301 matches
-
binecuvînta. Urnită de-o mîrțoagă resemnată, întreaga procesiune părea carul alegoric al școlii din Dobrina. La un moment dat, am coborît să mă mai dezmorțesc. Țîșnind din codîrlă, Fărocoastă îmi luă locul și, bine dispus, începu să zbiere Sanie cu zurgălăi. La ședință am făcut cunoștință cu un profesor de muzică pe seama căruia se colportau tot felul de anecdote. Era un tip vesel care, în școala de corecție, învățase să cînte la trombon. Pentru el, socrul său făcuse ce făcuse ca să
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
statui - printre fulgi de zăpadă trecători tăcuți noua ninsoare a aprins lumini pe străzi - colind în noapte în jurul mesei - până și luna-i plină de Sărbători de Bobotează - pe crengi încovoiate stropi de lumină vânt printre stele - un clinchet de zurgălăi abia perceput ninge liniștit peste omul de zăpadă - batrân meditând pârtie goală - toate chicotelile la gura sobei mașina albă ca în visele mele - și tot mai ninge sat înzăpezit - visele copiilor în alb și negru magia iernii - într-o singură
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
și nu crezu gîndului, o scrisoare trimisă pentru asta Își tot aștepta - acum inutil, Își spunea - răspunsul, pentru că era prea tîrziu. Deodată Însă - atunci?, În altă zi? - o sanie, trasă de doi cai purtînd deasupra grumajilor o arcuire sonoră de zurgălăi, ca-n secolul trecut pînă spre sfîrșitul deceniului cinci din vremea noastră, - o sanie, spun, lunecă pe drumul de comună al marii cîmpii (unde o fi găsit sania asta?), amîndoi Încotoșmănați În șube, Lung cu gulerul dat peste umeri, aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
ia pe nepregătite, mai puțin moartea... — Vorbește mai încet, să nu te audă... — Aude cu siguranță, spuse Pantelimon, fără nicio precauție în glas. Auzul este simțul cel mai vigilent, chiar și tu, când îți trezești pacienții din anestezie, le agiți zurgălăi la ureche. Auzul moare ultimul, după ce inima a încetat să mai bată. La urma urmei, și când vii pe lume tot așa e. Din tot ce se întâmplă în afara pântecului care te poartă, poți doar să auzi... Chestiunea însă e
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
dea drumul. Așadar... întrebă, aveți deschis ? — Dar de ce vă interesează ? întrebă sau răspunse Jenică. Și în fața privirii imperturbabile a străinului adăugă : Mai târziu. Acum închei niște acte. Străinul făcu ochii roată, atât cât îi permitea deschizătura ușii. Atmosfera, plină de zurgălăi, se mai înviorase. Privirile i se fixară asupra tejghelei. Atunci își dădu Jenică seama că să stai cu mâinile încrucișate nu e cea mai nimerită poziție pentru cineva care rezolvă niște acte. Își îndreptă spinarea și căută creionul chimic, desenând
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
niște fluturi cu aripile smulse. Estimp, planta își înfășura lujerii pe deasupra aracului, urca pe pereți, iar floarea ei răspândea un miros dulceag și ostenit, ca al vieților lipsite de speranță. Vocile de copii se auzeau tot mai depărtate, însoțite de zurgălăi. Dar e încă toamnă, se gândi Jenică. Ajunsese la nouăzeci și nouă. Mai avea o singură frunză și jocul se putea încheia. Ce ciudat totuși că frunzele adunate de pe jos și așezate, apoi, sub pași erau îngălbenite și roșii pe
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
vijelios, fâșia din marea Ionică, boturile caprelor) și la fel de limpezi unele glasuri (cel al lui Geronimo, de pildă, ce-i promitea că o să-i fie alături cu ciocanul lui de cismar în răzmerița împotriva Spaniei), dar peste toate se auzeau zurgălăii măgarilor întorcându-se cu legătura de lemne-n spinare dinspre Monte Consolino, și bătăile de clopot pentru vecernie... Fra' Tommaso, am dispus pentru tine o pensie pe viață astfel încât să poți trăi în fine fără nicio apăsare. Am poruncit totodată
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
folclorice în literatura română contemporană", Al. Dima). "Sub albastre focuri/ dănțuie comori/ nu mai vrea jăratic murgu-mi pască flori" ("Steaua singurătății"T. Utan). În poezia interbelică motivul apare la A. Maniu și V. Voiculescu. 9 " Acesta e nebunul care aude zurgălăii/ mâncând pământul/ mârâitul de câine al câmpului"("Cartea de nisip", Nicolae Ioana). Adrian Maniu, Tudor Arghezi, V. Voiculescu citați de Al. Dima în "Zăcăminte folclorice în poezia română contemporană" vin cu aceleași motive. 10 "Cu vârcolacii/ Mă-nzăpezii./ Mâncată luna
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
mare, cred, decît la oricare alt poet romîn din acea vreme: acordeon, caterincă, clavir, flașnetă, flaut, fluier, ghitară, goarnă, harfă, „harmonie”, liră, nai, orgă, piano, pianole, piculină, țambale/țimbale, vioară/ scripcă/ violină. Lista poate fi completată cu: buciume, tălăngi, clopote, zurgălăi. în proză sînt amintite: drîmba, trompetele, toba, gramofonul, „fonografele publice”. Se aud arii, canțonete, doine, marșuri, melodii, „operă”, romanțe, serenade, „populare”, iar în încercările de roman, „muzică de piano”, „cîntece răsunătorii de fanfară”, „cîntece de harmonie”, un „cîntec american fantastic
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Primele iubiri. Este evidentă dorința de a trata cât mai multe teme ale actualității imediate și cristalizarea direcțiilor acelei biografii lirice. Tematismul e evident într-o operă care încearcă să reprezinte monografic momentele epocii în poezii ca: În ziua neuitată, Zurgălăul, Prietenul Glad etc. Labiș încercă de fapt să găsească simbolurile unui univers nou, înțelege că omul nu mai este instrumentul istoriei ci scopul ei, consideră că poezia nu poate fi redusă la o funcție retorică de susținere a unei ideologii
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
nouă hotare și iau apă din nouă izvoare; apoi, la o răscruce (unde se îmbină trei hotare), vătaful îi leagă pe noii intrați în grup, peste fluierul piciorului, mai jos de genunchi, cu câte două curele pe care sunt înșirați zurgălăi, iar, peste braț, mai sus de cot, îi leagă cu două rânduri de panglici. După ceremonia legatului, feciorii formează un cerc, sunt stropiți, cu apa din cele nouă izvoare, de Irodeasă (patroana călușerilor) și de vătafi, ridică bâtele cu capătul
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
tanti Mița, că "așa țin bărbații biletul". Vezi ce bine-i șade lui zice mam'mare cu costumul de marinel?" (I. L.Caragiale, D-l Goe...) (e) "Iat-o sanie ușoară care trece peste văi... / În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi." (Vasile Alecsandri, Iarna) (f) "Cucoana atunci, cu toată bunăvoința ce avea, se lehămetește și de binefacere și de tot, zicând: Oameni buni, faceți dar cum v-a lumina Dumnezeu!" (Ion Creangă, Povestea unui om leneș) (g) "Și mare fu uimirea
by ANGELICA HOBJILĂ [Corola-publishinghouse/Science/978_a_2486]
-
zăpadă nici un pas; Dar ce văd?... în raza lunii o fantasmă se arată... E un lup ce se alungă după prada-i spăimîntată! În Iarna, închipuirea e o vreme îngrozită de putința unei ninsori totale, de sfârșit de lume, până ce zurgălăul spulberă sinistrul vis: Din văzduh cumplita iarnă cerne norii de zăpadă, Lungi troiene călătoare adunate-n cer grămadă, Fulgii zbor, plutesc în aer ca un roi de fluturi albi, Răspândind fiori de gheață pe ai țerii umeri dalbi. Ziua ninge
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
fără urme, fără drum, Se văd satele pierdute sub clăbucii albi de fum. Dar ninsoarea încetează, norii fug, doritul soare Strălucește și dismiardă oceanul de ninsoare, Iat-o sanie ușoară care trece peste văi... În văzduh voios răsună clinchete de zurgălăi. Romanticii cădeau în melancolii în fața lacurilor. Pe Alecsandri îl umple de o surdă spaimă șuierul vîntului: Ziua scade: iarna vine, vine pe crivăț călare, Vântul șuieră prin hornuri răspândind înfiorare. Boii rag, caii rânchează, cânii latră launloc, Omul, trist, cade
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
printr-un lirism obiectiv, reprezentabil, hieratică elementară a instinctelor. Poeziile sale, fără colori deosebite, încîntă prin spectaculosul folcloric și sunt un fenomen literar turburător prin bătrâneța ghicită, ca și vestigiile celtice, vrednic corespondent al țărăncilor cu buciume și călușarilor cu zurgălăi. Monologul domină. Fata cuprinsă de întîile semne ale iubirii începe o jelanie în care implică, într-un cânt erotic universal, roata morii, plopii, lumea toată; părinții unui flăcău mort nelumit produc un bocet sistematizat, în care intră eresuri și explicații
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sonore. Universul e făcut din clinchete, străfulgerări, unde, arome, elemente în genere diafane și impalpabile, ori măcar sublimate. Aci găsim: zăpadă, mătase brumată, pene albe, narcise, căprioare, tapete verzi, clopoței, șipote, garoafe, porumbei, fildeș, harfe, ametiste, opale, sicrie de aur, zurgălăi, clopote. Din ele poetul construiește o zonă cu heruvimi plutind în candori și melodii: Taci lin, îngerii serii vin, seara vine și-a căzut zăpadă. * De ce te-aș plînge? acolo unde ești sunt îngeri, cu ușoare calești de fluturi, sunt
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
cu umor sau sarcasm ritmuri ale cântecului de lume sau chiar sloganuri din epocă. Unele titluri sunt sugestive: S-o spui așa, din gură-n gură, fără de patimă și ură, Folclor nou, pe motive din actualitate, Epistolă din sania fără zurgălăi. Ciclul dedicat țăranului (Cu bâtele, Ioane, Chipul tău, Ioane, Rupe lanțul, Ioane și Ioane, încotro?) dezvăluie alt registru, grav, în care verbul șfichiuitor și imprecația amintesc poezia argheziană. După 1989 N.-G. publică la București câteva piese de teatru și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288441_a_289770]
-
cum să nu intuiască. Nu întâmplător, secvența următoare realizează explicit tranziția dinspre registrul mimetic-imaginal, al memoriei voluntare (și al povestirii) înspre cel al sugestiei și al memoriei involuntare (adică al romanului). Schimbarea e determinată de intervenția motivului muzical de la început (zurgălăii unei vechi trăsuri "ovreiești" venind dinspre oraș), ce declanșează mecanismul memoriei afective, aducând în prim-plan emoțiile mai profunde și mai încețoșate, cu rădăcini în inconștient. Pe scurt, e vorba de dragostea pentru femeie, sentiment care impresionează pe lucid-romanțiosul Bizu
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
în aceea că el vrea nu doar să iubească, ci și să înțeleagă. Și înțelegerea survine tardiv, în singurătate, atunci când iubirea însăși (cu tot cu "icoanele" tinereții) nu-i decât amintire amintire fugară, trezită la viață în două chipuri distincte: 1. de zurgălăii trăsurii ovreiești (stimul muzical), ca un "miragiu de fericiri pierdute și de iluzii poetice", izvorând "din fundul conștiinței"; 2. în mod voluntar, conștient, aceeași amintire îi revenea de obicei în minte (numai în minte, nu și în suflet) ca o
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
de obicei automaticul impuls creator ("ca și anul trecut, avui senzația ciudată a unui singur ritm de viață, într-o materie nediferențiată"), deslușit mai întâi în ritmul roților de tren (stimul auditiv ce antrenează memoria involuntară, inconștientul în Bizu "cântau" zurgălăii), iar apoi ancorat cu bună știință în peisajul familiar (element vizual, angajând conștiința și memoria voluntară), pe ale cărui coordonate se mișcă predilect imaginația scriitorului. Cu alte cuvinte, noul "roman" (etichetat astfel, ca și cel de dinainte, "în lipsa unei alte
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
merg și umplu oamenilor inima de bucurie cu colindele lor minunate. Crăciunul este sărbătoarea Nașterii Domnului Nostru Iisus Hristos. Mii de stele argintii ard ca niște făclii veșnice. În case, miroase a cozonac și a colaci aromați, rumeniți. Se aud zurgălăii săniilor cu cai. Copiii îl așteaptă pe moș Crăciun, pe care îl iubesc foarte mult. Vuiet surd se încovoaie de după dealuri și se pierde în văi și stânci. Gheața lucește ca oglinda, iar brazii par niște uriași care străjuiesc drumul
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
pe când viscolește, privești flacăra albastră a vreascurilor și spui minunate povești. Privesc pe geam afară la dansul amețitor al steluțelor de nea, în lumina unui bec. Încep a trece sănii cu copii pe uliță. Pe derdeluș, se aud clinchete de zurgălăi, bucurie multă și veselie. În curând, seara coboară încet peste satul amorțit de frig. Copiii, obosiți și înghețați, dar fericiți că au putut să se veselească de bucuriile iernii, se întrec spre case pentru a se cuibări în patul moale
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
și cu inscripții ademenitoare fac cu ochiul spre credulul client 713. Locuită din paleolitic, peninsula coreeană cunoaște primele manifestări artistice În cursul mileniului I Î.Hr., din epoca bronzului: vârfuri de lănci, oglinzi circulare, clopoței, obiecte octogonale ornate cu opt zurgălăi, instrumente muzicale ce serveau la unele ceremonii religioase, agrafe de centură În formă de cai sau tigri - reflexe ale artei animaliere a stepelor care s-a propagat până În arhipelagul nipon. Uimesc gravurile rupestre descoperite la Ulchu și Koryong, În sud-estul
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
actorii au observat comportările, gesturile, atitudinile țăranilor muncitori, ceea ce i-a ajutat apoi la crearea autentică a personajelor. Totdeauna când acțiunea se petrece la țară, în teatrul practicat de burghezie, țăranii apăreau în costume naționale, cu floricele la pălărie și zurgălăi la opincile noi-nouțe. Atmosfera rustică» era improvizată cu ajutorul fluierului ciobănesc, al tălăngilor și al lătratului de câini din culise. Aceasta era viziunea deformată, reacționară a sămănătorismului asupra satului, foarte convenabilă scopurilor politice ale burgheziei. Având de-a face cu un
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de vremurile bune de odinioară. Dar a fost suficientă prospețimea unui vin nepretențios, popular, vesel pentru ca o nouă sărbătoare a bucuriei și recunoștinței, o nouă sărbătoare națională improvizată să se ridice precum un armăsar nărăvaș în muzica acordeoanelor și freamătul zurgălăilor. Acest sfânt plin de viață ignorat de calendarele oficiale, era mult mai venerat și mai cinstit decât cei trecuți în lumea de dincolo, relicve uitate în indiferența generală. Zile trecute în calendar, precum cea de 11 noiembrie, Ziua Armistițiului, și
by JEAN-FRANÇOIS GAUTIER [Corola-publishinghouse/Science/973_a_2481]