3,048 matches
-
mimetică, la limita epigonismului, de pildă în unele schițe ale lui Al. O. Teodoreanu (S-au supărat profesorii, Un gazetar de rasă), care tocmai prin aproprierea procedeelor ironice acreditate de Caragiale, izbutesc decisiv să pastișeze, adică să revalorifice omagial creația înaintașului. În privința dramaturgiei, câteva exemple de utilizare a comicului ironic descoperim în piesele lui I. Valjan Generația de sacrificiu (pentru care primește în 1937 Marele premiu pentru dramaturgie al Teatrului Național) și Lacrima, cu titluri care dezambiguizează, într-o notă de
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dureros dintre sensibilitatea insului și realitățile societății ", se pliază perfect pe specificul teatrului său"221. În ciuda impresiei de desprindere definitivă, prin accentul pe afectivitate, de direcția caragialiană, componente ale tipologiei și ale tematicii lui Mihail Sebastian sunt încă tributare marelui înaintaș.222 Personaje ca Bogoiu, Madame Vintilă, călătorul și soția lui sunt tipuri caragialiene (micul funcționar, cocota adulterină, cuplul de vilegiaturiști) mai adânc personalizate și umanizate, iar anumite scene dezvoltă în același sens găunoasele și sincopatele pseudoconversații din "șarjele de atelier
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
unui posibil inventar al acestora cu exemplificări care marchează înrudiri de ordinul evidenței între modelul caragialian și numeroase reiterări postcaragialiene, ne propunem să insistăm doar asupra câtorva cazuri în care se pot sesiza nu doar transpuneri obediente ale sugestiilor marelui înaintaș în alte contexte cu minime modificări, ci și abateri profitabile de la liniile majore impuse de tradiția de acest tip. Tema cu cea mai rapidă ancorare intertextuală în universul caragialian este politica, atât de categoric sudată de interpretarea dată de autorul
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pro și contra, propusă cu nonșalanță pentru romanul lui Mircea Eliade, transferă instantaneu actul critic în sfera bâlciului caragialesc al "moftului", al inconsecvenței și al derizoriului derivat din coincidența contrariilor. Și, la fel cum puteam desluși în intenția marelui său înaintaș, abil dirijor al temelor "cu variațiuni", contradictoriile opinii critice din Nu pun în evidență relativismul valorilor și constituie pentru un receptor obiectiv "spectacolul absurd al labilității ideilor"189. Spectacol pe care, de altfel, îl va juca personal în întreaga sa
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
de inconsistența și absurditatea realității exterioare pe care o oglindește, chiar dacă nu întotdeauna cu fidelitate. Pe de altă parte, deși coloratura spațio-temporală dă relief lumii caragialiene, aceasta transcende astfel de limite, pentru că, așa cum observa Eugen Ionescu în subtilul "portret" al înaintașului, "Caragiale nu ne spune că vechea societate este mai bună. El nu crede așa ceva. El gândește că așa este societatea."16 Nici această deschidere a orizontului conceptual caragialian nu-1 apropie decisiv de realitatea ficțională creată în maniera secolului trecut, în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
plăcea, Urmuz, el însuși îi datora mult lui Jarry"64. Faptul că precizează în același timp rețeaua mai amplă de determinări, nu minimalizează, din punctul nostru de vedere, impactul scriitorilor români asupra devenirii sale scriitoricești. Interesul real acordat celor doi înaintași este dovedit de faptul că Eugen Ionescu l-a tradus pe Urmuz, a adaptat Căldură mare după Caragiale, a tradus, împreună cu Monica Lovinescu O noapte furtunoasă și Conu Leonida și a publicat un Portret al lui Caragiale, (în Note și
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
la prototip. Totuși, dacă, în ceea ce privește raportul dintre Urmuz și Kafka, sau Urmuz și Morgenstern, se poate vorbi de coincidențe de viziune, în relație cu I. L. Caragiale, în schimb, opera lui Urmuz se poate raporta atât prin elongația sensurilor întrevăzute la înaintaș, cât și prin inversiune parodică. 6.1.1. De la Mitică la Urmuz și viceversa Fără a putea fi considerate esențiale, anumite elemente din biografia lui Demetru Dem. DemetrescuBuzău vin, totuși, în sprijinul ipotezei unei astfel de filiații, deoarece trimit cu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
subspecii umanoide absurd-fantastice, de neconceput pentru cititor. Așadar, în ceea ce privește gradul sau modalitatea în care realitatea se reflectă în operă, ceea ce îl apropie pe Urmuz de Caragiale este procedeul caricaturizării excesive, iar ceea ce distinge esențial universul său artistic de cel al înaintașului, este intenționata lipsă de verosimilitate a imaginii rezultate. Semnul lui Urmuz ar fi, folosind termenii care i-l definesc pe al lui Caragiale: caricatural și derutant prin neverosimil 35. 6.1.3. De la "lumea-lume" la infralume Domeniul tipologiei este cel
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
că pasiunea amoroasă interzisă constituie o temă comună celor doi autori, deși, la o privire mai atentă se constată la Urmuz semnificative derapaje de la convențiile acestor relații din universul caragialian. Astfel, în familiile urmuziene, spre deosebire de cele din comediile și schițele înaintașului său, nu soția, care este "credulă"84 și "devotată"85, ci bărbatul înșală, vrea să părăsească sau este suspectat de infidelitate. În schimb, se știe că, în mod programatic, la Caragiale responsabilitatea sau inițiativa adulterului este exclusiv a femeii, chiar dacă
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
al complimentelor" O formă de caragialism explicit este imitarea ostentativă, mergând pe o linie ascendentă de la recunoașterea expresă a modelului, cum procedează adesea Costache Olăreanu 42, până la parodierea și pastișarea exemplară, demonstrativă pentru asimilarea conștientă și transmutarea creativă a lecției înaintașului. În general asociată cu ideea de epigonism, de parazitare a unui model ilustru prin rescriere elogioasă sau, dimpotrivă, prin discreditare, parodia și chiar și pastișa pot deveni forme de hibridizare artistică, în sensul pozitiv, de fortificare și revigorare a seminței
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a operei sale. Între ramurile bogatului arbore genealogic literar caragialian, Urmuz și scriitorii târgovișteni sunt astfel atestați drept primi descendenți ai căror continuatori Eugen Ionescu, respectiv poeții și prozatorii generației '80 -, înnobilează prin creații de prestigiu nu doar numele marelui înaintaș, ci și sintagma "literatură românească". Concluzii Ne aflăm la momentul bilanțului când va trebui să însumăm rezultatele parțiale într-un tot cu valoare de concluzie. Un bilanț provizoriu, impus de necesitatea de a pune totuși punct unui studiu ce își
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
în care văd un fel de fatalism al nației, motiv pentru care încearcă, atunci când pășesc într-un teritoriu clar jalonat de spiritul caragialian, să-i submineze autoritatea, printr-o tratare inedită, rebelă, a tipurilor sau a temelor debitoare îndeobște celebrului înaintaș. Astfel de "insubordonări", cum sunt cele ale lui George Mihail Zamfirescu și parțial, Mihail Sebastian, servesc, în mod aparent paradoxal, mai bine chiar decât "exercițiile de admirație" glorificării "marelui clasic" I. L. Caragiale care, așa cum devine evident la finalul investigației noastre
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
pe seama stilului de viață burghez, el vede o comedie nu în parada formelor fără fond, ci în imitarea snoabă a Occidentului. Chestiune de accent!". Destul de multe și inedite informații legate de motivațiile și procedurile de deformare și valorificare a operelor înaintașilor în perioada comunismului, de conținutul tezelor politice privind reconsiderarea literaturii clasicilor, sunt furnizate și în capitolele intitulate O comoara și-o povară moștenirea literară din cele două volume ale Istoriei literaturii române de azi pe mâine, (Editura Semne, București, 2009
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literară este în mod necesar constrânsă să ia naștere prin intermediul operelor anterioare: „Scriitorii puternici nu-și aleg precursorii cei mai influenți; ei sunt aleși de aceștia din urmă, dat tot ei au inteligența și puterea de a-i transforma pe înaintași într-un fel de compoziți, și, deci, parțial, în ființe imaginare.” Cel mai puternic test al canonicității îl reprezintă tradiția văzută în sensul conflictului între generații, nu ca moștenire. Tradiția trebuie depășită, nu cucerită. Înscrierea în tradiție se face cu
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
tronul ei atît de solid, încît încercarea de a-l detrona nu putea reuși". Shakespeare nu a rămas fidel aiciadevăratei imagini a vieții, pe care o crease, nici realității care nu oferea doar caractere precum regele copleșit de griji, aprigul înaintaș în plin avînt și eroicul prinș Henric, ci avea un loc și pentru bătrînulhai-hui, pentru spiritul și meritele acestuia. 34. Dogmatism și humor Imaginea noastră despre lume poate și trebuie să se schimbe, în multe privințe, odată cu progresul experienței și
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
ele unele rezerve. Dincolo de această continuă căuatre a unui echilibru între antiteze, poate fi constatat totuși un mai pronunțat interes pentru totalitate și "configurare", ca sinteză. Îl putem privi, c aatare, în bună măsură, pe Harald Höffding ca pe un înaintaș al gîndirii favorabile structuralismului evident, de o factură nu tot atît de formalistă cum avea să se dezvolte acest curent în a doua parte a secolului trecut. După ce și-a publicat Etica (1887), încecînd, o dată mai mult, o a treia
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
voce atât de frumoasă, Încât cântecul lui, pe care-l acompania la un instrument asemănător cu harpa, mișca adânc pe toți oamenii, ba Îmblânzea chiar și animalele sălbatice și oprea râurile din curgerea lor. Putem trage de aici concluzia că Înaintașii noștri iubeau și apreciau foarte mult muzica. Există cărți vechi de o mie de ani care se ocupă cu teoria muzicii și În care găsim reguli despre cum era făcută muzica. Chinezii, de exemplu aveau doar cinci sunete. De altfel
SIMPOZIONUL JUDEŢEAN REPERE ÎN ISTORIE by Juncă Ciprian () [Corola-publishinghouse/Science/91758_a_93535]
-
de la început susținută de către partid care, prin Scânteia a încurajat și ajutat dezvoltarea reportajului literar. (...) Scânteia a publicat și publică numeroase reportaje valoroase, scrise de fruntași ai literaturii și ai ziaristicii, dar și de elemente tinere care calcă pe urmele înaintașilor. Și astfel, alături de Mihail Sadoveanu, Geo Bogza, Maria Banuș, Petru Dumitriu, Dan Deșliu au apărut reportaje semnate de V. Albulescu, C. Mitea. V. Bârlădeanu, care se afirmă tot mai mult ca reporteri capabili. (...) Urmând pilda Scânteii, celelalte ziare și unele
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Franța și Elveția, țări pe care cei mai mulți oameni le-ar fi numit extrem de democratice, femeile nu au putut vota pînă după cel de-al doilea război mondial. Pentru că astăzi multora le este greu să înțeleagă ce a însemnat "democrația" pentru înaintașii noștri, voi sublinia din nou diferența: în toate democrațiile și republicile existente de-a lungul a douăzeci și cinci de secole, drepturile de a se angaja pe deplin în viața politică erau restrînse la o minoritate de adulți. Guvernarea "democratică" era doar
Despre democraţie by Robert A. Dahl [Corola-publishinghouse/Science/1397_a_2639]
-
stins din viață în ziua de 28 septembrie 1987 și a fost înmormântat la cimitirul Podgoria Copou din Iași. PENDEFUNDA, GHEORGHE (1923-1999) MEDIC Personalitate marcantă a școlii ieșene de medicină și a neurologiei românești, prof.dr. Gheorghe Pendefunda a continuat experiența înaintașilor prin lucrări de autentică valoare teoretică și practică. Născut pe 29 mai 1923, în comuna Ungheni din Basarabia, și-a făcut studiile la Liceul Național din Iași, obținând bacalaureatul în 1942. S-a format ca medic la Facultatea de Medicină
personalitați universitare ieșene din basarabia by vlad bejan, ionel maftei () [Corola-publishinghouse/Science/91489_a_92360]
-
admirație, că a reușit performanța de a avea întâlniri intime e drept, într-o perioadă lungă de timp, dar și într-o epocă destul de conservatoare cu peste 700 de femei. Nici măcar nu mă pot gândi la el ca la un înaintaș sau ca la un model, ci ca la o stea călăuzitoare, de neatins!... Liviu Antonesei: Șapte sute de femei, am înțeles eu bine?! Știam de undeva că, în ciuda aparențelor, avea succes la femei, dar chiar nu știam că vorbim de o
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
un lucru facil, decât dacă ești în posesia unor certitudini sau adevăruri indubitabile. Astfel de teme sunt greu de abordat și tratat din mai multe motive, printre care și faptul că trebuie să te confrunți cu aserțiuni aparent infailibile ale înaintașilor. Delicatețea abordării provine și din faptul că este dificil să tratezi științific un subiect dezbătut de obicei în registrul "pasional", iar să fii echilibrat deși implicațiile politice și religioase ale oricărei afirmații sunt majore nu este simplu). Studierea materialului în conformitate cu
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
În anul 1936 a decedat redactorul revistei, Anton Gabor 628, cel care a înființat-o și a condus-o timp de 23 de ani. Noul redactor a devenit preotul Petru Pal. În articolul din luna martie 1936, acesta aprecia opera înaintașului său ca fiind una "modestă"629. În anul următor, s-au produs schimbări și la conducerea atelierului tipografic, fiind numit Iuliu May, ajutat de Ferenț Abălăoaie, care îndeplinea rolul de administrator la "Presa Bună". În perioada următoare, funcția de redactor
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
bunici. Dar nu înainte de a visa insula lui Defoe, pe care găsește floarea soarelui, care creștea în fața casei lui din Londra. Unicul om de pe insulă îi spune: ... în închipuirea mea izolată îmi amintesc că nu sunt singur, ci înconjurat de înaintașii mei. I se spune insulei "emblema existenței" și o scaldă valuri de "muzică englezească". În cele din urmă, Tim se duce la școală și-și face primul prieten de vârsta lui, Edward Campion, un băiețel tarat fizic. De la bun început
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
medici, care s-au făcut cunoscuți în spațiul mediteranian. Omul și faptele, medicul și opera s-au completat de legende. știut ca al 72-lea urmaș direct al lui Asklepios, el a fost considerat ca descinzând din lumea divină a înaintașilor solari. Urmașii și urmașii descendenților săi au vindecat regi și familii regale, între care și pe Alexandru cel Mare. Locurile pe unde a trecut ca medic, au intrat și ele în legendă ca Platanul din Cos, sub ale cărui imense
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]