10,539 matches
-
retrag pe de-a-ndarate în veacul spelb în sporul scit - fecioara mea de antracit ritual cât de ciudat: ziua s-a spart polul nord mi-a plesnit în port-hart pe sub pleoape îmi trec până și lipitori tâmplele îmi sunt câteodată ninsori zorii mă-mbracă cu oboseală oasele luminii se scurg de umezeală frica-nălțimii a înălbit plopii gura-mi miroase ca gingiile gropii printre pereți se-aud scâncete ușe: neamul meu se descarcă de moși și mătușe - Doamne, Tu n-ai destule
Poezie by Gheorghe Istrate () [Corola-journal/Imaginative/11429_a_12754]
-
Gheorghe Grigurcu Zile scrise Zile scrise alături de altele nescrise încă la rînd răbdătoare peste tot zumzete purpurii-albastre-maronii focalizînd boarea incoloră și soiul acesta de prune cum o duritate moale-a căldurii în grădină la revărsatul zorilor se precipită răspunsuri (nepuse întrebările încă risipite prin ierburi) respirația cerului duhnind a alcool metafora? uite-o nu e o potecă buimacă oprită pe brațul tău cum o brățară se suprapun gaițele ușor în văzduhul complice cum paginile unei cărți
Poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Imaginative/11579_a_12904]
-
Aveai cea mai inocentă Coapsă din întreg orașul, Presărată fin cu creta De mult dulce pătimașul Detectiv Emil Brumaru Ce-ți înnobila chiloții, Bosumflați la fund, cu harul, Chiflicind toți cașaloții Și-ți spărgea naiv poșetă Cu pitaci și trupu-n zorii... Mai ții minte, Cuchineta, Anu-acelor triste glorii?
Cuchineta by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/11558_a_12883]
-
în șase zile ce-ai măsurat o dată. Apoi, Meșter și Calfă, ai prins a iscodi Cum ți-a ieșit minunea și-ai zis: fie ce-o fi! Și n-ai mai dormit singur în cea de-a șaptea zi. în zori ai dus la buze făpturile de lut, Dând glas și suflet lumii cu-ntâiul Tău sărut. Psalmul II De mii de ani, în ceruri, îndemni un rob să scrie, Fără să știi că poate, fără să vrea să știe. Mai
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
-nvățăm din vina și slava nimănui. E bucuria lumii mai rece, prefăcută, Culoarea și lumina din ochii ei se mută. Ca huhurezii nopții ne învârtim vioi, Orbiți de jocul măștii din aur și noroi. Dar Tu ne ierți și-n zori, cu mâna în văpaie, Ștergi cerul mâzgălit de vorbe cu gunoaie. Preabunule, durerea cerească nu-ți ajunge, Și-atunci iubirea Ta, prin ochii icoanelor, ne plânge. De vom avea-n molohul Sodomei crezământ, Răstoarnă, Doamne, jarul din stele pe pământ
Poezii by Nicolae Breb Popescu () [Corola-journal/Imaginative/10982_a_12307]
-
și cu ștreangul de gât până-n adâncul glasului om bun, de paie; asta-i altă socoteală asta-i o mare dilemă în afara lumii, scos din țâțâni, peste mână, nepotolita foame de dragoste-adâncă la bătrânețe. XIII. Dis-de-dimineață Murind pe loc în zorile albe, mireasă-a somnului meu putred de bogată de joi pân'mai apoi în mijlocul tăcerii, te-ai culcat pe lauri sau pe butoiul de pulbere cât ai bate din palme ca oul lui Columb, plină până peste marginea lumii dis-de-dimineață
Poezie by Mihai Minculescu () [Corola-journal/Imaginative/11718_a_13043]
-
în zadar despre victoriile de seară și înfrângerile de dimineață despre prietenii duși sau gustul zmeurei după ce ai fumat de copilărie bătrânețe nu-mi amintesc nu mă înspăimântă moartea mea doar moartea celorlalți doar vârsta de mijloc se-mpăienjenește în zori cântul de greiere în casa pustie dimineața mă trezesc de-a binelea din coșmarul de treizeci de ani pe podea deschid ochii ea e acolo se lăfăie mi-a luat perna pătura zâmbetul Ťmarș, potaie, nenorocito, javrăť îi spun se
Poezie by Letiția Ilea () [Corola-journal/Imaginative/11090_a_12415]
-
Cornelia Maria Savu 1 sticla ferestrei a plesnit ultima ca o țeastă rasă lovită pe la spate. flăcările s-au ridicat deasupra zorilor spălăciți salutîndu-mi plecarea într-o călătorie printre lucruri opuse și fără urmări (țigara aprinsă și-a făcut datoria). cu-n fir de fum în colțul buzelor m-am trezit din rufele somnului în prima dimineață după moarte amintindu-mi că
Ingeborg și Paul by Cornelia Maria Savu () [Corola-journal/Imaginative/11112_a_12437]
-
stînă de unde i-am fi putut cumpăra ieftin. Am stabilit că vom merge la stîna aceea mai tîrziu, după-amiază, însă pînă atunci am băut prea mult și ne-am îmbătat. Am ajuns la stînă, numai eu și Florin, abia în zorii zilei următoare; Mircea și Daniela încă nu se treziseră. Nici nu se luminase bine de ziuă. Era un pic de ceață și firește că ne-am rătăcit. Am luat-o pe o cărare care promitea să scurteze drumul, dar pînă
Ficțiune ilicită - fără sex by Petru Cimpoeșu () [Corola-journal/Imaginative/11143_a_12468]
-
exact pe dos, fără nici o justificare logică, ascultând de cine știe ce impuls obscur. La fel se întâmplase și când fugise din țară, hotărâse acest pas teribil, într-o clipă, fără premeditare, fără pregătiri minuțioase, cum ar fi fost firesc. Era în zori, după banchet. Orașul arăta bine la ora aceea, încă adormit, tăcut, cu străzile aproape pustii, aerul era respirabil, împrospătat de răcoarea nopții. Gașca lor de zurbagii (veseli-chercheliți-fără griji, doar absolviseră înalta școală și se pregăteau să plece în sate și
Relatare despre moartea mea by Gabriel Chifu () [Corola-journal/Imaginative/10968_a_12293]
-
de cinci ori. Béezina a debutat în 1895, deci în anul în care se năștea Blaga, cu volumul Depărtări tainice, volum în care pesimismul adânc al unei firi maladive era exprimat într-o savantă estetică parnasiană. A continuat cu volumele Zori la apus, Vânturi de la poli, Constructorii templului și Mâinile, în total 5 volume de versuri, dintre care ultimul apărut în 1901. Blaga, după cum se știe, a debutat în 1919 cu Poemele lumini, poeme de exuberanță vitalistă, la distanță de 18
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
se instalează în sufletul său, Béezina va face o poezie legată nu de ceea ce e perisabil și efemer, ci de geneza continuă a sevelor, de infinita naștere a surselor, de posesiunea triumfală a creației. Suflul liric ce străbate poeziile ciclurilor Zori la apus (1896) și Vânturi de la poli (1897) amintește de fervoarea unui Pascal, Kirkegaard și, mai aproape, de a unui Claudel, de care se apropie și prin structura versurilor. Blaga, în schimb, nu va atinge niciodată absolutul credinței caracteristic spiritualismului
Poezia cehă și Lucian Blaga by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/11704_a_13029]
-
vale, jos E vârful nalt, lumina parcă-l soarbe, Doar umbre albe strălucesc departe, Când vor să treacă, vânturile oarbe Se-ntorc în văi cu scuturile sparte; Degeaba-ncerc, cărarea-n sus se pierde, Doar visul își mai pune-n zori cunună, Eu mă întorc în luminișul verde Cu lupii și cu râmele-mpreună; Nici soarele nu poate să mă cheme în empireul fulgerelor sfinte Și-n veci rămân sub veșnice blesteme, în vale, jos, în balta de cuvinte în adevăr
Poezie by Ion Stoica () [Corola-journal/Imaginative/11879_a_13204]
-
pe unde-am fost hoinară Și-am adormit la sânul înmiresmat al verii, Inundată de-o lumină purpurie crepusculară Și de-al clopotelor cântec din noaptea învierii. Cunosc eu sfânt tîrâm-EDENUL meu din vis Pe unde-alerg în noapte și-n ZORI m-adăp din nou Din cupele-mbujorate ale florii suave de cais Și din șoaptele izvoarelor ce se-nalță ca un ecou. Veniți cu mine-n ZORI! Veniți pe-al meu tărâm! Să ne-mbătăm în roua pură a cupelor de
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
învierii. Cunosc eu sfânt tîrâm-EDENUL meu din vis Pe unde-alerg în noapte și-n ZORI m-adăp din nou Din cupele-mbujorate ale florii suave de cais Și din șoaptele izvoarelor ce se-nalță ca un ecou. Veniți cu mine-n ZORI! Veniți pe-al meu tărâm! Să ne-mbătăm în roua pură a cupelor de crin Și-n miresmele-nzăpezite ale ciorchinilor de salcâm! EDENUL E TERESTRU, doar visul e divin. Citește mai mult Cunosc eu un tărâm pe unde merg
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
sideral.Cunosc un tărâm pe unde-am fost hoinarăși-am adormit la sânul înmiresmat al verii,Inundată de-o lumină purpurie crepuscularăși de-al clopotelor cântec din noaptea învierii.Cunosc eu sfânt tîrâm-EDENUL meu din visPe unde-alerg în noapte și-n ZORI m-adăp din nouDin cupele-mbujorate ale florii suave de caisși din șoaptele izvoarelor ce se-nalță ca un ecou.Veniți cu mine-n ZORI! Veniți pe-al meu tărâm! Să ne-mbătăm în roua pură a cupelor de crinși-n miresmele
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
cântec din noaptea învierii.Cunosc eu sfânt tîrâm-EDENUL meu din visPe unde-alerg în noapte și-n ZORI m-adăp din nouDin cupele-mbujorate ale florii suave de caisși din șoaptele izvoarelor ce se-nalță ca un ecou.Veniți cu mine-n ZORI! Veniți pe-al meu tărâm! Să ne-mbătăm în roua pură a cupelor de crinși-n miresmele-nzăpezite ale ciorchinilor de salcâm!EDENUL E TERESTRU, doar visul e divin.... VIII. CÂND SOARELE RĂSARE DIN CRINII DIMINEȚII, de Elisabeta Silvia Gângu, publicat
ELISABETA SILVIA GÂNGU [Corola-blog/BlogPost/380494_a_381823]
-
a mărturisirilor, pe care poeta le face atât în fața cititorilor, cât și a posterității. Seria poemelor din volumul “Ochiul curtat” debutează cu cel intitulat „Te desenam cu raze de soare”: //„în dimineața asta/toți salcâmii erau în floare/dormeai cu zorii de zi sub pernă/te urmăream de după copacii/peste care căzuse cerul/te desenam cu raze de soare/atâtea singurătăți am desenat până ieri/de mă întreb cum de n-am murit încă”//. De la început, poeta se plasează într-un
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
cer?//. Putem vorbi de o poezie a maturității plină de viață, de freamăt dar și de forțe dezlănțuite, de un lirism tonic, captivant. Când grâul se coace/mă îndrăgostesc/de păsări, de flori, de ape,/de oameni, de gâze, de zori,/de tot și de toate!/ Când soarele-ncălzește pământul/ toți macii câmpului /spre el zâmbesc,/de soare, de lună, de stele,/de toate mă-ndrăgostesc!// (Geamantanul cu vise). Candelă a unei biografii de legendă, versurile din poezia “Noapte de vară
GHEORGHE CLAPA (AUTORUL ESEULUI)– “LIRICA FEMININĂ ROMÂNEASCĂ S-A ÎMBOGĂȚIT CU O VOCE DISTINCTĂ: DORINA STOICA” de DORINA STOICA în ediţia nr. 1876 din 19 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380571_a_381900]
-
s-a fost tras din munte moarte e din cer până-n pământ iar Poetul strânge între palme frunte ...când și vâlvele-au plecat în lumi păgâne blândului Hristos ce-I mai rămâne? NECESARA MINUNE în zadar se schimbă nopțile în zori: unde sunt ciobanii sfinți și rugători? unde-s - dârzi - voivozii - magii crăișori în această țară adâncată-n nori? vai - pitice vremuri și preascunde frunți e degeaba încă stâncă-n vechii munți: ați uitat să dați cu pietre după câini iar
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
-un ciot de cântec fără lumânare balamaua lumii noastre scârțâie de vești Criste - au rămas pe garduri gargare popești nu mai știu citi în stele - nici măcar în stânci Maica Lumii - umilită - a căzut în brânci: rugăciuni - podoaba scârnei - vomitate-n zori cruci de ipocrită soartă ies de sub urdori pân' și rău-i gol de rosturi și scârbit de farduri: „bine” - bărbierit de raze și-mpuțit de narduri... histrionii duc solia Minciunii Supreme ...rănit Criste - simți în coasta-Ți alifii și creme
SCHIŢE DIN MUNŢII BUCOVINEI (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380570_a_381899]
-
Acasa > Poezie > Oglindire > SUB TEIUL TĂU Autor: Elena Glodean Publicat în: Ediția nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Sub teiul tău, în primăvară, când zorii-ncep să își răsfire cu o astrală sârguință tot spectrul de lumini solare, târându-și umbrele prin iarbă, vin mânjii zilei și-nsetați din cupa florilor beau rouă cu gust de tainică „Dorință”. Sub teiul tău, în miez de vară
SUB TEIUL TĂU de ELENA GLODEAN în ediţia nr. 2207 din 15 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380667_a_381996]
-
zboruri înalte necoapte iubiri. A fost o vreme când; ploile luminii îmi fântâneau în ochi, noaptea îngenunchea supusă lupoaicei albe, risipei date. Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă, dor amurgurile de prea plin, aduceri aminte colindă nostalgic la poarta zorilor închisă, Tantal mă cheamă spre limanul umbrelor însetate încă de seva dulce amară a lumii. Azi, să rămân în ramul toamnei aș vrea, lupoaică albă până în clipă acea definitivă când lumina se întoarnă în “nous”, ... Citește mai mult A fost
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
pe aripi purtate,zboruri înalte necoapte iubiri.A fost o vreme când;ploile luminii îmi fântâneau în ochi,noaptea îngenunchea supusălupoaicei albe,risipei date.Azi, sub ochiul timpului clipind spre iarnă,dor amurgurilede prea plin,aduceri aminte colindă nostalgicla poarta zorilor închisă,Tantal mă cheamă spre limanulumbrelor însetate încăde seva dulce amară a lumii.Azi, să rămânîn ramul toamnei aș vrea,lupoaică albăpână în clipă acea definitivăcând lumina se întoarnă în “nous”,... VII. DOAR CORBII VEGHEAZĂ, de Agafia Drăgan , publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]
-
pustiul când sângeră lumina sub pleoape cu tâmpla lipită de noapte mai spune-mi o dată cum încolțește luna clocotul înserării când sufletul intimidat de ani c-un dor intrigant se leagă mai spune-mi o dată cum se transformă apusul când zorii îți tulbură simțirea c-un cuvânt rostit la tinerețe mai spune-mi o dată cum încifrezi ascunsul când jocul ielelor te poartă c-un sâmbure de iubire hoinar printre aștrii tu fiu de lut și cer sclav și stăpân peste cuvinte
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/380557_a_381886]