291 matches
-
când soarele apune El și răsare undeva." (M. Eminescu) Am lăsat liziera de salcâmi în partea dreaptă și-am intrat în sat pe strada a noua. Acoperită cu tablă zincată, strălucitoare, clădirea dispensarului se profila măreață și impunătoare sub cerul zgribulit de iarnă. După casa unde locuia doamna Wild asistenta sanitară, ne-am apropiat de cuibul vulturilor din America de Sud, adică de locuința familiei Condor, a căror fetiță Doina Condor mi-a însoțit existența banală de-a lungul celor 75 de ani
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
dizgrațios, simțind atingerea lui ca pe-a unui demon.” Se apropiase de ușa de la ieșire vrând să asculte pașii care se auzeau urcând pe casa scării. Fără să poată auzi ceva se răzgândi și fugi în pat lângă copii. Se zgribuli din cauza frigului din ea, afundându-se tot mai mult în spatele lor. Cu brațele ca două aripi le cuprinse trupurile lor mici și delicate. Valentin obișnuia să vină la ore târzii acasă. Ea nu avea nevoie de cuvinte, de explicații și
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
de nivel, că apele cu cianuri ale iazului să deverseze și să ucidă tot ce este viu în Arieș și mai departe în Mureș, așa cum s-a întâmplat cu câțiva ani în urmă cu apele Săsarului în apropiere de Baia Mare. Zgribuliți de frig, ne retragem în grabă la autocare, sub primii stropi de ploaie, nu înainte de a mai aruncă o ultimă privire către uriașă rană făcută de către om în inima muntelui. Coborâm spre Roșia Montană. Localiataea este considerată a fi cea
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
în pete de culoare zăgăzuite într-o textura de linii filigranate (văzută separat, galeria bogată a portretelor merită o analiză de domeniu), în peisaj, figurile umane sunt prezente simbolice, doar siluete în mișcare, solitare sau în grup, venind, plecând, ospitaliere, zgribulite... Viața podgorenilor și a târgoveților nu iese din tipic: ei „au treaba”, farmecul peisagistic nu le conferă stări meditative, nici îi însuflețește, nici îi lasă nepăsători. „împrejurul” e casa naturii, o lume organic existențiala aflată într-o eternă rotire de
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
noastre, al patrulea, e pe sfârșite și l-am petrecut destul de bine; la urma urmelor, am primit două vizite, am avut un mic dejun gustos, un prânz bun, acest radio nesperat, telefoane; m-am uitat pe geam, am văzut oameni zgribuliți de ploaie și de frig - iar în cameră era bine. Nu mă mai doare urechea. Și atunci? Puteam să mă aștept la ceva mai bun? Pe masă, cele trei garoafe roz în vasul Tutankamon de la Cairo înmiresmează camera și se
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
salută Țamblac și își freacă palmele la focul din cămin. Ce zloată! Un câine să nu dai afară. Mă dor toate oasele. Maria tace. El o privește lung, bănuitor: Ai plâns? Tu ai plâns, Maria!... Maria își ferește ochii, se zgribulește înfrigurată: Mi-e dor de soare, unchiule. Aici e frig. Tânjesc după soarele Eladei... Tu ai plâns, Maria... Am... am dormit prost. Pe mine nu mă duci. S-au... s-au arătat iar? întrebă el cu teamă. Iar, unchiule! mărturisește
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
2013 Prefață Cât mai stăruie căldura blândă a ultimelor zile de toamnă, las deschise, toată ziua, ferestrele largi, privind îngândurat întinderea molcomă a peisagiului, dealurile obosite de vârstă și vederea generală blândă, înțepată iciacolo de tufele de viță de vie zgribulite de presimțirea frigului pe care îl presimt. Între dealuri, în fața ferestrelor, se deslușește un drum subțire, mărginit de tufe de măcieș, urcând spre cer, pierzânduse, undeva, în zone celeste nelămurite. De mulți ani, această cale, care se îndreaptă dincolo de dealurile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
în care ni se arată că în alte țări nu este nicio problemă ca dimineața fiecare să găsească la ușă sticla cu lapte și ziarul, lăsate de vânzătorii respectivi de cu zori. Aceasta ne pare un vis, în timp ce noi ne zgribulim dimineața la coada de lapte sau la ziare. Vă mulțumesc Doi soți îngrijorați de soarta lor, București, [octombrie] 1979, difuzată la 4 noiembrie 1979 Stimate domnule director Noël Bernard, în primul rând ținem să vă mulțumim pentru activitatea desfășurată de
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
l-am rugat pe croitorul teatrului să ne facă niște pantaloni. Tot cam atunci am avut și prima revelație. L-am văzut repetînd și apoi jucînd în Bunbury. Ce înseamnă să fi onest a lui Oscar Wilde. Pe stradă umbla zgribulit în pantalonii lui de doc albastru, dar la teatru era tînărul englez sofisticat, manierat (și manierist), snob, stilizat, cu o impunătoare arhitectură a comportamentului. M-am întrebat (și l-am întrebat) de unde știe toate astea, că, doar, ca experiență de
Lăsata secului (I) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/12609_a_13934]
-
carne de prepeliță, ca apoi să înfulece pînă dădea afară tot. Puse să fie biciuiți prezicătorii de vreme. Dar toate acestea nu interesau frigul care se dezlănțuia tot mai tare, în ținut animalele cădeau secerate, păsările înghețau pe crengi, ciurde zgribulite de căprioare se rătăceau, ajungînd pînă în curtea palatului. într-o dimineață, curtea fu trezită de țipetele sălbatice ale împărătesei. Bătea cu furie din picior, în pridvorul palatului, îmbrăcată, în ciuda frigului paralizant, doar într-o rochie de voal subțire; pridvorul
Două proze de Laszlo Darvasi by Georgeta Hajdu () [Corola-journal/Journalistic/11332_a_12657]
-
trăgând pe mine o haină să ies năucită în stradă cu picioarele goale-n pantofi și să întreb fericită: știți cumva cum o cheamă pe Ana Blandiana? dar, uneori dimineața mă trezeam înghețată și pe jumătate adormită încă trăgeam somnoroasă zgribulită pe mine trupul meu tânăr de-acum cald, mătăsos în care mă înveleam clănțănind copilărește din dinți, fericită și-n somn într-o caldă nucă mă retrăgeam, era o nucă spațioasă cu patru odăi cu miros sfios și paturi de
Poezie by Daniel Culea () [Corola-website/Imaginative/14623_a_15948]
-
marea lavră, numărând boabele de porumb din desăgile cailor. în deșertul cu manuscrise. pe malul sudic al deltei. numărau grăunții mătăniilor. călcând pe morminte proaspăt scrise cu fălcile plugurilor. * erau în țara lânii. într-o dimineață rece. cu păsări brumate, zgribulite printre cocenii de porumb. îmbrăcați în cojoace de pene. trecând prin stații de lână. în pământ acoperit cu zăpadă de lână. iar vântul rupea din genele de lână ale morților. doar bătrânul mai da cărți de pomană pentru casa părintească
MUNTELE VIU by Paul Aretzu () [Corola-website/Imaginative/5328_a_6653]
-
-n zbor, și clipa când apa se preface în gheață sau abur. Ochiul meu, lac de fulgere, furnal tăcut topind liniile trase-ntre oameni și case, Între veri și ierni, mi-e un pic milă de tine, când te știu zgribulit de atâtea geruri și stors neîncetat de arșiți, ești uneori un sărman porumbel ce aproape-și regretă curajul de-a se fi lansat peste uriașele întinderi inundate (când zborul nu-ți priește și măreția nu-ți ține de reazim).
Poezie by Simona Dima () [Corola-website/Imaginative/8777_a_10102]
-
mai duci ca să treacă! Ne lua ploaia la cules de struguri și ajungeam de dormeam sub o prelata de celofan. Mi-a îmbătrânit sufletul cu ani de zile atunci! N-am mai fost om întreg! Pe ploaie, pe vânt, ne zgribuleam unii în alții și adormeam. Cel mai greu e când ajungi să nu mai simți greul că-ți intră-n ține! Mi-au găsit copiii o prelata - ca un fel de plasă era -, am găsit și două furtune de canalizare
Când casa ți-e o prelată și-o saltea, un pat îți pare un vis! () [Corola-website/Science/296090_a_297419]
-
întorc. Privesc portretele obosite de pe pereți. Dau search pe google. Sala se încinge. Fug spre următoarea destinație. Luică Nr. 9. Un bloc de șase etaje. Pe undeva pe Giurgiului. Mult după piața Progresul. Președintele blocului e o femeie tânără. Așteaptă zgribulită în frig. Primarul sosește într-un suflet. Iute, grabă de jurnal de campanie. Coboară undeva în subsolul clădirii. Extrem de multă umezeală. Vreo 40 de persoane îngrămădite. Nu e loc de aruncat un băț de chibrit. Vor reabilitarea blocului, dar sunt
Reportaj: Ce face sâmbătă un primar de sector? by Editura DCNEWS Team () [Corola-website/Journalistic/103114_a_104406]
-
cu seamă căruțele cu stranii și clătinate arhitecturi de bagaje, menținându-se prin minune în echilibru; mobile și lăzi, cuști și leagăne de copii, oale de bucătărie și lăvicere leoarcă de apă, spălându-și văpselele: iar în vârful acestora, zbierând zgribuliți copiii, femeile alăptând prunci. Printre toate, străbăteau înaintând grăbit camioanele care zguduiau pământul; câte-o trăsură de oraș cu cauciuc, un automobil la geamul căruia mârâia un cățel mic cât un pumn și arogant ca un grof”". Autorul conferă romanului
Întunecare (roman) () [Corola-website/Science/336488_a_337817]