2,254 matches
-
atâta omăt în jur, a pornit și el să zburde, dar după acea rostogolire se zbătea amarnic să se ridice din troiene. S-a ridicat cu greu... Apoi s-a întors spre mine... Ceea ce mi-au văzut ochii m-a zguduit ca o lovitură în moalele capului...M-am frecat la ochi, cu gândul că era o nălucire... Armăsarul sforăia cumplit clătinându-și capul și bătea din picior... Ochii mi-au rămas fixați pe pieptul lui...Cât era de mare, era
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
și lunile de instrucție își spuneau cuvântul. Ne urmam programul ca niște roboți setați pe supunere, cu tot echipamentul după noi. Fără cartușe. Cartușele ne-au fost împărțite pe 21 decembrie dimineața. Cu o zi înainte un zvon puternic a zguduit unitatea. „Ne atacă ungurii, plecăm la defileul Mureșului, plecăm la război.” Împărțirea muniției de război venea să confirme zvonul. Liniște! Fiecare își lua cartușele și le introducea în încărcătoare. Liniște deplină. Fiecare cu gândurile lui. Atâtea cartușe! Și cu ele
CADENȚE PESTE TIMP by Maior (r) Sergiu MARIAN () [Corola-journal/Journalistic/91799_a_93205]
-
amenințarea cu forța etc. Cursa Înarmării luase proporții uriașe, cheltuielile militare atingînd valoarea record de 600 miliarde de dolari. Pe plan mondial, rata șomajului era În permanentă creștere, la fel și rata inflației. Omenirea străbătea o epocă foarte agitată, fiind zguduită de cutremure, furtuni și uragane, care puneau popoarele la grele Încercări, provocîndu-le mari pagube și suferințe. În aceste Împrejurări grele, Înfruntînd valurile istoriei, trebuia să navigăm cu mare atenție pentru a asigura Înaintarea neabătută a patriei noastre spre noi culmi
Christina Domestica şi vînătorii de suflete by Petre Cimpoieşu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1372_a_2701]
-
-și piardă încet-încet răbdarea, se aud mai întîi scandări și înjurături răzlețe dinspre o galerie spre cealaltă, care pînă la urmă se transformă în coruri de mii de guri care urlă la unison și sar în același ritm în sus zguduind întreg stadionul. Nimic nu poate fi mai împotriva sistemului decît o dispută între cele două peluze pe 23 August. întărîtate de atmosfera din tribune echipele încep să riște, să deschidă jocul pe extreme, să tragă la poartă aproape din orice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
ne temem, îi asigură domnul Președinte, numai dacă s-ar întîmpla un accident fantastic, am putea să mai scăpăm situația de sub control. — Ce e așa de greu de înțeles? Avem nevoie să provocăm încă o undă de șoc care să zguduie toată țara, altfel n-o să avem nici un argument prin care să justificăm că am luat puterea, spune Broscoiul. Dacă tot am făcut-o lată cu teroriștii, spune Monte Cristo gîndindu-se la Regizoraș, la simulatoarele lui de foc șterpelite de la Buftea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
Întremat și lătratul lui este mai grav. Mai apare câteodată În cadrul ușii, dând din coadă și urinând scurt, În semn de prietenie, pe un ciot de pomișor din fața magherniței lui Antoniu și Kawabata. Kawabata tușește, o tuse chinuitoare care-i zguduie trupul slăbit de boală. Antoniu Îi așează mai bine perna sub cap și Îi Încălzește din nou apă, pentru picioarele reci ca ghiața, din care sângele pare că s-a scurs. O aruncă din sticle pe cea care s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sentimentalismele! tună bruta, lovind cu pumnul În peretele șubred al magherniței. Îmi plac ghetourile. Mă omor după ele și... simt că am să mă integrez aici, dacă-mi dă pace mâncărimea de palme...,. După ce bruta a adormit și sforăitul lui zguduie pereții șubrezi ai Încăperii, Antoniu Își așterne câteva cârpe pe jos, lângă peretele opus patului, și Încearcă să adoarmă. Se gândește cum Cel de Sus Îl pune la grea Încercare. -Kawabata, mă auzi? -Te aud Antoniu. -Îmi lipsești, mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
o pălărie afgană și o manta din păr de iac. Așadar se Întorsese din călătoria sa pe Drumul Mătăsii. Bună, am bâlbâit eu un salut. Ce s-a Întâmplat? Sylvie, plângi? —Din cauza lui Hunter. A plecat, am răspuns, cu umerii zguduindu-mi-se de plâns. —OK, hai să te duc acasă, zise Milton, punându-și liniștitor un braț peste umerii mei. O jumătate de oră mai târziu, Milton și cu mine eram În apartament, mâncând trufe belgiene comandate de la Chocolate Bar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
lângă ușa de la intrare. Lipești la poartă sticlele de lapte minuscule. Minusculul ziar împăturit. Când totul e perfect, exact, până la ultimul detaliu, s-a făcut, probabil, trei sau patru dimineața, pentru că acum e liniște. Podeaua, tavanul, pereții nu se mai zguduie. Motorul frigiderului amuțește și din fiecare bec se aude bâzâitul filamentului. Se aude ticăitul ceasului. O molie se lovește de geamul bucătăriei. În cameră e un frig de poți să-ți vezi răsuflarea. Pui bateriile la locul lor și apeși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
în oroare? Întrebarea directă m-a luat complet pe nepregătite. Fusesem absorbit cu totul; devenisem, în ciuda voinței mele, un voyeur ce asista la onania lui Carol. Profesorul se întrerupsese, fără să mă fi avertizat și fără vreo explicație. Trenul se zguduia și se clătina, iar eu mă uitam cum se apropie de noi dinspre asfințit silueta modernă a gării Reading. Profesorul își repetă întrebarea: — Crezi în oroare? Mi-am adunat puterile: — Te referi la ocultism? Fiare, demoni, spirite, spiritism, chestii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Cea care pândește din umbră în orice situație cotidiană, cam la fel cum întunericul pândește automatul de colo. Și a arătat înspre un automat din partea întunecoasă a vagonului. Un fluierat izbucni și apoi se stinse, iar trenul porni din nou, zguduindu-se. Își mișcă șezutul, aplecându-se într-o poziție didactică, de profesor. — Știi poezia aceea a lui Roethke, cum e? „Toată sila plicurilor maronii și mucozitățile, /dezolarea din igienicele toalete publice...“ Nu, nu e chiar așa. Dar înțelegi ce vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
cu penis nu e ceva așa de neobișnuit, nu ți se pare? mă chestionă profesorul; era clar că pentru el eram doar un elev. — Nu, nu mi se pare. Nu ți se pare. De ce „nu ți se pare“? Trenul se zgudui la intrarea într-o gară micuță. Am zărit pentru o clipă imaginea unui rond de flori ornamental, a unui hamal gras, a unei firme care se legăna în bătaia vântului și apoi, din nou, beznă. Păi, cred că emanciparea femeilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
la un moment dat de aceste deliberări, aș fi foarte fericit să îți arăt versiunea mea de ghilotină. Puse cuțitul pe banchetă, lângă coapsa lui dolofană, ca și cum n-ar mai fi fost nevoie de nici o precizare suplimentară. Am rămas tăcut, zguduit de această bruscă revelație. Pentru că, la final, după ce toate au fost spuse și făcute, nimic nu poate fi mai rău decât să-ți dai seama că ai fost un prost. Mă uimește întotdeauna să descopăr că oamenii nu se gândesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
de plăcere cuprindeau pieptul lui Naomi. Ce puțin îmi trebuie ca să fiu fericită, se gândi, disprețuindu-se pe drept cuvânt pentru asta. Allan închise ușa din față cu suficientă forță încât să facă micile panouri colorate de sticlă să se zguduie. Își relaxă umerii și porni în plimbarea de o sută cincizeci de iarzi către Centrul de Sănătate Grove. Alan Margoulies era cunoscut drept un „bărbat conștiincios“. Asta însemna că parcursese cel puțin o treime din drumul spre beatificare. Bărbații conștiincioși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
domunului Gaston, se prelungea spre zona unde Alan știa că locuiește Bull. 3 Seducția Pe înserat, Bull stătea în camera sa înăbușitoare. Din când în când, câte un autobuz cobora pe East Finchley High Road, iar cele două compartimente se zguduiau în contact cu benzile de cauciuc de la trecerile de pietoni. Bull se simțea obosit și amețit. Cam pe la sfârșitul zilei de muncă, își spusese că ar trebui să se întoarcă la Grove și să-l caute iar pe Margoulies. Poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
umorului“. Așa reușea Bull să-și apropie oamenii. Își privi în ochi noile organe genitale, le evaluă profunzimea, roșeața și văzu cum feminitatea îl îmbia. Numai că, după doar o oră, aflat în Piccadilly, bietul de el fusese cuprins și zguduit de o nouă epifanie. Vitrina de la Lillywhites dădea direct în cea de la Boots. În spatele geamului era o expoziție de colanți și alte desuuri femeiești, la ofertă. În spatele celuilalt geam era o expoziție cu echipament pentru rugby. Aranjamentul de la Boots conținea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
Astfel, el devine treptat poetul frământat permanent de viitorul țării și de soarta poporului său. În anul 755, la vârsta de 43 de ani, Du Fu obține în sfârșit o funcție dregătorească. Dar după abia o lună, curtea imperială este zguduită de rebeliunea lui An Lushan, căreia îi urmează un război civil de mai mulți ani. Poetul este nevoit să-și părăsească familia și să plece din capitală, petrecându-și viața în peregrinări. Pribegia și sărăcia ce-l hărțuiau permanent l-
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Hanqing (1227-1297), autor dramatic, actor și medic în capitala Dadu (azi Beijing), din dinastia Yuan (mongolă), este unul din cei mai mari dramaturgi din istoria literaturii chineze. Tragedia sa celebră Povestea condamnatei nevinovate Dou E a mișcat Cerul și a zguduit Pământul a fost jucată timp de șapte sute de ani și continuă să fie montată și în zilele noastre. Influența ei a trecut demult hotarele Chinei, fiind tradusă în mai multe limbi și larg răspândită în lume. Guan Hanqing a trăit
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
chiar prezenta spectacole pe scenă. Operele sale dramatice nu doar că reflectă suferințele celor ce muncesc, ci elogiază și cântă simțul dreptății, curajul și spiritul rebel al acestora. Capodopera sa, Povestea condamnatei nevinovate Dou E a mișcat Cerul și a zguduit Pământul, care abordează soarta tragică a tinerei femei pe nume Dou E, este catalogată drept una din cele zece tragedii clasice chineze. Guan Hanqing este cel mai inspirat creator dramatic din toată istoria acestui gen. Opera sa a încurajat lupta
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
creației dramatice a Chinei. Cele 67 de piese de teatru pe care le-a scris (astăzi pot fi văzute doar 18) acoperă toate direcțiile tematice: drama legislativ-justițiară (Gong'an ju) Povestea condamnatei nevinovate Dou E a mișcat Cerul și a zguduit Pământul și Judele cel bun îl oprește de la fărădelegi pe dregătorul Lu Zhai, drama de familie (Jiating ju) Cocheta Zhao Paner salvează fata care cântă, drama istorică (Lishi ju) Guan Yu se duce singur la ospăț în tabăra dușmanului, drama
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
se sufocau de căldură și se prăbușeau la pământ, unii după alții. Din cauza căldurii, șerpii au ieșit din fluvii și din lacurile secate, fiarele sălbatice au ieșit din păduri, făcând ravagii peste tot și omorând mulți oameni. Nenorocirile pământenilor au zguduit și lumea cerească. Așa că împăratul ceresc i-a poruncit arcașului Houyi să coboare în lumea oamenilor și să-i salveze. Viteazul a pornit la drum împreună cu soția lui, Chang'e, ducând cu el un arc roșu oferit de împăratul ceresc
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
aibă măsura consecințelor vorbelor și acțiunilor sale. Ca să declari seara, pe nepusă masă, că guvernul poate să-și dea demisia în bloc, ca răspuns la refuzul anticipatelor de către Cotroceni, să generezi reacții de solidaritate și delimitare în echipa guvernamentală, să zgudui țara cu perspectiva unei crize de guvern și pe urmă să vii dimineața să abandonezi toate astea ca pe campania împotriva hainelor second-hand, declarând că nu se mai face nici măcar remaniere, înseamnă să te miști ca o muscă pe tavan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
tresărit la „Lista neagră a trădătorilor de țară - o minciună, o invenție!” și nici la „Cu ce-ați vrea să umble un șef de partid, dacă nu cu Mercedes? Dvs. de ce nu umblați cu căruță?”. Fiorul de scârbă m-a zguduit când Pruteanu a zis „da’ ce, eu sunt traseist?” - copilul meu în gura aceea... Într-o clipă am conștientizat ce până atunci doar simțisem ca pe ceva străin și rece, alien: acest Pruteanu vorbea fără să tragă aer în piept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
un nebun prin binoclu, degeaba, un cuțit a străfulgerat în bezna nopții și s-a înfipt între omoplații plăpânzi ai unui alt soldat fără nume, fără istorie, cu o ultimă sforțare se îndârjește să arunce o grenadă, buuuuv!, tundra se zguduie, stâncile propagă ecoul, buuuv!, un indian bine camuflat după un deal ca o cută de pernă este aruncat în aer, aproape fără scăpare, după cuțitul pe care încă îl mai ține în mână îți poți da seama că el a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mele citisem destul pentru a-mi formula imediat În minte “vast canion al singurătății”. Am rostit această formulare În gînd, după care m-am cutremurat. Din cînd În cînd, trecea cîte o mașină cu ochi scînteietori, iar suprafața deșertului se zguduia. Era foarte frig, și ceva ca un pieptăn de gheață ne trecea prin blană. Era vîntul. Firește, Luweena, cu experiența ei mai limitată, ar fi trebuit să fie mai surprinsă decît mine. Mă așteptam să se chircească sau măcar să caște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]