1,034 matches
-
un singur loc, în noaptea asta. La priveghi. La cimitir... BEELZEBUB II Domnu' Dan, am adus și io niște mititei, buni ca focu', de la mama lor, din locanta lu' Dromaderu', zice Apostatul. Am și muștar, și ceapă, și pâinică. Vreți? Zvârlă-le pe interval! Da' pălincă nu mai ai? se interesează Dănuț. Pălincuță, nu, mânca-ți-aș sufletul tău! Sunt dezolat! Da' am la mine două sticluțe de vinuleț roșu, sânge de taur, pentru pomana de mâine. Plus cinci berici. Dacă
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
de-a ajuns biata femeie, la bătrânețe, să doarmă pe sub șoproanele rudelor?” Câțiva se repeziră să-l oprească pe tânăr, care se și avântase cu pumnii ridicați. Îl Înconjurară și-l luară În brațe. Ăstuia i se Înroșiseră ochii și zvârlea scuipați către Gogoașă. Câteva femei care stăteau pe șanț la divan scoaseră chiot de dat veste. „Ce te bagi tu În viața mea, rapandulă comunistă ce ești! Îți sucesc gâtul, boșorogule, spăl cuțitu-n tine! Mă piș pe ochii tăi ăia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În vârf. Lică Rudaru a nimerit cu unul dintre cei doi - cel blonziu și mai Înăltuț. „Vezi că dau din picioare. Pe ce parte-ți alegi să dormi?” Dar Blondul nu răspunsese. Peste noapte se convinsese că rudarul cu adevărat zvârlea din picioare, Însă asta n-ar fi fost nimic. Lică se scăpase pe el În somn și, dimineață, amândoi erau uzi. „Te-ai pișat pe mine, futu-te-n cur pe mă-ta de țigan! O să vin cu văru-meu să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de porumb; cartofi și boabe de fasole; potcoave, clești, foale și nicovală, cu ciocanul odihnind pe ea; arcuri cu săgeți și pâraie cu unde crețe; clăi de fân și securi Înfipte În buturugi. Și oameni făcea Tușa În aluat. Primăvara zvârleau sămânța În brazdă, desculți, cu traiste atârnate de gât; vara, frânți de mijloc, secerau; toamna culegeau viile, iar Tușa făcea boabele strugurilor la fel de mari ca sânii femeilor; iarna Tușa râdea de ei și-i Înfățișa zâmbind a beție, cu sticle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
enormi și Încovoiați se prăbuși. Vreo doi Înfometați, mai puțini la minte, se apropiară, cu gând să-și taie câte o fripturică. În agonie, trompa i-a izbit așa de tare, că i-a lăsat fără suflare și i-a zvârlit cât colo pe cei doi nătărăi nerăbdători. Ceilalți i-au ronțăit cu multă recunoștință, au prins ceva inimă și au așteptat să se poată Înfrupta și din dihanie. Cum se Întâmplă și În zilele noastre, din senin s-a abătut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
căznindu-se să-i apuce. Toporan, mutul sângeros, vâjâi cu securea deasupra chicilor făcute măciucă. Sfânta de pe Vale, vrăjitoarea, numai Îi privi cu un fel de milă. În jurul ei puțea a pucioasă. De gât Îi atârna un șarpe albăstrui care zvârlea furca neagră a limbii. Prin spărturile zdrențelor Își ițeau capetele gușteri și broaște, popândăi, salamandre portocalii și Încete, nevăstuici furișate, câte o rădașcă În platoșă lucitoare, clămpănind din cleștii fioroși. Gemeau, răsuflarea scurtă le ardea piepturile. Se Împiedicau În ciolane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de car și fără să oprească. Cerul senin amarnic se-ncruntase / și ochiul viu zări cenușă-n el. Păsări de tină cu gâturi golașe / dădură strigare și țipătu-acel / răzbi În auzul ce-ncet da să moară. Văzduhul spre jos Își zvârli tot Înaltul, / pământul părea că Îl Înconjoară; / Crezui că sfârșitul se-ntâmplă cu altul. Mai pe limba voastră, după bâlbâielile camionului pe drum, Oaie a nimerit Într-un șanț, mașina s-a rostogolit - că nu mai știam Încotro e cerul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Ori poate acea fată Îi Întărâtase poftele În așa hal că n-a mai știut de el? Cine poate spune... Lucrurile, Însă, nu s-au sfârșit cu Încarcerarea făptașului și rușinarea lui de către opinia publică. După ce poporul revoluționar i-a zvârlit de la putere pentru totdeauna pe opresorii comuniști, noua putere a grațiat, de-a valma, o grămadă de condamnați. Printre ei, desigur, se numără și cel despre care a fost vorba mai sus. Acum susține cu tărie că Întregul proces a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
accidentul cauzator al morții lui Fred Vasilescu e prezentat intertextual se reproduce anunțul de patru rânduri dintr-un cotidian: "Aviatorul Fred Vasilescu a capotat, voind să aterizeze, din motive necunoscute încă, lângă Ciulnița. Autoritățile au plecat la fața locului. Cadavrul zvârlit din nacelă și decapitat e păzit de jandarmi. S-a deschis o anchetă pentru cercetarea cauzelor."404 Acest "pliu" intertextual provoacă toate divergențele de receptare și toate supradeterminările semantice posibile. Camil Petrescu se servește de instrumentul narativ respectiv pentru a
[Corola-publishinghouse/Science/1457_a_2755]
-
războiului. „Mai mult poet decât ostaș” (Cântec la Odesa), cel ce scrie în carnetul său de front practică un lirism sobru, condensat. Poemele se structurează în notații lapidare, consemnând momente și stări de tensiune și spaimă: „Din vâltoarea marelui măcel/ Zvârle moartea grauri de oțel./ Proiectilele rup ceru-n bot/ (De n-aș muri cu poezii cu tot” (Atac în zori). Târziu, după mai bine de două decenii, volumul Soare scufundat (1966) deschide alte experiențe lirice, însă este astfel conceput încât
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287989_a_289318]
-
un tărîm de nepătruns, insondabil, întunecat, eteric; precum și observarea de către Chatterton a stării degenerate a societății din vremea lui. Ethelgar, A Saxon poem / Ethelgar, un poem saxon (4 martie 1769) - "nori negri" "răzbubuind cu tunet" "pe munții morții", "nori suri", "zvîrliți de vînturi șuierînd", "sărind peste șuvoaiele ce se rostogolesc", plutind peste "pădurea cea străbună"; lupul urlînd, "groaznic ca glasul rîului Severn"; "planta morții" tămăduind "rana sabiei"; cînd "marea de suferință și necaz" copleșește sufletul, omul trebuie să privească la Domnul
[Corola-publishinghouse/Science/84941_a_85726]
-
când o să dispari tu din fața ochilor mei secătuiți? Până și lichidul lacrimilor mi s-a îngroșat ca smântâna, pentru că tu m-ai cântărit cu o parșivă de socoteală cerească, și prin cea de-a doua gaură a ta m-ai zvârlit în lume. Când o să trebuiască în sfârșit mămicuța mea cea dumnezeiască să muște din pâmântul viermănos? Și când o să aibă în sfârșit voie micul Herrmann să se pișe zi de zi pe groapa iubitei sale mămicuțe? Pășește șchiopătând spre maică
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Versurile din volumul Arhipelag dezvăluie aceeași conștiință neliniștită și gravă, iar postura contestatară își asociază acum elemente fantastice în elaborarea unei genealogii clamată ca o provocare: „Tatăl meu era un lunatic:/ noaptea ieșea din baltă și s-agăța de cer,/ zvârlea cu trestii în broaște și, sălbatic,/ Se avânta spre Lună, fluturând un hanger” sau „Eu sunt poetul Ben Corlaciu,/ care-am crescut prin mlaștini clocite,/ Cer am avut un fund de apă/ răscolit de trestii prea învechite”. Deși plasat în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286417_a_287746]
-
asta nu se află lege/ Ci doar îndemnuri - cine vrea alege,/ Doar sfatul nu-i ucaz; și prin urmare/ Se poartă cum îi place fiecare./ De poruncea Preasfântul fecioria/ Atuncea blestema și cununia./ Sămințe noi de nu s-ar mai zvârli/ Atunci fetia cum s-ar mai prăsi?/ Nici Pavel nu cutează să ne ceară/ Ce n-a cerut stăpânul său...[...]/ El dete doar îndemn la feciorie;/ și s-a ndurat de mi-a îngăduit/ Să mă-mpreun; vezi dar că nu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
naratorului de a-l sprijini în durerea resimțită acut, și plânge pierderea femeii iubite pe un ton elegiac („Eu cel prin moarte văduvit,/ De fericire jefuit,/ Suflet stingher, surpat, urând/ Zilele, nopțile la rând!/ Viața-mi urăsc, și orice desfături,/ Zvârl tot ce-i bucurie-n lături. Credea-va cine m-a zărit/ Că jalea însăși a ntâlnit,/ Căci eu sunt jalea, jalea-s eu.” 642), prilej pentru poet de a-l interoga în legătură cu pierderea suferită și de a-l provoca
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
un personaj de circ, asemănător clovnilor din tablourile lui Georges Rouault. Georges Rouault, Le clown, 1907355 Georges Rouault, Clown tragique, 1911356 Georges Rouault, Acrobate VII, 1913357 Nu este deloc întâmplătoare în contextul în care ,,Quitonce, care umblase ca o paiață, zvârlind din picioare o viață întregă"358, nu putea muri decât cu ,,accente convulsive și grotești"359. Foarte interesantă, în acest context, este opinia unui alt personaj, Ernest, care deși însănătoșit, refuză reintegrarea în social. Concepția pictorului expresionist francez, Georges Rouault
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
întâmplat la noi cu bărbații născuți, să spunem, între 1800 și 1830, și pe care-i putem numi "generația de la 1848". Erau doar o mână de oameni însă luptau ca mânați de o credință nețărmurită în destinele țării lor. Au zvârlit ca pe niște vechituri, obiceiurile, instituțiile, până și vocabularul impuse de o putere străină, au sorbit cu nesaț din izvoarele culturii apusene; au adoptat instituții noi, au înnoit limba, au creat pe de-a-ntregul o literatură de valoare universală, au
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
Școala britanică transformase traficul de cadavre într-o ocupație la fel de superficială precum jocul de cuvinte încrucișate. Pentru noua direcție, lucrurile sunt nu doar mai brutale, ci și mai lipsite de sofisticare: Hammett a scos crima din vaza venețiană și a zvârlit-o pe alee. El a redat crima acelui tip de oameni care o comit pentru anumite motive și nu doar pentru a furniza un cadavru (Chandler, 1980, p. 16). Detectivul nu mai este mașina de dezlegat enigme, ci personificarea unei
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Peste mlaștini mari trecut-a, Ca ursoaicele călcat-a, Vaduri a tăiat ca vidra, Ca un viezure pe cîmpuri, Ca o viespe peste maluri, Ca un iepure pe țărmuri, Depărtat-a pietre-n drumu-i, A întors pe dos buștenii, A zvîrlit din cale ramuri, A împins tot cu piciorul. În același chip de ursoaică, lupoaică, viezure, viespe, iepure, și mama ciobănașului a trecut vaduri, a străbătut codri și mlaștini. Ca orice vrăjitoare de tip matriarhal, ea reușește, prin farmece ori prin
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
s-a manifestat dubito-ul ca cenzură purificatoare a ego-ului în cea de-a doua se realizează transferul de la acesta înspre creația prin cogito. Prin meditația întâi Descartes creează cadrul pentru ceilalți pași ai genezei: În astfel de îndoieli am fost zvârlit de către meditația de ieri, încât nu mai sunt în stare să le alung din minte, dar nici nu văd chipul în care trebuie ele risipite; ci întocmai cum m-aș fi scufundat într-o vâltoare adâncă, mă simt într-atât
[Corola-publishinghouse/Science/84931_a_85716]
-
sfârșit?” - Vinul însă e fără rival... vorbi el către Ruset, cercând să-l scoată din gânduri negre. Atunci boierul, fără să mai păstreze nici cel mai mic respect pentru cântările artiștilor, le făcu semn să tacă și răcni la ei, zvârlindu le câteva bucăți de pâine și rămășiți d e friptură; și ținu domnului Marenne un discurs. întăi crezu de cuviință să râdă zgomotos. - Domnule abate de Marenne - zise el - bine e să bei vin bun, rău e să umbli după
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
soțul său sărutarea de frăție cu oarecare neliniște; după aceea se veseli nespus, absolut fără nici o pricină. Fără îndemn, lăutarii își porniră din nou tânguirea lor bizară - ca un freamăt al pădurilor și ca un susur teluric. Dar beizade Alecu zvârli între ei oala, care se făcu țăndări, și ei amuțiră, plecându-și grumazurile. - O, prietinule al meu neprețuit - zise suspinând beizade Alecu, plecându-se spre abate și cuprinzându i palmel e pline și moi ca niște pâniți proaspete - dă-mi
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]
-
vădit caracter programatic, se afirmă: „Odată cu primul pas, gândul ne zboară spre voi, tineri intelectuali ai părților crișene și maramureșene. Trăiți și duceți pe umeri - alături de noi - povara acestor vremi neguroase. Dușmanii omului vor să ne fure sufletele, să le zvârle în flăcările gurilor de iad ce se deschid, amenințătoare, în calea noastră.” În primul număr se publică articolul Comemorarea lui Gheorghe Lazăr, semnat de istoricul Ștefan Meteș, articol consonant cu ideile din program. Colaborările lui Ion Pas (cu fragmente de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287498_a_288827]
-
acele zile între cetele Ienicerilor și această rușinoasă și infamă sărutare de picior, și îngenunchiare, a ținut până la 1859 când sări marele deșteptător Alexandru Ion Cuza, cel întâiu domn al României unite, cu ai săi, și cu brațul său puternic zvârli și fiesul și piciorul la o parte" (Din scrierile lui Papadopol-Calimah, publicate de fiul său Paul Al. Papadopol-Calimah, 1908, Tecuci, Tip. Munca. N. Constantinescu-Theodoru). Potrivit Regulamentului Organic se instituia, pentru conducerea orașelor, un sfat numit Eforie, compus din membri aleși
VASLUI. TRADIŢIONALISM… Oameni și întâmplări by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Science/91666_a_92808]
-
acest corp? Cine este acest "eu" pe care îl văd în oglindă? De ce m-am născut om și nu vacă sau cal sau pasăre? Era ca și cum abia aș fi venit pe lume, ca și cum abia aș fi fost aruncat în existență, zvârlit într-un corp (înveliș de carne, înveliș animal pentru spiritul care se topea în mine), pe nepregătite. Apropiații, membrii familiei umane nu puteau face nimic pentru mine. Singurul ajutor mi-a venit de la animale, prin simpla lor vedere și tovărășie
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]