4,648 matches
-
domnesc, baia turcească sau poate cuhnea, sala gotică, turnul clopotniță, turnul „Cina pelerinului” și altele. Primul zbor de aviație la Iași octombrie 1911 a lui Aurel Vlaicu s-a desfășurat deasupra Mănăstirii Cetățuia. Mănăstirea Hlincea, Sat Hlincea, Comuna Ciurea Este zidită înainte de 1574 de Maria, fiica domnitorului Petru Șchiopul și a soțului ei Zottu Tzigara, fost spătar și mare vistiernic. Vasile Lupu ridică turla bisericii, construiește chilii, pivnițe, trapeza, zidul de incintă cu turn și cerdac mare deasupra porții. În 1848
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
1503-1504). Pictura din biserică este făcută ̀în timpul lui Petru Rareș (1527-1531). Alături de biserica lui Ștefan cel Mare se află paraclisul ridicat de Simion Movilă ̀în 1607, pentru a ̀înhuma pe fiul său Pavel. Turnul clopotniță a fost zidit de „chir Macarie Hrisoverghi monah...”. Mănăstirea Hadâmbu, Comuna Mogoșești Ieșind pe drumul Mogoșeștilor, se ajunge la schitul Hadâmbu ctitorie din 1659 a lui Iani Hadâmbu. Bisericuța de mici dimensiuni este înconjurată de zid cu turnuri circulare pe colțuri. După ce a
Hoinar în jurul Iaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1200_a_2073]
-
Poate aceasta, îndoiala, este și cauza esențială care ne fură bucuria deplină a vieții. Cred că am dat o explicație cinstită pentru apariția aceste cărți. În unele momente, când vedem și cu mintea ceea ce vedem cu ochii, descoperim ceea ce părea zidit în uitarea veșnică. Numai că ceea ce praful dorea să transforme în "natură moartă", în garajul meu ,cu rafturi pline de dosare, fusese cândva parte din viața mea. Praful acoperea totul, fără o sumară selecție și, practic, îmi dădea impresia că
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
Știa puțin românește, era agent vamal în Chile și era un om fascinant pentru mine. George Emil Palade, cetățean de onoare al orașului Iași, era un om profund atașat orașului nostru. Români prezenți la universități de prestigiu au dorit să zidească relații strânse de colaborare cu Universitatea "Al. I Cuza", dar și între orașele care patronează aceste universități. Profesorul Mihai Cotfas, la Universitatea din Gőteborg, profesorul Paul Miron și distinsa sa soție Elsa Luder, profesori la Freiburg, și mulți alții au
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
trecerii de la socialism la capitalism și, din păcate, conducerile acelor vremuri erau îmbâcsite până la saturație de comunism. Concesiile acceptate pe acea vreme erau spre un comunism de tip Gorbaciov. Totuși, existau mulți români care doreau să îndrăznim mai mult, să zidim o Românie după modelul occidental. Occidentul, mai ales prin Franța, Germania, Italia, era dispus să contribuie la sprijinirea României spre calea democrației și a economiei de piață. Modelul spre care tânjeam nu era perfect, dar funcționa foarte bine. Trebuia să
[Corola-publishinghouse/Administrative/1486_a_2784]
-
unui copil mai sparge tristețea. Rar mai simt în mine Viața, așa cum o simțeam, cândva, în firul de iarbă, în stele... Și nu pot opri timpul, și nu pot opri spațiul... Am început să am defectele oamenilor singuri. M-am zidit, până în înaltul sufletului, în singurătate. Sufletul a devenit una cu zidul singurătății. Trebuie un suflet, altul decât al meu, care să mă ajute, prin iubire, să sparg zidul Dar nimeni nu pare dispus să ajute pe nimeni... Și nu pot
Douăzeci şi opt de trepte ale realului by Dan Iacob () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100976_a_102268]
-
care include în conținutul ei valorile fundamentale ale educației și ale moralei creștine, trebuie să aureoleze personalitatea omului încă din primii ani ai vieții. Educație Educația face omul OM, așa cum altoiul face pomul POM. Educatori Educatori adevărați sunt cei ce zidesc personalități complete, împlinite. Luminători Cei ce învață pentru ei își lărgesc orizontul cunoașterii și înțeleg mai bine realitatea și rosturile vieții. Cei ce acumulează necontenit informații pentru a-i învăța pe alții sunt luminători ai generațiilor în formare. Adevăr Nimeni
Gânduri diamantine - Aforisme, cugetări, gânduri by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1185_a_2204]
-
ochi nu vede decît ceea ce mintea din spatele lui a învățat de-a lungul timpului să vadă. Iar cînd mintea e tabula rasa, ochiul se comportă ca o arcadă oarbă. Forma aduce cu o arcadă, numai că spațiul dinlăuntrul ei e zidit în închiderea unei priviri goale. În privința aceasta, cartea lui Daniel Arasse - Nu vedeți nimic. Descrieri - este o lecție de umilință. Dar o umilință servită sub forma unui divertisment intelectual. Sub pretext că ne introduce în lumea unor enigme picturale, ea
Privirea oarbă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/7727_a_9052]
-
lucrează în ziua de Sf. Pantelimon sunt condamnați să se îmbolnăvească de ciumă, să aibă parte de ceasuri negre și pagube în viața de familie. Rugăciune pentru vindecare SFANȚUL PANTELIMON. Dumnezeule Atotputernice, Cela ce cu milă Ta pe toate le zidești spre mântuirea neamului omenesc, cerceteaza-l pe robul Tău (...), pe cel ce cheamă numele lui Hristos, vindeca-l de toată boală trupeasca și slobozeste-l de păcat și de ispitirile păcătoase, de orice necazuri, și orice asuprire vrăjmășeasca indeparteaz-o de la
SFÂNTUL PANTELIMON, doctor fără arginți – Tradiții și obiceiuri by Crişan Andreescu () [Corola-journal/Journalistic/77384_a_78709]
-
și restabilește enorma distanță, psihică și estetică, dintre ficțiunea romantică și autorul romantic - acesta din urmă luînd un aer inevitabil blazat ("Acest fel fu sfîrșitul lui Alexandru Lăpușneanul, care lăsă o pată de sînge în istoria Moldaviei. La monastirea Slatina, zidită de el, unde e îngropat, se vede și astăzi portretul lui și a familiei sale"). Faptul că nuvela Alexandru Lăpușneanul reprezintă asamblarea de geniu a unor fragmente de cronici, cărora autorul doar le adaugă replici, descrieri ori scurte comentarii ne
Nașterea prozei by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8189_a_9514]
-
sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului exista sigur în Siria, fiind menționată în documentele datând din acest secol. Locul de origine al sărbătorii este probabil Ierusalimul, orașul sfânt, unde se păstrează până astăzi, în apropierea grădinii Ghetsimani, mormântul Maicii Domnului și Biserica zidită pe acest mormânt. În spatele mormântului Maicii Domnului din această Biserică, este pusă la închinare pentru pelerini icoana Maicii Domnului făcătoare de minuni, cunoscută sub numele de Ierusalimitissa. Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului își are originea în Sfânta Tradiție a Bisericii. Circumstanțele
Adormirea Maicii Domnului, sărbătorită de credincioși. Vezi semnificațiile () [Corola-journal/Journalistic/82034_a_83359]
-
gură, să nu intre în ea/necuratul: e/ complet zăpăcită (vino acum/ în chip de ploaie de aur)... vino și jumătate cal (zău),/ numai vino și-mi despletește părul// taci, bufniță (o îmbrățișează/ strâns frânarul) că sunt gata să-ți zidesc, din/ pietre de grindină, casă.../ te măriți, fă, în noaptea asta cu mine?"(Cu focul) În puține vorbe, rânduri cum sunt acestea fluidizează un gen aparte de oralitate, o narațiune dificil de urmărit în care viața și textul nu rămân
Tinerețea unui demon by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9767_a_11092]
-
acțiunile filmului zilelor mele, derulat cu încetinitorul, ca un coșmar pus iar și iar de la început, ca un disc zgâriat, ca un ecou al unui ecou ca o oglindă în fața altei oglinzi, cu mine la mijloc. din bucăți de copilărie, zidesc un perete între pieptul meu și tristețile groase cu fărâmiturile de pâine rămase, mă înconjur cu o sferă protectoare de porumbei. îmbrăcată într-un costum de baie nou-nouț, sar dintre oglinzi într-o piscină cu apă roz, încălzită de răsăritul
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
ajuns pe locurile acestea prin 1760, când Constantin Bașotă s-a căsătorit cu fiica lui Constantin Macri. Mireasa a primit ca dotă trei sferturi din moșia pe care se află comuna noastră. În 1811, Ioniță Bașotă, tatăl lui Anastasie, a zidit conacul și biserica, care există și astăzi. Cărămida necesară zidirilor au făcut-o acolo, pe vârful dealului. Urmele cărămidăriei se văd și astăzi. De atunci dealul se cheamă „La Cărămizi” Strașnică și frumoasă poveste. Când vom avea timp mai mult
Întorşi din infern vol. II by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1238_a_1876]
-
pe care intrase, avea timp suficient să o închidă pe dinafară. Dar Simona îi prinse mâna și continuă: Doctore dragă, de când te-am cunoscut, te-am simțit mereu în camera de alături și atunci am luat hotărârea supremă să te zidesc în sufletul meu, să te aduc în patul meu, să mă cunoști, să ne cunoaștem. Pentru tine poate fi un enorm semn de întrebare, vopsit în negru. În schimb eu nu văd decât lumina, un drum însorit la capătul căruia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1550_a_2848]
-
ispititoare și culorile-i mirifice. „Toamnă de jar” (semnat de poeta Eleonora Stamate - Tecuci) redă Într-un registru de mare rafinament clipa trăită. Toamnă „ cu clipe de liniște, de Înălțare, pastel de-nchinare „(...) „Toamnă de jar, ademenește-mă cu fluturi tomnateci, zidește-mă În lutul cărămiziu, pe pragul apusului, sculptează-mi trupul printre vitralii fosforescente, În fumul frunzișului tors din tihna ta” „Toamnă cu glas de aramă, ademenește-mă sub bolta amintirilor, cu pași tăcuți, poposiți În mansarde târzii să ascult frunzele
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
din urmă le putem oferi atenția, zâmbetul, compătimirea, susținerea morală, un cuvânt bun, încurajare, milă. Aici, își are rolul său cuvântul. Cuvântul putere mare are: el poate ridica suflete din pierzare și din noroi, le poate scăpa de moarte, poate zidi, așa cum și invers, poate dărâma, poate ucide, poate pustii. Ce vor folosi aceste persoane dacă noi nu le vom face niciun rău? Cât folos și cât bine le putem face, însă, acordându-le ceva timp, ascultându-le, compătimindu-le, încurajându
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
de se duc acum în pădure, îi mănâncă lupii. Ei, când au auzit de lupi, s-au speriat și au venit fuguța acasă. Aceste două întâmplări au rămas scrise adânc în cartea sufletului meu, care m-au ajutat să îmi zidesc credința și pentru care mereu îi mulțumesc lui Dumnezeu. Cealaltă ne povesti următoarele: Eu îl aveam pe Nicușor de unsprezece luni când rămasem iar însărcinată. Eu nu știam, era foarte mic termenul. Copilul se îmbolnăvise de dizenterie și am fost
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
nu-i vine să creadă, și totuși îl întreabă: Da' și împăratul moare?" " Moare, că și el e om", zice tata. Stă țiganul, stă și cugetă și îi vine o idee nemaipomenită. Dacă împăratul e așa mare împărat, de ce nu zidesc oamenii un zid în jurul lui, așa ca o fântână, până la cer, ca moartea să nu ajungă la el?" "Rău l-ai mai pedepsi pe bietul împărat", zice tata zâmbind. Țiganul e din ce în ce mai nedumerit. Se pare că e prea complicată lumea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Radu în Vișinel ca să-l scăpăm de toate bolile? Eu l-am botezat și a doua oară, trecându-l peste foc și la răscruce de drumuri... De atunci, băiatul nu a mai fost niciodată bolnav și uite ce flăcău se zidește pe zi ce trece! În noaptea aceea însă, bulibașa Iorgu Stănescu se zvârcoli în așternuturi de parcă ar fi dormit pe ciulini. Dimineață, se sculă înaintea tuturor, și văzu cerul plumbuit cu nori cenușii. Ziua nu se arăta a fi prea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
amânase clipa destăinuirilor și poate nici acum nu ar fi deschis subiectul, dacă nu venea vorba de pașii următori despre care părinții voiau să afle. Discuția dintre Vișinel și Alex, mai ales, se prelungi până aproape de miezul nopții. - Pentru a zidi o familie, ai nevoie, dragul meu, de o sursă financiară. - M-am gândit și eu la acest lucru. Dar lumea e mare și voi găsi un loc de muncă pentru mine și Voica și un acoperiș deasupra capului. - Cum văd
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
a nestinsei lor dragoste, Vișinel se întoarse în oraș. Nu știa dacă pașii lui calcă pe pământ sau plutesc peste aburii ce ieșeau din pământ cu dărnicie în acea lună caldă de vară. Era fericit! Era foarte fericit! Pentru a zidi o familie, Vișinel era conștient că avea nevoie de o sursă financiară. Timp de aproape trei săptămâni, bătu pe la uși închise. Deși sperase ca Norocul să le deschidă înaintea lui, simți dureros că se afla mereu dincolo de acestea. Era întâmpinat
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
lăudându-l mereu pe Vișinel ca pe un fiu demn al șatrei, neuitând să amintească faptul că, botezându-l a doua oară, i-a întărit trupul, l-a scăpat de boli. - Acum, continuă el, vedeți ce bărbat zdravăn a fost zidit! A zăbovit un timp asupra faptului că alegându-și drept soție pe Voica arată că este un om bine clădit în toate cele bărbătești. Bucatele, rachiul tare, vinul din podgorii renumite, curgeau fără întrerupere ca pe tobogan. La masa mare
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
în fața lui, contrariată, apoi începu să se îmbrace. O străfulgeră un gând: Alex era un adevărat cavaler, voia ca totul să se desfășoare în noaptea nunții, și-și zâmbi sieși, fără a-și reproșa gestul, fără a-l condamna. Își zidi uimirile în tăceri, gândind că orice cuvânt rostit cu glas tare ar putea fi dăunător. În acest timp, Alex robotea la bucătărie, un ghem de nervi. Puse cafeaua în cești, vărsă din neatenție câteva picături din ibric lângă aragaz, dar
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
să aflu mai târziu, doar iluzii, numai să nu te mai văd. Să nu vă mai văd pe tine și pe Alex cât sunteți de fericiți! Ina, care se grăbise cu câteva minute să părăsească rezerva aceasta, în care infernul zidise parcă și în pereți o sumedenie de dureri, fusese nevoită să asculte încă una, poate cea mai cumplită dintre toate. Își reluă locul pe scaun și sprijinindu-și capul în mâini începu să plângă în hohote. De parcă nu ar fi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]