301 matches
-
Bobotează. Nu era neobișnuit ca în decembrie să fie omătul înalt cât casele oamenilor, iar dânșii își săpau tunele pentru a putea ieși din curte. Problemele adulților dădeau prilej copiilor să se strecoare nevăzuți din casă și să aibă toată ziulica la dispoziție să se joace nestingheriți. Copiii năzdrăvani, incluzându-mă și pe mine, erau de la prima oră pe acoperișuri și se dădeau cu sania de acolo de sus, până când le degerau degetele pe sfoară și picioarele pe oțelul săniuțelor. Mai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
-l urmăreau, dar prea rar a avut ocazia să se privească ochi în ochi cu iscoadele adversarului. La un moment dat prin Cârțișoara noastră au început să circule întrebări stârnite de o boreasă care neavând alte treburi, ședea cât era ziulica de lungă cu mâinile în poală pe tălpița din fața casei. I-a clocit atunci în creerul ei de coancă, nu mai mare decât al unei găini, întrebarea exprimată apoi către alte femei ale satului : -«Oare ce fel de pescuit face
Cârțișoara: monografie; vol. II - OAMENII by Traian Cânduleå, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/412_a_1339]
-
fiecare an. Iar eu, de când ajunsesem mărișor, prin clasele a IV-a ori a V-a, prinsesem a umbla cu oile, de când se lua omătul, primăvara și până prin noiembrie, toamna târziu, când cădeau primii fulgi. Umblam cu oile, cât era ziulica de lungă. Colindam toată țarina din jurul satului, până hăt departe. Umblam zi de zi cu un prieten de nădejde, Ursu. Un câine mare, ciobănesc, vrednic, zdravăn, puternic, cu blana albă cum îi helgea și cu două pete negre în frunte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
fânul în stoguri plecând în țarină dis de dimineață și întorcându-se odată cu noaptea, frânți de oboseală eu mă căzneam cu latina ca Trăsnea cu gramatica, citind, notând, făcând scheme, traducând, repetând și, uneori, învățând pe de rost, cât era ziulica de lungă, încât seara cădeam și eu, de parc-aș fi tras la plug, nu alta. Și, drept este, că nu era numai latina. Părinții îmi lăsau o mie și una de treburi, multe și mărunte. Să dau apă și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
prins de măreția acordurilor din „Eroica”, în loc să intre în armonie cu întregul tușește-n instrument și din tot sublimul nu s-ar alege decât praful și pulberea. Să spunem că omul nostru suferea de o tuse seacă, măgărească, stătuse toată ziulica la soare ca să-i treacă, dimineața se certase cu nevasta din cauza banilor, firește, de pe scenă vedea în primele rânduri și ce trebuia ascuns, așa că avea și el circumstanțe atenuante. Cu același efect devastator, Premierul Tăriceanu, care poate oricând să arunce
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
dau odată la școală undeva...” (I. Creangă) Observații: Optativul caracterizează structura sintactică a enunțurilor imprecații. Enunțul prezintă, de regulă, aceeași structură: optativ urmat de conjunctiv: „- Ție, omule... așa ți-i a zice, că nu șezi cu dânșii în casă toată ziulica să-ți scoată peri albi, mânca-i-ar pământul să-i mănânce, doamne iartă-mă!” (I. Creangă) Conjunctivul urmează, în majoritatea situațiilor sintactice, optativul, dar poate și lipsi: „- Arză-te-ar focul de ticălos, c-așa te-am apucat și
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
a mai merge mai departe." (Ioan Slavici, Zâna Zorilor) (f) " Fata moșneagului la deal, fata moșneagului la vale; ea după găteje prin pădure, ea cu tăbuiețul în spate la moară, ea, în sfârșit, în toate părțile după treabă. Cât era ziulica de mare, nu-și mai strângea picioarele; dintr-o parte venea și-n alta se ducea. Ș-apoi baba și cu odorul de fiică-sa tot cârtitoare și nemulțumitoare erau. Pentru babă, fata moșneagului era piatră de moară în casă
Limba română: repere teoretice și aplicații by ANGELICA HOBJILĂ () [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
Își bea cafeaua? Citește presa? Sau ce-a scris cu o zi înainte? Nu-s toate zilele la fel... Însă cafeaua nu lipsește nicicum, e licoarea care mă repune în contact cu lumea, cu realitatea. Altminteri aș umbla năuc toată ziulica. Firea mea mă trage la trândăveală, însă în perioada școlii mă trezesc pe la șapte fără un sfert. La școala Ilincăi, fiica mea, mă refer. Până de curând am condus-o pe Ilinca în fiecare dimineață, însă a început să se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
buna-cuviință a devenit anacronică. De la susținerea acestei păreri nu făcea excepție, desigur, nici domnul A, pensionar, fost învățător într-un minuscul sat, o localitate cunoscută pe o rază de trei kilometri, devenit la insistențele soției sale orășean "sadea". Lucra toată ziulica cu asiduitate peticul de pământ din fața blocului în care-și ducea, încununată de succes, existența de fost "profesor" (așa i se adresa cu respect frizerul la care se tundea lunar să aibă un aspect îngrijit, cuvenit rangului social). Domnul A
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1544_a_2842]
-
post. Deci, cuvântul ajun ne amintește de viața austeră a creștinilor, care în preajma Crăciunului posteau mai tare ca-n celelalte zile ale postului. În ziua de Ajun, este bine chiar să ajunezi foarte aspru, deci să nu mănânci nimic toată ziulica, deși vezi atâtea bunătăți (friptură de purcel, curcan, cozonac și altele). În unele ținuturi ale Transilvaniei, bătrânii se îngrijeau ca în noaptea sfântă a Ajunului să nu se isprăvească fânul din ieslele vitelor, iar prin alte locuri, în fața casei, se
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92856]
-
post. Deci, cuvântul ajun ne amintește de viața austeră a creștinilor, care în preajma Crăciunului posteau mai tare ca-n celelalte zile ale postului. În ziua de Ajun, este bine chiar să ajunezi foarte aspru, deci să nu mănânci nimic toată ziulica, deși vezi atâtea bunătăți (friptură de purcel, curcan, cozonac și altele). În unele ținuturi ale Transilvaniei, bătrânii se îngrijeau ca în noaptea sfântă a Ajunului să nu se isprăvească fânul din ieslele vitelor, iar prin alte locuri, în fața casei, se
Maria Radu by Tradiţie şi artă la Tansa. Datini de Crăciun şi Anul Nou () [Corola-publishinghouse/Science/91716_a_92857]
-
ori în ilegalitate, pe când acolo niciodată.). De unde vine spaima în fața muncii americane? Din lene, nu. Din viziunea mioritică asupra vieții, potrivit căreia mai ai nevoie și de un strop de timp și pentru reflexie? În firma americană, muncești cât e ziulica de mare, adică alergi, cari, ridici, așezi, etc., și după ce ai terminat tot ce părea că ai de făcut, mai cauți ceva de făcut, căci altfel, managerul, cu un zâmbet politicos, te întreabă dacă nu vrei să faci cutare lucru
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
care o trag din remarca unui infirmier: fiecare vârf de activitate în serviciul său de obstretică, a observat el, corespunde, nouă luni mai târziu, cu o intensificare a incursiunilor militare israeliene. Obligați de interdicția de a circula să rămână toată ziulica în casă, palestinienii lipsiți de ocupație își omoară timpul făcând amor (și privind Al-Jazeera). Exacerbând instinctul de supraviețuire, stresul și pericolul măresc și mai mult indicele de fecunditate, deja ridicat (mi se citează cazul unui beduin septuagenar care, cu ajutorul a
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în virtutea inerției. Avea un repertoriu destul de redus de sarcini și le deducea din context. Rodica îl punea la punct într-un mod extrem de eficient. Cum venea acasă în jur de ora două, îl lua la rost, ce face Pensionaru’? Toată ziulica stă acasă cu ochii în televizor. Ia pune mâna și fă mâncare! Nimic nu faci toată ziua. Sigur că ordinele astea nu erau chiar așa de categorice, de dure, lăsau loc de întors, erau rostite pe un ton mai șugubăț
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
Bobotează. Nu era neobișnuit ca în decembrie să fie omătul înalt cât casele oamenilor, iar dânșii își săpau tunele pentru a putea ieși din curte. Problemele adulților dădeau prilej copiilor să se strecoare nevăzuți din casă și să aibă toată ziulica la dispoziție să se joace nestingheriți. Copiii năzdrăvani, incluzându-mă și pe mine, erau de la prima oră pe acoperișuri și se dădeau cu sania de acolo de sus, până când le degerau degetele pe sfoară și picioarele pe oțelul săniuțelor. Mai
Amintirile unui geograf Rădăcini. Aşteptări. Certitudini by MARIANA T. COTEŢ BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/809_a_1653]
-
mai fericit prin plecarea noastră la munte. Aici la București e o căldură îngrozitoare, însă pe mine nu mă supără întru nimic: acasă stau cu toate perdelele trase, într-un costum din cele mai sumare, și sug sifon cât este ziulica de mare. Citesc, dar destul de puțin. Activitatea mea intelectuală scade pe zi ce trece și nici că-mi pare rău. De altfel, de două zile Mama și Tata sunt plecați și ei în vilegiatură, așa că toate grijile casei și ale
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de lucru. De aceea, am redactat un nou program, asemănător cu cel dinainte, și m-am apucat să-l pun în practică începând de azi... A venit Giglio și toate planurile mele laborioase s-au năruit! Ne-am baladat toată ziulica... La despărțire, nu că mi-ar fi părut rău, dar simțeam țipând în mine o mie și unu de draci: un val de agresivitate împotriva întregului univers. Îl detestam până și pe Mihai, iar pe A.B., care urma să
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și simplu nu mai erau: muriseră, fugiseră în străinătate sau plecaseră de-acasă pentru că erau încurcați cu drăguțe. Despre încurcatul ăstora îmi închipuiam o prostie cât mine de mare: credeam că domnul Rusu, de pildă, sau domnul Teltsch fugăresc toată ziulica niște domnișoare blonde, cu părul ondulat și ochi albaștri, printr-un fel de labirint încâlcit, ca în Parcul Pionierilor. Nu-i de mirare atunci că mi se părea normal ca toate femeile din jurul meu să se descurce singure, fără bărbați
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
endnote id="(822, p. 466)"/>. Discursul preotului de țară nu poate fi de altă natură. „Dușmanii vădiți” capătă identitate etnică : „Omul de treabă - spune unui țăran bețiv preotul Belciug, din romanul Ion (1920) de Liviu Rebreanu - nu se ține toată ziulica numai să Îmbogățească pe [cârciumarii] jidovi și să-și otrăvească trupul cu hâlbăriile lor drăcești” <endnote id="(737, p. 30)"/>. Vorbind despre satul românesc, Daniel Barbu fixează la veacul al XVIII-lea epoca În care „biserica Începe să sufere concurența
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
alte instituții. Se mai spunea că și pe atunci erau evenimente de acest gen, dar nu erau aduse la cunoștința publicului creându-se (falsa) impresie că șoferii români erau cei mai prima măcar din Europa iar milițienii noștri stăteau toată ziulica pe străzi, dirijând traficul. Cele scrise mai sus sunt șiașa, și-așa, adică parțial reale din orice unghi am privi. Adevărul este că, În pofida numărul mult mai mic de automobile de atunci, existau morți și răniți cu duiumul dar numărul
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
tu ești de vină. M-am exprimat eu greșit. Dar, cum să spun, Maria, iartă-mă! Dar... firea ta... prea mândră... prea rece... Mai lasă fala aceea porfiroghenetă. Uită leagănul de purpură în care te-ai născut. Și apoi, toată ziulica cu nasul în cărți, în genunchi pe la icoane; te-ai gălbejit, te-ai sfrijit de tot. Ce atâta pocăință, că doar ești curată ca lacrima. Prea multă sfințenie strică, te rupe de viață, uiți să râzi, uiți să iubești, uiți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
n-a fost o... o aia, cum zici tu. Mi-a povestit Vlaicu. N-a fost de neam mare, a fost fiica unui mic boier, dar toți mi-au spus că era teribil de frumoasă, isteață foc, veselă, cânta toată ziulica și mai ales era o fată bună. Toți o iubeau. O grădină de fată... V-a îmbrobodit, pe toți v-a îmbrobodit! Mi-a povestit Vlaicu, a fost o tragedie. Ștefan o pierdea din ochi era prima lui dragoste adevărată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
nu mă dai nimănui! Eu... eu sunt a Măriei tale! "Ostatică"! Teamă mi-i că eu sunt "ostaticul" ostaticei mele... Voichița râde ca zurgălăii, cristalin. Cred că, într-o altă viață, tu ai fost o veveriță jucăușă ce ronțăia toată ziulica la alune... Da' Măria ta, ce crezi c-ai fost? Ce-am fost?... Iaca, nu m-am gândit niciodată. Știu eu?... Cred că mi-ar fi plăcut să fiu un lăstun. Să zbor... Să zbor... În copilărie, ore întregi priveam
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
aerul avem nevoie, rostește Ștefan. "Prieteșug?"... Și de ce n-ar fi? Părinții noștri se aveau ca frații. "Iancule, părinte al meu", așa-l chema taica Bogdan pe taică-su. În anii de pribegie la Hunedoara Mateiaș era un țânc toată ziulica era în spinarea mea; eu i-am pus dintâi sabia de lemn în mână; eram buni prieteni... Și-apoi, să nu uităm, cel mai mare rege al Ungariei, olecuță e român. "A fost"... De când a ajuns "Mare Rex", se face
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Specialiști în drăcii erau Pătrașcu Matei, Ionescu N. Viezure, Maniu Teodor și lista continua până-n a suta mie pană. Cu masa am rezolvat-o cu har și cu aprobarea seminarului "Melchisedec Episcopul" care avea și o cantină, așa că mai toată ziulica eram de strajă la revizorat ba, la nevoie, conțopiști voluntari la scris și la ce mai era nevoie. și cum o minune are nevoie de o zi specială, iată-ne în 6 decembrie 1929, de Sfântul Neculai, patronul blajin al
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR by AUREL BRUMĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91701_a_92398]