767 matches
-
Pierdută, numele-i șoptesc - L-aș copleși-n săruturi. Oricare clipă fără el Trece la fel de greu, la fel... Și parcă stau pe ace... Coșmarul meu cel mai cumplit: Visez că alta și-a găsit!?... Și... nu știu ce n-aș face. Mă zgâlțâie un frig drăcesc, Când văd că vine... Îl iubesc Cu flăcări vii din soare, Care îmi fac mințile scrum... De nu mă prinde-n brațe-acum, Cad moartă din picioare. Referință Bibliografică: DRAGOSTEA EI / Nicolaie Dincă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția
DRAGOSTEA EI de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373529_a_374858]
-
Acasa > Poeme > Meditatie > TREZIRE Autor: Iulia Dragomir Publicat în: Ediția nr. 2100 din 30 septembrie 2016 Toate Articolele Autorului Îmi cuprinde uneori pieptul, mă prinde cu putere și mă zgâlțâie din toate uimirile. Mă trezește ascuțit fie în miez de noapte, când se bate de amintire, fie în ochiul dimineții, cand se crapă de altă zidire. Și inima îmi bate, porumbel zbătându-se în laț patimaș. O gheară de gânduri
TREZIRE de IULIA DRAGOMIR în ediţia nr. 2100 din 30 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371396_a_372725]
-
S‑a gândit oare cu adevărat la toate acestea între momentul în care a fost înhățat de chemarea văzduhului și clipa, aparent imediat următoare, când a atins solul? Pilotul a cabrat avionul și a tăiat gazele. O cumplită izbitură a zgâlțâit avionul. Pilotul și mecanicul s‑au privit scoțând un oftat adânc. În această primă clipă, fericirea și uimirea de a mai fi în viață, de a trăi totuși, i‑a copleșit pe de‑a‑ntregul. Mult însă n‑a durat
ZBORUL SPRE LUMINĂ de ŞTEFAN POPA în ediţia nr. 1057 din 22 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/372345_a_373674]
-
de clasă, am mers de multe ori la el în casă unde am ”supt” - cum se spune, de la rădăcină, cunoștințe de religie creștină. Pe undeva mi-a plăcut... Venind aici în Țara Sfântă, unde fiecare piatră ascunde istorie, dacă o zgâlțâi, am început să citesc mult, și să ajung la locurile ecumenice, mai ales la Notre Dame, unde se țin comunicări foarte interesante, chiar dacă aparțin lumii catolice. Așa am ajuns, încet - încet, să intru într-o horă din care m-am
CULTURA PRIN TURISM IN TARA SFANTA, DE VORBA CU INGINER VICTOR CAMIL de LUCREŢIA BERZINŢU în ediţia nr. 16 din 16 ianuarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/344938_a_346267]
-
podea: -Pot să mătur, domnule Eminescu? Acum, contrar obiceiului, imediat ce intră și-l zări trântit în pat, se repezi ca o furtună spre el, fără unealta ei zilnică, lăsând în urma-i un gol mare de aer rece, parfumat, și-l zgâlțâi de câteva ori: -Domnule Eminescu! Domnule Eminescu!... Nu a apucat ca Mihai să deschidă bine ochii că și începu să-i turuie: v-a căutat o doamnă, era o doamnă distinsă, nu ca fetele-astea cu care vă zbenguiți voi
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
spre ea, strigând înnebunit: „Eu sunt, domniță. Domnul Walter, eu sunt, crede-mă!” În timp ce el striga așa în vis, mam’zel Gretta, disperată de-a binelea de indolența domnului student că doarme în asemenea clipe, intră în cameră și-l zgâlțâi puternic: -Domnule Eminescu, dumneata dormi și duduia a sosit! -Care duduie? - se trezi el din visul lui, frecându-se la ochi. -Mai și face pe naivul, sări ea ca arsă, duduia de la Ieși!... Auzi la el:care duduie? și-i
EMINESCU LA VIENA- ÎNTÂLNIREA CU VERONICA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1191 din 05 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347746_a_349075]
-
eu nu mai eram în casă, te-ai îmbătat ca un porc. Ai stins sfânta candelă ce-mi trimitea lumina purificatoare pentru un suflet chinuit care tăinuise un păcat îngrozitor. O bubuitură surdă i-a sunat în urechi, casa se zgâlțâia ca după un cutremur, că și-a pus mâinile la ochi. Intenționase să-și facă semnul crucii, dar mâinile parcă-i erau legate de frunte, nu și le-a mai putut mișca. De ce mi-ai luat și ultima flacără a
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
căsătorie câțiva bărbați care erau văduvi, aveau copii de crescut, dar mi-am jurat că trebuie să-ți păstrez numele, să nu ți-l terfelesc, să fiu cinstită. Înțelegi? A simțit cum mâna Lenei îl apucase de umăr și-l zgâlțâia, un obicei al ei pe care-l avea atunci când voia să te convingă că cele ce-ți spune ea sunt lucruri adevărate. Andrei s-a retras și a-ncercat să-i îndepărteze mâna. - Asta numești tu cinste? Eu veneam să
ULTIMA SPOVEDANIE (NUVELĂ DE DRAGOBETE) de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 420 din 24 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346838_a_348167]
-
nu cumva să-l fi strâns prea tare de acele părți delicate ale corpului. Avu un moment de inspirație și sună la „Salvare”. Și, ca niciodată, ăștia au sosit în timp record. Brancardierii coborau scările cu rănitul pe targă. Fiind zgâlțâit bine, Vasile și-a revenit și îi ruga pe ”salvatori” să-l lase în pace, că el nu are nimic. Mitică era și el de față ca să confirme această tărășenie. Înțelegând ce s-a întâmplat, brancardierii au început să râdă
ZIUA PROASTĂ SE CUNOAŞTE DE DIMINEAŢĂ de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 891 din 09 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346282_a_347611]
-
Primăvară! Hai acasă! Aoleu, dar acolo e jelanie! Mai bine hai la împăratul Nisipurilor Fierbinți! Acolo am dus-o bine! Dacă ne dă un palat și fete... și grădini... nu mai alergăm brambura pe aici. - Hei, trezește-te, nătăfleață! îl zgâlțâi Mărțișor. Crezi că am uitat de ce am plecat de-acasă? Și zise: - Pană, penișoară, înapoi, repede zboară! Norocel începu să scâncească, smiorcăindu-se: - N-auziși că e păzită de căpcăuni fioroși? Dar pana zbura ca o rachetă spre Grădina Fericirii
MĂRŢIŞOR-7 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377008_a_378337]
-
fata după ce-o termină de citit. Continuă să citească cu plăcere frumoasele poezii de dragoste ale poetului din Piatra Olt, astfel vremea trecându-i mai ușor, având o preocupare, cu gândurile detașate de la călătorie, chiar dacă uneori aeronava se mai zgâlțâia de parcă te aflai pe Autostrada Soarelui, mai tot timpul aflată în reparat de „plombe”. Timpul se scurse destul de repede și la un moment dat, când au părăsit plafonul de nori apropiindu-se de pământ, apăru în depărtare orașul Torino, care
ROMAN IN LUCRU , CAP. II de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1486 din 25 ianuarie 2015 () [Corola-blog/BlogPost/377045_a_378374]
-
Unde-i copila? Neprimind nici un răspuns și văzând că asistenta nu reacționează în niciun fel, Emanuela își pierdu cumpătul. Reacționă neașteptat de repede și de violent. Își repezi mâna direct în pieptul asistentei și o strânse în forță de halat, zgâlțâind-o cu putere și strigând la ea: - Vorbește o dată, nenorocito! Unde este fata? Vă distrug! Vă distrug pe toate! Asistenta a făcut ochii mari, tremurând de teama că următorul pas al Emanuelei ar fi să o lovească. Găsindu-și cu
ÎN MÂNA DESTINULUI...(6) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377805_a_379134]
-
electronic în cameră, unde ni se anunță programul în fiecare zi. * Deoarece vom naviga în largul oceanului noaptea ce vine, suntem sfătuiți să luăm pastile contra răului de mare și să închidem ermetic ușile la dulapuri și noptiere (să nu zgâlțâie tot drumul). Pentru dineu, avem trei opțiuni să ne alegem dintre felurile de mâncare. Ne anunță și prin speaker-e în fiecare cabină. * Vaporul vecin, „National Geographic Explorer”, tocmai a pornit. Ridică și „Plancius” ancora. Pe Puntea 6 fac poze. E
EXPEDIŢIE ÎN ANTACTICA (4) – PLECAREA de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 1933 din 16 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/376542_a_377871]
-
mai ales cu taxă. Le iau în mână, le modelez, le așez frumos pe pamant la soare Să se zvinte de înțelesuri, Să rămână doar esență lor, pură, Ca mai apoi să le pun în mașina de poezii, Să le zgâlțâi puțin să prindă viață Și să le încolonez să se ducă ștrengărește pe hârtia albă, imaculata, Să le strig pe rând: Tu, cel mic de colo, treci în frunte! Tu esti titlul! Apoi chem cuvintele mari și mici, Grele și
JOACA CU CUVINTELE de ELEONORA STOICESCU în ediţia nr. 1609 din 28 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/373061_a_374390]
-
tine, de ce să te apuc? De nas, de urechi? Aprins, Firfirică se agită, gudurându-se: --Pupa-ți-aș tălpile, Dănuțule, dacă mi-ai da și mie un milion, așa, moacă, te ling unde vrei. Toți râseră cu poftă. Lui Pleșcan i se zgâlțâia gușa: --Hai, Dane, să-l vedem pe sfrijit cum te pupă-n fund pentr-un milion! --Bă, o faci? --O fac, Dănuțule, pupa-ți-aș tot ce vrei tu! Râsetele se-ntețeau, paharele se goleau și Dănuț azvârlea cu banii
TRANDAFIRUL SIRENEI-6 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1771 din 06 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373102_a_374431]
-
domnule un ghiont că face gălăgie,îmi recomandă cu tonul ridicat. - Eu n-aș vrea să-i stric somnul... - Ei pe naiba,e mai bine să ne strice el liniștea ? Tataie,vagonul de dormit este mai sus,strigă în timp ce-l zgâlțâie pe bietul om din toate încheieturile. - Maricica...îngaimă tataie cu ochii deschiși, dar cu mintea încă dusă la femeia visurilor lui. - Ce Maricica? ...Așa te opintești la Maricica ? Voi boșorogii ăștia,când nu mai sunteți buni de-un tun ,mai
INTRE LINII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1493 din 01 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/376113_a_377442]
-
fața brăzdată de lacrimi, în palme. - Ce se întâmplă aici? întrebă copilul străfulgerat de o presimțire rea. Unde e Lea? Alergă în hol dar valiza nu mai era acolo. Palid și cu ochii măriți de spaimă se repezi la mamă, zgâlțâind-o disperat: - Mamă, te rog, vorbește! Unde e sora mea? Liviu și Maria se priviră consternați și vinovați. ,, Sora mea”? Deci el, care nu o văzuse niciodată o numea ,, sora mea”, iar ei care o generaseră, o educaseră și o
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
parte, al imposturii nerușinate, pe de alta. Intoleranța lui erupe dintr-o exigență ale cărei cote urcă absolut. Marea lehamite care îl surprinde e încărcată de toate drojdiile unei dezamăgiri de nelecuit. Ar vrea, ah, cît ar vrea să-ți zgîlțîie semenii cu un duh somnolent, să-i deștepte din confuzie și moleșeală. Dar zbaterile lui sînt în deșert. Cine să-l înțeleagă? Licheaua, mediocrul, duduia hormonală? "Omul nou", multiplicat în puzderie de exemplare? În această "brambureală" dibaci întreținută, șarlatanii se
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
tăcuse. Capul parcă îmi era înfășurat într-un nor de vată fierbinte, am ocolit un trecător care mergea ținând de mână o fetiță. Mi-era teamă să nu sperii copilul cu fața mea aprinsă, cu frisoanele de frig care mă zgâlțâiau... Și, vrând să traversez strada, m-am împiedicat de marginea unui trotuar și am dat din mâini ca un dansator pe sârmă. O mașină a frânat, evitându-mă în ultima clipă. Am simțit cum mi se freacă scurt portiera de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
noii întreprinzători, afirmați în proaspăta economie de piață a României postcomuniste, până la elitele muncitorești, tehnocrația economică și administrativă și intelectualitatea umanistă (Pasti, 1995). Confruntarea dintre ele nu s-a încheiat nici până în ziua de azi, iar acest fapt continuă să zgâlțâie din temelii noua societate românească și să o împiedice să depășească condiția de tranziție postcomunistă. Factorul „destabilizator” în ecuația puterii în România - și în oricare altă țară postcomunistă - este democrația, un mecanism esențial al reglării distribuției în societățile capitaliste dezvoltate
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]
-
-i mai spui că tata s-a dus într-o dimineață devreme în pădure după vreascuri și nu s-a mai întors hornul de la casă a căzut peste iedera urcată până la cer cireșii au privirile pline cu flori poarta se zgâlțâie în balamaua ruptă de anul trecut duminică bătrânele satului cu mâinile sorojite de vreme au îngenuncheat lângă altar clopotul a bătut în dungă s-a dus și mătușa... Citește mai mult copilul din mine agită cerul și plângecu mâinile lui
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
păstrez pentru mamasă-i spui lucrul ăstași să-i mai spui că tata s-a dusîntr-o dimineață devreme în păduredupă vreascuri și nu s-a mai întorshornul de la casă a căzutpeste iedera urcată până la cercireșii au privirile pline cu floripoarta se zgâlțâie în balamauaruptă de anul trecutduminicăbătrânele satuluicu mâinile sorojite de vremeau îngenuncheat lângă altarclopotul a bătut în dungăs-a dus și mătușa...... XXVIII. METEO, de Teodor Dume , publicat în Ediția nr. 2136 din 05 noiembrie 2016. azi nu mai plouă nici nu
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/381219_a_382548]
-
din colții monstrului se agăță însă într-un strapazan. Albeața vineție, de mărgăritar, a interiorului acestei fălci era acum la vreo șase degete de capul lui Ahab și se înălța mult deasupra lui. în această poziție, Balena Albă, începu să zgîlțîie ușor lemnul de cedru al ambarcațiunii, așa cum o pisică zgîlțîie un șoarece, cu oarecare blîndețe în cruzimea ei. Fedallah își încrucișase brațele, nepărînd de fel mirat, dar ceilalți membri ai echipajului se repeziră unii peste alții spre colțul cel mai
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
vineție, de mărgăritar, a interiorului acestei fălci era acum la vreo șase degete de capul lui Ahab și se înălța mult deasupra lui. în această poziție, Balena Albă, începu să zgîlțîie ușor lemnul de cedru al ambarcațiunii, așa cum o pisică zgîlțîie un șoarece, cu oarecare blîndețe în cruzimea ei. Fedallah își încrucișase brațele, nepărînd de fel mirat, dar ceilalți membri ai echipajului se repeziră unii peste alții spre colțul cel mai depărtat al pupei. Deodată, în vreme ce ambele copastii se îndoiau, elastice
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de sforăituri și horcăieli sonore și stranii. Ori de câte ori Pușcașu V. auzea acest zgomot, îl trezea pe Bogdanovici, ziua sau noaptea, îl înjura, îl bruftuia, uneori îl călca în picioare. Când nu se mai obosea să se ducă personal să-l zgâlțâie, îl punea pe altul să-l trezească și-l înjura dela distanță. Pentru Bogdanovici, groaza de Pușcașu V. era un coșmar continuu 1. Pop adaugă că Țurcanu se interesa mereu de soarta lui, așa încât era clar că presiunea exercitată de
Pitești. Cronica unei sinucideri asistate by Alin Mureșan () [Corola-publishinghouse/Science/2118_a_3443]