4,849 matches
-
de frumos și nu este nimic rău în asta, atâta timp cât definesc corect termenul “frumos”. Există femei care se realizează din punct de vedere profesional, se căsătoresc, au copii... iar toate aceste lucruri ar trebui să le facă să se simtă împlinite, fericite. Dar nu se întâmplă așa! Există un lucru care le umbrește sufletul și mintea. Faptul că se consideră urâte, că mama natură nu le-a înzestrat mai mult, făcând comparație cu alte femei pe care le văd ca și
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
o anumită situație o va cere; să aibă o viață responsabilă, dar să nu uite niciodată să se și bucure de munca și sacrificiile pe care le vor face, cu alte cuvinte să-și plătească sufletul. 124 -să fie femei împlinite d.p.d.v. profesional, să fie soții bune și mame excelente, în ordine cronologică; -să fie capabile să dea “naștere” fericirii chiar și în situații critice; -să fie capabile să facă lucrurile menționate anterior, și multe, multe altele, care le va împlini
Fii înţeleaptă! by Liliana Rotaru () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1159_a_1886]
-
de Casație, ambele stabilite la Focșani). Planurile Marilor Puteri au fost însă date peste cap de ingeniozitatea românilor, care, speculând o portiță a Convenției, l-au ales pe Alexandru Ioan Cuza domn în ambele principate. Până în 1861, puse în fața faptului împlinit, Marile Puteri au acceptat voința poporului român ca o unire personală (recunoscută doar pe durata domniei lui Cuza). În cursul aceluiași an, se produse unificarea administrativă, guvernamentală și parlamentară, prin fuzionarea celor două sisteme instituționale paralele din Iași și București
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Țării Românești, odată cu promulgarea în 1864 a Legii asupra instrucțiunii (Lege nr. 1.150 din 25 noiembrie 1864), care va institui "obligațiunea instrucțiunii": "Instrucțiunea elementaria este obligatoria pentru toți copiii de amendoue secsele incepend de la optu pînă la doui-supra-dece ani împliniți ai etatii" (art. 31). Pe lângă aceasta, legea mai impune următoarele principii: a) caracterul unitar al învățământului românesc, pe trei planuri: i) unitatea organizării învățământului în statul român; ii) unitatea conținutului programei; iii) unitatea școlii elementare rurale cu cea urbană în privința
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
că este interesat exclusiv de rezultatul studiilor istorice, care trebuie să fie întotdeauna congruent cu interesul național. În schimb, școala nouă apreciază că odată "descătușați de datoria de a face mereu propagandă pentru unitatea neamului, care a fost din fericire împlinită, istoricii se vor putea îndrepta de acum spre cercetarea adâncită a rosturilor noastre, a vieții culturale, economice, sociale, fără alt scop decât acela al adevărului" (Panaitescu, cf. Giurescu, 1937, p. 49). În ceea ce privește tensiunea funciară dintre adevăr și patriotism, pe care
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
Stanca Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa Cu garda deschisă, Gheorghe Crăciun Cucerirea Americii, Tzvetan Todorov Cultura faliei și modernitatea românească, Angelo Mitchievici Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă, Mioara Anton, Bogdan Crețu & Daniel Șandru (coord.) Datoria împlinită, Mihai Pricop Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan De la presa studențească în comunism la presa postcomunistă, Sorin Bocancea (coord.) Evadări în lumea liberă, Adrian Marino Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir Imaginar cultural și social. Interferențe, Horia Lazăr
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
ca subiect al cunoașterii și, uneori, și faptul de a fi obiect de cunoaștere. Problematica epistemologică atrage, se pare, în mai mare măsură decât altele din orizontul filosofiei, corespunzătoare altor tipuri de "experiență" decât cunoașterea, pusă, acum, în forma sa împlinită ("standard"), doar pe seama științei; cu toate că însăși epistemologia formulează și întrebări având astfel o atitudine sceptică, uneori chiar critică în legătură cu cele două poziții epistemice (și logice), "subiectul" și "obiectul". Și poate că din acest motiv, al vizării critice a faptului de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
un moment dat, și se ocupă de teme care mai degrabă sunt neatractive, marginale, decât propriu-zis semnificative, prin raportare la tradiția filosofiei, în esență, "analitică" și "dialectică"? Despre această chestiune, acum nu poate fi spus decât atât: ideologia reprezintă ipostaza împlinită a dictaturii judicativului, adică topos-ul în care, deși sunt activate toate regulile acesteia, nu se ivește nici o reacție de contestare, delimitare, negare, în genere, de critică (în sens kantian, de cercetare a condițiilor de posibilitate a unui fapt) față de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
dacă luăm în seamă o perspectivă temporală (cronologică) rezonabilă, adică limitată; ea exprimă, de fapt, o imposibilitate absolută (semnalată în scenariul kantian prin ideea imposibilității experiențiale a unui "obiect" al Ideilor rațiunii). Cealaltă ideea cunoștinței "desăvârșite", încheiate, ceea ce corespunde gândirii-positum împlinite (un intelect omniscient ar putea-o realiza, pentru că ea se exprimă în legătură cu obiecte-positum (date) ca atare, iar un asemenea intelect îi este pe măsură), și a dezvăluirii cunoștințelor (nu a generării, construcției, constituirii lor), în aceasta constând cunoașterea este imposibilă
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
pentru care această diferență capătă sensul de ipostază a schemei formale a relației de corespondență. De asemenea, poziția originară a corespondenței în orizont judicativ, cu elementele tocmai semnalate, transferă legitimitate analiticii și dialecticii. De fapt, în felul acesta este constituit împlinit sensul judicativ-constitutiv al acestor două discipline logice. Căci tocmai aceasta este exigența primară pe care judicativul constitutiv o transferă, odată cu sensul de legitimitate, analiticii și dialecticii: corespondența între un enunț (propoziție enunțiativă, judecată) și faptul ("real") la care el se
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Numai că ceea ce o astfel de gândire care se gândește pe sine produce indică, chiar prin sine, imperfecțiunea oricărei gândiri care nu se gândește (doar) pe sine, cum este gândirea omenească. Așa încât, gândirea care se gândește pe sine reprezintă gândirea împlinită în sine și rostul oricărei alte gândiri. "Norma" sa nu poate fi eludată, ci doar înlăuntrizată ca "principiu" al gândirii umane; și aceasta, înainte de toate, în virtutea unității gândirii înseși; apoi, datorită instituirii acestei unități în poziția de principiu al gândirii
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
adevărul angajează relația intelectului cu obiectele, iar logica generală este o logică absolut formală; ea nu are de-a face direct cu obiectele, prin urmare, nici cu adevărul, înțeles, de Kant, în sensul corespondenței între judecată și obiectul ei (adevărul împlinit al cunoștinței, ca "adevăr pozitiv", adică acord al judecății cu obiectul ei dat în experiență). Logica transcendentală, în schimb, are în vedere tocmai raportarea intelectului, prin regulile sale, la obiecte, chiar dacă unele concepte ale sale (categoriile) sunt exclusiv a priori
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
orizont al discursului, cu "știința" și "ideologia" alături de filosofie și logică. De fapt, fiecare formă de expresie judicativ-constitutivă îi va reprezinta un anumit aspect: logica, aspectul formal; filosofia și știința, aspectul "obiectual", interpretativ; iar ideologia, aspectul său ultim, condiția sa împlinită, sinteza celorlalte două, adică absolutul său. Ideologia, prin urmare, reprezintă forma desăvârșită a dictaturii judicativului, adevărul său. Ea s-a constituit pe baze exclusiv judicative, analitica susținându-i structura formală, ea însăși constituită după o "logică" a supremației unei "părți
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
prezentuirea se completează cu o "irumpere", cu o "survenire a viitorului", de fapt; imposibilă, însă, fără structura judicativă devenită operațională și, cumva, reflexivă, vizându-se încă în mod esențial pe sine, fiindcă distincția formalului operațional față de obiectual nu este încă împlinită. De aceea, încă sunt posibile evaluări diferite ale structurii judicative: când în sens formal, când obiectual. Totuși, abia interpretați, S și P sunt chiar S și P și nu altceva. Desigur, logica îi separă de propriile lor "poziții" și "funcțiuni
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
propriu-zisă devine act prin "plasarea" generalului într-o identitate parțială, totuși cu subiectul: generalul, datorită timporizării secunde, capătă sensul de "calitate anume" a unei substanțe prime, sensul de fel-de-a-fi-"așa" al subiectului, el însuși fapt-de-a- fi-"acesta". Abia acum avem împlinită relația judicativă S P; abia acum, prin "donația" de sens ontologic celor două "poziții" originar "logice". De acum încolo, filosofia se va mișca în raza problemelor, chestiunilor, aporiilor, paradoxurilor, ideilor, teoriilor, viziunilor care pun în aceeași "poziție": a) pe de
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
esoterismul său; un esoterism deschis, totuși, iar nu supus interdicției de a fi regândit, așa cum este, de fapt, orice esoterism autentic. "Sfârșiturile" fel de fel, înainte de toate, al filosofiei, semnifică, în fapt, sfârșitul unei faze din istoria ideologiei ca ipostază împlinită a discursului judicativ; epuizarea este a ideologiei (sau ideologiilor), dar ea nu indică o iminentă extincție, ci doar încheierea unei capitol al vieții istorice a ideologiei. Desigur, există și anumite coincidențe, care pot întări ideea sfârșiturilor (nu doar a unor
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensuri aparținând acestui "loc", relaxând astfel exigențele metodologice ale reducției judicative -, domeniul de aplicație constituindu-l nu logica, ci filosofia. Urmând îndeaproape fenomenologia judicativului după "regulile" reducției judicative, ne-am depărtat de ceea ce apărea la un moment dat drept ipostaza împlinită a înseși dictaturii judicativului: ideologia. De acum, trebuie să o avem din nou în vedere, fiindcă ea va reprezenta dictaura judicativului ca atare în aplicarea în continuare a reducției. Se întâmplă astfel, fiindcă la limita dictaturii judicativului, acolo unde ne-
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
militar dermatolog și care, împreună cu soția sa Luminița, tot medic militar, cardiolog au doi copii foarte bine situați; Bogdan și Răzvan, care sunt, unul jurist, iar celălalt încă student la Farmacie. Astfel, părinții noștri au trăit să-și vadă visul împlinit și s-au bucurat de copii și de nepoți. Dumnezeu să-i odihnească în Împărăția Sa ! Soția mea, Mariana Mustață este fiica lui Dumitru și a Elenei Mitrofan. Socrul meu a fost colonel în armată, o mare personalitate a timpului
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
obiective comune. Îmi face plăcere să recunosc în domnul profesor Gheorghe Mustață un prieten și colaborator apropiat. În pragul aniversării tale îți doresc multă sănătate, multe succese în activitatea științifică și aprecierea sinceră a colegilor. LA MULȚI ANI ! UN OM ÎMPLINIT ! PROFESORUL UNIVERSITAR DOCTOR GHEORGHE MUSTAȚĂ LA 75 DE ANI Probabil că pentru mulți dintre cei care urmează cursurile unei facultăți, perioada de studenție rămâne una adânc întipărită în mintea și sufletul lor. Este și cazul meu, iar momentul începutului în
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
care te poți bizui, care acceptă opinia celuilalt fără să fie deranjat dacă este contrazis, care gustă o glumă și un păhărel, care știe să se facă plăcut într-un anturaj select, în preajma căruia te simți bine. Este un om împlinit, un bun exemplu de reușită în viață. Mă simt onorat că l-am cunoscut, că am prilejul să scriu despre D-Sa, că pot fi cumva părtaș la marea sa aniversare împlinirea a trei sferturi de veac de viață, încununată
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
urmare, suntem îndreptățiti să rezumăm în mod categoric, că Președintele OEP "ne-a furnizat marfa așteptată 59". Numai că Roland Dumas nu a interpretat cu fidelitate riguroasă semnificațiile evenimentului. Căci, deși Arafat a recunoscut existența Statului Israel ca un fapt împlinit (de facto), el nu a recunoscut existența acestuia de drept (de jure) și, cu atât mai puțin legitimitatea dreptului existenței evreiești suverane în Eretz Israel. Pe de altă parte, Dumas a mers cam departe, exagerând sensul noțiunii de caduc atunci când
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
selectiv): • Aviatori de altădată, Daniel Focșa • Cioran. Vitalitatea renunțării, Emil Stan • "Citește-mă pe mine!" Jurnal de idei, Viorel Rotilă • Contemplatorul solitar, Dan Stanca • Convorbiri euharistice (vol. 1), Dorin Popa • Curtezane și pseudocurtezane în mitologie, istorie, literatură, Elena Macavei • Datoria împlinită, Mihai Pricop • Despre muncă și alte eseuri, Mihai Pricop • Din alchimia unei existențe, Viorel Rotilă • Drama expresionistă. De la Strindberg la Zografi, Miruna Bostan • Gînduri despre Nae Ionescu, Dan Ciachir • Incertitudinile prezentului, Gustave Le Bon • Însem(i)nările magistrului din Cajvana
Confesiunile unui diplomat by Eliezer Palmor [Corola-publishinghouse/Memoirs/927_a_2435]
-
atîta întrerupere, dar reîncepe cu și mai mare elan. Am reușit pînă la șase după-amiaza să termin tot. Eram gol ca o sticlă goală. Eram și flămînd. Am plecat să mănînc și am băut o sticlă de vin. Eram mulțumit, împlinit. Dacă ai fătat capodopera... cred și eu! Cînd ies pe terasă, după vreo oră, ce văd? Ce vezi? strigă toți. Țapul, dom'le, și două capre mi-au mîncat opera! Ce vorbești? Extraordinar! Te-ai apucat s-o rescrii?! Ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
căruia nu-i lipsește nimic, problema speranței nu se pune: ce vom mai ști despre speranță, în clipa când vom intra în Paradis? Absența speranței poate fi, așadar, trăită în cheie nocturnă, ca disperare, și în cheie diurnă, ca speranță împlinită, ca suficiență a îndestulării. Prezența speranței, în schimb, e de negândit fără experiența simultană a lipsei, a precarității, a unei ambianțe dezesperante. Speranța e, în definitiv, un corelativ al carenței. Ea își dă întreaga măsură, sau cel puțin măsura ei
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
forme fără fond, simple deghizamente lucrative (de circumstanță). Întrucât nu au convingeri autentice, politicienii autohtoni se simt scutiți de a avea loialități. De aici, frecventele trădări, conflictele subterane, șantajele, traseismul. Rezultatul e o națiune în derivă, năucită de promisiuni niciodată împlinite, de un război de interese fără nici o legătură cu interesele ei reale. Totul se reduce la o interminabilă vorbărie, la isterii de gașcă, la caft și bășcălie. Imaginea noastră externă nu poate fi, pe acest fundal, onorabilă. O țară în
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]