3,022 matches
-
Agaton, este tatăl lui Filerot. După moartea tatălui său, Filerot este invitat la curte, unde se distinge prin curaj în timpul unor întreceri organizate de rege. Tânărul se îndrăgostește de Antusa, care, la rândul ei, îi răspunde tânărului cu prea multă îndrăzneală, în comparație cu Aretusa. Filerot o cere în căsătorie pe Antusa, gest care îl determină pe regele Periandros să îl exileze, iar pe Antusa să o trimită într-o „capiște elinească” dintr-o pustietate, pentru că refuzase căsătoria cu regele Atenei. Într-una
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286990_a_288319]
-
luptei pentru transformarea socialistă a agriculturii. Problemele morale din viața diferitelor categorii sociale, apariția germenilor noului în cele mai diverse și mărunte aspecte se reliefează convingător în vasta frescă a transformării satului. Autorul nu s-a ferit să redea cu îndrăzneală anumite manifestări ale mentalității înapoiate a țăranilor, certurile zgomotoase între neveste, controversele înverșunate între țărani, în dialoguri dinamice și scăpărătoare, cu replici mișcătoare și vii (...). Un succes deosebit al autorului este crearea figurii eroului principal, tânărul țăran Toma Găvrilaș (...). În
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
Operă valoroasă, inspirată de prefacerile adânci prin care trece viața oamenilor muncii din țara noastră, Cumpăna luminilor pornește de la un aspect concret pentru îndeplinirea sarcinilor planului de electrificare (...). Cititorul urmărește cu emoție și admirație operația grea a transportului conductelor barajului, îndrăzneala, iscusința și abnegația șoferilor care poartă încărcătura prețioasă a camioanelor, la o înălțime amețitoare. Cu o îndreptățită înfrigurare e urmărită și montarea cablului de înaltă tensiune, escaladarea muchiilor de stâncă (...). Autorul reușește să lumineze multe din resorturile morale care determină
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
și cu bucurie pentru sine, pentru patrie. Un merit esențial al celei de a doua ediții a romanului Drum fără pulbere este înfățișarea într-o lumină justă și cu deosebită forță artistică a rolului tovarășului Gheorghe Gheorghiu-Dej în construirea canalului. Îndrăzneala de concepție a partidului - marele constructor, caracterul departe văzător al acțiunilor pe care le inițiază, scopurile mărețe la realizarea cărora cheamă poporul sunt înfățișate cu putere în roman, îmbogățindu-l din punct de vedere ideologic și dăruindu-i acea perspectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
În nuvela Desfășurarea întreaga orchestrație a mijloacelor artistice ale scriitorului servesc pentru dezvăluirea profundă a esențialului din realitate, creând imagini de o largă generalizare. În unele lucrări literare închinate vieții satului apărea un tablou idilic, diformat (...) Marin Preda pătrunde cu îndrăzneală în adâncul realității, înfățișând conflicte pasionate și personaje variate și originale. Lupta de clasă apare - în nuvela Desfășurarea - în tot dramatismul și complexitatea aspectelor sale, într-un moment de răscruce din viața sătenilor din Udupu, când se înființează Gospodăria Agricolă
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cunoscutului dicton latin: «Mens sana in corpore sano». Din păcate ele mai apar încă și azi (...). De ce e necesar să ai «mușchi sprinteni, voință de fier»? În două versuri suntem plasați de poet «în actualitate»: Ei da, socialismul înseamnă voință-ndrăzneală, efort. Lăsând la o parte faptul că socialismul înseamnă mult mai mult decât ce afirmă poetul clujean și nici nu se poate realiza numai cu voință, îndrăzneală și efort - trebuie să spunem că aceste două versuri lipite, sunt singurele din
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
două versuri suntem plasați de poet «în actualitate»: Ei da, socialismul înseamnă voință-ndrăzneală, efort. Lăsând la o parte faptul că socialismul înseamnă mult mai mult decât ce afirmă poetul clujean și nici nu se poate realiza numai cu voință, îndrăzneală și efort - trebuie să spunem că aceste două versuri lipite, sunt singurele din care ar reieși că poezia citată a fost scrisă în zilele noastre și nu, de exemplu, la începutul secolului nostru. Amintim - cu totul fără nici o legătură cu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
să fie salutat, în afară de meritele amintite de-a lungul acestor rânduri, unul la care poeta și-a câștigat întrucâtva dreptul și care poate fi socotit cel mai de seamă - când e întemeiat pe studiul serios al problemelor vieții și creației: îndrăzneala, această forță în stare să urnească din loc munții rutinei și ai conformismului placid”. POEZIA DEBUTANȚILOR. ALTE PROFILURI LIRICE O trăsătură distinctivă a anului este numărul mare al poeților debutanți în volum, comparativ cu anii anteriori. Debutează editorial Alexandru Andrițoiu
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
subliniind în același timp, în imagini convingătoare, necesitatea unei îndrumări ideologice și artistice principiale. Poetul își declară pătimașa sa ostilitate față de criticii înapoiați, paralizanți, care sugrumă cu prejudecățile și schemele lor prefabricate, cu lipsa lor de consecvență, creația plină de îndrăzneală și noutate a tânărului poet: Nu. Sensibilitate iască, Și-napoiat ca Tata Noe, Un critic prost, să zăpăcească Pe-artiști și munca lor - nu-i voie! Aceștia: .. truda ta adâncă, Cu obtuzunghiul o măsoară! Iată-l pe unul în plin
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
întocmai invocat într-un sonet barbian) vrea să atingă cerul, omului-om, bătut de „toate ploile”, mușcat de „toate vânturile”, îi stau bine sfidarea, cutezanța: „Piciorul meu a încercat să-și urce glodul gliei pământești / Pe himalaia celor mai înalte îndrăzneli” (Tinerețe). Se poate identifica aici o idee-temă dezvoltată în modulații diverse: „O, munte, tu, biserica, moșia, casa mea,/ «Zgârie-cerul» meu [...]/ Pe culmea ta-n nemărginire mă dezmărginesc” (Spre culmi). Și, în același spirit: „Sătul de ale șesurilor bucurii mărunte,/ Când
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
proces complex, în care e ca în viață: mai există și clipe de înduioșare. Autorul Desperado e mare amator de vorbe deșucheate, de ceea ce vorbitorii de limbă engleză numesc "four-letter words". El sfâșie pudoarea într-un gest de frondă, sfidând îndrăznelile învechite, reactualizându-le. Dincolo de analiza unei inteligențe în mișcare, orice Desperado alunecă spontan în nemărturisibilul făcut public. Fie că e vorba de gânduri tabu, care sunt dezvăluite cu brutalitate masochistă, fie că descrierea vieții fizice câștigă în exactitatea redării până ce
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
de la bun început, toți au dreptate în felul lor. Cele mai concrete incidente se leagă în final într-o poveste interioară, ni se dezvălui rotițele gândului incipient. Sentimentul rămâne nerostit, el se ghicește. Sfiala Desperado merge mână în mână cu îndrăzneala verbală. Aluzia la sentiment înlocuiește certitudinea cu intuiția. Autorul complică lucrurile prin maniera lui indirectă, dar se ascunde în spatele unui stil clar. Din disperarea de a complica, ce se conjugă cu hotărârea de a fi pe înțeles, rezultă paradoxul Desperado
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
la comunism ce scăpau (cu sau fără voie) printre degetele cenzorului. Universul cărților comuniste, oricât de disidente s-ar fi crezut ele, era în fond o imagine a paradisului interzis. Literatura estului se învârtea în jurul interzicerilor, al raiului refuzat și îndrăznelii supreme (fugă, exil visul imposibil). Exista totuși o legătură interzisă dar viguroasă între est și vest: radio Europa Liberă, cărți ori filme de contrabandă, turiști occidentali. Din perspectiva vestului, acestea păreau probabil insuficiente, fiindcă, vorba proverbului, sătulul nu crede flămândului
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și o dau deoparte. Iată unul din motivele pentru care Huxley e Desperado avant la lettre. Imaginația politică e preferata autorilor Desperado până la căderea Cortinei de Fier. Huxley își încearcă puterile în acest spațiu în Brave New World. Umorul și îndrăzneala lui intelectuală imaginează un viitor surprinzător pentru omenire. Umorul îl ferește de melodramă. În loc să-și impresioneze lectorul cu sentimente sumbre (v. Orwell), Huxley inspectează psihologia unei lumi de roboți, o viitoare existență lipsită de gândire. El ne învață să evadăm
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
ochii la ținta măruntă, precisă, Scânteietoare a făgăduinței care vine. Descoperă acum și tema singurătății. În tot ce scrie, Larkin e un poet solitar. "Inima înghețată" era destul de neconvingătoare. Dând la o parte emfaza, versul impresionează. Cuvintele au mai mare îndrăzneală. Poetul începe să folosească vorbele indecente fiindcă sunt autentice. Îl simțim roșind ori de câte ori îndrăznește. Autocompătimirea e uitată. Era mult prea directă pentru a impresiona. Larkin e acum mai aspru: Îmi detest odaia, Boarfele alese cu grijă, Cărțile bune, patul comod
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Într-o zi mai demult, după ce stătusem îndelung de vorbă, m-ai privit lung la plecare și ai adăugat: "Ce crezi tu despre mine e infinit mai mult decât ce cred eu însumi...". E sfială dar e și o enormă îndrăzneală în tot ce scrii. Ești în același timp un poet personal și impersonal. Ți-ai pus în poeme întâmplările dar nu și biografia. Eliot a repetat la nesfârșit că poetul trebuie să fie impersonal, dar el însuși a fost exact
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
după cum o descrie istoricul bizantin Procopius din Cezareea 490 / 507-?), consilier al generalului Belizarie, în Istoria secretă. Pe Justinian l-a cucerit cu inteligența ei, cu firea veselă, cu faptul că se făcea plăcută prin glume și farse. Surprindea prin îndrăzneală, lipsa de inhibiții și de complexe, avea un farmec irezistibil. După moartea Euphymiei, soția împăratului Justin, Justinian (n. 483, domnie 527-565), asociat la tron, s-a căsătorit cu Theodora și amândoi au fost încoronați în Biserica Sfânta Sofia de către Patriarh
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
soț toate responsabilitățile administrării imperiului. Altfel, mai mult seducătoare decât frumoasă, inteligentă și hotărâtă în tot ceea ce făcea, Theodora, după caracterizarea scriitoarei Odile Weulersse, autoarea romanului romanțat Theodora curtezană și împărăteasă, a trăit într-o viață mai multe destine cu îndrăzneală, în seducție, în răzbunare, în durere, în evlavie, în deplină putere. Cu privire la puterea ei de seducție, pusă în slujba atingerii tuturor scopurilor, Narses, cel care a învățat-o să scrie și să citească, s-o apropie de lumea cărții, era
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
la aceea de regină. Maria Mancini a sosit la Paris la nici paisprezece ani împliniți, cu imaginația aprinsă de lectura romanelor. Nu se remarca prin frumusețe și se simțea mai puțin iubită decât celelalte surori. Compensa frumusețea prin farmec, inteligență, îndrăzneală, frivolitate, inconformism. La nouăsprezece ani ea a fost aceea care a impulsionat relația afectivă cu viitorul rege Ludovic al XIV-lea. Balurile, serbările, concertele și alte evenimente de la Curte au fost prilejuri ce au stimulat aventura lor amoroasă. Cucerit de
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
prefer să-i cred pe Sofocle și Euripide, care nu au fost niciodată legați de aceste diviziuni puerile, decât pe Horațiu care, ca și Boileau al nostru, nu a știut niciodată să traseze planul vreunei scene. Nu există deci nicio îndrăzneală sau temeritate să faci o piesă în patru acte, în două sau în șase; nu există decât bun simț. Orice act inutil și fără nerv trebuie să fie suprimat: numai întinderea acțiunii trebuie să determine lungimea actelor." În Discursul despre
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
dumitale, pronunția, gestul, atitudinile, sunt nobile de la natură. Trebuie numai să îndrăznești să te încrezi în acest frumos firesc; îndrăznesc să afirm că vei fi mai tragică"." Voltaire, pentru care ea a creat în Electra rolul-titlu, a fost uluit de îndrăzneala ei. El a exclamat, după cum povestește puțin mai încolo Marmontel, scăldat în lacrimi și plin de admirație: Acest lucru nu-i creat de mine, ci de ea; ea și-a creat rolul." Un nou tip de joc se năștea datorită
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din care histrionii și-au luat personajele comice numite cele patru măști ale Comediei italiene." Cum, în această perioadă de decadență, nu exista vreun scriitor destul de talentat pentru a compune piese, actorii aceștia, care voiau să reînvie comedia, "au avut îndrăzneala de a compune planuri, de a le împărți în acte și scene, și de a rosti, pe neașteptate, cuvintele, gândurile și glumele asupra cărora se înțeleseseră între ei". În mod spontan au început să repertorieze diferitele lor trame sau scenari
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Doamnei de Staël îi revine meritul de a fi introdus în Franța literatura germană. Cu ocazia unei călătorii la Weimar în 1803, când îi întâlnește pe Schiller și Goethe, ea descoperă frumusețea dramelor istorice ale lui Schiller (1759-1805)71, extrema îndrăzneală a lui Goethe (1749-1839). Acesta lucra atunci la Faust, dramă mitică, pe care o va reprezenta în 1829 la teatrul de la Weimar al cărui director este72. Ea se hrănește acolo cu reflecțiile lui Schiller despre tragedie, considerată de el ca
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
din care rezultă ceva frumos, ca cea privind moartea Julietei la Verona, și din sentimentul de liniște al lui Romeo care, la Mantova, se lasă pradă unor visuri de fericire." Musset, în Lorenzaccio, în 1834, face dovada celei mai uimitoare îndrăzneli pentru acea vreme, imaginând treizeci și cinci de locuri diferite situate nu numai la Florența, ci și la Veneția, frângând unitatea chiar în sânul actului. De aceea, niciun regizor nu a avut curajul să monteze această dramă, prea în avans față de gustul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Zugrăvirea mediului burghez pe care o oferă opera lui Henri Becque (1837-1899) nu-l satisface cu adevărat. Becque, care este un luptător singuratic, nu a fost niciodată recunoscut de naturaliști ca unul de-ai lor, fără îndoială fiindcă a avut îndrăzneala să nu le aprecieze teatrul și să le facă cunoscut acest lucru, chiar dacă, pe moment, după succesul obținut cu Corbii (Les Corbeaux, 1882), au considerat Parizianca (La Parisienne, 1883) ca pe o serie de "studii de naturalism". Zola și-a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]