328 matches
-
ale unui atent „martor al existenței” - cea colectivă, istorică, dar și cea strict intimă și personală! - preocuparea tuturor și din toate timpurile pentru soartă, fatum, moira, schiksal, destiny, la destinée... căreia filosofia ultimelor decenii Îi acordă atât de puțin, de zgîrcit loc În cercetările ei, iar când o face, audiența cât de cât largă a intelectualilor din varii domenii, care nu posedă limbajul filosofic - ce a devenit tot mai mult un jargon! - nu are acces. Din nou voi aborda acest concept
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
Am reușit a fi punctual, dar cu prețul câtorva nopți absolut albe, care m-au cam dereglat. Continui acum, anunțând În primul rând că „Rectoratul și Comitetul cultural au hotărât să onoreze contravaloarea transportului Suceava-Cluj și retur, bine Înțeles destul de zgârcit, Însărcinându-mă să expediez mandatul; operație pe care o voi face În 1-2 zile, când voi ridica banii din casă. Voi avea rugămintea de a confirma În scris primirea mandatului, ocazie prin care voi mai afla noutăți despre dvs. și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
fac mai puțini ingrați decât serviciile reale; căci bunăvoința se adresează vanității, pe când serviciile nevoilor curente. Rezultă că trufia își crează mai mulți dușmani decât oprimarea. Asta explică întrucâtva scăderea Domnilor și succesul revoluțiilor. Obișnuit, indulgența pentru cunoscuți e mai zgârcită decât mila pentru necunoscuți. Orice națiune are două categorii de reprezentanți: ai puterii și ai meritului. Cei ai puterii reprezintă o epocă mărginită; cei ai meritului sunt reprezentanții ei veșnici. Cei dintăi primesc strălucirea dela națiunea lor; ceilalți dau națiunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
și hambarile care, la rândul lor, îi umpleau punga. Muncea, mă rog, parcă avea o casă de copii de hrănit și de înzestrat. Apoi, în măsura în care se îmbogățea, se făcea tot mai econom, mai strâns la mână ca să nu zic mai zgârcit și, drept să spun, eu unul care îl cunoșteam bine aveam în inimă un fel de îndoială, de teamă că n-o să primească tocmai cu brațele deschise, când o vedea în casa lui cinci guri de oameni și alte cinci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
mai rămân treze vreo câteva, cu frunze veșnic verzi, dar as-tea, În majoritate conifere, plante ancestrale deci, sunt dintre acelea puțin eficiente ca producție negentropică, căutând-o ele Însele prin Însăși vegetația continuă; nu ne sunt prea utile deci. Relativ zgârcită cât e vie, planta eliberează prin moarte toată negentropia acumulată, Într’un timp destul de scurt, numai bună de acaparat de noi. Dar noi suntem, prin ocupație și loc de trai, de două feluri. Săteanul nici măcar nu-și pune astfel de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
datorează aceasta unei “ascunderi”, izolări, În spatele propriei piei. Cu alte cuvinte, subiectul, rolul a ceva, este mai reprezentativ ilustrat de plante, cărora independența energetică le-a dat mereu tentația luxului de a experimenta; animalele, În general heterotrofele, de nevoie mai zgârcite, au excelat Însă În diversificarea necesară exploatării oricărei surse de energie chimică disponibilă. Deci, mă lasă astăzi să “bârfesc” În voie plantele. Să reluăm leit-motivul, rolul de după moarte al frunzei. Demult, când au apărut, primele plante pluricelulare au Încercat mărirea
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
născuseră încă. Tot ca pe o insulă cunosc și valea verde de la marginea satului. Să fii singură cu vacile la păscut și să simți cum ținutul din jur devine mai vast decât poate s-o-ndure biata ta piele croită zgârcit - pentru că cerul și cu iarba s-au încurcat împreună. Să resimți frumusețea peisajului ca pe o amenințare, ca pe legănarea unei pendule devorându-și singură tic-tac-ul, suind cu tine deasupra ierbii până-n azurul buimac și lepădându-te acolo sus, sau
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
așa nu doar față de sine, ci și - ori mai degrabă tocmai - față de cei pe care statul îi suspectează. Dar și în afara gimnaziului, pe străzile orașului, totul era iarăși - deși într-alt fel - mult prea vast pentru biata-mi piele croită zgârcit. Mi-a fost dor de acasă până ce-am început să citesc cărți despre fenomenul provincialismului și despre național-socialism. Am văzut în fața ochilor satul ca îndărătul unui perete de sticlă - o ladă fantomatic ruptă de lume cu oameni încremeniți nemilos. Îi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
o parte și rău, diabolic, moarte pe de alta). Ne-am dat jos pentru a respira curatul aer de acasă. Era rece. Ne aștepta, îmbrăcat într-o geacă de fâș albastru, o cușmă bine trasă pe urechi și un zâmbet zgârcit și prost intenționat. Își aștepta victimele precum un Dracula deghizat și postmodern. I-am admirat discursul dezinvolt, într-o bună franceză (puțin mai proastă decât a mea). În mod normal, a adoptat o viziune românească, aproape naționalistă: a încercat să
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
nemilos de care vorbește Istrati, el chiar că nu s-a schimbat a se vedea notă următoare. Patronul restaurantului este un elvețian alemanic, din Zürich. Dintre toți cei pe care i-am cunoscut până acum, este de departe cel mai zgârcit și ticălos. Dacă Zaharia Stancu punea în romane botnițe nenorociților de țărani care adunau via boierului, patronul meu din acest moment a pus "botnițe electromagnetice" pe toate sticlele de vin, bere și răcoritoare din restaurant. Sistemul este identic cu acela
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
candoare și o veselie adolescentine, o pl)cere de a discuta deschis, direct. Acea generație nu era dispus) s) bat) apa-n piu). Weisgal a devenit un specialist În strângerea de fonduri; știa cum s) discute cu milionarii. Un milionar zgârcit, de la care aștepta o donație important) pentru Institut, dup) ce i s-a oferit un prânz, și-a scos cu greu carnetul de cecuri din buzunar și i-a completat unul de dou)zeci și cinci de mii de dolari
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
Sora cea mai mare, Zamfira, a fost căsătorită cu Gheorghe Gingărașu, un localnic; au avut cinci copii. Era bună gospodină, harnică, îndemânoasă la treabă, la lucrul de mână, la țesut, la împletit lâna, ambițioasă. Mi s-a părut totdeauna cam zgârcită și prea aspră cu copii ei. Avea stare materială bună. N-a școlit nici unul dintre copii. Pe toți i-a făcut gospodari în satul Boarca. MAMA ILEANA A doua soră a tatei a fost „mama Ileana” căsătorită cu Ion
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
satul Boarca. MAMA ILEANA A doua soră a tatei a fost „mama Ileana” căsătorită cu Ion Barbu, un flăcău din Gradiștea, frumos, voinic și harnic. A avut mulți copii. Ca temperament se asemăna cu sora ei Zamfira. Nu era însă zgârcită, dar avea limba tare ascuțită și, mai ales, când se inerva, ( și se inerva din temiri ce) cuvintele curgeau cu viteză, ca apa tulbure a unui torent de munte, ca un puhoi de ploaie torențială. Când începea să batjocorească pe
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
de oameni și căruțe, turn Babel cu toate limbile răsturnate de prin localitățile județului. Ne uitam la ei, ei la noi și speram să găsim pe cei de trebuință. Tânărul hangiu era blond, deși grecii nu prea sunt blonzi, răutăcios, zgârcit și afurisit, ca și cei zece lei pe care îi cerea pentru fiecare noapte de popas la obște. Mâncarea - altă mâncare dar nu de pește că era scump. Obștea era un dormitor într-o încăpere mare, cu paturi late, acoperite
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
și între bulgarii din Dermendere, pe de altă parte. Cei din Cișmeaua Văruită erau mai bogați fiindcă se ocupau cu viticultura iar cei din Dermendere erau mai săraci și mai cheflii. Cei din Dermendere ziceau că cișmelenii nu-s doar zgârciți, da-s și fuduli. și totuși am spart obiceiurile. Fiica lui moș Filip, ucrainian, s-a măritat cu fiul prietenului lui, Sava Mataman, bulgar. Mai târziu, când eram învățători la Câșlița Dunăre, au venit părinții cu Ana, fiica lor și
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]
-
preotul de la Ghiduleasa sau preoteasa, casierul primăriei, președintele de la Cooperația de Consum, doctorul veterinar nou sosit în comună sau medicul de la dispensar, un macedonean blând și respectuos. Toți poposeau la ea. Locuia aproape de primărie, avea vin bun, mult, nu era zgârcită și era foarte primitoare. Toți șefii de la județ o știau de gazdă primitoare și acceptau ospitalitatea ei. Acest continuu du-te-vino de la ea mă obosea, dar eram foarte mulțumită că aveam unde înnopta. Șefii îmi spuneau să dorm în camera de
BIETUL OM SUB VREMI by DORINA STOICA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/531_a_938]
-
a fost cel mai cărpănos ins, un exemplu de avariție, ca în portretele prozei clasice. Era român, român din Basarabia; dar este doar un fel de a spune că era român. Mai corect este să spun că "era de naționalitate zgârcit". într-o vreme aflată în plină agitație istorică, Părintele Vania era mai neutru decât Elveția; trăia numai și numai obsesia de a aduna, de a nu pierde nimic, nici un bumb, nici un rest, nici o ață pentru el însuși. Mi-l amintesc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
succesoare ale monarhiei, ar fi trebuit să o furnizeze în vreme ce eu pledam pentru această înzestrare, arătînd că ar fi o greșeală din partea noastră să ezităm în privința acestei alocații, dîndu-i suveranului detronat aparența unui deținut, victimă a unor paznici de închisoare zgîrciți (România era cu totul în afara problemei, întrucît Transilvania nu ne venea din trupul austriac, ci de la Ungaria)160. Beneș îmi dădea dreptate, în principiu, dar adăuga: "Pentru noi problema este delicată și chiar periculoasă. Amintirea lui Francisc Iosif este încă
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
De aceea eroii sunt mai ales moși și babe, vechili, bouari, hoți, dezertori, oameni trăind în pustiire, lăsîndu-se rar pe la crâșmă spre a-și revela automat "taina". Multă vreme, în felurite nuanțe, Sadoveanu face monografia sufletului redus, cu "vorba ruptă, zgîrcită", a omului "mocnit și neguros" din locurile cu populație rară, unde nici nu se știe de meșina în care stă închis Caraoschi și de scrisorile pe sârmă. Pe cutare moșie, ca într-o "Brazilie" din vremea emigrării, s-au strâns
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Sora cea mai mare, Zamfira, a fost căsătorită cu Gheorghe Gingărașu, un localnic; au avut cinci copii. Era bună gospodină, harnică, îndemânoasă la treabă, la lucrul de mână, la țesut, la împletit lâna, ambițioasă. Mi s-a părut totdeauna cam zgârcită și prea aspră cu copii ei. Avea stare materială bună. N-a școlit nici unul dintre copii. Pe toți i-a făcut gospodari în satul Boarca. MAMA ILEANA A doua soră a tatei a fost „mama Ileana” căsătorită cu Ion Barbu
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
satul Boarca. MAMA ILEANA A doua soră a tatei a fost „mama Ileana” căsătorită cu Ion Barbu, un flăcău din Gradiștea, frumos, voinic și harnic. A avut mulți copii. Ca temperament se asemăna cu sora ei Zamfira. Nu era însă zgârcită, dar avea limba tare ascuțită și, mai ales, când se inerva, ( și se inerva din temiri ceă cuvintele curgeau cu viteză, ca apa tulbure a unui torent de munte, ca un puhoi de ploaie torențială. Când începea să batjocorească pe
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
dat spre păstrare (pentru tipărire) comitetului format din A. D. Xenopol, Grig. Alexandrescu și Gruber însuși. Redăm mai larg, pentru savoarea informației (vom afla, între altele, că fiul lui Creangă a fost și spion român în Austria, că junimiștii erau foarte zgârciți, chiar vicleni când era vorba să de bani): „în seara zilei de 5 ianuarie /1890/ s-a ținut întrunirea în restaurantul otelului Traian. După oarecare discuții, s-a luat o hotărâre care, de fapt, se cunoștea de mai nainte: s-
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
au descoperit că erau glugi cu snopi măsluiți și nouă ne-au creat niște greutăți, că trebuia să-i dezlegăm și să-i legăm din nou... Era deja luna martie, o primăvară care Începea să se arate așa, câte puțin, zgârcită, dar se arăta. Era mai bine decât la recoltat stuf, pentru că scăpai de cioate, de smârcuri, de apă... Luam snopii, băgam tarpanul În legătură, Îl puneam la spate și mergeam. Acest plutonier Însă, care ne Însoțea, le avea și el
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
ce se poate face. E actualmente, Într-adevăr, o perioadă vitregă pentru carte, căci prețurile de producție sunt enorme, banii din vânzări se recuperează anevoie (lumea e săracă, librarii remit greu sumele Încasate), deci editorii sunt prudenți și mai ales zgârciți, dar, după cum vedeți prin librării, sunt destui care se descurcă. În caz că problema este găsirea unui editor, iată o mică sugestie care merită, cred eu testată. A apărut de curând, la Cluj, o revistă care se numește Piața literară 729 și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]
-
Am reușit a fi punctual, dar cu prețul câtorva nopți absolut albe, care m-au cam dereglat. Continui acum, anunțând În primul rând că „Rectoratul și Comitetul cultural au hotărât să onoreze contravaloarea transportului Suceava-Cluj și retur, bine Înțeles destul de zgârcit, Însărcinându-mă să expediez mandatul; operație pe care o voi face În 1-2 zile, când voi ridica banii din casă. Voi avea rugămintea de a confirma În scris primirea mandatului, ocazie prin care voi mai afla noutăți despre dvs. și
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1277]