4,849 matches
-
calmul fiindcă adrenalina anulează tot procesul. Ca să te calmezi, zice cartea mea de crescut bebeluși, tre’ să numeri rar până la douăzeci și să respiri adânc cu ochii închiși. La mine nu merge cu număratul. Nu știu de ce nu merge. Mă încurc mereu pe la 16, 17, ca și cum asta ar fi o vârstă și nu doar niște numere aiurea. Vârsta mea, jumătate din viața mea, înainte de toate astea. Ca și cum m-aș privi de la 17 ani în viitor și m-aș vedea cum stau
100 de zile. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ioana Morpurgo () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1775]
-
Într-un mîrÎit răutăcios. La ce dracu’ ne-o mai trebui un copil tîmpit ca ăsta... De-aici ni se trag toate necazurile... Am dus-o destul de bine pîn-au Început să se țină țîncii după noi!... De ce dracu’ ne mai Încurcăm cu el? mîrÎi el cu răutate. Ce dracu’, am ajuns dădacă! Ia, cară-te, mă, mucosule! mîrÎi din nou și ridică pumnul, gata să dea În băiat. Șterge-o! N-avem nevoie de unu’ ca tine... cară-te... Cară-te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
din ziua debarcării), e o minune să reușești să vezi atît de mult Într-un timp atît de scurt. Uneori, cînd Încerc să-mi amintesc locurile pe unde am trecut și lucrurile minunate pe care le-am văzut, mă cam Încurc și, dacă am să mă mai Întorc vreodată, am să văd totul mai Încet și Într-un grup mai mic, de numai două-trei persoane. Dar mă bucur nespus de excursia făcută, căci mi-a dat prilejul să văd lumea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
că În anul acela locuiam la Bella; ba nu, cred că locuiam la mătușa Kate sau, știu eu, poate totuși stăteam la Bella - nu mai știu, atîta ne-am tot mutat și a trecut și așa de mult timp. Acum Încurc lucrurile În amintire. CÎnd tata juca, era veșnic pe picior de plecare, n-avea astîmpăr nici o clipă, uneori juca la New York, alteori pleca În turneu cu domnul Mansfield și lipsea cîteva luni. În orice caz, În seara aceea, cînd s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe urmă mai vedem noi. Domnul Gates spuse: — Ascultă, Joe, m-așteaptă șoferul afară și nu știu ce să fac cu el. — Adică l-ai angajat definitiv? Întrebă tata. — Da, răspunse domnul Gates, și să fiu al dracului dacă nu m-am Încurcat de tot! Nu știu cum să mă port cu el. De fapt, care-i statutul lui social? — Se spală? Întrebă tata. — Știu și eu, răspunse domnul Gates privindu-l pe părintele Dolan, cred că se spală cu apă sfințită. — Vai de mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
un hotel vechi sau poate ne mutasem deja la mătușa Kate: ne-am mutat de atîtea ori, am stat În atîtea locuri, mi se pare c-a trecut atît de mult de-atunci Încît, dacă Încerc să mă gîndesc, mă Încurc și nu-mi mai amintesc. Cei din Old Catawba În zona de mijloc a coastei atlantice a Americii de Nord și cam la distanță de o zi de New York se află statul american Old Catawba. Din punct de vedere al Întinderii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
cu ochii holbați, se priveau zîmbind tîmp, se Îndoiau chicotind și plesnindu-și palmele peste genunchi și Începeau un schimb de Întrebări și răspunsuri, ritmat, ca un cîntec. — Ăsta face treabă, nu glumă, nu-i așa?! Da, da! Nu se-ncurcă defel! Și nu zice nici „pîs“, nu-i așa? — Nu, nu! Nu zice decît „Hai Încoace“ și nimic altceva! — Și-o pornește copăcel-copăcel! zice unul Însoțindu-și cuvintele de o mișcare legănată a capului negru plecat spre pămînt. Și-ncepe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
nu știe niciodată dacă o să mai aibă sau nu de lucru“ - zice taică-tu. „Asta-i mare povară și mare blestem“ - zice taică-tu, chiar așa i-a zis, că doar știi cum vorbea, zicea lucrurilor pe nume, nu se-ncurca În vorbe. „Asta-i mare povară și mare blestem, și amarnică a fost ziua cînd m-am apucat de meseria asta: trebuie s-aștepți să moară unul ca să capeți de lucru și pe urmă neamurile, oameni nerecunoscători, se duc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Înfuriat așa de tare că l-a luat de guler și l-a azvîrlit În mijlocul pieții și i-a zis: „Dacă te mai prind pe-aici, maimuțoi nenorocit“ - chiar așa i-a zis, că doar știi cum vorbea, nu se-ncurca-n vorbe cînd era furios - „să știi că te omor“. Chiar așa, și Bill Smathers, care era atunci șeful poliției, stătea pe treptele primăriei și-a văzut tot ce s-a-ntîmplat, și-a strigat către taică-tu: „Da, da, dac-oi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
ziua cînd l-a cunoscut pe tatăl tău totul a fost bine. Bine-nțeles, era cu peste zece ani mai mare ca tatăl tău, și de-aici i s-au tras necazurile, aici a fost buba, adică, aici s-au Încurcat ițele. Tatăl tău n-a fost singurul vinovat: cînd a venit să locuiască În casa lor era tînăr, de-abia trecuse de douăzeci de ani, iar Lydia avea treizeci și șase de ani. Ei, dacă ademenea o fată tînără poate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
și zău că așa era. Știi cum era tatăl tău, vorba aceea, cînd dădea cu ochii de-o femeie nu stătea să-și facă mai Întîi rugăciunea. S-a repetat aceeași poveste: nici nu trecuse bine anul că se și-ncurcase cu altă femeie, care aștepta un copil și zicea că i-a distrus viața și că trebuie s-o ia de nevastă. Și-acum nu mai știa nici el ce să facă. Chiar el mi-a recunoscut: „Nu voiam să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
el era yankeu, un afurisit de yankeu, cum se spunea, care-a venit În oraș și le-a necinstit două femei; sigur că dacă era vorba doar de una, poate lucrurile stăteau altfel, dar două era prea mult. Treaba se-ncurcase rău de tot, a fost nevoit să plece. Atunci s-a hotărît să se mute la Altamont: firește, Lydia era bolnavă de plămîni, iar el s-a gîndit că aerul de munte o să-i facă bine și cred că se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
la locul său. Iar pentru un om care spune că n-a făcut școală“ - zice - „cunoaște foarte bine Sfînta Scriptură. Chiar eu i-am verificat cunoștințele trecîndu-l prin mai multe capitole din Biblie și Încă n-am reușit să-l Încurc“ - zice. „Rar se Întîmplă În ziua de azi să găsești un om de afaceri atît de preocupat de probleme spirituale. Face cinste orașului“ - zice. „Da, poate că aveți dreptate, domnule Bryan“ - am zis - „dar sînt multe lucruri pe care nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
pe harță, o căutau cu lumînarea. Băuseră, firește, și cînd erau beți erau veșnic puși pe rele. Și-acolo s-au apucat, bine-nțeles, să-l sîcÎie pe casier - un om de treabă și cinstit, se spune - și să-l Încurce-n treabă și asta s-a petrecut, bine-nțeles, cînd a intrat În birou John Burgin. „Măi băieți“ - le-a zis - „nu-i bine ce faceți. De ce nu vă vedeți de treabă“ - Încerca să-i lămurească, vezi bine - „ca să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
măi omule!“ - am zis. „O să li se facă rău copiilor de atîtea ouă, de n-or să mai pună gura pe ouă cît or trăi. N-or să le mănînce și-or să se strice!“ Se vedea că era cam Încurcat, crede-mă! „Zău, am crezut că fac bine. Poate că totuși am greșit“ - a zis. Păi, nu mi-a adus odată o căruță de pepeni galbeni și verzi... douăzeci și șapte de pepeni verzi și Dumnezeu știe cîți pepeni galbeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
mere, struguri și gem de prune, peltea de gutui, pere conservate, suc de roșii, castraveți murați și multe altele, de n-aveai loc nici să intri În cămară, stivuite pînă-n tavan, dar drept să-ți spun el mînca, nu se-ncurca: am mai văzut eu mîncăcioși la viața mea, dar n-am văzut nici unul care să se-ndoape ca el. GÎndesc eu că asta i se trăgea de la neamurile lui de-acolo, că-mi spunea că veneau de la munca cîmpului În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
la înțelepții din Calea Lactee? O fi chiar Prințul? Ana îl știe sau nu-l știe pe Prinț, dar Prințul în mod sigur n-o cunoaște pe Ana. Pentru că, ceva ciudat se întâmplă acum. Fiți atenți! ... Se întâmplă...că... am cam încurcat-o. Întâi Ana și după aceea eu. Stați să aflați ce mi se va întâmpla mie. Ana se duce glonț la el. Tânărul o întâmpină cu bunăvoință. Ea se prezintă, spune cum o cheamă și că e jurnalistă, că vrea
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
murdare. Gândul pe care comentariul acesta i-l evocă lui Gosseyn îl făcu să zâmbească; așadar, după o scurtă pauză, el enunță faimosul concept al Semanticii Generale. - Enin, haita nu este același lucru cu teritoriul; și, pe urmă, ai cam încurcat hărțile. În fond, tocmai venim de la o întâlnire cu șeful guvernului acestui continent. Urmă o pauză, apoi îl auzi: - Oh, acela! Altă pauză, urmată de o încruntare a sprâncenelor și de cuvintele: - Ce vrei să spui cu harta? - Mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
meargă cu ei. În timp ce așteptau sosirea unei mașini pusă la dispoziție de biroul președintelui Blayney, Gosseyn observă că Dan Lyttle îi făcea semn cu capul. Cei doi bărbați merseră în dormitorul cel mare; și Lyttle închise ușa. Lyttle zâmbi, puțin încurcat pe când spuse: - M-am gândit că ar trebui să știi. În legătură cu femeia aceasta, Strella... Spusele lui erau într-un fel uimitoare. În toți acești ani, Dan Lyttle ezitase să ceară unei pământene să fie soția unui paznic de hotel, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
numi eu-foria realității, care se exprimă ca o cultură a efemerului. Consecințele acestui fapt sunt distrugătoare. Spre exemplu, o societate care minimalizează sensul istoriei sfârșește prin a eluda obligația formativă a tinerilor și aceștia, în acest fel, riscă să rămână încurcați în cultura prezentismului, în cultul actualității ca scop în sine. O societate care ignoră trecutul se expune la repetarea cu mai multă ușurință a erorilor deja comise. Ei bine, căderea sensului istoric este imputabilă și unui sistem de viață care
Măgarul lui Cristos : preotul, slujitor din iubire by Michele Giulio Masciarelli () [Corola-publishinghouse/Science/100994_a_102286]
-
continuînd încet, următoarea mea bătaie a fost și mai grăbită și mai necontrolată, astfel încît David a trebuit să mă corecteze în forță, iar de pe țărm barca noastră trebuie să fi arătat ca o rață beată, cu picioarele-i stupide încurcate în ierburi și în șuvițe de plante, făcînd eforturi disperate să se elibereze. Am încercat să repet instrucțiunile prin care trecusem de o mie de ori, dar gîndurile mele nu puteau ține pasul cu acțiunile mele. Trupul îmi era cu
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pregăteam un nou sprint intermediar, a fost ca și cum aș fi simțit că mă desfac. O mie cinci sute de metri. Încă cinci sute de metri. De cealaltă parte, nu mai puteam vedea tricourile albastre ale deținătorilor titlului. Unde erau? Se încurcaseră în apărători cum se apropiau de linia de finiș. Înainte de a ajunge la apă m-am mai întors o dată înspre club și am văzut că cea de a doua scară dispăruse. Ducea de la ponton la terasă și la vestiare. Era
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
îmi sună în urechi cum strigă acarii, și impiegații, și ăia cu stegulețe galbene, cum execută manevrele, trosnesc vagoanele cisternă, pocnesc roțile pe la macazuri. Sfios îmi privesc nădragii cu dunguliță, bocancii, boneta de partid, și pe când stau așa sfios și încurcat iată că vine bețivanul ăla mahmur, tocmai s-a despărțit el de gașca lui Farfuridi și Brânzovenescu, și-mi suflă în nări un damf de vodcă Rasputin, așa că abia pot auzi cum îmi dă asigurări că, orice ar fi, totuși
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
ochi. - Așadar, Enro a făcut saltul! Scutură din cap, furioasă, și-și șterse ochii. - Situația este clară. Am terminat cu el. Puteți să-i faceți ce vreți, dacă veți avea vreodată ocazia. Crang, neimpresionat, răspunse: - Era inevitabil. Rapiditatea, însă, mă încurcă. Am fost luați pe nepregătite. Îți dai seama, să aștepți până ieri pentru a trimite după Gosseyn! - Când va ajunge? El dădu din mână. - N-are importanță. Mi-ați spus deja parcă, nu? Poimâine, Eldred, nu putem aștepta. Ea veni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
-mi spune nimic. - Dar ce anume este? Era exasperat. - Trebuie să știu. - Dacă ți-aș spune ar interveni un nou factor și va schimba viitorul. - Dar poate că ar trebui schimbat. - Nu. Făcu un semn de negare. - Apoi, totul se încurcă. Îmi dă speranțe. Gosseyn se abținu cu greu. Era ceva. Însemna că-și va utiliza creierul secund. Deci, cu fiecare ocazie analogă, acest sistem de prezicere dădea rateuri. Ei aveau totuși o remarcabilă facultate și el ar trebui să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]