3,653 matches
-
făcut să renunț la această pasiune... Noi sîntem ca un cântec, nu credeți? Un cântec nu se poate cânta niciodată de la sfârșit spre început. Trebuie să-l cânți totdeauna îndreptîndu-te spre sfârșit. Pe parcurs, în timp ce cânți încă și muzica te îmbată, îți dai seama că sfârșitul se apropie totuși, oricât l-ai amâna. Încerci să lungești puțin notele, dar asta nu dă cântecul înapoi, nu reînvie ceea ce a murit din muzică între timp. Amâni doar sfârșitul. Te încăpățînezi să nu recunoști
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
vraja sânt provizorii. Că după ele va urma tăcerea. Că sunetele acelea minunate pe care le ascultam se vor preface în tăcere, în cenușă. Muzica va muri. Nu putem în timpul concertului să fugim înapoi prin desișul sunetelor spre clipa când, îmbătați de muzică, am deschis buzele și am început să murmurăm. Pe măsură ce înaintezi în emoție, te apropii și de sfârșitul ei. Nimic nu te poate salva. Nu există decât frumuseți trecătoare. Eternă e doar tăcerea. Concertele care întrerup tăcerea nu fac
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
Eleonora, după ce am așteptat zadarnic un tren. Eram într-o frizerie. Țin minte fiecare amănunt... Era chiar înaintea echinocțiului de primăvară. Aerul se încălzise brusc. Cerul se limpezise. Plutea peste oraș o lumină vegetală, cum îmi plăcea mie, care mă îmbăta și promitea o primăvară înaltă. Un vânt călduț ștergea ultimele dâre de frig. Lumea zâmbea pe străzi și se simțea în aer că miracolul începea. Ce mai, afară erau prezente toate argumentele filosofiei mele... În timp ce frizerul mă tundea, vedeam în
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
evident, dintre cei ce frecventau obișnuit cârciumile respective... Ca să mă pot uita în liniște, ceream peste tot ceva de băut. Mi-era indiferent ce anume. Alegeam prima băutură pe care o vedeam. La a patra sau a cincea circiumă, mă îmbătasem atât de rău încît abia mă mai țineam pe picioare. Nu renunțasem totuși să-l caut. Căpătasem curaj și întrebam cu glas tare acum pe cine îmi apărea în față. De obicei, cei pe care-i întrebam ridicau din umeri
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
scrum până deasupra gării, de unde, după câteva ocoluri, fac cale întoarsă. E ceva ce nu înțeleg în povestea asta cu ciorile. Foarte rar se abat deasupra mlaștinii. Atunci încep să zboare dezordonat, în zigzaguri bezmetice. Parcă le sperie sau le îmbată ceva de jos. E un mister pentru mine ce se întîmplă, de ce păsările simt mlaștina și se feresc să-i treacă granița, în vreme ce fluturii par fascinați de aerul puturos al bălților. Uneori, în roiuri mari, se precipită într-acolo atrași
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
ordine. Era Tallien, care avea și un motiv imediat să dorească răsturnarea lui Robespierre, logodnica lui fiind în închisoare. Saint-Just a vrut să continue lectura, dar Tallien a venit la tribună și l-a dat la o parte. Și, deodată, îmbătată de acest curaj, Adunarea se dezlănțuie. Strigă și, în vacarmul care izbucnește, Robespierre se agită în zadar, palid, cu buzele tremurătoare. De fapt, bătălia s-a rezumat la puține replici schimbate, după care s-a auzit strigătul "Sîngele lui Danton
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
dealtminteri, la fel de felin, de șiret și de ager ca o mangustă care, cum știți, atacă șerpii veninoși repezindu-se la gâtul lor. Tot gâtul îl privea și Robespierre la un dușman când se hotăra să scape de el. Cu timpul, îmbătată de puterea ei, mangusta a prins însă chef să ia mișcările cobrei. Or, o mangustă trebuie să rămână o mangustă. De aceea, acuzarea este convinsă că trebuie pedepsită chiar această trădare. Prin pedeapsă nu înțeleg ghilotina. Ar fi absurd să
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
următoare, mai întîi becul din sala de așteptare și apoi cel de pe peron s-au stins cu un zgomot sec și peste întreaga gară s-a așternut o noapte neagră, sfâșiată când și când de fulgere. Ciorile cârâiau pe câmp, îmbătate de apropierea furtunii sau, poate, speriate de ea. Mi-e cu neputință să vă explic ce căuta Eleonora atunci la telefon. Fapt e că am auzit-o deodată țipând. Un țipăt lung și ascuțit, ca un cuțit care se înfigea
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
găsi de lucru! I s-a oferit slujba de paracliser. A zis că el, care a înghițit fum de pucioasă, nu vrea să înghită acum fum de feștilă și de tămâie! Dar ce-i place lui? Poate doar să se îmbete de Ziua Victoriei și să scuipe, de câte ori trece, pe zidul Primăriei!” Asta fac, scuip pe toată cloaca asta căcăcioasă, pentru care era să crăp! Vreo șapte mii de idioți - asemeni mie - ne-am bătut luni de zile ca să ținem frontul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
proclamat Erou pentru că din cei patruzeci de bărbați din Stațiune participanți la război, doar eu m-am întors. M-au sărbătorit zile-n șir. Tot șampanie mi-au turnat și-atunci: pentru asta, mereu, de Ziua Victoriei, amintindu-mi, mă îmbăt. O dată pe an, sunt purtat pe umeri, pe brațe, zvârlit în aer, scăpat pe caldarâm; un drapel scos de sărbătoare, agitat, sărutat, aruncat, la sfârșitul serbării. Sunt jucă... § L-ai redus pe Erou la tăcere! În economia romanului nu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
bursuci! Castelanul? Nu va izbuti mare lucru, aici. Arta magiei - dacă într-adevăr o deține - nu poate fi împărtășită unor grobieni. Nu știu pe nimeni, în urbea asta, capabil să sesizeze inefabilul. Poate Actorul, dar e, deja, bătrân. Când se îmbată, are viziuni apocaliptice; trage bășini devastatoare, vomită, plânge. Filozoful s-a ramolit și el, și-a pierdut toată sensibilitatea față de Frumos și Adevăr. O fantoșă. Eremitul era - dintre toți - cel mai potrivit să devină un inițiat, avea o experiență, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
suficient de bun!” e de părere Doctorul. Îi urăște poate ca nimeni altul pe târgoveți. „Nu poți să te încrezi în ei niciodată!”. Dar cine pe cine se mai bizuie, azi? ROMANCIERUL. Cel mai bun lucru ar fi să mă îmbăt și să merg să stau de vorbă cu Filozoful despre Balerină. Să se îmbete și el și să ne amintim, să o dăm dracului de listă. Ce s-a ales de noi? Scriem; eu un roman egal cu o crimă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
târgoveți. „Nu poți să te încrezi în ei niciodată!”. Dar cine pe cine se mai bizuie, azi? ROMANCIERUL. Cel mai bun lucru ar fi să mă îmbăt și să merg să stau de vorbă cu Filozoful despre Balerină. Să se îmbete și el și să ne amintim, să o dăm dracului de listă. Ce s-a ales de noi? Scriem; eu un roman egal cu o crimă, el un Tratat ce va atârna ca un pietroi de gâtul plebei. Cine pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
de pahar închinată celor care nu mai sunt, ca pe o căldare cu apă din care fluturii au sorbit stelele (larve de lumină în cupele trandafirilor). Absolutul, un maxim abstract: ploaia dezamăgirii sparge ferestrele, grădina vecinului înverzește, busuiocul după icoană îmbată sfinții, frânghia de rufe leagă destinul cămășilor. Absolutul, un minim insignifiant. S-au adunat gâzele la praznicul trupului: câtă lumină în pântecele viermelui ce sfredele irisul, câte perisabilități în spatele unei furnici, cât confort pentru o conștiință de greier lenevind într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ușurință, la fel cum făceau cu toți adepții neînfricați care, sub jurisdicția lui Ammaji, alcătuiseră o armată aruncătoare de pietricele - plini de curaj, își trimiteau artileria de proiectile din prăștii, alergând înainte și-napoi printre copaci, simțindu-se ei înșiși îmbătați de agitația stârnită. — Nu vă atingeți de maimuțe, țipa domnul Chawla, fluturându-și brațele în încercarea de a smulge prăștiile din mâinile adepților. Sunt periculoase. În starea în care sunt, o să se întoarcă împotriva voastră. Numai că, în momentul acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
un paltonaș din stofă de lână, portocaliu ca soarele verii. La întoarcere, ne-am oprit să mâncăm într-un restaurant prea mare pentru noi singuri, cu ferestrele care dădeau direct pe stânci, opacizate de aerul sărat. Era frig, ne-am îmbătat repede cu doar o carafă de vin și o tărie pentru fiecare. Am ieșit îmbrățișați clătinându-ne și ducând în suflet amintirea acelui loc. Ne-am ascuns în păduricea de pini și am făcut dragoste. După aceea mi-am așezat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
am bătut din nou. Nu era acasă. Curva nu era acasă. Învins, am întors spatele ușii și am privit noaptea. Viaductul pustiu și mai încolo barăcile unde foșneau ușoare semne de viață trează încă. Poate acolo merge, la țigani, se îmbată în rulota lor, pune să i se ghicească mizerabilul ei destin. Am auzit un geamăt ușor și ceva foșnind dincolo de ușă. M-am gândit la trupul ei, la mâini, și încă o dată am fost surprins că nu mi-o aminteam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
până acolo aproape în fiecare zi. Dimineața beam o cafea și citeam ziarul. La apusul soarelui Gae își făcea capriciul de a prepara aperitive dense și cu mult alcool, care după câteva înghițituri te amețeau. Compania era modestă, polonezii se îmbătau, vorbeau cu voce tare, Gae se așeza la masa mea și îmi oferea o țigară de marijuana pe care eu o refuzam. Și totuși îmi plăcea locul acela. Acolo marea, poate din cauza fundului plin de alge, avea reflexe diverse. Într-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
întârziere, când nu mai era la modă nicăieri; dar invidiind în tinerețe indivizii îmbrăcați și pieptănați așa, de la briantină la pantofii de lac negru cu vârful din antilopă, considerase acest aspect drept semnul reușitei, iar când a reușit, era prea îmbătat de succes ca să mai privească în jur și să-și dea seama că acum cei cărora voia să le semene aveau un aspect complet diferit. Briantina ținea bine; chiar apăsându-i capul ca să-l bag în sac calota părului rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
femei. Emmy și Leigh s-au uitat una la alta și au zâmbit la auzul schimbului de replici furioase de pe hol, sigure că era vorba de încă o ceartă între o fraieră din suroritate și vreun tip care s-a îmbătat și a uitat să sune o a doua zi. Strigătele se auzeau tot mai aproape și, în câteva clipe, Emmy și Leigh au văzut o tipă superbă, cu părul blond, de culoarea mierii, cu un accent sexy, asupra căreia se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
relații, având alături de ea doar o păsăre nerecunoscătoare. Ar fi amuzant dacă n-ar fi vorba de propria și patetica ei viață. Fir-ar să fie, era amuzant când Renee Zellweger juca rolul unei tipe drăguțe și durdulii care se îmbată rău de supărare, dar parcă nu era atât de amuzant când erai tu tipa aia drăguță și durdulie — în fine, slăbănoagă și nu la fel de atrăgătoare — iar viața ta tocmai s-a transformat într-o melodramă. Cinci ani pe apa sâmbetei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
mașina, dar nimănui nu părea să-i pese. — Face călătoria mai ușoară dacă pierzi câte un bagaj la fiecare zbor, zise Adriana ridicând din umeri. Când au coborât din taxi la hotel, nu dormiseră de aproape douăzeci și patru de ore, se îmbătaseră, se treziseră din beție, pierduseră două bagaje și zburaseră cu un avion care avea nume de poezie de grădiniță, decolând de pe un aeroport care cu siguranță n-ar fi trecut nici de cea mai îngăduitoare inspecție a Administrației Federale a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
toată lumea poate avea escapade. Adriana scoase un oftat lung de frustrare. — Fetelor, în primul rând, “escapadele” sunt pentru amărâții care se întâlnesc în cazinourile din Atlantic City sau hotelurile din Midwest. “Agățatul” este ceea ce fac fetele din suroritate când se îmbată după ceremonia din primăvară. Noi avem aventuri. Aventuri grozave, sexy, spontane. Înțelegeți? În al doilea rând, cred că aici toate pierdem ceva din vedere: nu eu am decis ca Emmy să aibă aventuri în fiecare oraș pe care îl vizitează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
necaz. Bem și la necaz și la bucurie. Cred că și atunci când m-or duce ai mei la groapă am să am sticla-ntre dește. Râseră cu poftă. Mai pe brumă, mai pe-omăt, mult mai beau și nu mă-mbăt, le ținu Ioana Radu isonul din boxe. Așa fac cei trei prieteni de pahar În fiecare săptămână. Se Întâlnesc Într-un separeu al cârciumii și, dacă nu au motiv pentru chef, ori inventează unul, răsfoind o cărțulie cu zilele naționale
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
să vezi că uită de Geoană și de Johannis și trece la guvernare, că face majoritate. O să avem o floare prim ministru, iar Hrebenciuc o să facă scenarii și o să urle precum lupul la lună... Hă, hă!!! Un fleac, v-am Îmbătat!!! 09.12.2009 Socrul lui Sandru Șpriț În cârciumioara din cartier miroase a țuică fiartă, iar În ferestre dansează primii fulgii de nea, făcând bezele consumatorilor mai mult sau mai puțin afectați de Îngurgitarea lichidelor preferate. La o masă din
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]