341 matches
-
care mi le transmite se simte emoția, implicarea, un fel de curte voalată, cu precauția de a nu-și asuma nicio responsabilitate, parcă i-ar fi frică de această relație, eu o trăiesc plenar, ca pe o experiență totală, el zgârcit, detașat, mereu ține să-mi amintească prin comportament, niciodată prin vorbe, că între noi nu e nimic, sau ceva care nu contează, care nu ne obligă. Dar eu am nevoie de el, aș vrea să cumpărăm pâine împreună, să ne
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
continuare să țipe doar pentru a se expune ridicolului: un singur contestatar e ceva caraghios.Ă Cazinoul și Hipodromul, marile ctitorii ale Magistratului, adună mii de vilegiaturiști, indiferent de sezon. Cei mai mulți joacă pe sume ce dau localnicilor frisoane. Vizitatorii mai zgârciți sau dornici de pitoresc evită Hotelul, locuind în gazdă; cei săraci nu sunt prea bine văzuți, dorm în vale, sub un șopron sau în gară, li se zice „sulfurați”. În zori, se vor înșira pe serpentinele ce duc spre cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
iar Vijelie ofilește bobocii prematur... Dacă le cântă și Ștefan de la Bărbulești, ofilirea-i gata. Așa că, scumpă doamnă, nu cumpăr trandafiri, vezi dacă vrea patronu’. De, ca patronu’, poate pune flori pe bar. Țiganca se Îndepărtează mormăind că românii e zgârciți și nu mai e galantoni ca-n alte vremuri. Gicu pufnește nemulțumit. Da, Gore și Sandule, uite-așa pot să apară probleme etnice de tot felul, adică românii nu mai e galantoni dacă nu face vânzare. Pun pariu că a
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
mi pasă. Atâta timp cât sunt haine de designer de vânzare, altceva nu‑mi trebuie să știu. Ajungem la un stop, plătesc șoferului, având grijă să‑i dau un bacșiș de 50 la sută ca să nu zică că sunt vreo turistă englezoaică zgârcită, și, cu inima tresăltându‑mi, cobor. Și, trebuie să recunosc, prima impresie nu e prea grozavă. Sunt pe o stradă plină de fațade neinspirate de magazine și de clădiri de birouri. Pe cartonaș scria că vânzarea este la numărul 405
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
fost invitat și public!) Așteptîndu-l pe Godot.. Dar din textul celebru, junele a eliminat 3 personaje. Au rămas deci, două. Riscant. Hai să zic, din Apus de soare poți scoate un sfert din eroi, că nu deranjează ; dar din Beckett, zgîrcit mereu cu distribuțiile textelor sale, e aproape imposibil! Ce-ați zice, spre exemplu, de un spectacol Conu Leonida față cu reacțiunea din care s-ar scoate eroinele (Efimița și Safta)?... IV. FACULTATEA DE TEATRU / TEZE DE DOCTORAT... De la o vreme
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
flèmând, Cè știu eu ce mènânci tu, bèiatul mamii! Sè mè îmbrac, sè nu rècesc, poate ar trebui sè-ți cumperi niște haine bune, sè mai ieși și tu în lume! Și, dacè ieși cu o fatè sè nu te arèți zgârcit, ăsta nu le place fetelor, ai grijè de tine, Și tu, mamè! Tata m-a sfètuit sè-i pun deoparte că sè-mi cumpèr și eu o mașinè, așa cum au toți, sè poți veni și tu acasè când vrei, sè ai libertate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2309_a_3634]
-
de Mioară în hibernare. Tu nu hibernezi? Eu nu mi-am creat iarnă, Mioara. Dacă mi-ai creat o iarnă, celelalte anotimpuri unde sunt, Mamă? Celelalte anotimpuri nu există, Mioara. Tu ești o iarnă continuă, un frig continuu cu soare zgârcit. Eu sunt o vară continuă, pentru că mă raportez la înghețul din tine. Și-mi iau măsuri să nu-ți semăn. Și dacă am un pol înghețat, în raport cu el, opusul său trebuie să fie cald. E logic mamă, dar poți inversa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
era prins intenționat neglijent într-o coadă. Cu puțin timp înainte de a începe să vorbesc, în cancelarie intră și Aneriu Dutrumof. Corpul gras și capul rotund ca o minge de fotbal îl făceau ușor de recunoscut chiar și în lumina zgârcită a crepusculului. Ce naiba? N-avem lumină? Blestemate întrerupătoare, zise Sergiu, care, neconvenindu-i lipsa luminii, se ridică, în timp ce Aneriu se așeză fără nici o vorbă la celălalt cap al mesei imense și vru să aprindă lustra puternic împodobită. Nereușind, căci nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
m-am răzgândit. Ceva mă împingea să merg mai departe! Aveam motive serioase să nu vreau să-l urmez. Pe sub mantia sa se vedeau straiele militare ale Serviciului Permanent de Securitate, iar rombul argintiu ce strălucea până și în lumina zgârcită nu făcea decât să-mi confirme că intrasem într-o capcană. Deși țin mult la rezolvarea misterelor, țin mai mult la propria mea viață și eram într-o oarecare măsură să dau curs curiozității mele. Dar ceva mă chema! Ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
le ia nimic, și care sunt nesfârșit de mulți, și va fi zgârcit față de aceia cărora nu le dă nimic, și care sunt puțini. În vremurile noastre, am văzut că au înfăptuit lucruri mari doar aceia care au fost socotiți zgârciți, pe când ceilalți au fost nimiciți. Papa Iuliu II, după ce s-a folosit de faima dărniciei pentru a ajunge pe tronul papal, nu s-a mai gândit apoi nici o clipă s-o păstreze pentru a putea purta războaie. Regele de azi
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
lucrurile de care un principe trebuie să se ferească, este tocmai acela de a nu fi disprețuit și urât, iar dărnicia te duce și la una, și la cealaltă. Prin urmare: este mai înțelept să-ți păstrezi reputația de om zgârcit, care îți creează o faimă proastă, dar lipsită de ură, decât să vrei să-ți câștigi faima de om darnic și, pentru aceasta, s-o dobândești pe aceea de om lacom și jefuitor, ceea ce va însemna pentru tine atât dezonoarea
PRINCIPELE by NICCOLÒ MACHIAVELLI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/847_a_1586]
-
Asia meridională din vremuri îndepărtate. Se semnalează existența la Gujarat, în vestul Indiei, a unui monolit purtând o inscripție din epoca lui Alexandru cel Mare și care ar fi sunat astfel: "Buzele albastre, fața rătăcită, ochii înfundați, stomacul căzut, mădularele zgârcite și parcă învîrtoșate în foc, acestea sunt semnele marii boli care, stârnită prin blestem preoțesc, se năpustește asupra celor viteji și-i seceră"15. Relatările călătorilor europeni care, începînd cu debarcarea din 1498 a lui Vasco da Gama pe coasta
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
și seri de dans. —Și normal că celebritățile or să aibă niște camere mai frumoase și mâncare mai bună, a zis Helen făcându-mă să mă simt și mai rău. Ceea ce tu n-o să primești, fiindcă tata e mult prea zgârcit. Tu o să stai într-o cameră de la clasa Economic, în timp ce vedetele or să locuiască în aripa de lux a spitalului. Am simțit cum mă cuprinde furia gândindu-mă la tata, care era cel mai mare zgârie-brânză. Cum de îndrăznea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
-mi ceva bun! —Turkish Delight, i-a sugerat el. — Nu, e prea mic. îl dau gata dintr-o-nghițitură. —Aero? — Nu, nu dau o grămadă de bani ca să mănânc niște găuri. Replica asta a fost sancționată cu un „Of, căcănar zgârcit ce ești!“, care venea din partea lui Mike, a lui Stalin și a lui Peter. Cei trei discutau cu înfocare despre avantajele batoanelor de înghețată Mars, față de batoanele de ciocolată Mars. î„Alea cu înghețată sunt de trei ori mai scumpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
preoți care nu mai fuseseră în stare să se ducă la serviciu a doua zi după ce fuseseră la Club Mexxx. Pretextul fusese o toxiinfecție alimentară. Ne-au amenințat că ne dau în judecată, a zis ea veselă. Sper că Domnul Zgârcit, patronul de la Club Mexxx care ne dă niște salarii de rahat, s-a ars de data asta! Sigur, a adăugat ea, știm cu toții că preoții erau bolnavi de mahmureală. Se știe că toxiinfecția alimentară e un pretext jalnic pentru mahmureală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
mai ești! exclamă femeia, deranjată de intervenția lui Cristian. Credeam că asculți povestea. Da, probabil că aceasta era otrava despre care era vorba. Ascult! Uite, promit să nu te mai întrerup. Cunoscând că Negru era hapsân la băutură dar și zgârcit nevoie mare și nu cumpăra mai mult de un butoi odată, cei trei pizmași se hotărâră să vorbească cu boieroaica, începu să povestească mai departe Ileana după o scurtă tăcere. La început aceasta nici nu voise să audă de uneltirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
romanul lui Nabokov pare s-o fi absorbit atât de tare, că uită să întoarcă pagina (plictisită, l-a și abandonat cu cotoru-n sus, înainte de pagina zece). Are și scrisul ăla mic de parcă-i tăiat în bucăți, scris de om zgârcit. Bine, dar și eu scriu mic. La tine literele ies altfel, nu tăiate, sunt totuși rotunde, la el se simte sforțarea. Zina nu încetează să mă surprindă. A reluat subiectul amicului meu balcanic, a doua zi seara, cu subiectul subînțeles
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
în tricoul ei negru sexy, pe salteaua instabilă amintind de Bacovia (tresar prin somn și mi se pare/că n-am tras podul de la mal... ), cu o carte din care citește nesănătos, în sensul că lumina de afară, și așa zgârcită, bate drept în fața ei, în loc să cadă pe foi. Încep s-o studiez, număr rar până la o sută, fără ca ea să întoarcă vreo pagină, până la urmă ea bombăne cu ochii în carte Dacă mă simt urmărită, nu pot să citesc, eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
copil și cu zâmbetul sincer pe buze am mulțumit pentru că sunt ceea ce sunt, am luat cotorul de la biletul de film și l-am lipit pe carnețelul meu secret, așa cum făceam cu toții odinioară și am scris dedesupt cu litere mici și zgârcite ca mine: „Prețul pentru un vis”... și pe biletul albastru ca de cerneală scria mic dar destul de citeț: “șase lei a se păstra pentru control” Cum să nu începi încă o zi doar zâmbind? După vacanță Se terminase vacanța și
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
ne iacă parte de norocul acela. Ceilalți oameni mereu ne sânt piedici și așteptăm să dispară ca să punem mâna pe slujba sau pe casa lor. Mihaela se bucură, dar și de rândul acesta aveam impresia că bucuria ei e prea zgârcită când ar fi putut să fie mai darnică. (Parcă făcea toate lucrurile pe jumătate.) Până la urmă i-am dat dreptate. "Poate din cauza morții lui Coleșiu". Adevărat, bucuria noastră avea un sâmbure de tristețe și cred că sânt rare bucuriile întregi
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
asta doar de formă, căci altfel nu putea, nu reușea... Era un om foarte echilibrat, econom și fără dare de mână, iar asta nu însemna un lucru chiar foarte bun pentru el; lumea spunea despre dânsul c-ar fi prea zgârcit, dar era numai o minciună și o dezinformare crase, căci, în realitate, el nu era deloc zgârcit, ci era doar mai moderat decât alții la dărnicii, atât. Cu toate acestea, el nu se supăra pentru astfel de vorbe, nu reușeau
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
-mi scot chestia asta din sistem. Nu, mai mult decât atât, mult mai mult. Trebuie să-mi scot sistemul din propriul meu sistem. Asta trebuie să fac. — Concentrează-te, moșule, îmi spuse Fielding. E semi-crucial. Totul pivotează în jurul acestei probleme. Zgârcit cum e, Meadowbrook e alegerea sigură. Cred că Nub Forkner ar juca bine cu Butch. Dar Davis e factorul de risc, rateul, ceea ce mă și atrage. Pune-ți instinctul la treabă, moșule. Eu zic să-l luăm pe Spunk. — Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
după ea. Din dosul ușii se auzi glasul copilului protestând, urmat de pliciuitul unei perechi de palme, după care se făcu liniște. Hm, curios lucru, zise Stelian, în timp ce Mișu Leibovici privea încă spre ușa închisă a apartamentului vecin. La lumina zgârcită a becului din tavan el se uită apoi mai cu luare aminte la ușa locuinței fiului său. Era o ușă dintr-un placaj ordinar, cu o clanță veche de alamă, care de-abia se mai ținea la locul ei. Puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
am reușit. Când eram mic, îl uram atât de mult, încât m-am forțat să uit limba pe care mi-o băgase în cap. — Wo ist Greta? Wo Mutti? L-am luat pe după umeri. — Mama a murit. Ai fost prea zgârcit ca să-i cumperi băutură de contrabandă, așa că a făcut rost de „adio, mamă“ de la negroteii din Flats. Era spirt medicinal, tati. A orbit, ai băgat-o în spital și acolo a sărit de pe acoperiș. — Greta! L-am strâns și mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
erau surori între ele, fiicele lui Laban de la neveste diferite, deși bunicul meu niciodată nu le-a recunoscut ca atare pe Zilpa și pe Bilha; asta l-ar fi costat încă două dote de zestre și bătrânul era un porc zgârcit. Ca orice surori care trăiesc împreună și împart un bărbat, mama și mătușile mele țesuseră împreună o pânză complicată de loialități și frustrări. Schimbau secretele ca pe brățări și apoi mi le încredințau mie, singura fiică supraviețuitoare. Mi-au spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]