370 matches
-
înmulțirii și apoi va trebui să facem ordine în casă, luându-le-o înainte micuților îngeri care au ca ocupație principală devastarea casei. Nu mi se părea așa de grav. Poate că vom reuși să strecurăm și câteva ore la zoo. O să-i spun mai încolo. Încă îmi beam cafeaua, când Tally scoase un sunet asurzitor. —Jocasta! Ellery! Martha! Încă cinci minute! Și apoi la WC și la spălat pe dinți! Nu știu ce-au simțit ei, dar eu aproape am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
să mă uimească: ficați, inimi, mațe și ceva blană deasupra. Insectele, da. Dar insectele nu sânt animale, ci mai curând poezie naturală, prelungiri ale minții noastre. Pentru ele mergeam, de fapt, la muzeul "Antipa" săptămână de săptămână. La Băneasa, la Zoo, ai mei nu mă cărau decât cu forța. De asta nu prea mi-a surâs ideea să merg cu fetele mele, când locuiam la Amsterdam, ca să vedem faimoasa "Artis", o combinație de grădină zoologică, planetariu, muzeu de naturale, Luna Park
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
Zeița Mării, care salva marinarii pe timp de furtună. Satul Cultural A-Ma de alături, cuprinde clădiri de pe timpul Dinastiei Qing cu un palat și un muzeu. După vizitarea Templului Țin Hau (sau Templul A-Ma), poți trece pe la Parcul Zoo, cu Panda uriași. Ca o curiozitate, turiștii care vor să vadă urșii Panda, n-au voie să-i streseze în niciun fel și mai ales n-au voie să le strice siesta! Pentru ciclismul montan ai trasee neasfaltate, de diferite
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
fost înființate în toate cartierele de fiul unui modest negustor din Munchen. Mai târziu, el a trecut la ridicarea de mari hoteluri si restaurante cum e marele și celebrul Rheingold (Aurul Rinului). Consacrăm o zi întreagă marii grădini zoologice „Am Zoo”. E mare prin suprafață, dar și mai mare prin extraordinara bogăție de tot ce poate oferi fauna de pe tot globul. Bazinele pline de crocodili giganți acoperite și cu pereți de sticlă, cu o temperatură tropicală, atrag îndeosebi atenția. O atracție
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
-i dai lecții maestrului, zice ea desfăcîndu-i legăturile lui Tom și gîdilîndu-l ca să rîdă. Vino la mătușica Em, Îi spune, iar el o trage, rîzÎnd, de păr. Maimuțică ce ești. I-ai spus lui mami că te-am dus la zoo săptămîna trecută? — Da? — Nu ți-a povestit Dan? — Dan nu prea vorbește cu mine zilele astea, oftez eu. Emma clatină din cap. Cum naiba de v-ați Înstrăinat atît de mult Într-un timp atît de scurt? Adică, ce mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
cafea neagră și tare. La ora 16.00, Îmi Întind cu vigoare brațele În aer și zîmbesc cu gura pînă la urechi. E gata. Deși lasă impresia de dezorganizare, eu nu am fax acasă, iar Trish a dus copiii la zoo, așa că nu pot să intru la ea. Lisa e plecată Într-un weekend prelungit (ca de obicei, a devenit foarte sfioasă cînd i-am cerut mai multe detalii), dar are fax, iar eu am cheia. Aș putea, firește, să merg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
oare una din acele caractere puternice, gen Mary Archer, care consideră că au prea mult de pierdut și că sînt În stare să ignore indiscrețiile, atîta vreme cît au posibilitatea să-și ducă mai departe viața obișnuită? CÎnd ajung la zoo, mă Încearcă un sentiment inedit față de Linda. Nu Îmi pare rău pentru ea, ci, incredibil, vreau să o protejez. E bizar, dar am o atitudine aproape maternă. Brusc, vreau să știu ce mai face, să mă asigur că e În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
Olandei, dar mi se pare deprimant să vezi ființe umane tratate ca niște bucăți de carne de tineri beți în ultimul lor weekend de burlăcie. I-am spus prietenei mele că nu mai suport. Era ca și cum aș fi fost la zoo, dar mai rău. La zoo nu ai voie să atingi animalele. În fine, ne-am dus într-un club și ne-am distrat, apoi, când era trecut de ora 2.00 a.m., îmi aduc aminte că m-am gândit că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
deprimant să vezi ființe umane tratate ca niște bucăți de carne de tineri beți în ultimul lor weekend de burlăcie. I-am spus prietenei mele că nu mai suport. Era ca și cum aș fi fost la zoo, dar mai rău. La zoo nu ai voie să atingi animalele. În fine, ne-am dus într-un club și ne-am distrat, apoi, când era trecut de ora 2.00 a.m., îmi aduc aminte că m-am gândit că știu drumul înapoi până la hotel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
aici, la Paris, prin cartier. Oamenii se uită cu o curiozitate adevărată, pentru că e un lucru ciudat (sună mobilul: „Doamne ajută, să vină, o să fim noi aicea“). Se uită, cum spuneam pe vremuri, ca la mașini străine sau ca la zoo. Să nu credeți că nu aveau și ei cădelniță, veșminte, toate astea în biserica catolică. Dar oamenii s-au decreștianizat atât de tare, Biserica catolică însăși a suferit acest „depouillement“, și oamenii au devenit complet rupți de religios. De câți
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
cu un spectacol excepțional din punct de vedere tehnic, dar și al poveștii spuse. Actul scenic se îmbină cu imagini proiectate, fie live, fie înregistrate. S-a filmat la Ocna Sibiului, pe ger, în pielea goală, în cușcă lupilor de la zoo, în piața sau la psihiatru. Aprilie Gala Premiilor UNITER, la cort Pentru prima dată în istoria sa, spectacolul televizat al Galei premiilor UNITER nu s-a desfășurat la București, și nici măcar într-o sală, ci într-un cort, Pavilionul 2007
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
declarate dintr-un unghi bezmetic de ochii Întunecați, convergenți. Nu Întru totul nebună, poate. Dar intra În casă spunând că a fost luată În copite de polițiști călare În Central Park. Încercau să prindă din nou un cerb scăpat de la zoo, iar ea era adâncită În lectura unui articol din Look și ei o dăduseră la pământ. Era cu toate astea veselă. Era mult prea veselă pentru Sammler. Noaptea bătea la mașină. Cânta la mașina de scris. Era angajată de vărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
a adus personal, îmi explică el în timp ce citeam ultima compunere cu amenințări și instrucțiuni redactată de către șantajist. — O mie de mărci trebuie puse într-o geantă Gerson care să fie lăsată într-un coș de gunoi din fața Sectorului Păsări de la Zoo, în această după-amiază. Am privit afară pe fereastră. Era o altă zi călduroasă și fără îndoială aveau să fie o mulțime de vizitatori la Zoo. — E un loc bun, am remarcat eu. Tipu’ va fi greu de reperat și va
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
geantă Gerson care să fie lăsată într-un coș de gunoi din fața Sectorului Păsări de la Zoo, în această după-amiază. Am privit afară pe fereastră. Era o altă zi călduroasă și fără îndoială aveau să fie o mulțime de vizitatori la Zoo. — E un loc bun, am remarcat eu. Tipu’ va fi greu de reperat și va fi și mai greu de urmărit. Din câte țin minte, sunt patru ieșiri. Am găsit o hartă a Berlinului în sertar și am întins-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
apariția înainte, chiar și numai pentru a avea mai multe opțiuni la dispoziție. Dacă nu ne zărești până atunci, te duci acasă și aștepți să te sun. Am ieșit de sub apărătoarea din sticlă de dimensiunea unui avion care e Stația Zoo și am traversat Hardenbergplatz către intrarea principală a Grădinii Zoologice din Berlin, care e doar un pic mai la sud față de Planetariu. Mi-am cumpărat un bilet care includea și accesul la Acvariu și un ghid care să facă mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
direcția stației pe care și-o alesese de la ieșirea spre Canalul Landwehr. Vizavi de Sectorul Păsări se afla un maldăr înalt de piatră de gresie, habitatul unei turme de oi Barbary. Potrivit ghidului, era unul dintre punctele de interes din Zoo, dar mi-am spus că arăta mult prea teatral ca să fie o bună imitație a locului în care acele animăluțe care se agitau în trap mărunt ar fi trăit în sălbăticie. Era mai degrabă ceva ce ai fi găsit în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
nevastă-ta? — Nu, mersi. Katia s-a obișnuit de mult cu orele mele ciudate, Bernie. Și oricum, dacă nu sunt eu acolo, se mai destinde atmosfera. Am mai avut o ceartă cu Heinrich, fiu-meu, când m-am întors de la Zoo. — De data asta care-a mai fost baiul? — S-a dus pur și simplu și s-a înscris în brigada motorizată a Tineretului Hitlerist. Am ridicat din umeri: — Mai devreme sau mai târziu, tot ar fi fost nevoit să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
bună despre Baudelaire. Iar acum, îmi pare rău, dar trebuie să plec. Se ridică și ne-am strâns mâinile. — După ce veți fi terminat cărțile, mi le puteți înapoia la Institutul Göring de pe Budapesterstrasse. Suntem chiar peste drum de Acvariul de la Zoo. În mod sigur m-ar interesa să aud părerea unui detectiv despre Baudelaire, zise ea. — Va fi plăcerea mea. Și atunci îmi veți putea spune părerea dumneavoastră despre doctorul Lanz Kindermann. — Kindermann? Îl cunoașteți pe Lanz Kindermann? Într-un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
pe fata dispărută, domnule. — E moartă? — Ca un șoarece într-o cursă. Nu avem încă o identificare pozitivă, dar pare să fie la fel ca toate celelalte, domnule. L-am sunat pe profesorul Illmann. E pe drum. Unde sunteți, Deubel? — Zoo Bahnhof. Afară era cald, încă, atunci când m-am dus la mașină și am deschis geamul ca să mă bucur de aerul nopții și totodată ca să mă ajute să mă trezesc. Se anunța o zi frumoasă pentru oricine în afară de Herr și Frau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
ei în Steglitz. Am condus spre est, de-a lungul lui Kurfürstendamm, cu magazinele sale au forme geometrice, luminate de neoane, și am cotit spre nord pe Joachimstaler Strasse, în capătul căreia se zărea marea seră luminoasă care era Stația Zoo. În față erau câteva dube ale poliției, o ambulanță de care nu mai era nevoie și câțiva bețivi dornici, încă, să-și petreacă noaptea acolo, și care erau îndepărtați de un polițist. Înăuntru, am traversat holul central de bilete către
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
Chiar înainte de miezul nopții, domnule. Tipu’ cere cu sergentul de serviciu. La telefon, zic eu. Ascultă bine, zice el. Fata dispărută, Irma Hanke, zice el, poate fi găsită într-un cufăr mare din piele albastră la biroul de bagaje de la Zoo Bahnhof. Cine e, întreb eu, dar el deja închisese. — Poți să-i descrii vocea? — Aș zice că era o voce educată, domnule. Și obișnuită să dea ordine și ca acestea să fie îndeplinite. Ca de ofițer. Își scutură capul mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că ar fi putut să o facă, nu-i așa? Dacă nu vă supărați că spun asta. — Nu, dacă nu avea un telefon în celulă, nu putea. Totuși, vom vedea dacă oamenilor de la biroul de bagaje lăsate în păstrare de la Zoo Bahnhof le place înfățișarea lui. Nu se știe niciodată, s-ar putea să fi avut un partener afară. Tanchistul dădu din cap: — Și asta e foarte adevărat, zise el. Orice este posibil în Germania atâta timp cât Hitler își face nevoile în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
s-ar putea să fi avut un partener afară. Tanchistul dădu din cap: — Și asta e foarte adevărat, zise el. Orice este posibil în Germania atâta timp cât Hitler își face nevoile în Cancelaria Reich-ului. Câteva ore mai târziu eram înapoi la Zoo Bahnhof, unde Korsch deja distribuise fotografiile înfățișând cufărul întregului personal de la biroul de bagaje lăsate în păstrare. Ei s-au uitat ce s-au uitat, au scuturat din capete și și-au scărpinat bărbiile de grizzly, dar totuși nici unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
că-ți place asta, așa-i? Să-i faci pe oameni să se pișe pe ei de frică? Becker râse: — Dumneavoastră nu vă place? Casa era pe Lützowufer-Strasse și dădea spre Canalul Landwehr, la numai câteva aruncături de băț de Zoo, de unde unele dintre rudele lui Hitler puteau fi auzite plângându-se în legătură cu standardul de cazare. Era o elegantă clădire cu trei etaje în stil Wilhelmine, vopsită în portocaliu, cu o mare fereastră pătrată, ieșită în afară, la etajul întâi. Becker
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
de specie, nu se sinchisea de proprietatea privată. În tot acel timp de scaldă christianică, toate, dar toate proustianismele mele au fost nedureroase. Măcar acea istorie nu am ratat-o, nu mă uitam la ea ca țăranul la girafa de la zoo. Am fost o puștoaică al naibii de zbânțuită. Îmi răzuiam blugii cu cărămida, aveam plete care-mi atingeau fundul, umblam în pânze de la țară, învățasem ideologia marcouseiană, ca să zic așa, eram o hipiotă intelectualistă (struțo-cămilă), ca mulți alții din generația mea. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]