Înghite În pofta ei nesățioasă de oameni, reîncepi „zborul”. Tot salți așa pe vârful picioarelor. Abia acum dacă te-ar vedea cineva, pari a te zgâi cu adevărat, la acoperișul marchizei de lemne din fața ta. Când te ridici vezi mereu o cratiță cu smoală Întărită și un colac de sârmă plină de rugină. Încăpățânat te „ridici” o dimineață Întreagă. Și nu zbori. Desprinderea, În plutire, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
războiul. Coborâți În oraș. Caști gura la vitrinele de pe Magheru. Ai vrea să mergeți la un film. Zăpada scârțâie sub oicioare. Ciorapii de lână te Înțeapă. Intrați la Muzeul Antipa. E gratis. Acolo este cald și miroase a naftalină. Te zgâiești la animalele Împăiate, la scheletul de mamut, la scheletul de brontozaur și la copilul cu două capete care stă În spirt. Frumoase lucruri. Vă Întoarceți acasă. În drum tatăl tău intră Într-o bodegă. Bea un rom mic și tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
Munca Orbilor. Plus că prin apropiere este și o fabrică de mentosan. Locuința trebuie Împărțită. Este tot la comun. Cineva trebuie să rămână cu bucătăria, altcineva cu baia. Altfel nu se poate Împărți. Ai tăi aleg partea cu baia. Te zgâiești la pâlnia dușului. Încerci jaluzelele. Cârâie ca o mitralieră. Aluneci pe parchet și cazi. Suspini. Și te bucuri. Trânta cu ziua ia sfârșit. Ai zgâriat-o destul. Se Înserează. Fratele tău, care a fost tuns la zero și pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
lui Tulea, cărămida i-a căzut pe picior și ea a Început să plângă. Da, dar și ea ți-a tras o castană. Diriginta te dă afară de la orele de muncă patriotică și atunci pleci În hoinăreală. Călătorești. Întâi te zgâiești la o broască din lacul 23 August pe care Încerci să o lovești cu cărămida și pe urmă asiști la un meci de hochei pe iarbă dintre I.O.R. și METALOGLOBUS pe terenul din spatele Patinoarului Artificial, tot 23 August
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
le zice un țigan că: „Pe lângă plopii fără soț / Adesea am trecut/ Mă cunoșteau vecinii toți / Tu nu m-ai cunsocut” și Țiganca de Ionel Fernic. Deci tatăl tău Înaintează. Dunga dreaptă a ciorapilor chelneriței, la care s-a tot zgâit, Îi face drumul prin zăpadă, sinuos. Crai bătrân intră În curtea veche, puțin ciupit, adică beat, vesel și membru de partid. Dispozitivele Jaquard bat În noapte modele plasate pe cravatele din mătase naturală, potrivit cererii comerțului. Din alea cum poartă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]