938 matches
-
demnitate, chiar dacă m-aș afla în fața plutonului de execuție. Mareșalul Antonescu în celulă, bănuind ce îl așteaptă, făcea singur exerciții de cădere din poziția drepți, străduindu-se să nu mai miște deloc, să nu semene cu un vierme care se zvârcolește înainte de a muri. Câți alți semeni nu au avut o soartă mult mai tragică decât a mea și, odată ajunși în fața morții, nu se vor mai fi plâns cum fac eu acum! Iar dacă felul în care omul intră în
CE E DE FĂCUT? de ION UNTARU în ediţia nr. 419 din 23 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357961_a_359290]
-
face focul la grătarul aflat la doi pași de noi. Gospodarul taie surcele, apoi le așează în formă de rug și șpreiază cu gaz maldărul de lemne din cenușarul grătarului. Se încinge un foc pe cinste. Frumos. Limbile vii se zvârcolesc și se înalță, pocnind. Din când în când, omul mai pune gaz pe foc. Apoi așteaptă să se stingă, să rămână cărbunii. Marișica lui îl secundează cu atenție, pândindu-i orice mișcare, să nu cumva să-l scape din lesă
TABLETĂ ESTIVALĂ de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 535 din 18 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357549_a_358878]
-
mărturisitor urcă pe sferele ancestrale ale Eroului, Martirului, Mărturisitorului și Sfântului. Așadar, toate problemele lumii se rezumă în gândirea omului și toate înfăptuirile omului se rezumă la conlucrarea cu Dumnezeu-Omul. Separat de Hristos, omul și lumea se întorc pe dos zvârcolindu-se neputincios într-un chin al disperării. Cel mai insuportabil chin spunea Sfântul Iustin Popovici este să te gândești la absurditatea gândirii: „Găsiți-mi sfârșitul gândirii, moartea ei, și veți deveni cei mai mari binefăcători ai omenirii”.( 4. Sf. Iustin
HRISTOS A ÎNVIAT ! de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 468 din 12 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358450_a_359779]
-
ostănacă și o împuțită și io te taiiii! Aaacu! Scaaaaap! Tu, c'ăăăpi și io scaaaap! HI-HI-III...La mă-taaaa!... Chițăie dement. Ea e oarbă, năucă, speriată, disperată. Știe că e fără scăpare în calea armei. Cuțitul intră adânc și se zvârcolește în abdomen. Puțin mai sus și străpungea ficatul. Nelu, plescăie mulțumit. ''- Așaaa, așa fă! Că ți-am zis! Acu' să stăm de vorbă! Ce căt-ai în baie? Culmea e că acum, vorbește clar! Te găteai fă? Ce-căt-ai-în-baie-fă? Te găteai, ai
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]
-
de centimetri. Bătea cu dorsala luciul apei și se revolta că vreau să-l scot afară. Cum Gică era la vreo trei metri distanță de mine, am plecat spre el, cu peștele târâș, să-l duc la minciog. Acesta se zvârcolea în apă, opunând rezistență și nu se lăsa înduplecat, nici în ruptul capului, să vină cuminte la minciog. Dădusem, se vede treaba, peste un pește tare îndărătnic, iar eu aș fi preferat unul docil, care să mă asculte și să
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1229 din 13 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/344595_a_345924]
-
plimb puțin pentru că nu mai pot mă sufoc îmi e împovărat sufletul cu o problemă și simt nevoia să vorbesc cu cineva să-mi descarc sufletul așa poate că voi găsi puțină ușurare pentruca nici noaptea nu pot dormi mă zvârcolesc în așternut întorcându-mă când pe o parte când pe alta propriile remușcări mă torturează și nu este numai asta nu știu cum să procedez în situația în care mă găsesc. Uite despre ce este vorba acum câteva luni am fost la
LA RASCRUCE de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1217 din 01 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350657_a_351986]
-
E totul în devălmășie. Avem o țară. Ce facem cu ea? Avem un popor. Ce facem cu el? Ne știm între noi? Presupunem. Ne cunoaștem? Bănuim. Știm câți suntem? Ne imaginăm. Una este pe hârtie. Altă este pe moșie. Ne zvârcolim că muscați de șarpe. Amețiți că găină în jurul casei. Zburătăciți. Guvernanții ne recita, fiecare, câte o poezie. Cu rimă sau fără. Nu mai au ritm. Cu legi. Cu regulamente. Cu hotariri. Tot mai nehotărâți. Au plecat la referendum și s-
DUPA RAZBOI, MULTI VITEJI ... de DONA TUDOR în ediţia nr. 585 din 07 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/358784_a_360113]
-
a lăsat în mine senzații de neuitat. Ai apărut de nicăieri și, fără să-ți fie teamă sau rușine, te-am surprins atingînd trupul meu gol... mi-ai simțit indiferență și m-ai mușcat fără milă, innebunindu-ma... ne-am zvîrcolit toată noaptea într-un joc nebunesc! În zori am adormit în sfîrșit, obosit... Astăzi, cînd m-am trezit, te-am căutat îndelung, dar nu te-am mai găsit... cearșafurile căzute de pe pat sînt singurele martore ale nopții trecute. Pe corp
SA NE AMINTIM DE UMORUL LUI EUGEN LOVINESCU de STAN VIRGIL în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359294_a_360623]
-
că prințesa nu mai este în formă și pare cu mințile cam rătăcite, astfel încât la un monent dat, aproape nimeni nu mai veni să o viziteze. Trâmbițele gărzilor palatului se auzeau în fiecare zi, dar prințesa părea surdă și se zvârcolea în alcoov, răsucindu-se când pe o parte, când pe alta, de atâta nesomn. Ea nu avea idee ca ticălosul de tutore îi strecurase sub așternut unele ierburi speciale care o făceau să se simta ciudat, fără să își poată
PRINTESA IN SUFERINTA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359278_a_360607]
-
am promis retușări estetice imediat ce ieșim din criză. Am nedormit îmbrățișați. I-am cântat de noapte bună. Doar cântecele de copii în spaniolă, dar nu s-a plâns. Părea că nu recunoaște oricum cuvinte uzuale din propria limbă. S-a zvârcolit, a gemut, s-a jelit, a albit nopți și a înnegrit dimineți pe umărul meu. Și-a pus cenușă în cap, a regretat, a jurat că a fost fericit numai și numai în locuința lui de la parter. Și-a suspinat
CĂDERILE DE LA ETAJ SUNT CELE MAI RELE de CARMEN LĂIU în ediţia nr. 2084 din 14 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359466_a_360795]
-
vapoare. Ele îmbracă lumea cu visuri și iluzii ieftine. În altă parte unde pietrele se sfărâmă iar munții fierb și se cutremură marea, din nimic răsar flori de cireș. Pe harta lumii, pe un platou uriaș, mai la stânga, oamenii se zvârcolesc, postesc a mâncare și libertate de 55 de ani, târându-se în țărână cu lacrimi de plastic, plângându-și marii conducători. Ei au construit un templu și-o cetate a chinului. Cenușiul și repetarea zilei în uniforma unei ideologii, îi
OAMENII CARE NE-AU FURAT CERUL. de VIOREL MUHA în ediţia nr. 393 din 28 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360669_a_361998]
-
E totul în devălmășie. Avem o țară. Ce facem cu ea? Avem un popor. Ce facem cu el? Ne știm între noi? Presupunem. Ne cunoaștem? Bănuim. Știm câți suntem? Ne imaginăm. Una este pe hârtie. Altă este pe moșie. Ne zvârcolim că muscați de șarpe. Amețiți că găină în jurul casei. Zburătăciți. Guvernanții ne recita, fiecare, câte o poezie. Cu rimă sau fără. Nu mai au ritm. Cu legi. Cu regulamente. Cu hotariri. Tot mai nehotărâți. Au plecat la referendum și s-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
E totul în devălmășie. Avem o țară. Ce facem cu ea? Avem un popor. Ce facem cu el? Ne știm între noi? Presupunem.Ne cunoaștem? Bănuim. Știm câți suntem? Ne imaginăm. Una este pe hartie.Alta este pe moșie. Ne zvârcolim că muscați de sarpe.Ametiti că găină în jurul casei. Zburătăciți. Guvernanții ne recita, fiecare, câte o poezie. Cu rimă sau fără. Nu mai au ritm. Cu legi.Cu regulamente. Cu hotariri. Tot mai nehotarati.Au plecat la referendum și s-
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/359021_a_360350]
-
ei cu nimic.” (ibid. p. 119) Grigore împreună cu un grup de colegi tineri conduși de Victor Lupșa ( executat la Iași) în Grupul Vlad Țepeș II, au încercat să încropească o revoltă, să ia atitudine față de jaful bolșevic în care se zvârcolea țara: „Planul era să împiedicăm să se mai care în Rusia căruțe cu cereale și lemne-pădurile cele mai bune le-au tăiat (ca și astăzi, n.a.). Din Munții Vrancei au tăiat păduri de la Ștefan cel Mare... Erau copaci care aveau
MĂRTURISITORI DACOROMÂNI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359098_a_360427]
-
SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Cultural > Artistic > PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 Autor: Ioan Lilă Publicat în: Ediția nr. 412 din 16 februarie 2012 Toate Articolele Autorului 15 ANOTIMPUL POAMELOR Cam pe la jumătatea lunii august, cînd aerul încă se zvîrcolește fierbînd sub dogoarea nemiloasă a soarelui și merele încep să cadă de pe crengi, deși nu le-a venit încă timpul să fie culese, încă nu s-au îndulcit și mai sînt acrișoare, sus, la mal, cum zic văgăunenii, prin poienițele
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
a încleiat gura cu rășină, spărgându-și-o în cuie. Nemaiputându-și descleșta dinții din rășină a ridicat capul în sus de durere, iar atunci Hălăuceanu l-a izbit cu barda în gușă, unde n-avea solzi, tăindu-i capul. Zvârcolindu-se, trupul fiarei a căzut în iaz, iar cu ghearele a ros stânca, făcând un jgheab prin care apa din iaz a început să se scurgă mereu, așa încât și stânca a început să se tocească, făcând deschizătura ce se află
ÎNTRE MIT ŞI REALITATE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 735 din 04 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345186_a_346515]
-
un avertisment salutar pentru toți cârcotașii și nevrednici ce păreau a „călca strâmb” (cu modă fistichie, barbă și părul lung - cosmopolitism sadea, indezirabil în epocă !) și care urmau o cale „periculoasă” pentru regim și în care și „bunii” s-ar zvârcoli de s-ar trezi !? „Dezbrăcarea, să-ți vedem bicepșii, ziceau în cor clănțăii acompaniind ironc intenția care nu va întârzia a „civililor”, vrând să întărâte spiritul de turmă al trepădușilor cu ochi albaștrii și cu reverul trenciului drept carte de
CROCHIURI DIN VREMURI...PARŞIVE! de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 200 din 19 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/340430_a_341759]
-
fin și ceață de jur împrejur. Mă gândeam că așa trebuie să fie în uter. Când soarele începea să risipească ceață, ieșeam pe ponton și mă izbea, dureros, lumea. Îmi venea atunci, instinctiv, să mă arunc pe jos, să mă zvârcolesc și să tip. La fel ca un prunc nou-născut. Pe Tușă Anuța o vizităm de două-trei ori pe săptămână și numai când știam că Unchiu e la oi sau la coasă. Îmi era rușine să-l întâlnesc, dar făceam eforturi
Adiet sau sărbătorile bătrânilor. „Îi rău de trăznet Precupu, Doamne feri...” () [Corola-blog/BlogPost/338804_a_340133]
-
cu un genunchi exact între picioare, destul de puternic ca el să se-ndoaie de durere, să urle și să-și ia mâinile de pe trupul ei. S-a îmbrăcat în fugă, înnebunită de spaimă, în timp ce el încă se văicărea și se zvârcolea pe covor, fără să o vadă ce face. A găsit telecomanda în buzunarul hainei lui și, după mai multe încercări, a auzit zăvoarele culisând în lăcașurile lor. S-a repezit la ușa și a fugit afară fără să se mai
PRIN LABIRINTUL VIEŢII (2) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 509 din 23 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/340685_a_342014]
-
cu insistență asupra sânilor și mesteca cu grijă între dinți mameloanele, ca apoi să le liniștească zvâcnetul cu vârful limbii. Le simțea cum se întăresc și cum tresaltă la fiecare atingere. Gloria își lăsă mâinile libere pe lângă corp și se zvârcolea în pat de plăcere pătrunsă de senzații care o transfigurau. Se afla sub greutatea corpului lui Ștefan, care pusese stăpânire peste reduta abandonată fără prea mare luptă. Se considera deja învinsă de posesia din ce în ce mai insistentă a celui care îi controla
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1189 din 03 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341894_a_343223]
-
viață minunată. Dar consoarta lui era foarte geloasă. Ea îmbrăca câte-odată haine țărănești și îl urmărea până și în pădure. Acest fapt a provocat scandaluri. Se ajunsese la aceea că odată a tras cu pistolul în portretul fiicei sale. Se zvârcolea la podea cu flaconul de opiu aflat lângă buze și amenința că-și pune capăt zilelor. Copiii stăteau în acest timp băgați în boli într-un ungher și plângeau de frică. Și ce-a făcut Tolstoi? Nu s-a enervat
RELIGIA DRAGOSTEI. (3) de DUMITRU MIRCEA în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/342045_a_343374]
-
eu alea ... Dacă o mai întrebam din ce loc să le cumpăr precis mă trimitea în ceață : vezi și tu, acolo lângă aia, unde vinde da'alea ... Fir'ar să fie cu de'alele ei cu tot ! Nimicurile astea se zvârcoleau în mintea mea în timp ce mergeam pe stradă către destinația unei piețe de lângă aia unde vinde da'lea când, într-o curte, prin ochiurile unei plase de gard, văd un tip ce se făcea că sapă în pământ. N-avea hârleț
GROAPA de LICĂ BARBU în ediţia nr. 926 din 14 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/342139_a_343468]
-
2014 Toate Articolele Autorului În colivie Prizonieră fără voie în propria colivie, Mănânc iluzii și dureri, unse pe carnea-mi vie, Fără veșmânt, fără simțire, doar cu un gând: Că vreau Paharul zilelor amare până la fund să-l beau. Mă zvârcolesc ca-ntr-un cazan, pe foc molcom fierbând, Tot numărând celule albe la piață să le vând, Aș licita întregul trup, dar cine să-și întindă Spre mine mântuirea, când eu îmi sunt osândă? Printre cuvinte negândite mi-am făcut
ÎN COLIVIE de DANIELA DUMITRESCU în ediţia nr. 1309 din 01 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/342284_a_343613]
-
umane, sufletești și de diverse alte categorii...? Pentru câștigătorii concurenți? Da, dar nu numai pentru ei! Câștigătoare a fost o țară perdeluită îndelungat timp și nemeritat, de cețurile groase și opace, dintr-un mal la alt mal al vieților noastre zvârcolite prin ape în furtună! Consiliul local Târgoviște, Consiliul județean Dâmbovița, Primăria municipiului Târgoviște, Teatrul municipal „Tony Bulandra”, Centrul județean pentru cultură Dâmbovița, iată un complex dinamic și indisolubil în măsură să pornescă și să mențină în optimă funcționare o manifestare
ROMANŢA, VIS DE VIAŢĂ ESTETIZATĂ, ÎN TOAMNA CRIZANTEMEI TÂRGOVIŞTENE de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1398 din 29 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341071_a_342400]
-
reușea să se depășească pe sine însuși și să acționeze ca un tânăr de nouăsprezece ani. Avea convingerea că era mai puternic ca tatăl lui, dar se temea, îl simțea pe acel băiețel înfricoșat și bătut de odinioară cum se zvârcolea în interiorul ființei sale. De când împlinise nouăsprezece ani Toader nu îl mai lovea, doar își exercita și mai departe autoritatea sa asupra lui, și el gemea în interiorul său sub mâna dură a tatălui său. Într-o seară clipa cea mare la
POVESTEA UNUI ÎNVINS (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2089 din 19 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/341196_a_342525]