309 matches
-
dorințele își făceau loc printre caiete și penarele în formă de franzelă, cu fermoar de fier. La ora de română ni se dictau compunerile, cu muncitorii în halate albastre și fabrica zumzăitoare unde urma să fim și noi angajați. Totul zumzăia în comunism: fabricile, albinele, hidrocentrala, până și fusta tovarășei învățătoare, sub privirile cuminți ale băieților. Se citeau poezii patriotice, despre viitor, încăpeam cu toții în vocea caldă a profesoarei. Nu știai ce meserie să alegi, oferta curgea melodios și variat: miner
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
țărănimii veșnic lipsite, căruia îi aparține chiar prin legi nescrise. Pământul înseamnă pentru Ion și pentru lumea obidiților din care descinde, rațiunea de a exista, unicul mod de a trăi, de aceea eroul îl ascultă transfigurat, îi simte glasul: “cum zumzăie, șușotesc, fâșie porumbiștele, holdele de grâu și ovăz, cânepiștile, grădinile, casele, pădurile...Glasul pământului pătrundea năvalnic în sufletul flăcăului, ca o chemare, copleșindu-l.Se simțea mic și slab, cât un vierme pe care-l calci în picioare, sau ca
VIZIUNE GENERALĂ ASUPRA ȚĂRANULUI ÎN OPERELE LUI REBREANU by ANCA CHIRICA () [Corola-publishinghouse/Science/91620_a_92349]
-
copil și-așa vitregit de soartă cu două bunici la oraș. Mai ales când află câte lucruri minunate se pot petrece într-o asemenea aventură... Nu, zău, cum să nu pui botic înciudat, dacă taberele „sunt ca niște stupi uriași. Zumzăie de-atâtea râsete, țipete, șușoteli și chicoteli! Asemenea cămine de vacanță sunt stupii fericirii copiilor și ai voioșiei. Și oricâte vor fi existând, încă nu vor fi destule. Bineînțeles că, seara, piticul cenușiu al dorului de casă se așază pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2179_a_3504]
-
de blînda briză elenă. Își refac forțele pentru încă o zi de activitate sub dogoarea soarelui, neascuns niciodată sub vreun norișor. Bărcuțe rătăcite merg, aparent fără treabă, fără grabă și fără o direcție precisă. Singurul lor rol ar fi să zumzăie ca un bîzoi enorm și să spargă liniștea divină care domnește de obicei la ora aceea. Mai tîrziu începe corul strident și exasperant al cicadelor, mai exact al cicadoilor, care își cheamă partenerele spre lucruri rușinoase. Țîrîie peste tot de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
o rară frumusețe. Loc plin de istorie, loc unde Cristóbal Colón (Cristofor Columb) a atins pentru prima oară insula Cuba în 1492 și copleșit de frumusețea locurilor a exclamat: "es la tierra más hermosa que ojos humanos han visto"*. Avionul zumzăie monoton și gîndurile mă întorc în timp. Privesc prin hublou defilarea pămînturilor cubaneze. Curajoși din Europa uitau cuvîntul "dor" și se instalau aici pentru a construi o altă lume. Uitau pămînturile natale care nu i-au acceptat, uitau prieteni, uitau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
zidul bisericii...Din crâmpeiul de tablou votiv rămas pe peretele de piatră la care mă uitam - luminat de o rază de soare venită nu știu de unde - mă priveau ochii blajini ai domnitorului Petru Schiopu...In minte au început să-mi zumzăie gânduri fragmentare despre acest tablou votiv, scăpat ca prin minune de vitregiile prin care a trecut această biserică...M-am oprit la spusele lui Paul de Alep, care în 1653, însoțind pe patriarhul Macarie al Antiohiei în vizită la Iași
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
devin taciturn, să-mi înăbuș elocința neînfrânată pe care o arătam la Roma. Cum pot oare să mai vorbesc fără să mă rușinez dinaintea murmurului acvatic, a foșnetului silvestru, când aud sfâșierea adâncă ce se ridică din mare, gângăniile ce zumzăie în iarbă, sau când captez speriat glasurile aștrilor? Nu găsesc cuvinte potrivite dinaintea tăcerilor elocvente ale Aiei, căreia-i place să vorbească doar cu ochii. E comunicarea cea mai pură. Aici totul vorbește, fiece element al peisajului se exprimă pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2342_a_3667]
-
și jocul de lumini al firmelor multicolore devine irezistibil. Vaporașe rapide fac legătura Între cele două maluri sau manevrează În susul și În latul râului Într-o romantică croazieră. Vasul se strecoară lin pe lângă maluri Înverzite, și doar clipocitul apei vălurite zumzăie ușor, ritmat ca un ceasornic, sub bolta cerească luminată cu steluțe asemenea feștilelor de la balurile Împărătești, În așteptarea palidei Doamne a Nopții ce-și căuta, Încă, rochia imaculată cu care să-și vrăjească dansatorii visători de tărâmuri onirice... Feeria policromă
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
vor mai fi piese de mobilier, ca până acum. Vor face parte din categoria de articole pentru sănătatea coloanei verebrale, iar preocuparea pentru această problemă va lua amploare în următorii ani. Când nu vor mai fi atâția adolescenți care să zumzăie peste tot, industria restaurantelor de tip fast-food va trebui să-și dubleze eforturile, pentru a menține interesul persoanelor în vârstă. Deja ei reprezintă o mare parte din consumatori, fără ca măcar să fie recunoscuți ca atare. Într-o bună zi nu va
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
în mișcare și vin asupra ei. Azi și mai mult i se făceau asemenea păreri. Totul se clătina, dulapul i se părea că era deja pe lângă ea. Hedi se pitulă sub plapomă. I se bătea inima și îi vâjâiau urechile zumzăiau și i se părea ca și cum scârțâia și aluneca ceva prin prejurul patului. Asudă de frică. Era îngrozitor! Mai bine cu capul afară, căci atunci nu se aud asemenea zgomote urâte. Se întuneca din ce în ce mai mult; lucrurile păreau mai mari și cu
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
anilor ’90. Acum, când membrii formației au între 35 și 40 de ani, iar fanele lor sunt mai degrabă pasionate de noua culoare pentru pereții casei, puțini înțeleg cum se poate relansa grupul fost No.1. În lipsa unei confirmări, zvonurile zumzăie în jurul unui website oficial refăcut și misterios, pe care fanii pot deocamdată doar să se înscrie pe o listă pentru a primi „noutăți“ de la formația dispărută din anul 1994. Paula Abdul, senzație a anilor ’80 și cunoscută acum drept membrul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
un ton serios: „Nu pot nici să confirm, nici să infirm“. Al doilea face la fel. Fără nici un cuvânt, al treilea acoperă cu palma o carte și o împinge discret spre Ionuț, singurul care o poate vedea. În jur, pixurile zumzăie grăbite pe notițele secrete din față. „Oooooof, nu mai înțeleg nimic!“, se oftică cineva din grup în timp ce zarurile zornăie în mâna jucătorului următor. Personajele din scena de mai sus nu sunt niște copii, ci un medic rezident, un software developer
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
miezul nopții. Vasile Elisav se ridică. Ieși. Intră în camera de baie, a cărei ușă o lăsă întredeschisă, deoarece-și spăla, acum, numai obrazul, dar cu fervoarea unei sacre abluțiuni, astfel încât nu desluși prea bine apelul telefonului mobil, lăsat să zumzăie în gol, fără să-i pună nimeni punct, vreo patru-cinci măsuri din Zauberflöte. — Ce-i asta, întrebă, surprins, dl Vasile Elisav, ieșind din camera de baie. — Sunteți incorigibil, dom profesor. Păi ce să fie, e semnalul telemobilului... — Telemo-ce? — Al telefonului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
distanță aeriană de România de circa 8.155 km, pe care nu trebuie să o ratezi cât ești în viață. Cineva a spus, foarte expresiv, că „Hong Kong-ul e un uriaș stup în care zi și noapte milioane de albine zumzăie, aduc, duc și consumă hrană într-un exces de neon și țăcănit mecanic (semnalizarea acustică, pentru nevăzători, a semafoarelor). Cărucioare, tarabe, food court-uri, terase. Și oameni, mulți oameni care se mișca necontenit între ele”. A avut dreptatea lui sau a
Impresii de călătorie by Victor Geangalău () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1217_a_1939]
-
pușcociul cu lunetă. Unui asemenea tratament surprinzător, fosila politic-corectă i-a răspuns și mai neașteptat - și-a mutat carapacea în România, țară pe care nu dădea doi bani până mai ieri. A fost împroprietărit, pare-se, cu o catedră de zumzăit. Așa stând lucrurile, e de așteptat ca lupta între lampa cu halogen și lampa cu alogen să atingă intensități nucleare. Primele ciuperci atomice au și apărut. (Jurnalul Național, 23 septembrie 2005) Delimitări - fanatism și prostie Unii suntem bântuiți de spiritul
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
ci și ca faună. În lac, o mulțime de pești se zbenguiau în sunetul orăcăiturilor pe cele mai diverse tonuri ale broscoilor sau brotăceilor; păsări de tot felul dădeau cele mai stranii concerte, în timp ce nori de gîze colorate și elegante zumzăiau făcînd tumbe sau rotindu-se în văzduhul din jurul nostru. Cînd ni s-au înmînat cheile, m-am trezit cu un obiect medieval, adevărată operă de artă, de vreun kilogram, după zile întregi de cărți magnetice. Dar pentru a găsi ușa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
grindă în jurul patului zăceau leșinuri povești de ceară, scâncet și cuțite așa dormea sâmbetele cu cărți grele uitate pe piept cu sânii striviți de carete de bronz trase de lei ce mușcau din carnea ei tânără și muștele de cuvinte zumzăindu-i în coada ochiului. pe un fir subțire, coborau comete" (Israel România, ianuarie 2014) Balasz F. Attila Scriitorul nu trebuie să explice nimic, opera își trăiește viața proprie după ce a fost publicată. Este sarcina cititorului și a criticului de a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
noi mâna pe tine, oriunde-ai fi. Apoi m-am trezit așezată în compartiment, în acel tren, stând pe locul meu ca un palton fără om într-însul - de parcă iarăși mă lăsasem înșelată de un nou tertip al băgătorilor-de-frică. Trenul zumzăia încetișor, era februarie, o după-amiază târzie pretimpuriu întunecată, pete de zăpadă își trimiteau de-a lungul șinelor lumina lor albă furișă, trenul era tren de-adevăratelea, iar noi mergeam cu el de-adevăratelea. Dar nu mă încredeam cu totul în
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
și dulcea mea, fii cura joasă. Chiar dacă îmi iau toată casa și mă obligă să stau în altă parte, nu te teme: am să găsesc eu pe undeva un colțișor unde să-mi pun capul bătrân în care numele tău zumzăie ca o albină de aur. Te iubesc, fata mea dragă. Nu te supăra dacă sunt obligată, din prudență, să te mai cert câteodată; pentru fiecare cuvânt aspru, un milion de mân gâieri pe chipul tău cald și luminat de flacăra
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
îl întreb dacă de fapt s-a ridicat de pe saltea ca să vină până la mine. Răspunde că nu, dar simțind că eram pe aceleași frecvențe m-a întrebat și el aproape în șoaptă, de la distanță. Ajung din nou în sala mare, zumzăind de participanți. Fiecare își povestește aventurile din noaptea anterioară, fiecare poveste este diferită. Ascult crâmpeie din poveștile celorlalți, multe descriu experiențe similare cu cele avute de mine până cu o noapte înainte. Nu mi-e clar care au fost factorii
Chemarea Călătorii în lumea șamanilor amazonieni by Ingrid Daniela Cozma () [Corola-publishinghouse/Memoirs/821_a_1747]
-
căci - vorba lui Shakespeare - totul e bine când se termină cu bine. Marți, 9 iulie Ne-am lins rănile cu toții după orgia din ajun. Miercuri, cu siguranță Ecaterina și Zgripți s-au trezit singure, mirate, bănuiesc eu, că nu mai zumzăie nimic în jurul lor. A fost cea mai inedită tabără la care am participat vreodată, dar nici nu mă așteptam să fie altfel, cunoscând-o pe Doamna Vâlcii. Și cum numai ei i se putea întâmpla una ca asta, abia în
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
În care toate contradicțiile Își găseau rezolvarea la un nivel mai subtil. Mi s-a părut potrivit atunci să dau muzicii disonante, angoasate, moderne, care conduce spre acest final, un echivalent vizual pe măsură. „Oedipe din noi, auzi, dom’le!“, zumzăiau pe culoarele Ministerului Culturii voci deja alarmate de ce va să fie. „Sfinxu’ e Stalin?“ „Da’ tu de unde știi, că arogantul ăla de Șerban ține repetițiile Închise?!“ „Păi, am dat o raită la ateliere. Se cruceau și tâmplarii: o Volga pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fără mine, ca să-mi șoptească noapte bună cu glasul ei cald și să mă sărute. Închis Între jaluzele, cu o candelă aprinsă, Înger, Îngerașul meu, dormi În pace, copilaș, copilașul Îngenuncheat pe perna care În curând Îi va cuprinde căpșorul zumzăind de gânduri. Rugăciuni englezești și mica icoană Înfățișând un sfânt greco-catolic bronzat alcătuiau o asociere inocentă spre care privesc Înapoi cu plăcere; și deasupra icoanei, sus, pe perete, unde umbra unui obiect (a paravanului de bambus dintre pat și ușă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
spini ale parfumatei orhidee de mlaștină (acea nocinaia fialka a poeților ruși), un micuț Fritillaria mohorât, purtând numele unei zeițe scandinave, a trecut În zbor, foarte jos, abia atingând ce era În jur. Frumosul Cordigera, un fluture ca un giuvaer, zumzăia pe deasupra Întregii suprafețe a uzinei mlăștinoase care-i furnizează hrana. Am urmărit fluturi Sulphur tiviți cu trandafiriu și fluturi Satyr ca marmura cenușie. Ignorând țânțarii care mișunau pe antebrațele mele, m-am aplecat mormăind de plăcere, pentru a adulmeca un
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
să nu ne mai vadă niciodată; după care, silueta lui Îmbrăcată cu un trenci, cu șapcă kaki pe cap și cu servieta sub braț, a dispărut În ceața produsă de aburi. Lunga călătorie spre sud a Început suportabil; radiatoarele Încă zumzăiau, lămpile erau Încă intacte În vagonul de dormit de clasa Întâi din trenul Petrograd-Simferopol, o cântăreață destul de celebră cu un machiaj de scenă, ținând la piept un buchet de crizanteme Înfășurat În hârtie maro, stătea pe culoar, bătând tactul pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]