1,209 matches
-
iarbă. Nu mi-am făcut decât datoria! - răspunse voinicul, plecându-și feciorelnic ochii și zărind în iarbă o șopârlă de smarald, ce dormea pe fâșie, o făcu să se miște vioaie, după care îi dete una cu buzduganul. Șopârlă mai zvâcni o dată din coadă cu putere, apoi rămase pentru totdeauna fără suflare, amestecată cu glia strămoșească pe care voia s-o părăsească. — Drept să-ți spui - glăsui Metodiu - spaima ce-am tras-o rezultă din trei chestiuni: 1î noi ieșim des
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
o bentiță neagră, cum au pirații. La vederea domnului, călugării căzură în genunchi. Sculați-vă, fiii mei - spuse cu glas domol, răgușit, Sima-Vodă. Nu genunchii, ci capetele să le plecați domnului vostru. — Ești dat dracului, Măria-Ta! - ciripi deodată papagalul zvâcnind din aripi. Ia uită-te cum i-ai mai speriat! — Taci, Alfred! - spuse la fel de domol Sima-Vodă. Nu-l luați în seamă, cuvioșiile voastre: e un papagal fără minte. M-a scăpat o dată de la moarte și de atunci e cam slobod
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
privea spre orizont și vedea că se apropie de țărm. — Să facem câțiva pași spre pupa - spuse încet spătarul. Porniră ținându-se de braț și clătinându-se ușor, evident, fără voia lor. Pe sub mâneca de stambă a rochiei, brațul Cosettei zvâcnea regulat și spătarul, necunoscând noțiunea de puls, avea o senzație ciudată. Simțea emoționat cum sângele Cosettei pleacă din ventriculul stâng prin artera aortă, răspândindu-se prin capilare de-a lungul superbelor ei țesuturi de țigancă și reîntorcându-se apoi direct
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
asemenea împrejurări - dar de fapt nu-i mai păsa. Cu cât va muri mai repede, cu atât mai bine. Cu cât își va pierde cunoștința mai repede, cu atât va suferi mai puțin. Inima-i bătea cu putere, sângele îi zvâcnea în tâmple asemenea bubuiturilor unor tunuri îndepărtate, vederea începea să-l lase, îi lipsea aerul și era pe deplin conștient că acestea sunt simptomele unui adevărat colaps. Făcu un efort supraomenesc ca să nu bea. Știa că nu-i va servi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
iepure să alerge peste cenușa de la noi din curte. Totul se mișca în seara aceea când mă îndreptam spre casă. Te făcea să simți că nu ești singur pe cărare. La fiecare pas pe care-l făceam, era câte ceva care zvâcnea. Jos în noroi puteam să văd găurile pe care le făceau viermii și găurile mai mari făcute de niște gângănii. Mă întrebam cum o fi să trăiești pe jos, prin noroiul umed, cu apa curgând pe tine de fiecare dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
de hașiș și fum de țigară cu aromă de bere; a se gusta numai când e proaspăt, pentru că nu ține. îmi amintesc că m-am sprijinit de un perete, bând și mai multă bere, desprinzându-mă ușor de trup. Podeaua zvâcnea sub tălpile noastre, stârnită de bas, ca și cum am fi stat exact pe inima casei care bătea. Mult, mult mai târziu am găsit o saltea goală și am adormit imediat, cum făceam când eram mică. Salteaua era veche și moale; corpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
până dimineață n-am mai știut de nimic. Nici măcar un vis, doar uitare de sine. * * * M-am trezit când au început să cânte păsările. Lumina din cameră era limpede și palidă; soarele răsărea sau răsărise de puțin timp. încă îmi zvâcnea capul de la amfetamină, iar combinația între amfetamină și alcool îmi producea un amestec perfect de sete arzătoare și durere de cap infernală. Aș fi încercat să mai iau o doză, dar amfetamina nu mă lăsa. Și mă dureau picioarele. îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
în nordul Franței locuind provizoriu întro casă veche înconjurată de un nou parc. În timp ce mă plimbam cu doi prieteni, dis-de-dimineață, s-au auzit deodată împușcături venind din toate direcțiile. Împușcăturile erau atât de intense, încât păsările parcului au zburat înspăimântate, zvâcnind departe, spre sud. Vântul însuși părea nemișcat, prins între norii albi de fum venind dinspre pădurea deasă care înconjura casa și parcul. Război! Foc deschis! Aceste cuvinte au țâșnit înăuntrul meu. Mă născusem în timpul celui de-al doilea război mondial
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
s-a părut că fața lui cenușie și tremurândă s-a tras brusc, că ochii lui îl privesc pe preot cu o ură aprinsă și deschisă. „Acum îl lovește“ gândii eu. Dar Burkeviț își duse la spate mâinile care-i zvâcneau, de parcă ar fi prins pe cineva care nu stătea locului; păși înainte și, pe neașteptate, cu o voce voit tare începu să vorbească. După cum ați observat și dumneavoastră, cuvintele de ocară nu sunt demne de un creștin. Aici nu pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
să nu facă zgomot. Aceasta însă se desprinse imediat și bărbatul se simți ceva mai sigur pe el cântărind în mână creanga groasă și noduroasă care putea fi folosită ca o bâtă exce lentă. Trase adânc aer în piept și zvâcni din toate puterile înspre locul pe unde credea el că poate trece printre urmăritori. În dreapta strângea bâta, pregătit să lovească în orice moment pe oricine i-ar fi stat în față. Mâna stângă o ținea întinsă în față ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
gură scotea numai niște horcăituri. Auzi un pocnet sec atunci când coastele i se frânseră și simți un val cald de sânge urcându-i în sus pe gâtlejul rănit. Căzut pe o parte, Strugurel zăcea neputincios. Numai piciorul drept îi mai zvâcnea spasmodic din genunchi, după care și acesta încremeni. Deasupra, negura se strângea cu repezi ciune în jurul trupului nemișcat. O spirală de ceață îl învăluia din toate părțile, prăbușindu-se peste el. 15 Întrebările îl frământau pe inspectorul Toma. Găsise niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sale sociale. Pedeapsa trebuia să fie exemplară. Condamnatul abia dacă deslușea cîte-o vorbă din torentul monoton al silabelor care Îi bubuiau În ureche precum răpăitul tobei. Timpul se oprise-n loc. Trecutul, prezentul și viitorul se amestecaseră, Își simțea tîmplele zvîcnind din pricina pulsului agitat, iar tobele duduiau aidoma sunetelor Îndepărtate ale bătăliilor cîștigate, ale convoaielor triumfale și ale asalturilor, aidoma bubuiturilor altor tobe Înfășurate În doliu, dar care pe atunci vesteau nu moartea sa, ci pe a altora. În pofida vîrstei (părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
cercetă pupilele cu o lanternă și, fără o vorbă, Începu să-i prepare o injecție dintr-o fiolă pe care o avea În servietă. — Țineți-l. Asta o să-l adoarmă. Daniel, ajută-ne. Tuspatru, l-am imobilizat pe Fermín, care zvîcni violent cînd simți Înțepătura acului În coapsă. Mușchii i se Încordară ca niște cabluri de oțel, Însă În cîteva secunde ochii i se Împăienjeniră și trupul Îi căzu fără vlagă. — Ascultați, aveți grijă, că omul ăsta e ca vai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
stăm Închiși aici, unde-i mai rău decât În temniță la Stinche! Îi strigă celălalt. Se pare că măcar domnia ta izbutești să ieși, noaptea... Dante se Întoarse dintr-o dată și făcu câțiva pași spre bărbatul acela. Sângele Începuse să Îi zvâcnească În tâmple cu vuietul unei cascade. Vederea Îi era și ea Înnegurată de oboseală și de starea de rău. Virtuțile Îi cedau, Își dădea seama de asta cu detașarea unui observator străin, În timp ce Își Întindea mâinile spre interlocutor, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unui om plin de amărăciune, a unui om rănit. L-am oprit cu un gest când se pregătea să rostească cu voce tare, în camera întunecată, numele acelei flori. Nu voiam să aud acel nume. Îl știam prea bine. Îmi zvâcnea în cap de două zile, și zvâcnea, zvâcnea fără-ncetare. Chipul micuței mi-a venit iarăși în minte, de parcă aș fi primit o palmă. Preotul tăcu. Afară, ploaia se schimbase iarăși în zăpadă, iar fulgii se năpusteau în masă spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
om rănit. L-am oprit cu un gest când se pregătea să rostească cu voce tare, în camera întunecată, numele acelei flori. Nu voiam să aud acel nume. Îl știam prea bine. Îmi zvâcnea în cap de două zile, și zvâcnea, zvâcnea fără-ncetare. Chipul micuței mi-a venit iarăși în minte, de parcă aș fi primit o palmă. Preotul tăcu. Afară, ploaia se schimbase iarăși în zăpadă, iar fulgii se năpusteau în masă spre geam. Ai fi zis că sunt niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
rănit. L-am oprit cu un gest când se pregătea să rostească cu voce tare, în camera întunecată, numele acelei flori. Nu voiam să aud acel nume. Îl știam prea bine. Îmi zvâcnea în cap de două zile, și zvâcnea, zvâcnea fără-ncetare. Chipul micuței mi-a venit iarăși în minte, de parcă aș fi primit o palmă. Preotul tăcu. Afară, ploaia se schimbase iarăși în zăpadă, iar fulgii se năpusteau în masă spre geam. Ai fi zis că sunt niște licurici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
cu el, nu-l vreau!, calul cabrează nervos, tot ridică un picior, apoi altul, preotul, de-abia acuma îl vede, e un preot acolo, ridică mâna dreaptă și îi stropește cu busuiocul greu de apă sfințită, aghiazma mare, toți caii zvâcnesc, flăcăii chiuie, doar armăsarul lui stă pe loc, nu pleacă, mâinile lui țin hățurile strâns și nu îi dau voie. Rămâne pe câmpia goală, fără nimeni, pe calul transpirat. Drept, aprig și singur, iar inelul de aur e jos, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
auzeam pe Keiko Kataoka râzând astfel. Apoi am petrecut nu mai știu câte ore cu cele două femei și am ejaculat de nenumărate ori. Bineînțeles, spre sfârșit nu mai reușeam să ejaculez nimic, doar penisul moale ca o cârpă Îmi zvâcnea cuprins de spasme. Keiko Kataoka nu mi-a permis nicidecum s-o ating, Însă partenera ei lesbiană, care părea să fie o supusă fidelă, m-a lăsat să-i ling degetele de la picioare, apoi mi-a arătat vulva, dându-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
această linie de falsă sinceritate a discuției inchizitoriale, el adăugă: — Poate chiar un indiciu cu privire la tipul de caracter pe care îl căutăm? — Cred că aici îl pot ajuta eu pe președintele administrativ, zise Frau Kalau vom der Hofe. Capul contelui zvâcni iritat în direcția femeii. Ea scoase din servietă o carte mare pe care o așeză pe masă, apoi încă una și încă una până când se făcu o grămadă la fel de înaltă ca una dintre cizmele foarte lustruite ale lui von der
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
acest descînt: - "Melc, melc, Cotobelc, Ghem vărgat Și ferecat; Lasă noaptea din găoace, Melc nătâng, și fă-te-ncoace. Nu e bine să te-ascunzi Subt păreții grei și scunzi; Printre vreascuri cerne soare, Colți de iarbă pe răzoare Au zvâcnit iar muguri noi, Pun pe ramură altoi. Melc, melc, Cotobelc. Iarna leapădă cojoace, Și tu singur în găoace! Hai, ieși, Din cornoasele cămeși! Scoate patru firișoare Străvezii, tremurătoare. Scoate umede și mici Patru fire de arnici; Și agață la feștile
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ascuns, nu se temea Să-mi pună dinainte atâta strălucire Și nu vedea mii suliți înfipte-n carnea mea Cum asmuțeau întruna spre tine, nălucire!... Deci am gonit... o goană ce nu s-a mai oprit Decât când brațul ager zvâcni să te cuprindă Când strângerea te frânse, iar ochiul pironit Se adânci în vasta orbitelor oglindă. De atunci, țeasta prinsă în chiciură și zguri Pe trepte de vertebre pătrunde-o noapte groasă. Tipsia luminoasă a gândului de guri Și dalte
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
rece, fierăstruit pătrar, Belșug de fire scapă, în iederă obscură, Pe dâmbul zării unde tânjește în armură Scăpărător de raze, războinicul solar. Dar podidit de valul de păr și flori lactee Cu lung fior truditul din vraje se descheie, Greoi, zvâcnind în salturi metalicul său trup. De pletele surpate și dinți și mâini anină Și-adînc, la rădăcina fibrosului șurup, Împlîntă-n țeasta nopții pumnale de lumină. ULTIMUL CENTAUR ...Din Soarele îmbrățișat de Nour... În ziua lui din urmă zori, din loc în loc
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
de moale și larg: "Hai, bragă bun!" Hazliu și larg, ca turul ce-l vântură șalvarii, Așa sporea un strigăt. Și iacă: ochi gălbui Printre uluci, în umbră, rotiră icusarii. ( Amestecul și aspru, și blând, din ochii lui!) Săgețile poruncii zvâcneau în puf de rugă. Să nu urmez chemării adânci aș fi putut? La namila din poartă m-am năpustit, în fugă, Obrajii să mi-i sprijin pe palmele-i de lut. - "Giugiuc, mi-a zis, iar ochii priviră mai cruciș
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 423 din 27 februarie 2012 Toate Articolele Autorului târziu zborul printre răspunsuri. multe palme ridicate spre cer, cuvinte ascunse între pliuri de haine... dulapul trosnește. somnul nu vine. în pat, trupul chircit așteaptă diminețile. zvâcnește dureros. lasă urma pe pătura mototolită de nesomn. cearcăne vii se zbat sub ochi. gândurile încropesc planuri fără noimă. pas cu pas, dezlipesc papucii de covorul verde. cafeaua trezește inima. inima trezește mintea. adorm în sfârșit, privind o pagină în
PREA... de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364480_a_365809]