330 matches
-
o luase razna. Angajase mai mulți neghiobi și munceau cot la cot până când, la un asfințit, descărcară iedera. Erau tufe mari, cât un stat de om, de un verde închegat și întunecos. Le înfipse în amalgamul de linii, curbe și zvârcoliri, până ce o inimă albă apăru ca un miez în pâine, în mijlocul labirintului. Chiar acolo, în centru, ca-ntr-o cupă de mac care tremură, susținându-și semințele, înălță spirala, străvezie ca un os șlefuit. — Ce năzbâtie ai născocit? îi zisese
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
trebuia copiată la nesfârșit, ca în pastișele lui Godun, ci rescrisă, reinventată și, câteodată, făcută de la început. Ațipi cu puțin înainte să sune ceasul. Tresări istovit și apoi se ridică să oprească alarma deșteptătorului. Când se bărbierea, desluși în el zvârcolirile unor presimțiri sumbre, pe care încercă să le domolească. Când pătrunse în cabinet, nici figura oftalmoloagei nu-i trimise încurajări, dar se mai calmă sub mâinile ei care îl cuprindeau cu precizie. Îi așeză electrozi la urechi și pe lobul
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]
-
prefacere atât de profundă ca aceea pe care o visase mișcarea de la 28 mai și pe care Salazar se angajase s-o ducă la bun sfârșit, fără ca lumea veche să nu încerce orice îi sta cu putință ca să supraviețuiască. Erau zvârcoliri care nu dovedeau un dezechilibru social și politic, ci seriozitatea cu care se împlinea revoluția naționala. Căci - astăzi, la lumina evenimentelor care au urmat, nu mai încape îndoială - Salazar "știa ce vrea și încotro se îndreaptă" nu numai în ceea ce
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
masa de prânz, când mă Întorceam acasă, după patru, cinci ore de vânătoare de fluturi. Încă din prima copilărie a fost un băiat curajos, dar privea cu precauție și scârbă „științele naturii“, nu suporta să atingă lucruri șerpuitoare, nici amuzantele zvârcoliri ale unei broscuțe Închise Într-un pumn, care-și croia drum Înăuntrul lui ca un om, nici mângâierea plăcută, răcoroasă, cu unduiri ritmice a unei omide ce ți se urcă pe pielea goală. Colecționa soldăței din plumb vopsit - mie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
ce se întâmplase. Dar, într-o fracțiune de secundă, m-a umplut o imensă frică. De fapt, nu frică. Panică de animal proiectat dintr-odată în ceva cu totul necunoscut. Vertiginos se perindau în mine cele mai neobișnuite gânduri, spaime, zvârcoliri, n-aveam nimic de care să mă mai agăț, totul mi se părea halucinant. Realitatea stației devenise o fantasmă. Eram cu totul și cu totul în afara mea. Prima dată în viața mea trăiam spaima, certitudinea că nebunia există în Lume
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
te vei împlini, deci nu ai cum să sfârșești ceea ce îți închipui că faci - ești într-o eternitate care nu se măsoară cu omul. Nimic de aici nu te poate îndreptăți, nimic din fără timp nu te poate susține, singură zvârcolirea ta e reală, și spectaculoasa incapacitate de a nu-ți putea înțelege rostul pe lume. Așadar, ispășește-ți neputința fără demnitate, nu te trăda, nu uita ce-ți închipui că ești, nu te dezice de sminteala ta, nu muri mulțumit
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
am învățat să vorbim între două glaciațiuni. * Nu suntem bine priviți în cosmos de principiul care îi guvernează existența, pentru că nu îi acceptăm disciplina, regulamentul morbid. Suntem niște intruși în lumea asta, niște sabotori. Oferim, în fond, spectacolul gratuit al zvârcolirii noastre ca să ne plătim șederea, tolerată, aici. * Să scrii, cum zicea unul, terapeutic, este aberant, fiindcă de fapt nu faci altceva decât să îți cultivi și să îți instruiești ranchiuna, frustrările, agonia, răfuindu-te întruna, ca un laș, cu himerele
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
lumii. Universul se umple de stări sufletești ca o clinică de boli nervoase. Enormitatea asta inconștientă răsună până în cele mai obscure cotloane de isteria noastră. Un instrument de demascat invizibilul ne-ar arăta la nesfârșit poveștile de iubire, crimele și zvârcolirile proiectate pe pânza întu necată a inexistenței. Ruperea unei flori pare că declan șează distrugerea stelelor și țipete care nu se aud probabil decât în moarte. Toate în afara gândului se chinuie. * Până aici se pot înălța prejudecățile rațiunii, până în punctul
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
fugă, de câteva ori și, șchiopătând, dispăru în inima pădurii cu ceilalți... „L-am nimerit!... ninsoarea o stat, o să-i iau urma!“, își zise el și intră nerăbdător în casă la fetiță. O luă în palmele lui mari, simțindu-i zvârcolirile de viață. O privi îndelung în mărgeluțele acelea albastre simțindu-i bătăile inimii... „Ce fată strașnică“, murmură el fericit. Are dreptate mătușa Săftica! Copilul i-a răspuns îndrăzneț cu un zâmbet gângurind ceva. Pădurarul rămase fără glas, nu-și putea
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
descoperiseră cam din întâmplare. Și-n vreme ce Liz își purta regal dar țâfnos-studiat anatomia, traversând bulevardul, mă gândeam să-i spun că-mi place ce-i ascunde tărtăcuța. Nineta, trecută prin toate iadurile terestre ale lumii, văzuse, probabil, aceste zvârcoliri freudiene și tocmai de aceea mă pusese la zid. După vreo cinci ani, când am revăzut-o pe Liz, care purta în brațe al doilea prunc, am tresărit și i-am zis, din reflex, zâmbind, tot "săru' mâna A". Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
subconștientul m-a purtat aici, căutându-te, de fapt, pe tine. Mi-am zis că n-ar fi rău să merg câteva străzi mai încolo, la muzeul Sigmund Freud, unde un psihanalist de serviciu mi-ar fi putut vindeca, probabil, zvârcolirile. Încep să mă simt ciudat în lumea aceasta în care nu-mi lipsește nimic dar, paradoxal, îmi lipsește totul. Am devenit, mergând din țară în țară, un globe-trotter ciudat, un cetățean al lumii, un om fără rădăcini. Sunt un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
îl pizmuiește primitiv pe Dostoievski, cel care, evident, este precursorul psihanalizei, aproape că-mi venea să mă arunc la beregata austriacului, întrucât am descoperit că, fără să cunosc subtilitățile teoriei sale, eu fusesem inițiat încă de mic în tainele decriptării zvârcolirilor subconștientului. Dacă Freud avusese asemenea preocupări la mare distanță de vremea în care evadase din scutece, eu, precocele, exersam pe corpul doctrinar al psihanalizei încă de pe când frecventam selectul cerc intelectual al ninetistelor. Stând uitat în poala plină de levănțică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Polul Nord. Acolo măcar nu văzusem nici picior de urs și, după cum ți-am spus, congelații au cele mai fericite morți... După asta, nu mai țin minte nimic. Știu doar că m-am trezit. Ăsta-i tot visul. Asta-i toată zvârcolirea... Nineta, cum am mai zis, tot ninetistă. Știa că venisem la ea ca să-mi deslușească visul. Îmi întinde al doilea pahar de ceai îndulcit cu miere de albine, întoarce clepsidra de pe masă și răsfoiește, tot răsfoiește cărțoiul cu vise. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
Grünlich se gândi: Mi-ar plăcea să le-o spun. E ceva prea grozav ca să nu afle nimeni despre el. Iute de mână? Păi cum? „Ia uitați-vă acolo, Herr Kolber!“, o smucitură bruscă a sforii, ochit, două focuri, o zvârcolire și omul mort, totul În două secunde. Dar mai bine nu. Se Încurajă singur cu prudentul motto al celor de profesia lui, spiritul de pocherist menit să țină mândria În frâu: — Nu se știe niciodată. Își trecu degetul roată pe după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
femeia, adică ești cam prostuț. Costică rămîne mut un timp. Atîta sinceritate l-a dezarmat cumplit. Și cum ar trebui să fiu ca să fiu deștept? Ți-a intrat în casă, prinde-o și bușește-o pe pat. Mai oleacă de zvîrcoliri, mai "nu", mai "nu vreau" și apoi se lasă moale. Dumnezeule, ți s-a întîmplat asta? Aproape s-o pățesc. De atunci mă feresc. Dar la mine ai intrat în casă. Știam de la mama că ești cam prostuț, cam pămpălău
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cianozată din lipsă de aer. Dumnezeule și ce să-i fac eu cum s-o ajut să mă duc acolo În garsoniera aceea unde am mai văzut un mort pe nea Dumitru lui măcar n-a trebuit să-i privesc zvîrcolirile zbaterea aceea de vită Înjunghiată disperarea hidoasă cu care muribundul Își cerșește ultimele secunde de viață nu pot nu mă duc mai bine mă ascund mă bag În pat și-mi trag plapuma peste cap nu vreau să aud dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
Încet, Întrucât carosatele, fără a avea treburi pe undeva, se dedau răsfățului plimbării. Evident, nu se vedea picior de om, dacă facem abstracție de cele care formau o stivă Însângerată sub copertina terasei de peste drum. Mișcarea aceasta necontenită semăna cu zvârcolirea rufelor În mașina de spălat, căci apăruse și altceva, care dicta o nouă pulsație - să-i spunem program? voință? inteligență? poate chiar suflet? Unii sugerau că tot ceea ce se petrecuse cu miliarde de ani În urmă, când combinația Întâmplătoare a
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
dinspre asfințit. „Ai de gând să stai toată noaptea acolo?“ Câte o lance de lumină dezvăluie Încă o dată situația catastrofală de pe câmpul de luptă. O rafală de săgeți lichide răpăie pe teritoriul nimănui, e clar că uscatul pierde teren, că zvârcolirile lui se vor permuta dincolo de orizont În cețuri străvezii, el Însuși, din ce În ce mai slab și mai Împuținat, În curând va simți În ceafă aburul dens venit din nările cavalcadei urmăritoare, iar atunci ultima mână de praf se va transforma În mâzgă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
și cu pumnii În canapeaua dungată. Ufff, greu e să smulgi niște personaje din ignoranța medievală În care se zbat! — Igor, scumpule... tu crezi că sunt... o clonă și vrei... să-mi testezi inteligența, a spus ea, printre sughițuri și zvârcoliri. Am lăsat-o să râdă, deși, astfel contorsionată, nu-mi mai părea la fel de...... , ci aducea mai degrabă cu un gândac căzut pe spate, care se chinuia să se-ntoarcă. Într-un târziu, după ce a mai emis câteva chițăituri ciudate, și-
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
găsește probabil sfîrșitul, În cele din urmă, Într-un colț, neștiut de pe fața sălbatică a continentului, strivit, o simplă pată de sînge pe pietrișul terasamentului, un țipăt pierdut În vuietul roților mișcătoare, o Încolăcire de măruntaie pe barele manivelelor, o zvîrcolire scurtă și neînțeleasă de sînge și oase și creier pe grinzile de lemn sau doar o grămadă informă veche, soioasă, cenușie și cafenie prăbușită Într-o dimineață În fața unei uși dărăpănate, pe o stradă din oraș, sub șinele trenului suspendat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nici Îngrădită, nici iarba cosită. Dogoarea tremurătoare a amiezii strălucea peste pămîntul veșnic și nesfîrșit, peste lanul răscolit cu brutalitate, transformat Într-un morman de vreascuri, iar cu fiecare cîmpie, cu fiecare viroagă, povîrniș sau vad, pămîntul Înainta Într-o zvîrcolire brutală, dulce, nesfîrșită. Atunci Garfield, Arthur, Harrison și Hayes au stat o clipă nemișcați la capătul podului, au privit la amiază sîngele aprins Împroșcat pe grîul călcat În picioare, au ascultat tăcerea tainică a amurgului În cîmpul peste care trecuseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mizeria unei epoci revolute, au fost curățate, lustruite pieptănate, de-ai fi crezut că pe atunci într- adevăr curgea laptele și mierea pe toate drumurile. Au trebuit să mai treacă, nu pe lângă noi, ci direct peste noi, două decenii de zvârcoliri până să ne temperăm oleacă și să încetăm de a mai sări dintr-o extremă în alta. Renunțând cât de cât, la poziția struțului cu capul îngropat în nisip, considerată de mulți români ca fiind mai sigură și comodă, ridicată
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
se poate baza pe el și când nu. L XXXVIII Seara, când ajungeam pe ulița deja răvășită de vântul aspru de noiembrie, încercam să reconstitui arborele genealogic al familiei Tupilat. Cred că era mai mult o stratagemă ca să uit de zvârcolirea Sabinei, zăvorâtă în celula ei de la Spitalul „Gheorghe Marinescu”. Se ținea de cap și implora universul: nu mai pot! nu mai pot! Erau rare momentele în care mă recunoștea la căpătâiul ei, închisă în cămăruța de un albastru-lăptos, lipsită de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Cea proastă Evă nu-și mai Întoarce gestu-i libidinos În nici-un mâine Ea crede că imită mișcările divine spre care-ntinde mâini Ciuntite de cuvinte și gesturi stigmatizate de prefăcuți În odăjdii Nu-Învinuiți pe Eva puhavă și lascivă Ce-n zvârcoliri se frânge la pieptul vostru tare Privirea ei de raze sau de venin e plină Iubiți-o, slăbiciunea-i de preț e tot ce are! Când bucurii străine Îi luminează vorba pătată de plăcere Cu trupu-i vă iubește și nicidecum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
mea. Nu-i așa că vom uita unul de altul? 24 martie 1965 (miercuri) Nu-i așa că vom uita unul de altul? 7 aprilie 1965 (miercuri) Pasiuni devorante. Pasiuni absurde. Întâlnire cu diavolii tuturor renunțărilor. Succese mărunte. Insuccese răsunătoare. Și, În mijlocul zvârcolirilor, visul etern al unei singure clipe de liniște. Retrageri În suferință. Suferințe devorante. Suferințe absurde. Asta mi-e viața. Lui Martin. Nu te speria atunci când indignarea te-aduce În pragul Întunecării minții. Va veni vremea când ai să poți râde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]