5,249 matches
-
unitate, perioadă ce începe cu desăvîrșirea unității de stat, moment cu implicații profunde în toate domeniile vieții materiale și spirituale și se încheie odată cu primele manifestări ale unei perioade ce avea să se întindă pe aproximativ patru decenii de totalitarism. Înfăptuirea unității statului național român a creat condiții favorabile pentru o mai intensă dezvoltare în plan economic, social, politic și cultural. Cu toate dificultățile prin care a trecut țara, deceniile trei și patru ale acestui secol s-au caracterizat printr-o
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
propagarea în rîndurile întregului popor a ideilor fundamentale privind istoria poporului rămîn: originea latină, unitatea de neam și limbă, continuitatea sa în spațiul carpato-dunărean. Îndeosebi din 1848, învățămîntul de toate gradele a cultivat cu perseverență în conștiința tinerelor generații idealul înfăptuirii unității naționale. Odată ce acest ideal s-a realizat, a apărut necesitatea organizării unitare a școlii însăși, pe întregul teritoriu al țării. Problema reorganizării unitare a școlii românești a fost una din principalele teme ale dezbaterilor cu caracter cultural din primii
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
copiilor și tinerilor cuprinși în învățămînt; s-a asigurat o mai bună pregătire a corpului didactic care a imprimat procesului instructiv-educativ un nivel ridicat, confirmat de gradul înalt al științei și tehnicii românești în acea perioadă. Pentru fiecare din aceste înfăptuiri au fost înfrînte numeroase dificultăți, cele mai multe provenite din condiții materiale obiective. De aceea, toate aceste realizări n-au acoperit decît o parte din trebuințele unei reale dezvoltări a învățămîntului. Progresele înregistrate în evoluția școlii românești se datoresc luptei duse de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
economiei și culturii românești; d) organizarea pe noi baze a învățămîntului tehnico-profesional; e) reglementarea învățămîntului particular. Asupra acestor teme s-au purtat ample dezbateri de politică școlară, puternic legate de luptele politice din acei ani. Au avut loc și unele înfăptuiri de mare interes național: înființarea, la Cluj, a Universității românești și a Conservatorului de muzică și artă dramatică (1919); transformarea Școlii de poduri și șosele, de la București, în Școala politehnică (1921), adăugîndu-se noi facultăți. În același an s-a creat
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
de măsuri eficiente pentru realizarea unui echilibru între instrucție și educație. Mai mult, în toată această perioadă școala românească a fost lipsită de un fir conducător în ceea ce privește orientarea procesului educațional. Dacă înainte de 1918 educația școlară a slujit cu consecvență ideea înfăptuirii unității naționale, după această dată, cercurile politice guvernante n-au mai putut oferi școlii un ideal care să încălzească inimile tinerelor generații și să le canalizeze energiile. Lozinca desăvîrșirii unității spirituale a tuturor românilor, fiind năpădită de politicianism și cultul
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
să se desprindă de intelectualismul herbartian. Într-adevăr, ființa umană are nu numai intelect și voință, ci și emoții, sentimente care au un important rol în învățare. Prin implicarea vieții afective în procesul cunoașterii umane se ofereau condiții obiective pentru înfăptuirea învățămîntului educativ. Pe de altă parte, momentul "activității" înceta de a mai fi o simplă "aplicare", dobîndind ceva din virtuțile actului creator atît de mult pus în valoare de pedagogia din a doua jumătate a secolului. În concepția lui Ștefan
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
prin însuși conceptul fundamental al sistemului său pedagogic, Narly se detașa de aspectele concrete ale mediului social căruia voia să-i slujească, apropiindu-se, astfel, de teoria pedagogiei culturii. Dacă idealul educației leagă pedagogia direct de filosofie, problema mijloacelor de înfăptuire a acestui ideal o pune în relație cu psihologia. Abordînd această ultimă relație, Narly ține să-și manifeste rezerva față de psihologia experimentală pentru că nu privește activitatea individuală, ci media și față de pedagogia experimentală care încearcă să explice viața în maniera
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
toate să alcătuiască o unitate (integrarea). În sfîrșit, pentru a se evita înstrăinarea copilului de viață, prin limitarea contactului său la ceea ce-i oferă programa școlară ("mediul sintetic"), i se oferă posibilitatea de manifestare pe plan social; modalitatea principală de înfăptuire a principiului social o constituie lucrul manual, întrucît îl pune pe elev în contact cu munca productivă a societății. C. Narly a susținut necesitatea introducerii lucrului manual în liceu, ca disciplină de învățămînt obligatorie, în scopul realizării unui început de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
și prezente unele dintre ele și în scrierile colaboratorilor săi apropiați reprezentanți ai pedagogiei sociologice (I. C. Petrescu, Stanciu Stoian), semn că ideile, mult dezbătute, deveniseră un fond comun al acestei puternice și unitare direcții din mișcarea pedagogică românească interbelică. În înfăptuirea politicii școlare, Gusti considera că trebuie să se pornească de la realitatea complexă care este națiunea, dîndu-se astfel și învățămîntului un caracter național. Ca orice entitate complexă, națiunea este constituită din mai multe centre sociale regiuni diferențiate prin trăsături proprii care
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
nu remarcăm că teama sa de "abstracțiunile" "școlii burgheze" prezenta pericolul căderii în altă extremă a practicismului îngustat prin lipsa de cultură. O astfel de poziție se explică și prin rolul pe care-l acordă elitelor oamenilor cu vocație în înfăptuirea progresului social. ,,Oamenii cu vocație" scria el "deschid calea generațiilor noi la muncă și cultură" (36 a, p. 205). În omul cu vocație se unifică și dobîndesc intensitate însușirile poporului. De aici grija pentru crearea condițiilor necesare afirmării "oamenilor de
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
fie în curs de dezvoltare. Este adevărat, procentul de cuprindere era mult diferit, dar el exprima pretutindeni o creștere vertiginoasă a numărului de elevi în al doilea și al treilea grad. Se releva, în numeroase scrieri și în mod justificat înfăptuirea unei egalități de acces a tinerilor, mai ales în școala secundară. În deceniile cinci, șase și șapte ritmul de creștere a cheltuielilor publice în învățămînt în unele țări dezvoltate economic a depășit și ritmul de creștere a produsului intern brut
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
ei să opteze pentru una dintre ele, de preferință pentru aceea care se dovedește a fi expresia "consensului social". Un alt reconstrucționist, de nuanță conservatoare I. B. BERKSON apreciază că prin valorificarea moștenirii culturale a trecutului, educația poate contribui la înfăptuirea unei noi ordini democratice (34, pp. 209-210). Școala formează tînăra generație pentru viitor înlesnindu-i identificarea cu idealurile permanente ale moștenirii culturale și prin proiectarea acestor permanențe potrivit cerințelor viitorului. În afara acestei insistențe pe cultivarea unui ideal, pe necesitatea angajării
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
preluată în anii '60 de pedagogiile nondirective. Pedagogul francez Georges Snyders apreciază că orientarea spre nondirectivism se afla în germene la K. Lewin, întrucît situațiile create de acesta nu erau pedagogice, în sensul că nu se punea pe primul plan înfăptuirea unui progres într-o activitate de învățare, ci accentul se punea pe relație, pe atitudine, pe climat (17, pp. 19-21). La constituirea pedagogiilor nondirective au contribuit și cercetările de psihologie socială ale lui J. L. MORENO (1892-1970) (18). El a
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
C. Narly. ș.a. Etapa care a urmat începe cu reforma din august 1948 și durează pînă în 1968, cînd s-a adoptat o nouă lege a școlilor. Prin reforma din 1948 școala de toate gradele a devenit un instrument al înfăptuirii noii "orînduiri sociale"; acestei școli îi revenea, prin lege, sarcina educării comuniste a tinerei generații. Pentru realizarea unui astfel de obiectiv, învățămîntul a dobîndit un caracter de stat (școlile particulare au fost desființate), întregul conținut al învățămîntului s-a întemeiat
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
atelierelor" era, cel mai adesea, cu totul necorespunzătoare. Tot în baza acestei legi s-a hotărît ca 90% din numărul liceelor să aibă un profil de "specialitate". Semnificativ pentru întreaga orientare a legii din 1978 este art. 1: ,,învățămîntul (...) asigură înfăptuirea politicii partidului și statului privind pregătirea cadrelor, pentru toate domeniile activității economice și sociale (...), creșterea unor generații temeinic pregătite pentru muncă și viață...". Rezultă, așadar, că educația era gîndită nu ca un drept al omului deși se făcea mult caz
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
îmbinarea "învățării individualizate" cu "socializarea învățării" (jocul de rol, dezbaterea etc.). Prin astfel de modalități înscrise în aria teoriei proiectării didactice se apreciază că se acordă întîietate componentelor formative ale procesului instructiv-educativ obiectiv prioritar al școlii contemporane, școală orientată spre înfăptuirea dezideratelor implicate în conceptul de educație permanentă. Teoria proiectării are în România, încă din anii '70, numeroși adepți care au abordat în studiile lor unele din problemele sale specifice, cum sînt: teoria obiectivelor, resursele didactice, strategiile didactice și structura lecției
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
același cadru de concepție și de perspective" (s.n.) (5, p. 136). Ritmul realizărilor va depinde de însuși ritmul dezvoltării sociale și de nivelul investițiilor în educație. Recesiunea economică din anii '70 a pus, încă de atunci, sub semnul întrebării posibilitatea înfăptuirii unor proiecte pînă în pragul mileniului al treilea. Un raport al Fundației europene a culturii, din 1971, prevedea, pentru anul 2000, o creștere a investițiilor pentru învățămînt de la 1 la 6 (1 bis, p. 229); ritmul realizat a fost departe
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
articole publicate în revistele vremii. S. Mehedinți a fost și autor al unor legi școlare (Legea pentru organizarea eforiilor școlare și Legea pentru școala pregătitoare și seminariile normale), adoptate în vara anului 1918, cînd era ministru al instrucției publice. După înfăptuirea unității statului legile au fost abrogate. 66. SIMION MEHEDINȚI, Poporul, ediția a III-a, Editura "Cugetarea", București, 1939. 67. ONISIFOR GHIBU, Pentru o pedagogie românească. Antologie de scrieri pedagogice, îngrijirea ediției OCTAVIAN GHIBU, E.D.P., București, 1977. Din primul său curs
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
evenimentelor istorice majore din secolul al șaptesprezecelea, dar prezintă în amănunțime secolele al optsprezecelea și al nouăsprezecelea. Aici s-a pus accent pe temele referitoare la natura dominației otomane și habsburgice și la mișcările naționale ulterioare. Volumul se încheie cu înfăptuirea independenței Greciei, Muntenegrului, României și Serbiei și a autonomiei Bulgariei și cu instituirea noilor guverne. În privința relațiilor internaționale, volumul I acoperă evenimentele cuprinse între încheierea în 1699 a Tratatului de la Karlowitz și semnarea acordului asupra Balcanilor între Rusia și Imperiul
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
Viena războiul Crimeei și primul război mondial. Prima întrebarea la care trebuie să răspundem este de ce era regiunea aceasta atît de importantă pentru principalele guverne europene. Marea Britanie, Rusia, Austria și Franța, cărora li s-au alăturat Italia și Germania după înfăptuirea unității lor naționale, aveau desigur toate interese competitive și vitale în zonă. O mare parte a problemelor majore apăruseră deja în secolul al optsprezecelea. La vremea aceea, Rusia și Austria, aliate de obicei, și-au extins frontierele în detrimentul Imperiului Otoman
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
din 1866 și dintre Prusia și Franța din 1870-1871. Toate evenimentele acestea au avut repercusiuni imediate asupra Balcanilor. Înfrîngerea Imperiului Habsburgic și unificarea Italiei au avut un efect negativ asupra domniei regelui Othon, dar a fost de mare ajutor în înfăptuirea unirii Principatelor. Victoria prusacă din 1866 a contribuit în mare măsură la negocierile finale ale Ausgleich-ului, avînd astfel o influență nocivă asupra naționalităților balcanice din cadrul monarhiei habsburgice. Criza i-a permis totuși domnitorului Carol să-și consolideze poziția la București
Istoria Balcanilor Volumul 1 by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/961_a_2469]
-
de tot soiul, amintirea jafului sistematic la care s-au dedat trupele de ocupație și, mai ales, mulți, mulți bărbați și flăcăi morți pe front. Țara era plină de orfani, bătrâni, văduve și fete de măritat. Exista Însă pretutindeni bucuria Înfăptuirii marelui ideal național: unirea românilor Într-o singură țară, România Mare. De aici speranța și angajarea tuturor Într-o grandioasă operă de construcție și reconstrucție echivalentă unei revoluții. Constantin D. Beldie se Întoarce la rosturile lui. Publicistul din el se
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
asemenea situații erau rare, extrem de rare, tovarășul Gârmoci a simțit nevoia să-și manifeste apăsat autoritatea asupra lui Fanache, o fi Securitatea mare și tare, totuși, el, Gârmoci, era primul-secretar al raionului Serenite, el purta în fond toată răspunderea pentru înfăptuirea politicii Partidului aici și de aceea putea dispune cum credea de cuviință de capul oricui și deci și de capul lui Fanache, dacă Fanache nu respectă directivele Partidului. Fanache, tuciuriu, isteț, s-a prins imediat că e cazul să nu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
a determinat să nu părăsească niciodată cauza românească, ei înțelegând că lupta începută presupunea angajare și dăruire totală pentru cauza românismului, lucru care i-a făcut pe frații Hurmuzaki să-și împartă rolurile și sarcinile ivite în această perioadă. Cunoscând înfăptuirile acestei ilustre familii, ne punem întrebarea dacă posteritatea și-a plătit prinosul de recunoștință față de acești “români adevărați și culți”, cum erau numiți în epocă, care n-au precupețit nimic pentru a lupta, prin toate mijloacele pentru afirmarea idealului național
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Loredana Puiu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93272]
-
trecători și vizitatori. Lungă perioadă de timp, cât a condus destinele prestigiosului liceul, profesorul Erast Viforeanu a dat dovadă de spirit rațional și întreprinzător, impunea respectul colegilor și elevilor prin autoritatea profesională și înțelepciunea deciziilor cât și prin perseverența pentru înfăptuirea lor. Îi plăcea să călătorească, să cunoască și a admire valorile istorice și artistice ale lumii. A avut ocazia, în acest sens, să realizeze o excursie în Algeria prin intermediul unei rude, cu care ocazie a vizitat o parte din tezaurul
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93284]