2,421 matches
-
sunt fumător, unul înrăit, inconștient. Respir mai mult fum: la birou, acasă, pe stradă...Tușesc, expectorez, put oribil... -Bătrâne, îmi explică amicul meu, internistul, n-ai nici pe dracu, uite radiografiile și E.K.G.-ul!...Doar plămânii încărcați, alveolele...Funingine și zgură...Ai senzația, uneori, noaptea mai ales, că te sufoci? Că inima mai bate și haotic? Normal, rărește țigările! Și dacă mori la nouăzeci de ani, ce? Hai, că n-ai cancer și inima e în regulă. Totul normal... „Mă minte
PROZĂ SCURTĂ de ROMEO TARHON în ediţia nr. 354 din 20 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361431_a_362760]
-
Cărbune a adunat cu migală cioburi răvășite prin colțuri de memorie, răscolind și alungând colbul de pe filele amintirilor mai mult sau mai puțin îndepărtate. A căutat și a lustruit, cu migala bijutierului, palide gânduri cât și emoții sufletești acoperite de zgura timpului sau refulate în subconștient, pe care, apoi, cu dragoste și talent le-a inserat între filele cărții „Rădăcini”. Spun toate acestea deoarece, fiind un copil născut la țară ca și autoarea, inima și memoria îmi sunt încărcate de mirajul
LOCUL MAGIC AL COPILĂRIEI de MIHAI LEONTE în ediţia nr. 915 din 03 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363896_a_365225]
-
fel de spărtură cât să mă lase să trec nestingherit spre ușa întredeschisă. Am revenit înăuntru. M-am dus din nou la baie și m-am privit în oglindă. Simțeam nevoia să fac un duș, să-mi curăț trupul de zgura întâmplărilor prin care trecusem. Din fericire, apa caldă revenise. Suspicios, m-am uitat cu atenție în toate părțile, așteptându-mă la o altă glumă sinistră și prostească. Nimic altceva decât urmele legăturilor de pe corpul meu cu care fusesem țintuit și
TATUAJUL de GHEORGHE NEAGU în ediţia nr. 2093 din 23 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362731_a_364060]
-
poetică care i se potrivește, cu toate că stângăciile inerente debutului, și ne putem aștepta, pe viitor la nașterea întru metaforă a unei poete autentice doar dacă va continua să-și perfecteze mijloacele de exprimare către un lirism pur, esențializat, curățat de zgura clișeului păgubos, ca în acest frumos poem:”Îmi stă în pulpa stângă/ un semn/ un L și un D/ un ajutor din umbră/ o forță interioară din necunoscut/.”(Semnul divin). Sperăm ca această ”forță interioară” să irumpă, ca un cutremur
FLOAREA POEMULUI SAU EFECTUL MORGANATIC de CRISTINA MARIANA BĂLĂȘOIU în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362798_a_364127]
-
poezia lui Labiș. Sau, cum vorbește George Călinescu despre candoarea lui autobiografică, în versurile: „Mângâie-mi părul. Astăzi mi-i aspru și sărat, / Aproape-ntotdeauna a fost la fel, îmi pare ... / De colburi nins, cu vânturi și ploi amestecat, / În zgura de la trenuri scăldat și-n stropi de mare. Ce larg mă simt și lacom și niciodată plin! / Sorb prin pupile lumea și-n taină cu auzul, / Nepotolit ca-n fața paharelor de vin / Ce-mi scapără-n mustață stropi limpezi
AURUL DIN POEZIA LUI NICOLAE LABIŞ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1067 din 02 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/362904_a_364233]
-
frate Artemios! Acum văd că există o Mână Cerească ce conduce lumea. Vom vorbi pe îndelete despre acest lucru. Casele din localitatea de la poalele vulcanului încă mai fumegau. Lanurile de grâu, de asemenea. Toată valea, toate grădinile fuseseră umplute de zgură, funingine și praf gros, așezându-se continuu peste sat. De abia după o săptămână, văzduhul începu să se limpezească. Începură să se vadă proporțiile dezastrului. Încet, încet, mânia muntelui se potoli. Vulcanul mai fumega, dar nu mai arunca furtuni de
PROVIDENŢA (2) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1600 din 19 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/362982_a_364311]
-
nu-i brumă, ci sânge. Vioara ți-ai spart și ai rupt arcușul. Ce se mai frânge? Zodiac Intri-n zodiac să-i conjugi ursita ca să înțelegi marea tevatură când clipele-n roi și-au folosit sita spre-a cerne zgură. Zeii sunt bătrâni, te-au uitat pesemne. La-ntrebări răspund cu tăcere-adâncă, par nepăsători când îți spun prin semne că vreme-i încă. Vreme pentru ce?... Și aceeași vreme zgribulită-n miez, crăpată în scoarță, cu zbucium intens, cu-aceleași
ŢI-E DOR DE TINE ZODIAC de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1732 din 28 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/363450_a_364779]
-
în: Ediția nr. 1994 din 16 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Așteaptă-mă, mereu mă-ntorc la tine! Așteaptă-mă, căsuța mea frumoasă, Cu îngerii țesând lumină pură Pictând pe roata vremii de mătasă Comori pierdute-n timp, uitate-n zgură... Așteaptă-mă, cu poarta larg deschisă Cu blândul tău surâs înscris în mine Așteaptă-mă cu dragostea promisă Și lasă-mi pașii în plutiri divine. Așteaptă-mă, când umede ecouri Distilă gânduri, roua de sub gene, Petale ce se scutur' pe
AŞTEAPTĂ-MĂ, MEREU MĂ-NTORC LA TINE! de PAULA DIANA HANDRA în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/362306_a_363635]
-
la izvoarele dorului./ Ea nu poate fi mutată,/Cum nu se poate înstrăina fântâna/de izvoare.// Am spart coaja de nucă/A cuvântului și peste înțelesuri am dat/De bine, dulci ca mierea, de ducă/Și ură,/Avea gust de zgură,/Dar și de păcat,/ Simțeam eminesciana vibrație,/înțelepciunea lui Pan din gură în gură/Era în sămânța gata de germinație.// Am spart coaja seminței cuvântului/ Și-am dat peste altă sămânță/un alt înțeles, o altă cărare,/o altă speranță
ZIUA LIMBII ROMÂNE SĂRBĂTORITĂ LA MALUL MĂRII de ELENA TRIFAN în ediţia nr. 1350 din 11 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362361_a_363690]
-
Diana Handra, publicat în Ediția nr. 1994 din 16 iunie 2016. Așteaptă-mă, mereu mă-ntorc la tine! Așteaptă-mă, căsuța mea frumoasă, Cu îngerii țesând lumină pură Pictând pe roata vremii de mătasă Comori pierdute-n timp, uitate-n zgură... Așteaptă-mă, cu poarta larg deschisă Cu blândul tău surâs înscris în mine Așteaptă-mă cu dragostea promisă Și lasă-mi pașii în plutiri divine. Așteaptă-mă, când umede ecouri Distilă gânduri, roua de sub gene, Petale ce se scutur' pe
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
de-i ploaie sau furtună, De-i soare blând sau ... Citește mai mult Așteaptă-mă, mereu mă-ntorc la tine! Așteaptă-mă, căsuța mea frumoasă,Cu îngerii țesând lumină purăPictând pe roata vremii de mătasăComori pierdute-n timp, uitate-n zgură...Așteaptă-mă, cu poarta larg deschisăCu blândul tău surâs înscris în mineAșteaptă-mă cu dragostea promisăși lasă-mi pașii în plutiri divine.Așteaptă-mă, când umede ecouriDistilă gânduri, roua de sub gene,Petale ce se scutur' pe rondouriCu flori de suflet
PAULA DIANA HANDRA [Corola-blog/BlogPost/362312_a_363641]
-
ieșite din „tivitura“ primei / ultimei strofe de la Glossă, de Mihai Eminescu, fără a mai aminti pe cele ieșite din „desantul“ poeziilor de-asalt „clasicizat-de-modernist-paradoxist“ al cărților „de val colegial de pe masă“, ale lui Damian Ureche, Mircea Dinescu («împachetat miros a zgură / până spre seară / gata plec / prin non local pe scurtătură / și-am să-mi deschid un site / pe net // foarte curând / până spre-o toamnă / cu siguranță voi fi lut...», p. 75), Spiridon Popescu ș. a., nici pentru înrămurările de stih
DESPRE „GRAAL” ŞI BUCURIA MICROCANTITĂŢII DE ENERGIE RADIANTĂ DIN CUVÂNT de ION PACHIA TATOMIRESCU în ediţia nr. 1252 din 05 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360986_a_362315]
-
Acasa > Strofe > Timp > GEANĂ Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 2245 din 22 februarie 2017 Toate Articolele Autorului Seamănă zgură, culege aur, fă-ți din colibă mândru castel, nu fi doar meșter, schimbă-te-n faur, iar resemnarea transformă-o-n țel. Norii alungă-i, stai în azururi, plânsul să-ți fie un zâmbet cald, trăiește clipa ca pe-un
GEANĂ de ANATOL COVALI în ediţia nr. 2245 din 22 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/361064_a_362393]
-
scrisă în închisorile comuniste din România, cu două dintre multele „Rugi”: Cerne, Doamne, liniștea uitării Peste nesfârșita suferință, Seamănă întinderi de credință Și sporește roua îndurării, Răsădește dragostea și crinul În ogorul năpădit de ură Și așterne peste munți de zgură Liniștea, iertarea și seninul! (Corneliu Coposu, „Rugă”, p. 596) Deschide, Părinte, ale cerului porți Să intre cohorta de îngeri și sfinți Schingiuiți și flămânzi, umiliți și cuminți, Cu ochi mari de lumini în orbite de morți, Cu fețele supte, cu
O EPOPEE A SUFERINŢEI ŞI A SALVĂRII ROMÂNEŞTI de ALEXANDRU MĂRCHIDAN în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360774_a_362103]
-
cu tonuri între sacru și profan. Prin raze de lumină și întuneric, între un timp real și unul himeric, viața joacă șah pe tabla cu pătrate, jumătate albe, restul întunecate, jumătate albe, ca zăpada pură, jumătate negre, ca norii de zgură. Iar eterna luptă dintre bine și rău, înalță pe culmi sau coboară în hău și alternează între spirit, materie și fapte, ca un joc de umbre între zi și noapte, lasând liberul arbitru să aleagă între un înger alb și
VIAȚA ÎNTRE ALB ȘI NEGRU de ȘTEFANIA PETROV în ediţia nr. 2188 din 27 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/364162_a_365491]
-
astăzi astfel de bărbați. Din rândul acestora face parte jurnalistul-scriitor Victor Roșca, despre care nu putem vorbi decât ca despre un erou”. „Victor Roșca este un erou ca mulți alți români, chiar dacă vocile și chipurile lor sunt acoperite astăzi de zgura nefericirii care ne apasă. Se nasc și astăzi oameni care prin verticalitatea lor țin românismul strâns legat de coloana vertebrală a Carpaților noștri, chiar și atunci când trăiesc pe alte meleaguri”. Iată-i chipul domnul Victor Roșca văzut de aproape: „Înaintea
CRONICĂ DE ÎNTÂMPINARE LA CARTEA SCRIITOAREI ELENA BUICĂ de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368472_a_369801]
-
stele, ce zăngăne mereu, dar tu fără să vrei, tu un sărut îmi dai apoi mă culc cu noaptea, și-adorm pe pat de scai, vine furtuna iarăși, în geamuri se flutură, la masă se mănâncă, posmagi și ceai de zgură, atât ne-a mai rămas, atomic e războiul, mă îngrop iar în mocirlă, m-acoperă gunoiul, gunoi căzut din stele, și pulbere lunară, convoaie selenare, ce trec seară de seară, spre depărtări neutre, spre viața mea din carte cu filele
SIMFONIA VIEŢII de STEJĂREL IONESCU în ediţia nr. 2305 din 23 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368590_a_369919]
-
alungat cu întreaga familie din apartamentul din Brașov. Si lista continua. Astfel a fost determinat să-și părăsească țara pentru a supraviețui. Victor Roșca este un erou ca mulți alți români, chiar dacă vocile și chipurile lor sunt acoperite astăzi de zgura nefericirii care ne apasă. Se nasc și astăzi oameni care prin verticalitatea lor țin românismul strâns legat de coloana vertebrală a Carpaților noștri chiar și atunci când trăiesc pe alte meleaguri. Împins de grele suferințe în propria s-a țară, în
PE URMELE EROISMULUI ROMÂNESC de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 1959 din 12 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/364752_a_366081]
-
în mine, zilnic scormonind în gânduri după tine. Te văd cum cauți în lătrat de câini poștașul cu o veste ce nu vine; cu ochii stinși,întrebători, când zeii din rugăciuni căzură, mă cauți printre călători, cu scrisoarea prefăcută-n zgură. Și-acolo sus, lângă fereastră, pe unde zorii se strecoară întâi, unde așezai icoana noastră, și-o mică lumânare în cățui, în lungă rătăcire tu rămâi. Plânge teiul nostru-n poartă, spre cer bătrâne brațe-ntinzi, pe margine fântâna este
CÂND MĂ CULC... de STELIAN PLATON în ediţia nr. 102 din 12 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349625_a_350954]
-
dat foc tuturor coperților: să-mi fie măcar cald - în această ultimă noapte... ...o stea arzând - scânteie rătăcită din Marele Foc - din mine - o stea - teribil de emancipată - afară - singură pe o ramură -și-a șters aripile - cuminte - de praful și zgura de văduvie-ale cuvintelor - și-acum mă huiduie și mă descântă - luminoasă și proaspătă - precum Pasărea Măiastră: numai și numai - din spirit de contradicție *** RATAREA PLIMBĂRII am trecut printr-un crâng - de la care-așteptam minuni la tot pasul: n-am întâlnit decât
CONTRADICŢII DE PRIMĂVARĂ de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 89 din 30 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349630_a_350959]
-
am intrat și eu în rândul lumii bune și aflându-ne și într-o zi de joi am dat liber gândirii. Momentan sunt doar un caiet fără linii sau pătrățele. Ai devenit un maculator! Era și cazul să scapi de zgura vremii tale. Ești pe drumul pe care trebuie să pașim cu mic și mare, vor sări măcar doi dintre cei care îngroașă rândurile formațiunii apolitice Hornarbaconorofiri Automatiști și Hidrofiți. Doar cipul îți mai lipsește... vă veți continua discursul aberant dar
MERIŢI SĂ FII SPECIALĂ ÎN VIAŢA UNUI BĂRBAT (PAMFLET) de FLORICA BUD în ediţia nr. 2077 din 07 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349682_a_351011]
-
-nțeleaptă, Pătată, plină de păcat. Tu plângi din ceruri pentru fiecare, Ne ierți, că suntem pământești, Mâinile ne-ntinzi spre iertare, Nu ne pierzi, căci ne iubești. Curcubee-aduci după furtună, Lacrima ne-o ștergi de pe obraz, Ne cureți sufletul de zgură, Mereu ne-nalți peste talaz. Răspunde-ne la orice întrebare, Când nu mai știm găsi răspuns Și dă-ne liniște-mpăcare, Tu știi ce-n suflet este-ascuns. Reînoiești în fiecare primăvară, Promisiunea de a Învia, Dacă scăpăm de rea povară
SUB CRUCEA-NSÂNGERATĂ de ADRIANA TOMONI în ediţia nr. 1560 din 09 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350330_a_351659]
-
artei dramatice naționale. Aproape întotdeauna, în spatele măștii, bufonul cu chip de rege niciodată învins este, în general, trist... Un fel de duioșie amară amestecată cu un optimism bine disimulat actoricește, dar și cu tristețea inerentă a propriei vieți. Nestrăin de zgura sufletească a eternului vagabond gorkian, care zace întristat la masa umilului adăpost nocturn al lui Costîliov și al Vasilisei, zadarnic și cu oarece timiditate încercând a căuta sensul unic de a fi al cumplit de tragicei sale existențe pământene, interpretul
TAMARA BUCIUCEANU-BOTEZ de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 866 din 15 mai 2013 [Corola-blog/BlogPost/350415_a_351744]
-
ani după apariția volumului „Risipiri", în care oferea o definiție a poetului ca fiind cel care „propune neînțelese cimilituri dintr-o și mai neînțeleasă tragedie", Dragomir Ignat rămâne, așa cum spunea regretatul Ion Burnar, „un poet al sentimentelor statornice, neatinse de zgura unui veac care bagatelizează orice". Poetul Nicolae Scheianu a caracterizat volumul recent apărut ca un „inventar - bestiar de sentimente pe care omul nu și le poate reprima și care răzbat pe hârtie cu sau fără acordul lui", în poemele sale
POETUL DRAGOMIR IGNAT ŞI-A INVENTARIAT PUBLIC SENTIMNETELE de ANCA GOJA în ediţia nr. 59 din 28 februarie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349080_a_350409]
-
jos. De acolo se putea vedea valea ca-n palmă și fabrica, cu tot cu atelierele ei, iar mai în stânga - terenul de fotbal. Căci fabrica avea și echipă de fotbal pe nume Laminorul. Dar terenul nu era acoperit cu gazon, ci cu zgură. Dacă nu știai ce este, te mirai de pata aia neagră din vale. Ne-am tolănit în iarbă, se făcuse liniște, nu se auzea decât foarfeca de tăiat platine pentru laminor și, din când în când, uruitul unui pod rulant
IMITATORUL DE PĂSĂRI de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 644 din 05 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348454_a_349783]